DE LA PSIHANALIZĂLAPSIHOLOGIA ANALITICĂ
Ruptura dintre Sigmund Freud şi Cari Gustav Jung, survenită în 1913, şi prin care „triumviratul psihanalitic" (Freud, Adler, Jung)s-a dizolvat pentru totdeauna, este explicată pe multe pagini şi nufără năduf în opusculul
Zur Geschichte der psychoanalitischen Bewegung
(1914)
1
. După mai bine de un deceniu, când Freud îşiva regăsi calmul necesar,
(„SelbstdarsteUung",
1925)
2
, relatarea vafi laconică şi rece, ca de fapt divers: „Jung a încercat o interpretare în alt sens a faptelor pe care se baza psihanaliza, o interpretare
inabstracto,
impersonală şi anistorică, prin care el spera să fie scutitde recunoaşterea sexualităţii infantile şi a complexului lui Oedip,ca şi de necesitatea analizei copilăriei"
3
. Fiu al unui pastor elveţianaproape ateu, el însuşi torturat în preadolescentă de întrebări demo-nice cu privire la textele biblice, Jung a păşit în cele din urmă pecalea căinţei iluminate, restauratoare, trăită ca o revanşă contratatălui său, care practica religia ca pe o meserie oarecare, ca unmijloc de câştigare a subzistenţei. în faţa ateismului ireversibil allui Freud, care îi va fi evocat spectrul tatălui detestat, a cărui moarte(în 1896) mama sa o primise ca pe o izbăvire, Jung şi-a asumat omisiune apostolică: creştinarea psihanalizei. El a început prin arevizui în acest sens conceptul freudian de libido
(Wandlungen und
7
Leave a Comment