Faptele de comert. Reglementare. Faptele de comert sunt reglementate de catre Codul comercial n art. 3, art. 4 si art. 56. n art.

3, Codul comercial enumera o serie de operatiuni juridice pe care le califica drept fapte de comert. n art. 4, lista este completata cu toate celelalte acte juridice ale unui comerciant, cu conditia sa nu fie de natura civila sau necomercialitatea sa nu rezulte din chiar actul respectiv. n art. 56, sfera faptelor de comert se largeste si la operatiunile juridice ncheiate ntre un comerciant si un necomerciant. Notiune. Faptele de comert reprezinta ansamblul faptelor si actelor juridice ce constau n producerea marfurilor, intermedierea circulatiei marfurilor si n prestarea serviciilor si care au drept scop obtinerea de profit comercial. Fapte de comert obiective. Faptele de comert obiective sunt cele care datorita naturii lor sunt calificate ca atare de Codul Comercial n art. 3: - Cumpararile de producte sau de marfuri spre a se revinde, fie n natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus n lucru, ori numai spre a se nchiria; asemenea si cumpararea, spre a se revinde, de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circulnd n comert; (pct. 1) - Vnzarile de producte, vnzarile si nchirierile de marfuri n natura sau lucrate, vnzarile de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circulnd n comert, cnd vor fi fost cumparate n scop de revnzare sau de nchiriere; (pct. 2) - Contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau a altor titluri de credit circulnd n comert; (pct. 3) Aceste acte juridice care prin forma sau obiect nu se diferentiaza cu nimic de actele civile, dobndesc caracter comercial datorita cauzei care le determina, adica speculatia comerciala. Intentia neechivoca de revnzare sau de nchiriere existenta n momentul cumpararii si determinata de dorinta de a obtine profit comercial, este esentiala pentru calificarea actului ca fiind de natura comerciala. Dupa cum se poate observa, numai bunurile mobile pot face obiectul actelor obiective de comert, iar acestea sunt: productele, marfurile si titlurile de credit. - Cumpararile sau vnzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale; (pct.4) Asemenea acte juridice sunt acte de comert obiective datorita obiectului asupra caruia poarta. - Orice ntreprinderi de furnituri; (pct. 5) - ntreprinderile de spectacole publice; (pct. 6) - ntreprinderile de comisioane, agentii si oficii de afaceri; (pct. 7) - ntreprinderile de constructii; (pct. 8) - ntreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie; (pct. 9)
1

- ntreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cnd altul dect autorul sau artistul vinde; (pct. 10) - ntreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat; (pct. 13) ntreprinderea a fost definita n doctrina ca fiind o activitate organizata n mod autonom de catre ntreprinzator pe baza factorilor de productie, avnd drept scop imediat producerea de bunuri, executarea de lucrari si prestarea de servicii, iar ca scop mediat obtinerea de profit comercial. Diferitele tipuri de ntreprinderi avute n vedere de Codul comercial se diferentiaza doar n raport cu obiectul asupra carora poarta. - Operatiunile de banca si schimb; (pct. 11) Operatiunile de banca sunt operatiunile efectuate de catre societatile bancare n general, iar operatiunile de schimb sunt cele efectuate numai de acele banci care sunt autorizate sa participe la piata valutara. Operatiunile de schimb pot fi efectuate si de catre casele de schimb valutar. - Operatiunile de mijlocire n afaceri comerciale; (pct. 12) Aceste operatiuni constau n acte si fapte de intermediere realizate cu scopul de a determina doua persoane sa ncheie un act juridic comercial. - Cambiile sau ordinele n producte sau marfuri; (pct. 14) Aceste titluri comerciale de valoare au fost considerate ca fiind fapte de comert obiective lundu-se drept criteriu forma acestor acte. Totusi, criteriul formei a facut obiectul unor controverse, aratndu-se faptul ca este insuficient pentru o atare clasificare. Exista titluri care au forma comerciala, de ex. cecul, dar care sunt de natura civila. - Construirea, cumpararea, vnzarea si revnzarea de tot felul de vase pentru navigatia interioara si exterioara si tot ce priveste echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas; (pct. 15) - Expeditiile maritime, nchirierile de vase, mprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul de mare si la navigatie; (pct. 16) Operatiunile referitoare la navigatie si la comertul pe mare dobndesc n temeiul legii caracterul de fapte de comert, fara a mai fi nevoie de ndeplinirea unor conditii suplimentare. Sunt astfel calificate ca fapte de comert actele translative de proprietate asupra vaselor, nchirierea de vase, echiparea, armarea si aprovizionarea vaselor, mprumuturile maritime, expeditiile pe mare, precum si orice alte acte aflate n strnsa legatura cu navigatia si cu comertul pe mare. - Asigurarile terestre, chiar mutuale, n contra daunelor si asupra vietii; (pct. 17) - Asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiei; (pct. 18) n materia asigurarilor, activitatile specifice sunt desfasurate de catre persoane juridice specializate, societatile de asigurare. Putem vorbi astfel de o activitate organizata n mod autonom n scopul prestarii de servicii si obtinerii de profit. Numai activitatile desfasurate n cadrul unei ntreprinderi de asigurari au caracter comercial si pot deci fi calificate drept fapte de comert obiective. - Depozitele pentru cauza de comert; (pct. 19)

