Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Texte Istorice Emil Dumea Scytia Minor

Texte Istorice Emil Dumea Scytia Minor

Ratings: (0)|Views: 4|Likes:
Published by manupop
ff
ff

More info:

Published by: manupop on Jun 17, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/17/2013

pdf

text

original

 
Originile creştinismului în Scythia Minor (Dobrogea)Conf. univ. dr. pr. Emil DumeaIaşi, 2006A. Aspecte sociale, politice şi religioase non creştine
Înainte de a intra în tema noastră, pentru a ne face o idee mai completă despre această provincie, prezentăm în mod sintetic Scythia Minor (SM) în aspectele ei sociale, politice şireligioase.Scythia Minor este provincia sud-estică a actualei Românii, cu numele de Dobrogea
1
. Pentrugreci şi apoi pentru romani, Scythia Minor reprezenta teritoriul delimitat de Marea Neagră şi defluviul Dunărea. În partea nord-estică era separată de acelaşi fluviu de cealaltă parte a Scythiei(Scythia Maior). În sud se extindea până la Odessos, în actuala Bulgarie. Obiectul studiuluinostru va fi limitat mai ales la actuala provincie Dobrogea.Încă din sec. al VI-lea a.C. provincia intră în sfera de influenţă grecească şi apoi va fi prezentă înscrierile unor diferiţi istorici de limbă greacă
2
. Mai târziu se formează relaţii cu romanii şicaracterul lor va fi determinat de diferite războaie de expansiune, care caracterizează istoriaromană a primelor secole d.C. Poetul Ovidiu, exilat la Tomis, ne dă informaţii despre SM şidespre Tomis, regiune rece şi neospitalieră pentru el, unde barbarii sunt în război continuu
3
. Înanul 46 d.C. SM este încadrată în provincia romană Moesia, care după 40 de ani va fi împărţităîn două: Moesia Superior şi Inferior. În aceasta din urmă se afla SM. Împăratul Traian înrăzboaiele din anii 101 şi 106 face din Dacia o provincie romană şi câţiva ani mai târziuconstruieşte în SM un trophaeum pentru a comemora victoria. În apropiere este construită ocetate, care va fi mereu în atenţia împăraţilor datorită importanţei ei strategice şi militare
4
.Organizarea administrativă a SM este determinată de reformele lui Diocleţian din anul 293, cândimperiul este structurat în 101 provincii, împărţite la rândul lor în 12 dieceze. SM este integratăîn dieceza Tracia, împreună cu provinciile Moesia Secunda, Haemimontum, Rhodopo şi Europa,toate în peninsula balcanică
5
. Frontierele ei erau braţul inferior al Dunării, Marea Neagră, şi însud o linie convenţională care începea aproape de Gerania şi ajungea în apropierea Altinum şiSucidava. Capitala rămâne Tomis. După Teodosiu I (379-395), care separă definitiv imperiul încel occidental şi în cel oriental, SM urmează mai mult viaţa părţii orientale a imperiului. Unelemodificări în organizarea provinciei vor fi efectuate sub Iustinian I (527-565), în care însă nu vor fi modificate hotarele. Reformele lui vizează în principal întărirea cetăţilor împotriva barbarilor 
6
.Din Panonia până la gurile Dunării sunt întărite legăturile cu imperiul ale acestor teritorii aproape pierdute şi care erau pradă barbarilor. Campaniilor sale militare se adaugă o vastă reorganizareecleziastică. Descoperirile arheologice arată că tocmai în această perioadă a existat în toată SM o
1
Numele actual vine de la Dobrotici, un conducător al provinciei care a trăit în secolul al XIV-lea.
2
HERODOT,
 Istoria
, IV, 99ss (ed. E. Legrand), Paris 1945, 97ss.
3
OVIDIU,
Tristia
, I, 8. 40; III, 4b. 3. 11. 55 (ed. J. André), Paris 1968, pp. 26. 73. 90.
 Ex Ponto
, III, 2. 96; IV, 6. 5(ed. J. André), Paris 1977, 90. 125.
4
DAGR, vol. 5, Paris 1912, 513.
5
Notitia Dignitatum (ed. O. Seeck), Frankfurt 1962, Or. II, 52-58.
6
PROCOPIU,
 De aedificiis
, IV, 7 (ed. J. Haury), (=Bibliotheca scriptorum graecorum et latinorum), Leipzig 1913,vol. III, 2, 131-132.
1
 
