O psihologie naiv\u0103, \u00een forma cunoa\u015fterii de altul \u015fi de sine, a ap\u0103rut probabil o dat\u0103 cu dezvoltarea contactelor interumane, cu omul social. Activit\u0103\u0163ile comune au plasat indivizii \u00een rela\u0163ii \u201cfa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103\u201d impun\u00e2ndu-le o ajustare continu\u0103 \u00een raport cu reac\u0163iile celorla\u0163i. Observa\u0163iile ocazionate de existen\u0163a cotidian\u0103 s-au fixat \u00een replici, proverbe, zicale \u2013 deci \u00een folclor \u2013 iar mai t\u00e2rziu \u00een scrieri literare, \u00eencerc\u0103ri de portretizare, judec\u0103\u0163i de valoare etc. \u00cen chip firesc, oamenii nu au a\u015fteptat constituirea unei \u015ftiin\u0163e psihologice pentru a-\u015fi pune \u00eentreb\u0103ri referitoare la via\u0163a psihic\u0103, la modul de comportare al semenilor, la \u00eensu\u015firile personale. Sim\u0163ul comun a devenit depozitarul acestei psihologii naive, pe care individul a \u00eemprumutat-o odat\u0103 cu limba, obiceiurile de via\u0163\u0103 etc. Se spune astfel despre psihologie c\u0103 are un trecut lung, dar o istorie scurt\u0103 (Ebbinghaus).

Vreme \u00eendelungat\u0103, psihologia s-a aflat \u00een sfera de ac\u0163iune a filosofiei. Abia la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea, odat\u0103 cu \u00eembun\u0103t\u0103\u0163irea tehnicilor de cercetare, psihologia s-a deplasat spre t\u0103r\u00e2mul \u015ftiin\u0163elor pozitive. Sintagma \u201e \u015ftiin\u0163e pozitive\u201d \u00ee\u015fi are originea \u00een domeniul \u015ftiin\u0163elor exacte \u015fi se refer\u0103 la caracterul obiectiv sau obiectivabil al cercet\u0103rii, adic\u0103 la posibilitatea m\u0103sur\u0103rii unor variabile ale cercet\u0103rii \u015fi la reproducerea situa\u0163iilor naturale \u00een laborator, prin izolarea unor variabile \u015fi cercetarea lor \u00een condi\u0163ii specifice, diferite de cele naturale.

Psihologii ar putea fi organiza\u0163i pe o linie de continuitate \u00een raport cu modul \u00een care ei consider\u0103 \u015ftiin\u0163ele exacte drept model pentru psihologie. Psihologii \u201ehard\u201c consider\u0103 c\u0103 \u015ftiin\u0163ele fizicii sau chimiei sunt modele perfecte de urmat, \u00een timp ce psihologii \u201esoft\u201c consider\u0103 c\u0103 \u015ftiin\u0163ele sociale trebuie s\u0103 constituie modelul de urmat. Toate \u015ftiin\u0163ele dispun de un set de date \u015fi de teorii explicative. Ceea ce este distinctiv \u00eentre diferitele \u015ftiin\u0163e, ca \u015fi \u00eentre subspecialit\u0103\u0163ile din interiorul unei \u015ftiin\u0163e, sunt diferitele tehnici folosite. Astfel, astronomii nu au nevoie de tehnicile labirint, a\u015fa cum nici subiectul experimentat de c\u0103tre psihologi nu are nevoie de telescop. Dac\u0103 psihologii hard uzeaz\u0103 de tehnici mult mai rafinate, aceasta se datoreaz\u0103 \u00een mare parte tipurilor de probleme care impun un anumit gen de analize sofisticate.

De\u015fi distinc\u0163ia cercetare fundamental\u0103 \u2013 cercetare aplicativ\u0103 a intrat \u00een vocabularul cotidian al \u015ftiin\u0163elor, noi credem c\u0103 cea mai important\u0103 distinc\u0163ie trebuie s\u0103 fie f\u0103cut\u0103 \u00eentre o cercetare bun\u0103 \u015fi alta proast\u0103. Principiile \u015fi practicile psihologiei experimentale se aplic\u0103 \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 cercet\u0103rii fundamentale \u015fi celei aplicative. Ele pot fi folosite pentru a evalua cercet\u0103rile psihologice pe care le \u00eent\u00e2lnim sau le realiz\u0103m fie ca studen\u0163i, fie ca psihologi profesioni\u015fti sau ca cercet\u0103tori \u00een domeniul psihologiei.

