Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
4033932 Lumina Din Varful Muntelui

4033932 Lumina Din Varful Muntelui

Ratings: (0)|Views: 0 |Likes:
Published by manupop
dd
dd

More info:

Published by: manupop on Jun 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/25/2013

pdf

text

original

 
Lumina din vârful muntelui
 
Duminica Sfântului Grigorie PalamaInterviu realizat cu prilejulDuminicii a doua din Postul Mare,a Sfântului Grigorie Palama
 Aş dori pentru început să ne spuneţi câteva cuvinte despre Sfântul Grigorie Palama,despre personalitatea şi opera sa.
 Sfântul Grigorie Palama s-a născut la Constantinopol în anul 1296. Tatăl său Constantin afost consilier apropiat al împăratului Andronic al II-lea. Deşi în copilărie avea unelegreutăţi de exprimare, chemând în rugăciune ajutorul lui Dumnezeu a ajuns să asimilezefoarte uşor şi temeinic cunoştinţele din cuprinsul ştiinţelor vremii, încât renumitul savantTeodor Metochites, uimit de răspunsurile sale, a afirmat către împărat că însuşi Aristotell-ar lăuda dacă l-ar auzi.Sfântul Grigorie se simţea însă atras de viaţa monahală, plecând din Constantinopol spreAthos. Acolo a fost tuns în monahism şi s-a distins în nevoinţele duhovniceşti şiînţelepciunea cuvântului.A sporit în ascultarea duhovnicească printr-o intensă viaţă liturgică şi practică isihastă până la măsura desăvârşirii care este dobândirea harului Duhului Sfânt. Odată cuatacurile filosofului Varlaam de Calabria la adresa isihaştilor, Sfântul Grigorie a fost
 
chemat să apere monahii şi Tradiţia duhovnicească ai cărei continuatori erau. Varlaam afost un exponent al aşa-numitului curent al „realismului raţional”, care considera metodaraţională a filosofiei antice (ţintind purificarea de neştiinţă prin operaţii intelectuale)superioară cunoaşterii duhovniceşti prin despătimire, împlinirea poruncilor şi experierealuminii dumnezeieşti.După mai multe încercări de a-l face pe Varlaam să renunţe la atitudinea şi părerile potrivnice experienţei vii a nevoitorilor isihaşti, Sfântul Grigorie se angajează îndezbatere şi scrie trei Triade contra afirmaţiilor denigratoare ale lui Varlaam, bazându-se pe Sf. Scriptură, Sf. Tradiţie şi mărturia sfinţilor isihaşti. După aceasta, va compuneîmpreună cu Mitropolitul Isidor al Salonicului Tomul Aghioritic semnat de căpeteniilemonahismului din Athos.Sfântul Grigorie contribuie decisiv la sinoadele din 1341 şi 1351, în cadrul cărora s-a precizat şi consfinţit dogma energiilor necreate în Biserica răsăriteană. După fuga luiVarlaam în Apus, respinge în mai multe scrieri punctele de vedere raţionaliste, anti-isihaste, susţinute de Achindin şi Nichifor Gregora.Ajuns la limanul isihiei, Sfântul Grigorie a trecut cu aceeaşi dispoziţie spre dialog şiconştiinţă mărturisitoare prin focul prigoanei politice din partea Patriarhului Calecas dusă până la întemniţare şi pe al exilului în urma răpirii sale de către piraţii turci (avem ştiredespre discuţii cu hionii atei, cu un cleric turc în Niceea, şi chiar în faţa sultanului Ismailla Brusa).Hirotonit mitropolit al Salonicului în 1347, a depăşit cu înţelepciunea şi tăria Duhuluitoate încercările cauzate de zbuciumatul context politic, păstorind pe credincioşi până lamutarea sa la Domnul în data de 13 noiembrie 1359. A fost declarat sfânt nu după multtimp, în 1368.
V-aş ruga să ne vorbiţi în continuare despre relaţia dintre teologie şi cultură în concepţiaSfântului Grigorie Palama. Cum vede Cuviosul Părinte relaţia între cunoaşterea lumii şicunoaşterea lui Dumnezeu şi ce relevanţă are concepţia sa în contextul actual?
Se dezbate astăzi cu mare interes problematica privind raportul optim între cunoaşterealumii şi cunoaşterea lui Dumnezeu astfel încât omul să se simtă împlinit în întregul său,ca fiinţă întru comuniune. Realizăm în contextul exploziei informaţionale de astăzi că ocunoaştere cu metodele ştiinţei şi în general culturii „din afară” poate deveni un uriaşlabirint fără purificarea de patimi, împlinirea poruncilor şi împărtăşirea de taineledumnezeieşti, fără înaintarea pe drumul unirii cu Hristos. Un labirint cu vizibilitatespirituală extrem de redusă şi în care omul devine captiv atâta vreme cât nu este călăuzitde Duhul Sfânt şi nu se face părtaş de harul Său.De aceea raţiunile lucrurilor şi raţiunea omenească cercetătoare sunt, cum spunea cineva,scări pe care omul nu numai urcă în înţelegere, dar prin harul divin înseşi aceste scărisunt extinse, înălţate şi transfigurate încât raţiunea luminată de credinţă şi har dobândeşteo altă calitate şi cuprindere. Câştigă o sporită putere de pătrundere şi de exprimare atainei dumnezeieşti la care ne facem părtaşi.Ştiinţa şi cultura se desfăşoară pe de o parte în intervalul limitării naturale şi căderii,adevărul lor fiind mereu unul aproximativ, marcat de erori şi incompletitudini, mereu
 
