Eu o stiu din cartea sfnta, Si ti-o spun, sa te feresti!

Baiazid, talmacitorul Vrerilor dumnezeiesti, Ale carui vorbe-arata Drumul spre-adevar, precum Carul de pe cer conduce Navele spre-al Noptii drum, Predica-n moscheie-odata: - Dumnezeu, el ne iubi, Sa-l iubim si noi. ntr-asta Ben-Said grabit veni: - Mare-nvatator al nostru, Cel de-Alah din cer trimis! Mi-am pierdut de ieri magarul, Si-am avut ast noapte-un vis Sa te-ntreb aici pe tine, Ca tu stii si poti sa-mi spui. Baiazid privi la dnsul Si-a zmbit de vorba lui. Dar continua cuvntul: - Spuneti, care dintre voi Nu-i convins ca peste veacuri Pna-n zilele de-apoi Singura iubire este Sfntul drum adevarat? Toti tacura. Ahmet singur, Un batrn ntunecat, Ridicndu-se, raspunse: - La ce-a dat-o Dumnezeu? N-am stiut-o niciodata, Spune-mi ce-i, s-o stiu si eu! Baiazid ncet se-ntoarse, Si-aratnd spre-acel batrn: - Ben-Said, tu cati magarul, Iata-l, asta-i, ada-i fn. Mi-a ramas aminte vorba Marelui nvatator. Ben-Saizii nu vad alta Dect tot durerea lor, Si cnd unii poarta lupta Plini de-avnt, grabiti rasar Ben-Saizii sa-i ncurce Cu pierdutul lor magar. Iar cnd vezi ca multi iubirii Inima tacuti si-o-nchid, Tu de-Ahmet ti aminteste Si de ce-a spus Baiazid.