- Depozitele n docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele. (pct. 20) Reprezinta fapte de comert depozitele care sunt legate de operatiuni comerciale, precum si docurile, antrepozitele, warantele, nscrisurile de gaj. Fapte de comert subiective. Reprezinta fapte de comert subiective actele juridice realizate de o persoana care are calitatea de comerciant, cu ndeplinirea cumulativa a doua conditii: 1. actul sa nu aiba natura civila 2. caracterul necomercial sa nu rezulte chiar din actul respectiv. Codul comercial instituie astfel o prezumtie de comercialitate pentru actele savrsite de catre comercianti, prezumtie care poate fi oricnd rasturnata prin dovedirea nendeplinirii cel putin a uneia din cele doua conditii. De exemplu, vnzarea sau cumpararea unui bun imobil si pastreaza caracterul de act civil, chiar daca este realizat de catre un comerciant. De asemenea, cumpararea de produse n scopul utilizarii n interes personal, pentru uzul sau consumatia cumparatorului sau a familiei sale, nu poate dobndi caracter comercial, chiar daca este realizata de catre un comerciant. Mai mult, un act juridic cu titlu gratuit reprezinta ntotdeauna un act civil prin raportare la cauza care l determina, pentru ca o operatiune comerciala nu este niciodata dezinteresata, ci urmareste obtinerea unui profit comercial. Fapte de comert mixte. O serie de acte juridice sunt ncheiate ntre comercianti si necomercianti. Cel mai des ntlnite n practica sunt contractele ncheiate ntre vnzatorul en detail si clientela civila. Acelasi act are natura comerciala pentru detaillist si natura civila pentru consumator. Astfel de acte au fost calificate n doctrina ca fiind acte mixte sau unilaterale. Prin participarea la un astfel de act, necomerciantul nu-si schimba aceasta calitate, singura problema controversata fiind cea a regimului juridic aplicabil unui asemenea act. Potrivit art. 56 Cod comercial, faptele de comert mixte vor fi supuse legii comerciale. Fapte de comert accesorii. Actele sau faptele juridice care prin natura lor au caracter civil, dar care aflate n strnsa legatura cu o operatiune comerciala, dobndesc caracter comercial, purtnd denumirea de fapte de comert accesorii. De exemplu, mprumutul contractat n vederea cumpararii unui fond de comert este un act de comert, pentru ca este accesoriu unei operatiuni comerciale. Unii autori au inclus aceasta categorie de fapte de comert n categoria faptelor de comert obiective. Regim juridic. Att faptele de comert obiective, ct si faptele de comert subiective sunt guvernate de legea comerciala.