supus contestării, nesigur, instabil. Ele lucrează daruri naturale pe care oamenii leînmulţesc progresiv prin străduinţă şi perseverenţă, daruri care însă nu suplinesc sporireaduhovnicească în relaţie vie şi personală cu Dumnezeu şi nici nu sunt condiţii necesareale ei.Cultura însăşi capătă, cu toate acestea, în cei care îşi asumă vocaţia creştină de fiinţă întrucomuniune cu menirea îndumnezeirii, o transparenţă faţă de realităţile duhovniceşti.Raţiunea care nu este lărgită de sporirea duhovnicească manifestă pentru om, fiinţăiconică având vocaţia depăşirii lumii în unire cu Dumnezeu, un caracter constrângător desumă de legităţi sau scheme formale ce atentează la libertatea duhului. Creaţi şi susţinuţide Dumnezeu prin har, noi nu putem să fim noi înşine cu adevărat decât pe drumultinderii spre sfinţenie, spre transfigurarea realităţii create în lumina necreată.Una dintre principalele contribuţii ale Sfântului Grigorie a fost precizarea distincţiei fărăseparare între fiinţă şi energiile necreate în Dumnezeu, care fundamentează în faptînţelegerea lui Dumnezeu ca transcendent pe de o parte, prezent şi lucrător în creaţie pede altă parte. Dumnezeu nu e nici distant faţă de creaţie, nici nu se identifică în esenţa sacu creaţia, şi aceasta e baza dinamismului personal al unirii cu Dumnezeu şi împliniriisinergice a omului pe drumul acestei uniri. De asemeni, în cele două tratate despre purcederea Sfântului Duh, Sfântul Grigorie a abordat problematica privitoare la principalul punct deosebitor între Tradiţia Ortodoxă şi dezvoltările Romano-catolice careau dus la schisma de la 1054.Învăţătura sa e de mare importanţă în dialogurile actuale pe care le desfăşoarăcreştinismul ortodox astăzi, tocmai pentru că subliniază aspecte ce ţin de specificulidentitar al Bisericii, Scripturii şi Tradiţiei creştine. Prin scrierile şi cuvântările sale, prinviaţa sa mărturisitoare cu puterea şi strălucirea harului divin, Sfântul Grigorie a contribuitîn mod decisiv la precizarea specificului revelat păzit cu deosebită fidelitate, păstrat cusfinţenie în Tradiţia creştină ortodoxă. Pomenirea sa a fost aşezată în a doua Duminicădin Postul Mare pentru că viaţa şi cuvântul lui sunt socotite pietre la temelia zidiriiduhovniceşti, reprezintă un moment fundamental în Tradiţia Bisericii.
S-ar putea oare vorbi despre un aşa-numit risc al intelectualizării credinţei pe care să-l avem în vedere în contextul dialogului cultural actual între tradiţia răsăriteană şi ceaapuseană?
  Ne confruntăm, într-adevăr, cu un asemenea risc, dar dialogul este în acelaşi timp salutar fiindcă oferă putinţa mărturisirii credinţei. Important este să facem tot ce ne stă în putinţăspre a trăi cu dăruire deplină viaţa Bisericii, spre a ne lăsa atinşi de harul Duhului Sfânt,ca mărturisirea noastră să fie cu cuvântul, cu fapta şi cu gândul, teologie întrupată.Intelectul îşi are rolul său important în viaţa omului, numai că întrebuinţarea sa esteziditoare doar într-o perspectivă raţională (nu doar în chip simplist raţionalistă!) adezvoltării echilibrate a funcţiilor psiho-fizice şi în vederea transfigurării lor prin har.Limitările presupuse de simplificările gândirii ştiinţifice şi filosofice sunt tot mai multdiscernute în lumina unei vederi holistice dinspre omul întreg în care este implicată tainalegăturii cu Dumnezeu.Ştiinţa „exersează ochiul sufletului pentru a discerne lucrurile”, arată Sfântul Grigorie,însă demersul ei este cu adevărat clarificator doar dacă avem cheia Duhului Sfânt.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->