• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • 1
    CommentGo Back
Download
 
Valoarea educaţiei în România
Ei se pot uni ca să mişte din loc stânca ce le astupă izvorul. Dar, mai întâi, trebuie să-şi amintească, sau să li se spună, şi mai apoi să creadăcă există o stâncă şi un izvor. Până atunci, vor bea, fiecare, pe ascuns,din urmele de copite şi se vor închina turmelor ce s-au întâmplat sătreacă pe câmpia lor.
(Parafrază după conceptul de trecere-tranziţie a românilor prin deşertul românesc, fără Moise şi fără Tablele Legii, fără Dumnezeu şi fără de lege).
Lamentare introductivă
 În acest domeniu, al valorii şi valorizării educaţiei, există multiple abordări –axiologice, economice, sociologice, politice. Comportamentul economic are între componentele sale şi dimensiunea valorizării acelor activităţi care solicităoamenilor un timp îndelungat pentru producerea lor – şi nu cred că existăactivitate care, în mod implicit sau explicit, să solicite oamenilor un timp atâtde îndelungat, atenţie şi implicare, participare afectivă şi angajamentemoţional precum cele din domeniul învăţării. Fie că este vorba de activitateaşcolară timpurie, diverse etape de studii , formare profesională şidocumentare în vederea exercitării profesiei, învăţarea reprezintă o activitatedominantă a omului, fie el român sau nu, iar multiple determinări – poziţiesocială, recompensă materială, succes, împlinirea aspiraţiilor - sunt în aria deconsecinţe a capacităţii de a învăţa. În ultimii ani, românii au învăţat diverse lucruri, şi aceasta de multe ori subimperiul necesităţii, al demersului costisitor încercare-eroare. Într-o societatecu mutaţii profunde, de la un regim totalitar declarat, la o succesiune de stărineclare, pe care nimeni nu le-a anunţat, în care nimeni nu a fost întrebat şi nua ştiut să pună întrebările potrivite,ci, doar în care mecanismele sociale aufost distorsionate, senzaţia românilor este de neputinţă, lipsă de control intern,anomie chiar. În dizolvarea continuă a normelor sociale, a reglementărilor, în deplinul încălcărilor şi neconformităţilor de toate tipurile, lucrul conceptelor cum ar fi„capital uman”, „capital social”, „competenţă profesională” nu poate opera înafara valorilor, sau a lipsei de valori a „celuilalt”. Românii au căpătat unsentiment acut că lipsa de valori, de principii, de corectitudine a „celuilalt” îiaduce aceluia succesul – material, social, de poziţionare în ierarhia puterii.Această putere, ce se percepe de regulă ca asociată indivizilor cu atributenegative- incorect, necinsitit, incult sau cel puţin mediocru - face camajoritatea societăţii româneşti să se distanţeze net de fenomenelepostmoderne din restul lumii europene; partea aceasta rămâne cantonată într-un registru „post-revoluţionar” al Franţei iacobine, în care, după teroare, avenit vremea oportuniştilor, şi orice este permis. Percepţia publică spune căRomânia este un „El-Dorado” infracţional al Europei, în care fraudelebancare, delapidările, abuzurile majore şi traficul de persoane, de droguri şi oarie largă de activităţi (strict controlate în alte regiuni) sunt fapte ce aducprofituri semnificative.
1
 
Modele ale deciziei individului privind educaţia
Mai mulţi autori (Bourdieu, Berger şi Luckmann) consideră diferenţele declasă socială ca fiind importante pentru existenţa şi menţinerea diferenţelor dintre rezultatele şcolare ale tinerilor aparţinând unor clase sociale diferite(„clasă socială” se va citi în acest articol „categorie socio-economică, de statutşi putere” , în accepţiunea weberiană, de stratificare, şi nu cea ideologizantă).Conform acestor teorii,
apartenenţa la clasă influenţează deciziile
tinerilor şi ale familiilor în punctele de bifurcaţie (continuarea studiilor pe diferite nivelesau abandonarea studiilor după examene, testari sau alte modalităţi deselectare), influenţează opţiunile educaţionale, probabilitatea succesului încazul diferitelor opţiuni educaţionale, accesul la resurse
şi creează diferenţe în utilizarea resurselor 
ce, teoretic, sunt la dispoziţia tuturor tinerilor dintr-ocolectivitate mai largă. Ipoteza explicativă ce ar trebui testată într-un studiuviitor este
“aversiunea relativă la risc”:
riscul investiţiei în educaţie esteperceput diferit, în funcţie de clasa de origine.
 Apartenenţa la clase sociale diferite conduce la următoarele presupuneri:
-
inegalitatea şanselor 
- copiii din familii bogate au acces mai mare laresurse de toate tipurile (cărţi, bunuri şi alimentaţie, petrecerea timpuluiliber, oportunităţi de învăţare suplimentară etc.);
-
inegalitatea tratamentului social 
– includem aici inegalităţile care apar întremediile de rezidenţă şi inegalitatea tratamentului în cadrul instituţieişcolare şi al claselor de studiu;
-
inegalitatea aspiraţiilor şi aşteptărilor 
– păstrarea statutului social saurealizarea mobilităţii sociale expectate comportă diferenţe pentru subiecţidin clase diferite.
Evaluarea efectelor produse de meritul individual 
 Într-o măsură mai mare sau mai mică, meritul individual, înţeles în termeni decompetenţe, efort şi rezultate educaţionale, contează în procesul selecţieisociale şi în mobilitatea socială. Modul clasic de evaluare a acestui efectconstă în studierea modificării pattern-ului mobilităţii de clasă, între cohortece diferă suficient de mult temporal (10-20 de ani) sau, în cazul României,intră în viaţa activă la perioade ce diferă din punct de vedere al schimbărilor esenţiale produse în societate.Efectele competenţelor şi al nivelului educaţional asupra mobilităţii relative aindividului, importanţa acestora în medierea asocierii dintre clasa de origine şiclasa de destinaţie, constituie criteriul de comparaţie între cohorte.Conform unui studiu publicat în revista “Sociologie Românească”
1
, deşimobilitatea intergeneraţională este predominant ascendentă, aceasta s-arealizat cu precădere între categorii vecine, şi îndeosebi la nivele inferioareale scalei ierarhice. Există discrepanţe majore între medii rezidenţiale (rural-urban), precum şi persistenţa inegalităţii de şanse în educaţie. Cităm, înacest sens, câteva rezultate privind declinul unor indicatori de analiză
1
 
