I.

Noi suntem ceea ce gandim Tot ceea ce suntem apare prin gandurile noastre Prin gandurile noastre cream lumea. Pe cel care vorbeste sau actioneaza printr o minte impura, Problemele il vor urma Asa cum roata calului urmeaza pasii bivolului. Noi suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem apare prin gandurile noastre. Prin gandurile noastre cream lumea. Pe cel care vorbeste sau actioneaza printr o minte pura Fericirea il va urma Asemeni unei umbre care nu l paraseste. Uite cum m a jignit si m a batut, Cum m a trantit la pamant si m a pradat. Traieste prin asemenea ganduri Si vei trai in ura. Uite cum m a jignit si m a batut, Cum m a trantit la pamant si m a pradat. Abandoneaza astfel de ganduri Si traieste in iubire. In aceasta lume, Ura nu va dispersa niciodata ura. Doar iubirea dizolva ura. Aceasta este legea, Eterna si omniprezenta.

Si tu vei disparea. Stiind aceasta. cum te mai poti certa? Cat de usor rupe furtuna un arbore fragil. Cauta fericirea prin simturi, Complace te in a manca si a lenevi Si vei fi si tu smuls din radacini. Vantul nu poate dezradacina un munte Ispita nu il poate atinge pe acela Care este treaz,puternic si umil, Care se stapaneste si cunoaste legea. Daca gandurile omului sunt murdare, Daca este nepasator si amagitor, Cum ar putea purta el roba galbena? Cel care este stapanul naturii sale proprii, Stralucitoare ,clara si adevarata, Numai acela poarta roba galbena.

II. Rastalmacind falsul ca fiind adevarat, Si adevarul ca fiind fals, Iti pierzi din vedere inima Si te umpli de dorinte. Priveste falsul ca fiind fals, Adevarul ca fiind adevarat. Priveste in inima ta. Urmeaza ti natura.

O minte care nu reflecta este precum un acoperis firav. Pasiuni cumpasiuni, cum ar fi ploaia,inunda casa. Insa daca acoperisul este puternic,acolo exista un adapost. Acela care urmeaza gandurile impure Sufera in aceasta lume si in urmatoarea. In ambele lumi el sufera, Si cat de mult se va chinui, Cand va vedea raul infaptuit. Insa acela care respecta legea Este fericit si aici si dincolo. In ambele lumi el se va bucura, Si cat de mult se va ferici, Cand va vedea binele facut. Pentru ca mare este recolta in aceasta lume, Si mai mare este in lumea urmatoare. Oricat de multe cuvinte sfinte citesti, Si oricat de multe rostesti, Ce bine iti vor aduce ele, Daca nu le pui in practica? Vei fi precum un cioban care numara oile altuia, Fara sa impartaseasca niciodata calea aceluia. Citeste cat de putine cuvinte vrei, Si vorbeste si mai putin, Dar actioneaza in spiritual legii. Renunta la caile vechiPasiune,dusmanie,prefacatorie. Cunoaste adevarul si descopera pacea. Impartaseste calea. III.

Atentia este calea catre viata. Prostul doarme Ca si cum ar fi deja mort, Insa cel stapan pe sine este treaz Si traieste vesnic. El observa. El este limpede. Cat de fericit este! Pentru ca el vede ca atentia este viata. Cat de fericit este, Urmand calea celor treji. Cu mare perseverenta El mediteaza,cautand Libertate si fericire. Asa ca fii treaz,reflecteaza si observa. Lucreaza cu atentie si grija. Traieste in acest mod Si lumina va creste in tine. Prin observare si munca Cel stapan pe el insusi se transforma intr o insula Pe care nici un potop nu o poate inunda.

IV.

