• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
TERAPIA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ
Conf.univ.dr. Tobolcea Iolanda
2008 - 2009
 
TERAPIA DISLALIEI 
1
 . Principiile terapiei logopedice
Principiile urmate în cursul terapiei dislaliei sunt următoarele :- respectarea particularităţilor de vârstă ale copilului, ale tipului şi gradului dedeficienţă, precum şi ale nivelului de şcolarizare atins;- respectarea caracterului unitar în intervenţie (prin corelarea cu demersurilemedicale, pedagogice sau de psihodiagnoză);- respectarea succesiunii etapelor de corectare, conform cu structurile fonetice totmai complexe în care sunetul este integrat;- trecerea în cursul corectării prin planuri acţionale diferite (de la imagine lafonem, de la fonem la grafem şi viceversa);- folosirea jocului didactic în orice etapă a programului de intervenţie logopedică;exersarea permanentă a noilor achiziţii fono-articulatorii în contexte de comunicarenormale;- folosirea psihoterapiei ca mijloc de sprijin pe tot parcursul programului deintervenţie logopedică;- asigurarea continuităţii în activitatea corectiv – recuperatorie prin implicareafamiliei, a cadrului didactic, a prietenilor copilului.
2. Metode şi procedee cu caracter general 
În virtutea principiilor sus amintite metodele şi procedeele folosite în corectareadislaliei, ca şi a celorlalte tulburări de vorbire, trebuie selectate şi adaptate specificuluifiecărei tulburări şi copil în parte. Dacă dislalia este severă şi dacă sunt şi alte modificări,senzoriale, neurologice, de motricitate, afective etc., atunci se impune într-o primă etapăefectuarea unor exerciţii suplimentare.În corectarea dislaliei se aplică, la început, o serie de metode cu caracter generalîn funcţie de gravitatea tulburării. Acestea urmăresc pregătească şi facilitezeaplicarea metodelor şi procedeelor logopedice individualizate în funcţie de caz şi denatura dislaliei.În categoria metodelor şi procedeelor generale sunt cuprinse:- gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care particila realizarea pronunţiei;- educarea respiraţiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir;- educarea auzului fonematic;- educarea personalităţii, înlăturarea negativismului faţă de vorbire şi a unor tulburări comportamentale.a. Pentru
îmbunătăţirea motricităţii generale şi a mişcărilor fono-arti 
culatorii se pot indica o serie de exerciţii care au o importanţă deosebită nu numai pentru dezvoltarealimbajului, dar şi pentru sănătatea organismului. Exerciţiile fizice generale au rolul de a
 
uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte laactivitatea de respiraţie şi la funcţionarea aparatului fonoarticulator.Din acest punct de vedere sunt importante în primul rând exerciţiile generale carefortifică organismul (membrele, trunchiul, gâtul). Este bine ca aceste exerciţii să fieasociate cu cele de respiraţie, pentru a facilita mişcările complexe ale grupelor de muşchice participă la respiraţie şi la activitatea aparatului fonoarticulator în timpul emisieiverbale. Aceasta, deoarece în pronunţarea oricărui sunet sau cuvânt trunchiul, gâtul,membrele iau o anumită poziţie, de relaxare ori de încordare. Încordările şi relaxărileimprimă o anumită postură întregului corp, postură care este diferită la persoanele validefaţă de cele cu tulburări de limbaj. De exemplu, la logopaţi cu probleme de pronunţie se produce o încordare a muşchilor aparatului fonoarticulator, a limbii, a buzelor pe porţiuninespecifice, ceea ce determină nu numai accentuarea afectării pronunţiei, dar şi a dicţiei,a timbrului şi intensităţii vocii.Se disting două categorii mari de exerciţii şi anume: unele cu scopul de a relaxaorganismul şi musculatura aparatului de emisie, exerciţii utile în pronunţarea majorităţiisunetelor limbii române, şi altele de încordare care se folosesc în special în timpul pronunţării sunetelor surde şi a cuvintelor mai complicate.Disfuncţiile hipo sau hiperkinetice ale tonusului neuro - muscular constituie unmare impediment pentru însuşirea unei pronunţii corecte , realizată printr-o succesiunerapidă de tensiune, încordare şi de relaxare a organelor de vorbire. Tulburările dislalicesunt adeseori condiţionate de o concentrare şi o localizare greşită a tensiunii organelor fonoarticulatorii. Concentrarea tensiunii musculare, de exemplu, în cavitatea laringiană produce o voce răguşită, iar concentrarea ei la rădăcina limbii produce falsetul. Oîncordare exagerată a organelor de articulaţie produce desonorizarea consoanelor sonore.Dimpotrivă, consoanele afonice se sonorizează prin relaxare. Confundarea sunetelor  perechi p-b, t-d, c-g, s-z, etc. şi chiar a unor vocale i-e, o-u, rezidă sub aspect motric, înnedifereierea nuanţelor extrem de fine ale tensiunii musculare prin care ele searticulează.Dar nu numai pronunţia sunetelor, ci şi elementele prozodice (silabă, accent,intonaţie) şi chiar forma cântată a vorbirii sunt dependente de succesiunea corectă aorganelor de articulaţie. Astfel, dacă fonemul de la sfârşitul unei silabe se pronunţă preaîncordat, el se disociază şi se alătură în mod greşit silabei care urmează. Exerciţiile desesizare kinestezică a succesiunii nuanţelor de tensiune articulatorie, mai puternică laînceputul silabei decât la sfârşitul ei, constituie şi un mijloc eficace pentru însuşirea decătre copii a despărţirii corecte a cuvintelor în silabe.La cei cu defecte de vorbire o deosebită importanţă trebuie acordată exerciţiilor derelaxare. În mod obişnuit ei pronunţă fonemele prea forţat. În pronunţia lor ele apar încordate şi prea rigide. De aceea, pornind de la influenţa exerciţiilor fizice generaleasupra procesului de mişcare a organelor de vorbire, musculatura acestora trebuie sa fieîntărită şi relaxată prin exerciţii speciale.Exerciţiile de relaxare încep cu câteva mişcări liniştite de respiraţie, efectuate cuinspiraţie neforţată şi expiraţie prelungită. Ele se realizează succesiv pe baza următoarelor instrucţiuni :Aşează-te cât mai confortabil, cu picioarele întinse pe podea, lăsând braţele să sesprijine comod pe masă. Închide ochii, relaxează musculatura maxilarului, a coloaneivertebrale şi lasă capul să cadă încet până ce se reazemă uşor pe braţe. Menţine această
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...