Determinarea regimului juridic aplicabil este necesara n special n privinta actelor mixte. Codul comercial prevede n art. 56 ca daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, n ct priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile n care legea ar dispune altfel. Prin urmare, legea comerciala se aplica ambelor parti, chiar daca pentru una dintre ele actul are natura civila. Spre deosebire de actele civile, actele comerciale se caracterizeaza printr-o serie de aspecte particulare, cum ar fi: solidaritatea codebitorilor este prezumata; n materie de probe, este generalizata admiterea probei cu martori pentru dovedirea unui act juridic comercial; instantele competente n materie sunt instantele comerciale, chiar si pentru necomercianti n cadrul actelor mixte. Obligatiile comerciale. Principiul solidaritatii codebitorilor. Codul comercial instituie prin art. 42 o prezumtie de solidaritate a debitorilor unei obligatii comerciale. Aceasta prezumtie va putea fi nlaturata prin conventia partilor. n cazul solidaritatii pasive, creditorul va putea sa-si recupereze creanta n totalitate de la un singur debitor, cel care se prezinta a fi cel mai solvabil. Acesta din urma va putea sa se ntoarca mpotriva celorlalti debitori tinuti solidar cu el, pentru a-si recupera o parte din plata facuta creditorului. Alineatul 3 al art. 42 stipuleaza ca prezumtia de solidaritate nu se aplica necomerciantilor, pentru operatiuni care, nct i priveste, nu sunt fapte de comert. Din aceasta prevedere legala, putem conchide ca prezumtia de solidaritate se va aplica numai n cazul obligatiilor care au natura comerciala pentru debitori. n cazul actelor mixte de comert, cnd pentru debitorii necomercianti operatiunea juridica este de natura civila, se va aplica dreptul comun, adica divizibilitatea datoriei. Per a contrario, solidaritatea se va aplica necomerciantilor debitori ntr-un act care pentru ei prezinta caracter comercial. Codul Comercial precizeaza n alineatul al doilea al art. 42: aceeasi prezumtie exista si contra fidejusorului chiar necomerciant, care garanteaza o obligatie comerciala. Potrivit acestei dispozitii, fidejusorul este tinut sa raspunda solidar cu cel pe care l garanteaza, caci fidejusiunea are caracter comercial n virtutea principiului accesorium sequitur principale (soarta actului juridic accesoriu urmeaza soarta actului juridic principal).

Principiul curgerii de drept a dobnzii. Codul comercial instituie prin art. 43 regula potrivit careia datoriile comerciale lichide si platibile n bani produc dobnda de drept din ziua cnd devin exigibile. Aceasta dispozitie este derogatorie de la dreptul comun reprezentat de art. 1088 Cod civil, n care se precizeaza ca daunele-interese sub forma dobnzii nu vor fi datorate dect din ziua cererii de chemare n judecata. Asadar, debitorul unei obligatii comerciale va datora n caz de neexecutare a obligatiei respective dobnzi calculate de la data scadentei, fara a mai fi necesara punerea sa n ntrziere. Pentru aplicarea art. 43 Cod comercial, vor trebui ndeplinite urmatoarele conditii: - sa fie vorba despre o obligatie comerciala n ceea ce-l priveste pe debitor;
4

- obligatia sa aiba ca obiect o suma de bani; - obligatia sa fie lichida si exigibila, adica sa fie determinat cu precizie cuantumul acesteia si sa fi ajuns la scadenta; - obligatia sa nu fie executata de catre debitor. n cazul n care partile nu au stabilit prin acordul lor de vointa nivelul dobnzii, se va aplica dobnda legala, dupa cum se prevede n art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000. n materie comerciala, dobnda legala se stabileste la nivelul dobnzii de referinta a Bancii Nationale a Romniei, dupa cum prevede art. 3 din aceeasi ordonanta. Anatocismul. n materie comerciala, anatocismul este permis. Art. 8 din O.G nr. 9/2000 prevede ca regula ca dobnda se va calcula numai asupra cuantumului sumei mprumutate, iar ca exceptie ca dobnzile se pot capitaliza si pot produce dobnzi n temeiul unei conventii speciale ncheiate n acest sens, dupa scadenta lor, dar numai pentru dobnzi datorate pe cel putin un an. Este nevoie asadar de o conventie anume ncheiata n acest scop de catre parti si n care sa se prevada aplicarea dobnzii la dobnda. Trebuie sa fie vorba cel putin de dobnda datorata pe un an de zile. Ordonanta instituie n alin. 3 al aceluiasi articol o interdictie a aplicarii anatocismului: este vorba de contractul de cont curent. Interdictia acordarii termenului de gratie. n dreptul civil, potrivit art. 1021 Cod civil, termenul de gratie poate fi acordat de catre judecator partii care nu si-a executat obligatia ce-i revine n temeiul unui contract sinalagmatic, n situatia n care cealalta parte a solicitat rezolutiunea contractului respectiv. Termenul este acordat de instanta numai dupa analizarea anumitor circumstante. Termenul de gratie opereaza n favoarea debitorului si este acordat n scopul pasuirii acestuia pentru a-si ndeplini n cele din urma obligatiile. Cu toate acestea, termenul de gratie prezinta dezavantajul de a ntrzia solutionarea relatiilor contractuale dintre parti. Acesta este motivul pentru care, legiuitorul a stipulat interdictia aplicarii termenului de gratie n materie comerciala. Astfel, art. 44 Cod comercial dispune: n obligatiunile comerciale, judecatorul nu poate acorda termenul de gratie permis de art. 1021 din Codul civil. Legiuitorul a recurs la interdictia termenului de gratie n materie comerciala si datorita particularitatilor pe care le prezinta operatiunile comerciale. Orice operatie este privita ca parte a circuitului comercial, de reusita acesteia depinznd si alte acte comerciale, fiindca, n dreptul comercial, putem vorbi de un ntreg lant de operatiuni comerciale aflate n interdependenta. n concluzie, debitorul unei obligatii comerciale care nu-si executa la timp aceasta obligatie va suporta sanctiunea rezolutiunii, fara a beneficia de termenul de gratie.
5