Asa cum mestesugarul ciopleste atent Si face ca sageata sa fie dreapta, La fel si inteleptul Isi directioneaza gandurile nestatornice. Asa cum un peste scos din apa Se zbate pe uscat, La fel si gandurile se agita si tremura Cand sunt lipsite de dorinte. Ele tremura si se zbat, Hoinaresc in voie. Este bines a le stapanesti, Pentru ca aceasta iti adduce fericire. Dar cat de subtile sunt, Si cat de evasive! Sarcina inteleptului este sa le linisteasca Si controlandu se sa dobandeasca fericirea. Prin atentie si stapanire Inteleptul isi supune gandurile El le opreste peregrinarea. Asezat in vidul inimii El gaseste libertatea. V. Cum ar putea o minte tulburata Sa inteleaga calea? Daca un om este tulburat El nu va fi niciodata plin de cunoastere. O minte netulburata, Care nu mai cauta sa vada ce este bine si ce este rau

O minte aflata dicolo de judecata Observa si intelege. Cunoaste ca trupul este un vas fragil; Si transforma ti mintea intr un castel. In fiecare incercare Permite i intelegerii sa lupte pentru tine Sa apere ceea ce ai castigat. Pentru ca imediat ce corpul este lepadat, Atunci ce mai poate el simti? Un bustean inert,care zace pe pamant, Ce mai poate el cunoaste? Cel mai aprig dusman nu iti poate face atat de mult rau Cum iti fac propriile tale ganduri,daca sunt nepazite. Insa odata ce sunt controlate, Nimeni nu iti poate face un bine mai mare, Nici macar tatal sau mama ta. VI. Cine va cuceri aceasta lume Si lumea mortii cu toti zeii ei? Cine va descoperi Stralucitoarea cale a legii? Tu vei reusi,asa cum acela Care cauta flori O descopera pe cea mai frumoasa Si mai rara dintre toate. Intelege ca acest trup Este doar spuma unui val,

Umbra unei umbre. Smulge floarea dorintelor Si apoi,complet nevazut, Fugi de regele mortii. Si continua sa mergi. Moartea il ia pe acela care aduna flori, Cand cu mintea sa distrata si simturi insetate Cauta in van fericirea In placerile acestei lumi. Moartea il spulbera Asa cum potopul matura un sat cufundat in somn. Moartea il invinge Cand mintea sa distrata si simturile insetate Cauta sa adune flori efemere. El nu va reusi vreodata Sa isi implineasca placerile aici. Albina aduna nectarul florilor Fara sa le distruga frumusetea sau parfumul. La fel si inteleptul ramane nemiscat si peregrineaza. Priveste ti propriile greseli, Ce ai facut sau ai lasat nefacut. Si nu baga in seama greselile altora. Ca o floare frumoasa; Stralucitoare,dar lipsite de mireasma, Sunt cuvintele bune si sterpe Ale celui care nu faptuieste ce spune. Ca o floare frumoasa; Stralucitoare si pline de mireasma, Sunt cuvintele bune si adevarate Ale celui care faptuieste ce spune.

Asa cum dintr un morman de flori Pot fi impletite o multime de ghirlanda, Infrumuseteaza ti viata cu cat mai multe fapte bune. VII. Parfumul lemnului de santal, Al leandrului si iasminului, Nu pot zbura contra vantului. Dar parfumul virtutii Calatoreste chiar si impotriva vantului, Pana la capatul lumii. Mireasma lemnului de santal sau a leandrului Nu calatoreste prea departe. Dar parfumul virtutii Se inalta in ceruri. Dorinta nu ajunge niciodata in calea Oamenilor virtuosi si treji. Stralucirea lor ii mentine liberi. Cat de frumos creste lotusul In murdaria de pe marginea drumului. Parfumul sau pur incantandu ti inima. Urmeaza l pe cel treaz Si printer orbi Lumina intelepciunii tale Va straluci vesnic pur. VIII. Lunga este noapte pentru cel care vegheaza,