renaştere a vieţii creştine. Spre începutul sec. al VII-lea avarii, slavii şi puţin mai târziu bulgariişi pecinegii îşi construiesc oraşe proprii făcând să dispară chiar şi numele multor oraşe greco-romane existente înainte de anul 600
7
.Istoria politia provinciei poartă amprenta campaniilor militare imperiale împotrivainvadatorilor. În anii 331-332 împăratul Constantin cel Mare repurtează o victorie mareîmpotriva goţilor şi a sarmaţilor, care sunt colonizaţi în Tracia, Scythia, Macedonia şi Italia
8
.Pericolul cel mai mare venea din partea goţilor şi al vizigoţilor. Împăratul Valenţiu repurtează ovictorie împotriva lor în anii 367-369
9
. Teodosiu cel Mare (379-395) reuşeşte să încheie o pacecu regele vizigoţilor Atanaric în anul 382, cu care vizigoţii sunt admişi ca federativi la sud deDunăre. Pentru SM prezenţa lor va fi cauza unor conflicte permanente. Sub comandantul lor,Attila (445-453) sunt devastate diferite provincii din imperiu, inclusiv SM.În timpul lui Iustinian, hunii, slavii şi bulgarii atacă în mod repetat Tracia şi SM. Acestor  popoare li se adaugă apoi kutrigurii şi avarii. Între anii 558 şi 562 se cunosc diferite incursiuniale acestor din urmă migratori în regiunile din SM. În anul 580 sunt distruse de slavi oraşeleDurostorum, Zaldapa, Marcianopolis, Trophaeum Traiani etc. Noii cuceritori se stabilesc în peninsula balcanică şi vor fi acceptaţi de imperiu ca federaţi.Religia geto-dacilor avea un caracter urano-solar şi nu era monoteistă. Divinitatea cea maicunoscută era Zamolxis. O alta purta numele de Gebeleizis, zeul fulgerului, căruia i se sacrifica periodic un om. Această jertfă umană era considerată ca un contact între oameni şi divinitate
.La începutul erei creştine găsim în Strabone o altă mărturie despre cultul lui Zamolxis, în sensulcă el ar fi învăţat de la maestrul său Pitagora nu atât doctrina nemuririi, cât „unele lucruri cu privire la corpurile cereşti”, adică prezicerea evenimentelor după semnele cerului. Apoi seretrage într-o cavernă în vârful muntelui sacru Kogainon, unde primeşte numai regele şi mariidemnitari, care i se adresează „ca unui zeu”
. În acest nou stadiu al religiei daco-getice zeulZamolxis este identificat cu marele său preot, care ajunge să fie divinizat cu acelaşi nume
.Maitârziu Iordanes descrie interesul preoţilor daci pentru astronomie şi ştiinţele naturale
.Practicânddreptatea, loialitatea, fiind buni în luptă etc. geto-dacii credeau că trăiesc după moarte o viaţăveşnică, adică credeau în nemurire
.Ca în toate zonele imperiului, şi în SM noii ajunşi şi-au adus zeii. În colonii este foarte cunoscutcultul lui Apolo, a cărui figură se afla pe monedele timpului elenistic. Alte divinităţi erau Zeus şiArtemis. Şi cum erau multe ceţi portuare, nu lipste cultul Dioscurilor, ocrotitoriinavigatorilor. Apoi a venit cultul lui Cybele, Dionys etc. O problemă greu de clarificat esteinfluenţa religioasă traco-getică asupra panteonului grecesc. Mai cunoscut este cultul divinităţiilor cavalereşti, venerată în toată Tracia. În viaţa cotidiană elementul traco-scit are un rol scăzut şinumai în perioada romană influenţa tracă şi geto-dacică se face simţită mai mult. Faptul este
7
PARVAN V.,
Cetatea Ulmetum
, Bucureşti 1912, pp. 596ss. Idem,
Cetatea Trophaeum
, Bucureşti 1912, 146-148.
8
 
 Excepta Valesiana
, 32 (ed. Teubner), Leipzig 1961, 9.
9
AMMIANUS M.
 , Res Gestae
, XXVII, 5 (ed. C. Clarck), vol. 2, Berlin 1915, 428-430.
10
HERODOT,
 Istorie
, IV, 95, în
o.c.
, p. 106. Problema lui Zamolxis, om sau divinitate rămâne nesigură.Istoriografia română îl plasează între divinităţi. O amplă bibliografie asupra evoluţiei orientărilor istorice care privesc religia geto-dacilor: REZUS P.,
Contribuţii
, 997-1001.
11
STRABON,
Geografica
, VII, 3, 5, 247.
12
 