Revista Sociologie Românească, nr. 1, 2000;
Corneliu Cârţână
Mobilitatea socială în România. Aspecte cantitative şi calitative la nivel naţional şi în profil teritorial 
2
 
relevanţi pentru caracterizarea resurselor umane din Romania: amplificarearatei de abandon şcolar care a atins cota de 23%, diminuarea capacităţii depromovare socială prin educaţie - doar 5% dintre studenţi provin din unităţişcolare din mediul rural, participarea scăzută a populaţiei la programele de învăţare permanentă – doar 1,8%.Alte studii ne spun despre emigraţia forţei de muncă tinere, demotivareaprofesorilor şi lipsa de interes pentru educaţie. Totodată, în rândul tinerilor deliceu şi de şcoală profesională s-au creat subculturi diferite, conducând laideea unor sisteme de valori, repere morale şi “thinking models” diferite
2
.Chiar dacă subiectul valorii şi valorizării educaţiei necesită o serie de studiidedicate, unele ipoteze încep să se contureze: România seamănă mai multcu ţările Latino-Americane decât cu cele europene, din punctul de vedere alvalorii educaţiei şi al mobilităţii socio-ocupaţionale.
În căutarea unei idei călăuzitoare
Numai atunci când vom vedea întregul şi vom avea înţelegerea întregului tablou al schimbărilor, care să cuprindă calendarul, actoriiimplicaţi, atitudinile lor, credinţele şi aşteptările, hotărârile ce trebuieluate şi felul în care vor hotărî, când, după ce ne vom fi întrebat pe noi înşine şi unii pe alţii care este informaţia pe care trebuie s-o avempentru a înţelege şi pentru a schimba ce trebuie schimbat, când vomputea să ne îmbunătăţim în mod constant, fiecare, viaţa lui, casa lui,viaţa socială şi locul în care munceşte fiecare, vom putea să spunemcă suntem pe calea cea bună într-o construcţie personală şi socială defolos, aceea a educaţiei.Am găsit această abordare pe site-ul Institutului Kaizen
3
, dar, în acelaşi timp,şi în scrierile lui Michael Fullan
4
.Ideea îmbunătăţirii continui şi în întregul aspectelor este baza abordăriiKaizen şi a teoriei managementului calităţii totale. Această idee poate fiaplicată în orice domeniu al serviciilor publice, deci şi în învăţământ.Dar cum pot grupurile să satisfacă cerinţele îmbunătăţirii continui acapacităţii lor de a satisface aşteptările privind calitatea, costul scăzut şiadecvarea la cerinţe? Contrariile trebuie ţinute împreună, ele nu se anuleazăreciproc ci se ţin în tensiune, se potenţează reciproc. Filosofia Kaizenpropune să ţinem contrariile: menţinerea în funcţie a sistemului, stabilitatea şistandardele, pe de o parte, şi inovaţia, schimbarea, în acelaşi spaţiu.O asemenea abordare ar însemna să definim o matrice care să cuprindăconducerea şi sursa politicilor centrale şi a expertizei tehnice, precum şinivelul local în care aceste politici şi strategii se aplică.
2
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2005;
Motivaţia învăţării şi reuşita socială 
3
http://www.kaizen-institute.com/
4
Fullan, M.;
Change forces probing the depths of educational reform; The Palmer Press, London,1994
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...