Lung este drumul pentru calatorul obosit; Si cat de lunga este peregrinarea prin trupuri Pentru prostul care pierde calea. Cand calatorul nu poate gasi Un Maestru sau un prieten care sa il insoteasca. Mai bine sa mearga singur Decat sa fie insotit de un tovaras prost. Prostul isi face singur probleme Si gandeste: Acestia sunt copiii mei,averile mele! Dar cum ar putea avea averi si copii Acela care nu este macar nici propriul lui stapan? Prostul care stie ca este prost Prin aceasta este mai intelept. Prostul care se gandeste ca este intelept Este cu adevarat un prost. Oare lingura este cea care gusta supa? Un nerod poate sta intreaga viata In compania unui maestru Si tot va pierde calea. Limba este cea care gusta supa. Daca esti treaz in prezenta unui intelept, Chiar si intr o singura clipa poti vedea calea. Nerodul este propriul lui dusman. Iar raul pricinuit il va face sa regrete amarnic! De ce sa faci ceva ce vei regreta? De ce sa iti provoci singur suferinta? Fa numai ceea ce nu vei regreta Si umple te de bucurie.

IX. Pentru un timp , greselile prostului Par a fi la fel de dulci ca mierea. Dar in final amar le va fi gustul. Si cat de mult va suferi! Nerodul poate posti luni intregi, Mancand doar din firul unui varf de iarba. Insa meritele sale nu valoreaza nimic In fata maestrului a carui hrana este calea. Laptelui proaspat ii trebuie timp pentru a se inaspri; Asa si greseala prostului Are nevoie de timp pentru a l ajunge din urma. Ea va mocni inauntrul lui precum jarul sub cenusa. Orice ar invata un prost, Aceasta il va face si mai prost. Cunoasterea doar ii va sparge capul. Pentru ca atunci el va dori recunoastere. Sa fie primul peste toti. Sa fie deasupra tuturor. Fie ca toti sa imi cunoasca munca, Fie ca toti sa caute indrumare la mine. Astea ii sunt dorintele,

Atat de mare ii este trufia. O cale conduce catre bunastare si faima, Cealalta conduce la finalul caii. Nu cauta recunoastere Ci urmeaza I pe cei treziti Si elibereaza te. X. Inteleptul iti spune unde ai cazut Si unde este posibil sa caziSecrete pretioase! Asculta i sfaturile,urmeaza calea. Lasa l sa te dojeneasca sis a te invete Si sa te abata de la rele Lumea poate ca l uraste Dar oamenii buni il iubesc. Nu cauta companii gresite Si nici nu trai langa oameni nepasatori Gaseste prieteni care iubesc adevarul. Goleste cupa adevarului Traieste in serenitate si fericire. Inteleptul se desfata in adevar Si urmeaza calea celor treji. Asa cum fermierul isi iriga pamantul Arcasul isi indreapta sagetile Si tamplarul ciopleste lemnul, La fel si inteleptul isi controleaza mintea.

Vantul nu poate zdruncina un munte. Nici lauda sau dispretul nu misca un intelept. El este claritatea Ascultand adevarul, El este precum un lac Pur,limpede si profound. XI. Nu dori nimic. Acolo unde este dorinta, Nu spune nimic. Fericire sau durereAmbele te pot face sa cazi, Continua sa mergi Nepatat,neatins. Nu cere familiei , averi sau putere, Nici pentru tine si nici pentru altcineva. Poate dori un intelept sa se ridice pe nedrept? Putini trec raul. Majoritatea raman pe acest mal. Iar acestia alearga pe mal incoace si incolo. Dar inteleptul,urmand calea, Trece dincolo,departe de atingerea mortii. El paraseste calea intunericului Pentru calea luminii. El isi paraseste casa, Cautand fericirea pe drumul cel greu. Liber de dorinte