Termenul de gratie poate fi acordat numai de catre instanta si numai n privinta contractelor sinalagmatice, cu conditia ca acestea sa fie de natura civila. Comercialitatea unor astfel de contracte atrage aplicarea interdictiei de a acorda termenul de gratie. Interdictia opereaza n privinta ambelor parti, chiar daca nu au ambele calitatea de comerciant si chiar daca pentru una dintre ele actul are natura civila. Acest lucru se explica prin faptul ca legiuitorul romn a optat pentru aplicarea legii comerciale tuturor contractantilor n cadrul faptelor de comert mixte (art. 56 Cod comercial), spre deosebire de alte legislatii (de exemplu, legislatia franceza), unde se prevede expres ca partea pentru care faptul de comert mixt prezinta natura civila va beneficia de aplicarea legii civile, n timp ce comerciantul cade ntotdeauna sub incidenta dispozitiilor comerciale. Proba n materie comerciala. n materie comerciala, proba cunoaste derogari de la dreptul comun, justificate de specificitatea obligatiilor comerciale. Codul comercial precizeaza n art. 46 ca probarea obligatiilor comerciale se va realiza cu ajutorul actelor autentice, actelor sub semnatura privata, facturilor acceptate, corespondentei, telegramelor, registrelor, martorilor si oricarui alt mijloc de proba admis de legea civila. O prima observatie este aceea ca, n materie comerciala, sfera mijloacelor de proba este mult mai larga dect n dreptul comun. n al doilea rnd, legea este mai permisiva n privinta probarii obligatiilor comerciale: de exemplu, proba cu martori este generalizata si la cazurile prevazute de art. 1191 Cod civil. Telegrama este un mijloc de proba specific dreptului comercial, reglementat de art. 47 Cod comercial. Forta probanta este aceeasi cu a actului sub semnatura privata daca originalul este subscris chiar de expeditor. Telegrama prezinta forta probanta chiar si atunci cnd semnatura originala nu este cea a autorului declaratiei de vointa, ci a unei alte persoane. n acest caz, trebuie sa se faca proba ca persoana a carei semnatura se afla pe original a predat sau a trimis spre a se preda oficiului telegrafic originalul. O varianta a telegramei este mandatul telegrafic. Pentru a fi acceptat, este necesar ca subscrierea sa fie declarata autentica de catre autoritatea competenta, astfel cum este reglementat de art. 49 Cod comercial. Registrele comerciantilor sunt mijloace de proba specifice dreptului comercial, cu conditia sa fie tinute cu respectarea conditiilor legale. Art 51 Cod comercial precizeaza ca registrele care nu au fost tinute n regula si nici nvestite cu formula prevazuta de lege, nu vor fi primite n justitie ca proba spre folosul celui ce le-a tinut. Per a contrario, aceste registre vor putea fi totusi folosite n justitie de persoanele cu interese contrarii comerciantilor ce le-au tinut. Aceasta regula este ntarita si de art. 52: registrele comerciantilor, chiar netinute n regula, fac proba contra lor. Exista totusi o restrictie si n aceasta situatie: partea care voieste a se referi la dnsele nu poate scinda continutul lor. Asadar, registrul adus ca proba n fata justitiei, va fi analizat n ansamblu, fara a i se putea scinda continutul. Judecatorul are o putere discretionara n a aprecia daca registrul sa fie admis ca proba n justitie, carei parti sa-i accepte acest mijloc de proba n caz de neconcordanta a registrelor si care va fi forta probanta a acestora (art. 54). Articolul 46 Cod comercial a prevazut printre mijloacele de proba n materie comerciala si facturile acceptate, care reprezinta nscrisuri sub semnatura privata ce atesta o operatiune comerciala. Forta probanta a facturilor comerciale se apreciaza n raport cu criteriul acceptarii lor de catre destinatar. Doar factura acceptata face dovada att mpotriva emitentului, ct si mpotriva destinatarului care a acceptat-o.
6