 Idem
. Vezi şi: ELIADE,
 De la Zamolxis
, 67.
13
IORDANES,
Getica
, XI, pp. 73-75. Sanctuarele antice păstrate în parte la Sarmisegetuza şi Costeşti, al căror simbolism urano-solar este evident, pot confirma validitatea informaţiilor lui Iordanes: cf. DAICOVICIU H.,
 Dacii
,Bucureşti 1934, 194-215.
14
Cf. COMAN,
Scriitori
, 20-55.
2
 
demonstrat de o stelă descoperită la Tomis pe care este prezent cultul tracic. În perioada greo-romană panorama religioasă se lărgeşte cu divinităţile din Asia Mică şi din Egipt: cultul luiSerapide şi Iside, cultul Atidei din Frigia, al lui Mitra din Persia. Abundenţa atâtor divinităţiconfirmă realitatea unui sincretism religios destul de puternic
.În afară de divinităţile amintitetrebuie adăugat cultul împăratului. Până în sec. al IV-lea el rămâne pontifex maximus, care seocupă şi de problemele religioase şi este venerat. În provincii preoţii duc mai departe celebrareacultului său. El este conducătorul „orikumene” politice şi religioase
.Înainte să intrăm în cadrul general al creştinismului în SM trebuie să notăm că problemaapostolatului sfântului apostol Andrei în SM nu poate fi susţinută cu dovezi istorice valide.Textele lui Eusebiu din Cezarea
şi ale lui Origene
nu sunt considerate ca izvoare documentarede istoriografia actuală
. Se poate afirma doar că circumstanţele istorice erau favorabile pentru primirea predicării creştine şi nimic mai mult.
B. Creştinismul în Scythia Minor
- prezentare generală -Începuturile creştinismului în SM trebuie căutate în zona geografică şi culturală în care seafla provincia. În acest sens devine indicativă provenienţa lui orientală. Oraşele pontice erau înrelaţii continue cu cele portuare din Asia Mică şi din Macedonia. Chiar şi oamenii proveneau dinacele părţi, unde creştinismul a fost prezent din primul secol. Spre sfârşitul domniei lui Cezar August (31 a.C. – 14 d.C.) SM este înglobată în imperiu
. Lipsa dovezilor istorice care ar puteaatesta fără îndoială o prezenţă creştină înainte de sec. al IV-lea poate să îşi afle o explicaţie înfaptul că noua religie nu era încă o „religio illicita”, şi apoi este foarte cunoscută starea de viaţă amajorităţii primilor creştini din această provincie: oameni de condiţie socială joasă care, în afarăde izvoarele epigrafe (în majoritate monumente funerare) şi fundaţii ale unor biserici, au lăsat puţine urme în istorie. Un alt motiv pentru lipsa de dovezi istorice înainte de secolul al IV-lea seaflă în caracterul pur misionar al predicării creştine. În penetrarea creştinismului în SM nu existănimic extraordinar. Până la Diocleţian nimic nu ne vorbeşte despre persecuţii în aceste părţi
.Unele consideraţii cu caracter general asupra creştinismului în SM se pot face analizândizvoarele epigrafe
. Din texte, prezente în majoritate pe momente funerare, prima inscripţie carear putea confirma prezenţa creştină în provincie este cea descoperită la Tomis, în limba greacă, şi
15
PRE,
Supliment 
, IX (1962), coll. 1405-1413; 1423-1428.
16
PIPPIDI D.M.,
Un nouveau document sur la Koinon pontique au IIe siecle
, în „Scythica Minora”, Bucureşti-Amsterdam 1975, 230-256.
17
EUSEBIU,
 H.e.
, III, 1, 189.
18
ORIGENE,
Commentariorum
, III, 24, coll. 91-92.
19
Istoriografia română ortodoxă acceptă ca istoric textul lui Eusebiu: cf. RĂMUREANU,
Sfinţii
, pp. 975-979.Orientarea laică şi cea aromână are o direcţie opusă: cf. PIPPIDI,
Contribuţii
, p. 448. ZEILLER,
 L’expansion
, 414-419.
20
Nu ştim data exactă: „Cu cucerirea romană şi încorporarea lor în imperiu (la o dată care în starea prezentă ainformaţiei nu am putea să o fixăm cu precizie, dar care este posibil să se plaseze pe la sfârşitul domniei luiAugust..:” cf. PIPPIDI D.M.,
 La fin du paganism en Scythie Mineure
, în „Scythica Minora”, 282.
21
„În Dacia lui Traian romanitatea şi creştinismul nostru s-au născut şi au crescut în mod natural, lent şi durabil”: cf.PÂRVAN,
Contribuţii
, 201.
22
BARNEA,
 Les monuments
. În atenţia noastră intră numai textele epigrafe. Aproximativ 80 era numărul până ladata publicării cărţii citate mai sus. Autorul reproduce toată bibliografia relativă la aceste inscripţii, şi nu considerăm potrivită o nouă reproducere a lor.
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->