Liber de posesiuni Liber de lacasurile intunecate ale inimii, Liber de atasament, Urmand cele sapte lumini ale trezirii, Si fericindu se in libertatea sa, In aceasta lume inteleptul Devine el insusi o lumina, Pura,stralucitoare,libera. XII. El este vizitiul El si a strunit caii, Mandria si simturile, Pana si zeii il admira. Maleabil ca pamantul, Limpede ,clar si voios ca un lac, Neclintit ca piatra de la usa, El este liber de viata si de moarte. Gandurile ii sunt oprite. Cuvintele sale sunt nerostite. Actiunile ii sunt neinfaptuite. El isi vede libertatea si este eliberat. Cel stapan isi leapada credintele El vede dincolo de inceput si de sfarsit. El taie toate legaturile. Renunta la orice dorinta. Rezista tuturor tentatiilor. Si se ridica. Si oriunde traieste,

In oras sau la tara, In munti sau la campie, Acolo exista doar pura incantare. Chiar si intr o padure neatragatoare El gaseste fericirea Pentru ca nu doreste nimic. XIII. Mai bun decat o mie de cuvinte goale Este un singur cuvant care adduce pacea. Decat o mie de versuri searbede, Mai bun este un vers care sa aduca pacea. Decat o suta de reguli fara sens, Mai buna este regula legii , care adduce pacea. Mai bines sa te cuceresti pe tine, Decat sa invingi in o mie de batalii. Atunci Victoria este a ta. Si aceasta nu iti poate fi luata, Nici de ingeri si nici de demoni, Nici in rai si nici in iad. Mai bine decat o suta de ani de inchinaciuni, Mai benefic decat o mie de ofrande Si o mie de renuntari, Pentru a obtine merite, Chiar mai buna decat ingrijirea flacarii sacre Timp de o suta de ani,singur in padure,

Este venerarea si chiar daruirea pentru o clipa, Fata de cel care s a cucerit pe sine. A te inchina in fata unei finite atat de minunate Un maestro imbatranit in virtute si sfintenie, Inseamna a cuceri insasi viata, Si frumusetea , puterea si fericirea

XIV. Mai buna decat o suta de ani in greseli Este o zi petrecuta in contemplare. Mai buna decat o suta de ani de ignoranta Este o zi traita reflectand. Mai buna decat o suta de ani de inactivitate Este o zi traita cu determinare. Mai bines a traiesti minunandu te Cum toate lucrurile apar si mor. Mai bines a traiesti o ora Vazand unica viata dincolo de cale. Mai bine sa traiesti o clipa In clipa caii dincolo de cale.

XV. Asa cum un negustor bogat impreuna cu servitori sai Ocolesc un drum periculos Si asa cum cel care evita viata evita otrava Asa sit u. fii atent la prostie si la rele. Un brat fara rani poate manui otrava Cel innocent nu ajunge la rau. La fel ca praful aruncat impotriva vantului Se intoarce raul asupra celui Care a gresit fata de o fiinta pura si inocenta. Unii renasc in iad Altii in aceasta lume, Iar cei buni in paradis Insa cei puri nu se mai nasc deloc. Nicaieri! Nici in ceruri, Nici in adancul marilor, Nici in singuratatea muntilor Nu te poti ascunde de propriile rele. Nici in ceruri, Nici in adancul marilor, Nici in singuratatea muntilor, Nicaieri Nu te poti ascunde de propria moarte. XVI. Grabeste te sa faci bine.

Daca esti incet, Mintea,complacandu se in rau, Te va ajunge din urma. Indeparteaza te de rele. Mereu si mereu, stai departe de rele, Inainte ca durerea sa vina supra ta. Stabileste ti inima in a face bine. Fa binele mereu si mereu Si vei fi plin de bucurie. Un prost este fericit, Pana cand relele sale vin asupra lui. Iar un om bun poate suferi, Pana cand infloreste bunatatea lui. Nu iti lua in deradere esecurile, Spunand : Ce sunt ele pentru mine? Ulciorul se umple picatura cu picatura. La fel se umple si prostul de rau. Nu iti dispretui virtutile, Spunand : Ele nu inseamna nimic. Ulciorul se umple picatura cu picatura. La fel se umple si inteleptul de virtute. XVII. Toate fiintele tremura in fata violentei. Toate se tem de moarte. Toate iubesc viata. Priveste te in ceilalti. Atunci pe cine vei mai rani?

