Intr-o societate in permaneta schimbare poate fi uneori dificil sa tii pasul cu noile trend-uri.

Zgomotul, agitatia, timpul tot mai scurt, ne fac sa pierdem din vedere acele necesitati umane definitorii pentru buna-starea sufleteasca, fizica, morala. Ne pierdem individualitatea, intimitatea, nu mai stim sa comunicam. n fiecare individ, fiecare moment are o fizionomie, o expresie proprie. Diderot Aceasta expresie proprie, o perceptie personala a spatiului existential poate fi concretizata intr-un spatiu architectural care sa fie suficient de personal fiecarui individ in parte spatiul de locuit. Acesta este in permanenta supus transformarii, el fiind investit cu o serie de caracteristici ( varsta, gen, pozitie sociala, relationare cu ceilalti si cu mediul inconjurator) care fac ca acest spatiu de locuit sa fie perceput si experimentat in moduri diferite atragand proiectia problemelor specifice sociale ale individului sau grupului. Kevin Lynch sustinea ca omul are o imaginea asupra mediului care rezulta din senzatiile immediate si din memoria experientei. O buna imagine despre mediu ofera posesorului securiatea emotionala. Altfel spus spatiul imprumuta individului o partedin caracteristicile sale sau individul va da suflet spatiului pe care il locuieste? Poate ca adevarul este, ca de obicei, undeva la mijloc, spatiul privat, domestic reprezentand pentru individ lumea interioara cuprinsa intre intimidate, nostalgie si identitate. Imaginatie si sensibilitate, doua concepte care nu trebuie scapate din vedere de architect, deoarece ele reprezinta puntea de comunicare dintre spatiul construit si individul care urmeaza sa il locuiasca. Arhitectura spatiului de locuit poate reprezenta o sursa inepuizabila de discutii si abordari insa nu trebuie trecut cu vederea un punct de referinta extrem de important: spatiul de locuit nu trebuie sa devina anost, lipsit de sensibilitate si strain in fata celui pe care il adaposteste.