Totalitatea nscrisurilor intervenite ntre comercianti n legatura cu obligatiile comerciale poarta denumirea de corespondenta si are forta probanta n materie comerciala, potrivit dispozitiilor legale. n legislatia mai recenta, a fost asimilat nscrisului sub semnatura privata si fortei probante a acestuia, nscrisul n forma electronica, caruia i s-a atasat o semnatura electronica extinsa (art. 5 Legea 455/2001). Potrivit art. 6 Legea nr. 455/2001, nscrisul n forma electronica, caruia i s-a ncorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic ntre cei care l-au subscris si ntre cei care le reprezinta drepturile. Prescriptia extinctiva n materie comerciala. Decretul nr. 167/1958 reprezinta dreptul comun n materia prescriptiei extinctive, de la care Codul comercial instituie anumite exceptii. Aceste exceptii nu mai sunt nsa aplicabile dect n masura n care prevad termene de prescriptie mai scurte dect cele reglementate de Decret, dupa cum se stipuleaza n art. 26 al acestui act normativ. Astfel, dispozitiile referitoare la prescriptie din Codul comercial n vigoare astazi sunt: - art. 945 n care se precizeaza ca regulile speciale n materie de prescriptie se aplica tuturor faptelor de comert, inclusiv celor mixte; - art. 952 n care se prevede un termen de prescriptie de 2 ani pentru actiunile mijlocitorilor rezultnd din dreptul lor de mijlocire, termen care va ncepe sa curga din ziua terminarii afacerii; - art. 953 n care se stabileste un termen de prescriptie de un an pentru actiunile de despagubire pentru lovirea unui vas si pentru contributie la avariile comune, termen care va curge din ziua protestului sau a reclamatiei; - art. 954 n care se stabileste termenul de un an pentru prescriptia actiunilor privind contractele de nchiriere, nrolare si de asigurari maritime. n cazul contractelor de nchiriere, termenul va ncepe sa curga de la data mplinirii calatoriilor. n cazul contractului de nrolare, termenul se calculeaza de la expirarea termenului convenit ntre parti sau de la mplinirea celei din urma calatorii. n cazul contractului de asigurare, termenul curge dupa terminarea calatoriei ce a fost asigurata sau din ziua n care se sfrseste asigurarea, iar pentru celelalte asigurari contra daunelor si asupra vietii, termenul curge din momentul nasterii dreptului la actiune; - art. 955 n care termenul de prescriptie este de un an pentru actiunile privind furniturile si plata alimentelor, termen care va curge fie de la data furniturilor si de la facerea lucrarilor, fie de din ultima zi de executare a contractului n cadrul prestatiilor succesive; - art. 956 n care se prevede termenul de prescriptie de 6 luni, respectiv de un an, pentru actiunile contra carausului. Termenul va curge n caz de pierdere totala de la data la care marfa trebuia sa ajunga la destinatie, iar n caz de pierdere partiala, avarie sau ntrziere, din ziua predarii marfurilor catre destinatar. n alte acte normative sunt prevazute, de asemenea, termene speciale de prescriptie, aplicabile n materie comerciala. n Legea nr. 31/1990, n art. 33, se prevede un termen de prescriptie de 6 luni pentru actiunile n daune n cazul dizolvarii anticipate a societatii, termen care va ncepe sa curga de la data publicarii n Monitorul Oficial a hotarrii Adunarii Generale a Actionarilor. De asemenea, n art. 12 din Legea nr. 11/1991 se stabileste termenul de un an pentru prescriptia actiunii n daune pentru prejudiciile cauzate prin fapte de concurenta neloiala. Acest termen va ncepe sa curga de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca prejudiciul si pe cel care l-a cauzat, dar nu mai trziu de 3 ani de la data savrsirii faptei.
7

CONTRACTELE LA DISTANTA.