Ce rau mai poti face? Cel care cauta fericire, Ranindu I pe ceilalti, Nu o va gasi niciodata. Pentru ca semenul tau este ca si tine. El vrea sa fie fericit. Nul il rani vreodata, Iar cand vei pleca din viata aceasta Si tu vei gasi fericirea. Nu rosti niciodata cuvinte aspre, Pentru ca ele vor rasuna in tine. Cuvintele dure ranesc, Iar rana apare si in tine. Ramai tacut si nemiscat Ca un gong spart. Cunoaste linistea libertatii, Acolo unde nu mai exista nici o lupta. Asa cum vacarii isi mana vacile spre pasune, La felt te vor manca pe tine batranetea si moartea. Dar prostul in greselile lui uita Si aprinde focul In care va arde intr o buna zi. Cel care ii loveste pe cei slabi Si ii raneste pe cei inocenti, Va suferi untr una din acestea zece: Chinuri sau infirmitate, Rani,boala sau nebunie,

Persecutii sau acuzatii nedrepte, Pierderea familiei sau a averii. Un foc din cer ii va lovi casa Si cand corpul ii va fi mistuit, El va ajunge direct in infern.

XVIII. Acela care umbla gol, Cu parul incalcit si plin de murdarire, Care posteste si doarme pe pamant, Manjindu si corpul cu cenusa Si sta la nesfarsit in meditatieAtat timp cat mai are indoieli, El nu va gasi niciodata libertatea. Dar cel care traieste curat si multumit, In tacere si virtute, Care nu raneste,nu jigneste sin u loveste, Chiar de poarta haine fine, Atata timp cat sre incredere El este un cautator adevarat. Foarte rar un cal nobil Simte atingerea biciului. Cine se afla in lume neprihanit?

Fii precum un cal de rasa Energic in bataia biciului, Arzator si agil. Crede,mediteaza,vezi. Fii bland si neprihanit. Trezeste te in lege. Si elibereaza te de toate suferintele. Fermierul canalizeaza apa spre camp. Arcasul faureste sageti. Tamplarulciopleste lemnul. Iar inteleptul se stapaneste pe sine. XIX. Lumea este in flacari, Si tu razi? Traiesti intr un intuneric total. De ce nu cauti lumina? Priveste ti corpulO marioneta vopsita,o jucarie, O adunatura de rani si boli,plin de idei,sperante, O umbra trecatoare si efemera. Cat este de fragil! Firav si muritor, Ca orice lucru viu. In final se imbolnaveste , moare si putrezeste. Priveste aceste oase albite, Niste teste goale,reminiscente ale unei vieti apuse. Si tu mai poti sa razi?

Tu esti o casa din oase albite, A carei tencuiala sunt carnea si sangele; In ea salasluieste mandria, Ipocrizia,decadenta si moartea. Glorioasele trasaturi ale regilor se distrug La fel si trupul iti va deveni tarana. Dar spiritual puritatii este etern Si puritatea vorbeste doar puritatii. Ignorantul este precum un bou. El creste in greutate, niciodata in intelepciune. XX. Timp de nenumarate vieti In van am cautat claditorul acestei case. Si nu l am putut gasi Cat de dureros este sa renasti mereu! Dar acum te vad, o Ziditorule! Si niciodata nu imi vei mai ridica o alta casa. Am rupt grinzile podului, Am distrus pilastrul Si am gonit orice dorinta. Iar acum mintea imi este libera. In lac nu mai este nici un peste. Iar in apa,cocorii cu picioare lungi stau nemiscati. Trist este omul in a carui tinerete A trait dezmatat si si a risipit norocul. Trist precum un arc frant. Si trist suspina el,

Dupa toate cate au aparut si disparut. XXI. Iubeste te pe tine insuti si vegheazaAzi,maine,intotdeauna. Mai intai stabileste te in sinele tau, Apoi invata pe altii, Numai asa invingi durerea. Pentru a I indrepta pe altii, Inainte ai de facut un lucru mai dificilIndreapta te pe tine insuti. Tu esti propriul tau maestro. Cine altcineva? Struneste te pe tine Si descopera ti maestrul. Singur ti ai facut rau Si te ai hranit prin rau. Curand el te va distruge Asa cum cremenea macina piatra. Prin prostia ta Vei decadea atat de jos, Cum numai cel mai aprig dusman ti ar putea dori. La fel este copacul sufocat de liane. Cat de greu este sa te slujesti, Cat de usor este sa te pierzi In prostie si rautate.