\u00cen jum\u0103tatea a doua a secolului trecut, psihologia devine o ramur\u0103 de sine st\u0103t\u0103toarea a \u015ftiin\u0163ei. Prima lucrare cu caracter \u015ftiin\u0163ific \u00een acest domeniu \u2013 ceea ce a \u00eensemnat studierea unor fapte psihice cu mijloace precise- a ap\u0103rut \u00een 1860 \u015fi apar\u0163ine lui Th. Fechner, care a fost mai \u00eent\u00e2i medic, apoi fizician. Lucrarea se intituleaz\u0103 \u201cElemente de psihofizic\u0103\u201d (Elemente der Psychophysik) \u015fi studiaz\u0103, \u00een principal, raportul dintre modific\u0103rile stimulului fizic \u015fi varia\u0163iile corespunz\u0103toare \u00een planul senza\u0163iei. Aceste prime experien\u0163e au fost sistematizate \u00eentr-o lege matematic\u0103, numit\u0103 legea psihofizic\u0103, \u00een care se stabile\u015fte raportul dintre modific\u0103rile senza\u0163iei (s) \u00een func\u0163ie de m\u0103rimea stimulului extern (I), sub forma expresiei cunoscute:

\u00cen anul 1879, la Leipzig (Germania), ia fiin\u0163\u0103 primul institut de psihologie din lume- creat de W. Wundt - care \u00ee\u015fi propune s\u0103 studieze cu mijloace precise fenomene psihice mai simple: senza\u0163ia, percep\u0163ia, asocia\u0163ia, memoria etc. \u00cen acest institut s-au format pionierii psihologiei experimentale pe diferite meridiane ale globului, inclusiv Rom\u00e2nia.

S\u0103 amintim c\u0103 termenul de psihologie ap\u0103ruse mai demult, \u015fi anume \u00eentr-un fragment din opera lui Leibniz, pu\u0163in ulterior anului 1696. Noul termen (\u201cpsihologie\u201d) va oferi titlul a dou\u0103 lucr\u0103ri ale lui Chr. Wolff- Psychologia empirica \u015fi Psychologia rationalis- prima ap\u0103rut\u0103 \u00een 1732, iar a doua \u00een 1734, care au contribuit la r\u0103sp\u00e2ndirea noii denumiri \u015fi a preocup\u0103rilor despre \u201csuflet\u201d. Autorul, elev al lui Leibniz, admitea posibilitatea unei psihologii propriu-zise \u015fi avanseaz\u0103 chiar ideea de m\u0103surare a fenomenelor psihice.

Punctul de plecare al multor cercet\u0103ri de psihologie este prefigurat \u00een datele sim\u0163ului comun. H. Kelley (1992) ne propune s\u0103 accept\u0103m pentru sim\u0163ul comun un anumit nivel al cunoa\u015fterii psihologice. Este vorba de observa\u0163ii \u015fi concluzii asupra comportamentului direct observabil, care se dezv\u0103luie mai ales \u00een rela\u0163iile interpersonale, \u00een activit\u0103\u0163ile \u00eendreptate spre scop ale individului. Acesta este nivelul comportamentului moral, desf\u0103\u015furat \u00een secven\u0163e temporale de ordinul minutelor p\u00e2n\u0103 la al zilelor, comportament care devine vizibil \u00een rela\u0163iile de fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 - \u00een perimetrul grupului mic \u2013 \u015fi care prezint\u0103

care implic\u0103 mai mul\u0163i oameni \u00een intervale mai mari de timp (de ex. tendin\u0163e pe parcursul unei vie\u0163i, schimb\u0103ri sociale etc.). La micronivel este vorba de evenimente psihice care se desf\u0103soar\u0103 rapid (\u00een secunde sau milisecunde), la scar\u0103 mic\u0103 de m\u0103rime (sacade oculare sau mici contrac\u0163ii ale mu\u015fchilor fe\u0163ei etc); ele pot fi detectate, de pild\u0103, cu mijloacele electrofiziologiei. Nivelulmediu \u2013 al comportamentului manifest \u2013 ar constitui ni\u015fa cognitiv\u0103 a sim\u0163ului comun (p. 6-7).