Definitie si caractere juridice. Regimul juridic al contractelor la distanta a fost stabilit de Ordonanta Guvernului nr. 130/2000. n acest act normativ, contractul la distanta a fost definit ca fiind: contractul de furnizare de produse sau servicii ncheiat ntre un comerciant si un consumator, n cadrul unui sistem de vnzare organizat de catre un comerciant, care utilizeaza n mod exclusiv, nainte si la ncheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta (art. 2, alin. 1). Contractul la distanta se caracterizeaza asadar prin urmatoarele trasaturi: - este un contract comercial, fiindca obiectul sau consta n furnizarea de produse si prestarea de servicii de catre un comerciant n beneficiul unui consumator; - partile contractului la distanta sunt n mod imperativ persoane fizice sau juridice care au calitatea de comerciant, respectiv de consumator (consumatorul nu poate fi dect o persoana fizica); - contractul se ncheie si se desfasoara n cadrul unui sistem de vnzare organizat de catre comerciant; chiar daca legea nu ofera informatii suplimentare cu privire la acest sistem, consideram ca este vorba despre exercitarea activitatii comerciantului n conditiile ntreprinderii pe care si-a organizat-o; - comerciantul trebuie sa utilizeze una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta, pe care legiuitorul le defineste ca fiind mijloace utilizate pentru ncheierea contractului si care nu necesita prezenta fizica, simultana a celor doua parti. Aceasta conditie este de esenta contractului la distanta, de ndeplinirea ei depinznd nsasi calificarea contractului. Pot constitui tehnici de comunicatie la distanta: telecopiatorul (faxul), posta electronica, videotextul, videofonul, radioul, televiziunea (teleshopingul), sistemul autorizat de apel cu sau fara interventie umana. Obligatiile comerciantului. Contractele la distanta prezinta particularitati deosebite n ceea ce priveste obligatiile ce revin comerciantului, obligatii care sunt destul de mpovaratoare pentru acesta, fiindca legiuitorul a avut n vedere protejarea consumatorului. Obligatiile comerciantului sunt obligatii specifice fazei premergatoare ncheierii contractului si obligatii specifice fazei de executare. Asadar, momentul ncheierii contractului prezinta o importanta deosebita pentru determinarea drepturilor si obligatiilor partilor. Art. 5 din O.G. nr. 130/2000 modificat de Legea nr. 51/2003 precizeaza ca, daca partile nu au convenit altfel, momentul ncheierii contractului la distanta l constituie momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa. Norma este supletiva, caci partile pot deroga prin conventia lor de la aceasta regula. nainte de ncheierea contractului, potrivit art. 3, comerciantul are obligatia informarii consumatorului n timp util, corect si complet asupra: - identitatii si, n cazul contractelor care prevad plata anticipata, asupra adresei si a modalitatilor de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail si codul unic de nregistrare;
8

- caracteristicilor esentiale ale produsului sau serviciului, - pretului de vnzare cu amanuntul al produsului sau asupra tarifului serviciului si a taxelor aplicabile - cheltuielilor de livrare, - perioadei de valabilitate a ofertei sau a pretului, - duratei minime a contractului n cazul contractelor care prevad furnizarea curenta sau periodica a unui produs sau serviciu, - modalitatilor de plata, de livrare sau de prestare, - termenul limita de executare a obligatiilor rezultnd din contract, - dreptului de denuntare unilaterala a contractului. - costului utilizarii tehnicii de comunicatie la distanta, n cazul n care acesta este calculat altfel dect conform tarifului de baza; Scopul comercial trebuie sa rezulte fara echivoc. Informatiile vor fi comunicate n mod clar, usor de nteles de catre consumator, prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicatie la distanta utilizate, tinndu-se seama de principiile de buna practica comerciala n tranzactii si de principiile care guverneaza protectia minorilor si a altor persoane lipsite de capacitate de exercitiu, precum si de principiile referitoare la bunele moravuri. n timpul executarii contractului, potrivit art. 4, comerciantului i incumba obligatia de informare cu privire la: - toate datele prevazute la art. 3, daca acestea nu au fost furnizate nainte de ncheierea contractului, - conditiile si modalitatile de exercitare a dreptului de denuntare unilaterala, sub forma clauzei urmatoare: "Consumatorul are dreptul sa notifice n scris comerciantului ca renunta la cumparare, fara penalitati si fara invocarea unui motiv, n termen de 10 zile lucratoare de la primirea produsului sau, n cazul prestarilor de servicii, de la ncheierea contractului", redactata cu caractere ngrosate. n cazul omiterii acestei clauze, produsul sau serviciul este considerat livrat fara cerere de comanda din partea consumatorului - sediul, numarul de telefon/fax, precum si adresa de e-mail ale comerciantului, la care consumatorul poate sa-si prezinte reclamatiile, - informatii de service postvnzare si garantii oferite. De asemenea, comerciantului i revin si alte obligatii, cum ar fi ndeplinirea obligatiilor comerciale n termen de cel mult 30 de zile de la data comenzii, informarea consumatorului n cazul imposibilitatii executarii contractului din cauza indisponibilitatii produsului sau serviciului (art. 11). Denuntarea unilaterala a contractului. Articolul 7 confera consumatorului dreptul de a denunta unilateral contractul n termen de 10 zile lucratoare, cu suportarea cheltuielilor ocazionate de returnarea produselor. Termenul de 10 zile curge de la date diferite, distinctia facndu-se, pe de o parte, ntre produse si servicii (alin. 1), iar, pe de alta parte, n functie de data la care comerciantul si ndeplineste obligatiile de informare a consumatorului (alin. 2 si alin. 3).
9