Trestia katthaka moare dupa ce rodeste. La fel si prostul, Care dispretuieste invataturile celor treji, Lovind in cei care urmeaza calea, Piere in clipa in care prostia I a dat roade. XXII. Raul este al tau. Suferinta este tot a ta. Dar si virtutea este a ta. Si puritatea. Tu esti sursa Intregii puritati si impuritati. Nimeni nu purifica pe altul. Nu iti neglija vreodata munca Pentru altcineva, Oricat de mare ii este nevoia. Efortul tau este sa ti descoperi munca Si apoi sa te daruiesti ei Cu toata inima ta. XXIII. Nu trai in lume In delasare si vise false, In afara legii. Ridica te si priveste.

Urmeaza calea fericit In lumea aceasta si dincolo. Urmeaza calea virtutii. Urmeaza calea fericit In aceasta lume si dincolo de ea. Priveste lumeaO boala,un miraj. Observa lumea asa cum este, Iar moartea te va parasi. Vino,priveste lumeaPentru regi,doar o trasura pictata, Pentru prosti o capcana mortala. Dar acela care o vede este liber. Asa cum luna iese din spatele unui nor Si straluceste, La fel si maestrul iese din ignoranta sa Si straluceste. Aceasta lume se afla in intuneric. Cat de putini au ochi sa o vada! Cat de rare sunt pasarile Care scapa din plasa si zboara spre cer! Lebedele se inalta catre soare. Ce magie! La fel si cel pur invinge armatele iluziei Si zboara liber. Daca dispretuiesti si incalci legea, Daca vorbele iti sunt numai minciuni, Unde se va sfarsi raul tau?

Prostul rade in fata marinimiei Si zgarcitul nu poate ajunge in ceruri. Dar inteleptul,care se bucura sa daruiasca, Va avea fericirea drept recompensa. Si mai multMai mareata decat toate bucuriile Cerului si pamantului, Mai incantatoare decat puterea De a domni peste toate lumile, Este fericirea intrarii in curent. XXIV. El este treaz, Victoria este a sa. El a cucerit lumea. Cum s ar putea rataci, Cel care este dincolo de cale? Ochiul ii este deschis. Piciorul ii este liber. Cine il poate urma? Lumea nu il poate cuceri Si nici nu il poate face sa cada In plasa otravitoare a dorintelor. El este treaz! Zeii vegheaza asupra lui. El este treaz Si se fericeste in tacerea meditatiei Si in dulceata daruirii.

Greu este sa te nasti, Greu este sa traiesti, Dar si mai greu este sa auzi de cale, Sa te ridici,sa o urmezi sis a te trezesti. Si,totusi,invatatura este simpla. Fa ceea ce este bine. Fii pur. La capatul drumului vei gasi libertatea. Pana atunci,ai rabdare. Daca il ranesti sau intristezi pe celalalt, Inca nu ai invatat detasarea. Nu jigni nici prin fapta si nici prin vorba. Mananca moderat si cumpatat. Traieste in propria inima. Cauta constiinta superioara. XXV. Biruieste te conform caii. Aceasta este invatatura simpla,a celor treji. De ar fi sa ploua cu aur Si setae tot nu ti ar fi potolita. Dorinta este de nesatisfacut, Sau se sfarseste in lacrimi,chiar si in rai. Cel care cauta sa fie treaz Isi consuma bucuros dorintele. Manta de frica, omul poaqte fugi In munti sa