Din datele invocate de H. Kelley \u00een sprijinul tezelor sale re\u0163inem rezultatele unor test\u0103ri asupra oamenilor de pe strad\u0103. Un autor (J. Houston) a \u00eentocmit un chestionar referitor la memorie \u015fi \u00eenv\u0103\u0163are. Itemii (\u00een num\u0103r de 21) au fost formula\u0163i \u00een limbajul curent, oferind r\u0103spunsuri la alegere. Chestionarul a fost propus unui lot de 50 de studen\u0163i din anul I \u00eenaintea cursului de Introducere \u00een psihologie. Presupun\u00e2nd c\u0103 subiectul nu dispune de cuno\u015ftin\u0163e \u00eentr-un domeniu este de a\u015fteptat ca r\u0103spunsurile sale la \u00eentreb\u0103rile chestionarului s\u0103 se distribuie \u00een mod aleator. La 15 itemi din 21, subiec\u0163ii interoga\u0163i au r\u0103spuns \u00eens\u0103 corect, \u00een propor\u0163ii superioare hazardului. Pe un lot de alte 50 de persoane, selec\u0163ionate aleatoriu dintr-un parc public, s-a ob\u0163inut \u2013 de asemenea \u2013 propor\u0163ii de r\u0103spunsuri excte superioare hazardului la 16 itemi (din 21). De aici concluzia care atribuie sim\u0163ului comun un nivel al cunoa\u015fterii psihologice. Pe de alt\u0103 parte, eforturile oric\u0103rui cercet\u0103tor de a opera\u0163ionaliza conceptele duce adesea la o scufundare a lor \u00een sim\u0163ul comun, ca pozi\u0163ie de plecare. Psihologia cuprins\u0103 \u00een sim\u0163ul comun ofer\u0103 o baz\u0103 util\u0103 pentru dezvoltarea cunoa\u015fterii. Este imposibil s\u0103 evi\u0163i efectele sim\u0163ului comun \u2013 \u00eencheie Kelley \u2013 dar este u\u015for s\u0103 nu fii con\u015ftient de ele. Problema este a atitudinii lucide \u015fi echilibrate.

\u00cen perioada \u00een care psihologia \u00eencepea s\u0103 se afirme ca disciplin\u0103 independent\u0103, \u00een jum\u0103tatea a doua a secolului XIX, modelele de investiga\u0163ie, \u201cparadigmele\u201d \u015ftiin\u0163elor naturale erau deja cristalizate. O tr\u0103s\u0103tur\u0103 caracteristic\u0103 subliniat\u0103 de L. Blaga (1969) \u00een dezvoltarea \u015ftiin\u0163ei moderne este aceea de a alc\u0103tui \u201c cupluri metodologice\u201d, \u00een care matematica figura de fiecare dat\u0103 ca unul dintre factorii constitutivi (p.88). O asemenea \u00eembinare de metode func\u0163iona ca o op\u0163iune tacit\u0103 \u00een comunitatea oamenilor de \u015ftiin\u0163\u0103. Experimentul, \u00een cuplul metodologic cu matematica, a f\u0103cut carier\u0103 remarcabil\u0103 de-a lungul istoriei \u015ftiin\u0163ei, impun\u00e2ndu-se \u00een defini\u0163ia \u00eens\u0103\u015fi a spiritului \u015ftiin\u0163ific modern.

Constituirea demersului investigativ \u00een psihologie a avut loc a\u015fadar sub influen\u0163a paradigmei \u00eenf\u0103\u0163i\u015fate mai sus. De pild\u0103, c\u00e2nd Fl. \u015etef\u0103nescu- Goang\u0103 \u00eenfiin\u0163eaz\u0103 \u00een 1922 primul institut de psihologie din \u0163ara noastr\u0103, el militeaz\u0103 pentru un program de lucru care s\u0103 \u00eembine sistematic \u00een activitatea de cercetare experimentul \u015fi metoda statistic\u0103, termenul de experiment fiind luat \u00een accep\u0163ia larg\u0103.

Prin lucr\u0103rile sale, \u201c Elemente de psihometrie\u201d \u015fi \u201cAnaliza factorilor psihici\u201d, N. M\u0103rgineanu oferea termenii concre\u0163i ai unei asemenea abord\u0103ri a fenomenului psihic. Desigur, acest \u00eenceput era marcat de o doz\u0103 exagerat\u0103 de optimism, pe care deceniile urm\u0103toare au retu\u015fat-o \u00een mod sensibil. R\u0103m\u00e2ne valabil\u0103 ideea de baz\u0103: asocierea \u00eentre observa\u0163ie / experiment \u015fi metoda statistic\u0103.