Denuntarea unilaterala a contractului la distanta nu este un drept discretionar al consumatorului. Ordonanta prevede n art. 10 cazurile n care regula instituita de art. 7 nu se mai aplica. Consumatorul nu va putea denunta unilateral urmatoarele tipuri de contracte, cu exceptia cazului n care partile au convenit altfel: - contracte de furnizare de servicii a caror executie a nceput, cu acordul consumatorului, naintea expirarii termenului de 10 zile lucratoare, prevazut la art. 7 alin. 1; - contracte de furnizare de produse sau servicii al caror pret depinde de fluctuatiile cursurilor pietei financiare care nu pot fi controlate de comerciant; - contracte de furnizare a unor produse executate dupa specificatiile consumatorului sau a unor produse distinct personalizate, precum si a acelora care, prin natura lor, nu pot fi returnate sau care se pot degrada ori deteriora rapid; - contracte de furnizare a nregistrarilor audio, video sau a programelor informatice, n cazul n care au fost desigilate de catre consumator; - contracte de furnizare a ziarelor, periodicelor, jurnalelor-magazin; - contracte de servicii de pariuri sau loterii. Dispozitiile art. 3-4 si ale art. 7-10 nu se aplica urmatoarelor contracte: - vnzarea de produse alimentare, de bauturi sau de produse de uz curent, utilizate n gospodarie, livrate cu regularitate de catre comerciant la domiciliul, resedinta sau la locul de munca al consumatorului; - furnizarea de servicii de cazare, de transport, de furnizare de preparate culinare, de agrement, atunci cnd comerciantul se angajeaza prin contractul ncheiat sa efectueze aceste prestatii la o data precisa sau ntr-o perioada specificata.

COMERTUL ELECTRONIC. Notiunea de serviciu al societatii informationale. Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic defineste n art. 1 notiunea de serviciu al societatii informationale ca fiind orice activitate de prestari de servicii sau care presupune constituirea, modificarea, transferul ori stingerea unui drept real asupra unui bun corporal sau necorporal, activitate efectuata prin mijloace electronice si care prezinta mai multe trasaturi: - destinatarul i procura ofertantului un folos patrimonial; aceasta caracteristica are n vedere scopul urmarit de prestatorul de servicii, acela de a obtine profit si implicit natura comerciala a activitatii realizate. - nu este necesar ca ofertantul si destinatarul sa fie fizic prezenti simultan n acelasi loc; aceasta dispozitie legislativa subliniaza unul dintre avantajele comertului electronic care se realizeaza prin mijloace specifice (echipamente electronice, retele de cablu, fibra optica, radio, satelit etc.). - activitatea este efectuata prin transmiterea informatiei la cererea individuala a destinatarului. O activitate care nu respecta aceasta conditie, fiindca oferta este destinata receptiei simultane de catre un numar nelimitat de persoane, nu va putea fi calificata drept serviciu al societatii informationale.
10