Conform programului pozitivist al oric\u0103rei \u015ftiin\u0163e, psihologia pleac\u0103 de la fapte de con\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi de comportament. Comportamentul uman nu se reduce la acte fizice, la reac\u0163ia extern\u0103 (mi\u015fcare, gest, ac\u0163iune). Comportamentul uman poate s\u0103 nu capete uneori expresie extern\u0103, motorie; ea poate consta tocmai \u00een suspendarea sau am\u00e2narea reac\u0163iei externe, dar s\u0103 existe procese interne psihice de o complexitate excep\u0163ional\u0103.

E\u015fti la teatru. A \u00eenceput spectacolul. \u00cen sal\u0103 spectatorii stau pe locurile lor. Dac\u0103 prive\u015fti atent spectatorii, de\u015fi to\u0163i stau pe scune, observi c\u0103 unii , au pozi\u0163ii variabile ale trunchiului, capului, m\u00eeinilor. \u00ce\u0163i pui intrebarea: ce \u00eei face pe spectatori s\u0103 aib\u0103 reac\u0163ii externe (comportamente motrice) variabile ? Po\u0163i doar presupune cauze externe \u015fi /sau interne: forma \u015fi confortul scaunelor, distan\u0163a fa\u0163\u0103 de scen\u0103 \u015fi capacitatea de receptare a vorbirii, distan\u0163a dintre scaune \u015fi confortul psihologic al proximit\u0103\u0163ii fizice cu persoane necunoscute, aten\u0163ie maxim\u0103 sau lips\u0103 de aten\u0163ie, pl\u0103cere sau nepl\u0103cere, nevoi fiziologice am\u00e2nate etc.

Observatorul nu poate desprinde faptele de natur\u0103 cauzal\u0103 dec\u00e2t prin interogarea spectatorilor, cu privire la aspectele men\u0163ionate mai sus sau la altele presupuse de observator. Aten\u0163ia, percep\u0163ia, g\u00eendirea, afectivitatea sunt procese psihice care de\u015fi se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een activitatea psihic\u0103 a spectatorului ele nu cap\u0103t\u0103 expresie extern\u0103 explicit\u0103, adic\u0103 nu observi direct procesualitatea percep\u0163iei auditive sau vizuale a spectatorului, capacitatea de concentrare, procesualitatea afectiv\u0103 a interpret\u0103rii mesajului actorilor, a textului, scenografia, muzica, lumina, adic\u0103 componente adiacente ale spectacolului. Totu\u015fi cercet\u0103rile de psihologie au adus \u00een lumina datelor \u015ftiin\u0163ifice c\u0103 exist\u0103 \u015fi comportamente observabile asociate proceselor psihice \u00een desf\u0103\u015furare. Incruntarea \u00een concentrare, dechiderea ochilor la mirare, dar \u015fi la bucurie, mi\u015fcarea corpului ca expresie a dificult\u0103\u0163ilor de concentrare sau de \u00een\u0163elegere, denumite corespondente

Totu\u015fi, vei avea surpriza nepl\u0103cut\u0103 ca la \u00eentrebarea posibil\u0103 \u201eDe ce v-a\u0163i mi\u015fcat pe scaun \u00een timpul spectacolului\u201d?, adresat\u0103 spectatorilor la ie\u015firea din sal\u0103, s\u0103 primi\u0163i r\u0103spunsuri de tipul \u201eNu \u015ftiu\u201d, \u201eNu m-am mi\u015fcat\u201d, sau \u00een cel mai fericit caz \u201eScaunul nu era comod\u201d, dar nai rar sau de loc \u201e nu am auzit bine\u201d, \u201enu am \u00een\u0163eles spectacolul\u201d, \u201em-a deranjat intesitatea slab\u0103 a emisiei sonore a actorilor\u201d etc. Atunci observatorul \u00ee\u015fi pune \u00eentrebarea \u201eCare sunt motivele pentru care spectatorii nu pot preciza explicit sursele care au generat mi\u015fcare?\u201d. Dificult\u0103\u0163ile spectatorilor de precizare a surselor de mi\u015fcare au cel pu\u0163in dou\u0103 explica\u0163ii:

1. metodologic\u0103, adic\u0103 \u00eentrebarea formulat\u0103 de observator nu ajut\u0103 spectatorul s\u0103 identifice surse posibile \u015fi-l plonjeaz\u0103 \u00een necunoscut, de unde el aduce \u00een fapt de con\u015ftiin\u0163\u0103 (r\u0103spuns), aspecte care nu le poate percepe direct prin autoobservare;

\u00cen consecin\u0163\u0103, no\u0163iunea de fapt psihic are un sens larg. B. F. Skinner vorbe\u015fte de \u201cconduite interiorizate\u201d \u00een \u00een\u0163elesul de opera\u0163ii sau acte mintale \u00een genere. Relatarea introspectiv\u0103 se utilizeaz\u0103 \u00een combina\u0163ie cu alte date, mai ales cu \u00eenregistr\u0103ri obiective. De exemplu, raportul introspectiv al subiectului se asociaz\u0103 adesea cu date electrofiziologice (EEG) pentru a studia st\u0103ri afective, activit\u0103\u0163i intelectuale etc.

Latura extern\u0103 a conduitei, luat\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi, nu calific\u0103 \u00een mod univoc con\u0163inutul psihologic intern; acelea\u015fi acte de comportare pot avea motiva\u0163ii diferite. De aceea nu ne putem m\u0103rgini, \u00een cunoa\u015fterea psihologic\u0103, numai la consemnarea formei externe a ac\u0163iunii, a\u015fa cum procedeaz\u0103 behaviorismul clasic; trebuie surprins \u015fi con\u0163inutul psihologic intern, schemele cognitive care sunt \u00een leg\u0103tur\u0103 cu comportamentele, tr\u0103irile (procesele afective) subiective conexe. Cunoa\u015fterea psihologic\u0103 se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een principiu ca orice cunoa\u015ftere \u015ftiin\u0163ific\u0103: ea se ridic\u0103 de la date la ipotez\u0103 pentru a verifica acestea din urm\u0103 pe baza unor noi date de control; ea trece de la fapte care cuprind \u00eentotdeauna o parte de interpretare, de inferen\u0163\u0103, spre a verifica apoi aceste inferen\u0163e cu ajutorul unor noi fapte. \u00cen psihologie, ca \u015fi \u00een alte domenii, fenomenul \u015fi esen\u0163a nu coincid ( S. L. Rubinstein).

\u015etiin\u0163a porne\u015fte de la fapte, dar nu se reduce la colectarea de fapte disparate. Faptele o dat\u0103 identificate servesc \u015fi ca pretexte pentru o cunoa\u015ftere explicativ\u0103\u2026\u201d Aspira\u0163iile cognitive ale omului trec dincolo de \u201cfapte\u201d ca atare, \u00een vederea unei cunoa\u015fteri dead\u00e2ncim e. \u201cFaptul\u201d devine cu aceasta o \u201cproblem\u0103\u201d, ceea ce impune c\u0103utarea unui r\u0103spuns, a unei \u201csolu\u0163ii\u201d; inteligen\u0163a propune un model, o teorie, care este \u00eentr-un sens o \u201cpl\u0103smuire teoretic\u0103\u201d (L. Blaga, p. 180).

Se pune \u00eentrebarea: ce constituie \u201cfapt \u015ftiin\u0163ific\u201d? Cl. Bernard sublinia: un fapt nu este nimic \u00een el \u00eensu\u015fi, el nu valoreaz\u0103 dec\u00e2t prin ideea care i se ata\u015feaz\u0103 sau prin proba pe care o furnizeaz\u0103. Un fapt intr\u0103 \u00een c\u00e2mpul aten\u0163iei gra\u0163ie problemei care este pus\u0103 sau se pune.

\u25cf\u201cun fapt nu exist\u0103 niciodat\u0103 \u00een stare pur\u0103 \u2026; el este \u00eentotdeauna solidar cu o interpretare\u201d. Aceast\u0103 caracteristic\u0103 subliniaz\u0103 importan\u0163a orizontului de informa\u0163ie, a cadrului interpretativ, at\u00e2t \u00een punerea \u00eentreb\u0103rii, c\u00e2t \u015fi \u00een \u201clectura experien\u0163ei.\u201d Exist\u0103 o deosebire \u00eentre faptul brut, neanalizat, fruct al unei percep\u0163ii globale \u015fi faptul \u015ftiin\u0163ific, plasat \u00een contextul unei idei \u015fi a unei observa\u0163ii analitice.