Persoana fizica sau juridica - furnizor de servicii ale societatii informationale are calitatea de comerciant, n timp ce beneficiarul acestor servicii poate fi att un comerciant, ct si un necomerciant. Articolul 2 delimiteaza n alin 2 si 3 domeniul de aplicare a legii privind comertul electronic, nlaturnd n mod expres de la aplicare urmatoarele activitati.: - oferta de servicii care necesita prezenta fizica a furnizorului si a destinatarului, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice; - oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de catre destinatar, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice; - oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentata destinatarului prin transmiterea informatiei la cererea individuala a acestuia si care este destinata receptiei simultane de catre un numar nelimitat de persoane (punct-multipunct); - activitati care se efectueaza prin intermediul serviciilor de telefonie vocala, telefax, telex, servicii de radiodifuziune si televiziune, inclusiv serviciile de teletext; - serviciile de telefonie vocala, telefax sau telex; - schimbul de informatii prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individuala echivalente, ntre persoane care actioneaza n scopuri straine activitatii lor comerciale sau profesionale; - relatia contractuala dintre un angajat si angajatorul sau. activitatea notarilor publici, n masura n care aceasta presupune o participare directa si specifica la exercitarea prerogativelor autoritatii publice; - activitatile de reprezentare juridica n fata organelor de jurisdictie si de urmarire penala; jocurile de noroc Instrumentul de plata electronica. cu cstiguri n bani, loteriile si pariurile.

Comertul electronic se bazeaza pe tehnici specifice, pe procesarea si transmiterea electronica a datelor, pe utilizarea tehnologiei informatice si de comunicatii. Mijloacele care permit realizarea operatiunilor electronice sunt variate. Cel mai cunoscut mijloc este posta electronica (e-mail), dar legea impune conditia acordului expres al destinatarului cu privire la primirea de comunicari comerciale prin posta electronica. Instrumentul de plata electronica permite titularului sau sa efectueze urmatoarele tipuri de operatiuni (art. 1 alin. 10): - transferuri de fonduri, altele dect cele ordonate si executate de catre institutii financiare; - retrageri de numerar, precum si ncarcarea si descarcarea unui instrument de moneda electronica. Contractele ncheiate prin mijloace electronice. Contractul ncheiat prin mijloace electronice presupune acordul de vointa a doua sau mai multe persoane fizice sau juridice si poarta asupra constituirii, modificarii, transferului ori stingerii unui drept real sau prestarii de servicii cu privire la un bun corporal sau necorporal. ncheierea unui astfel de contract nu
11

necesita prezenta fizica si simultana a partilor, realizndu-se prin tehnici specifice: echipamente electronice si retele de cablu, fibra optica, radio, satelit, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informatiei. Obligatia de informare a furnizorului de servicii. n temeiul art. 8, furnizorul de servicii are o obligatie de informare a destinatarului cu privire la anumite date care trebuie facute cunoscute nainte ca destinatarul sa trimita oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta facute de furnizor. Informatia ce urmeaza a fi transmisa trebuie sa fie exprimata ntr-un limbaj clar, neechivoc si accesibil si sa poarte cel putin asupra urmatoarelor aspecte: - etapele tehnice premergatoare ncheierii contractului - daca dupa ncheierea contractului acesta va fi stocat sau nu - mijloacele tehnice care vor fi puse la dispozitia destinatarului pentru identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor - limba n care se poate ncheia contractul - codurile de conduita Transmiterea acestor informatii este obligatorie daca partile prin acordul lor de vointa nu au stabilit contrariul, precum si n toate cazurile n care una dintre parti are calitatea de consumator (art. 8 alin. 3). Alte obligatii ale furnizorului de servicii: - sa comunice autoritatilor publice si destinatarilor informatiile cu privire la datele sale personale (nume/denumire, domiciliu/sediu, numere de telefon/fax/e-mail, numarul de nmatriculare, codul de nregistrare fiscala), precum si cu privire la serviciul oferit (tarifele aferente, cheltuielile de livrare etc.) - sa ofere destinatarului procedee tehnice adecvate identificarii si corectarii erorilor cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptarii acesteia. TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE. Notiunea de cambie. Cambia reprezinta un nscris prin care o persoana (tragator) da ordin altei persoane asupra careia are o creanta (tras), sa plateasca suma de bani corespunzatoare creantei respective unui tert beneficiar, la scadenta sau la ordinul acestuia. Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin prevede n art. 1 elementele pe care trebuie sa le cuprinda un titlu comercial de valoare pentru a putea fi calificat drept "cambie": - denumirea de cambie; - ordinul neconditionat de a plati o suma determinata; - data scadentei (art. 2 prevede nsa ca, daca nu a fost mentionata data scadentei, cambia va fi considerata platibila la vedere);
12

- locul platii (nementionarea acestui element nu va determina nulitatea cambiei, ci se va prezuma ca locul platii va fi locul aratat lnga numele trasului, care este considerat si loc al domiciliului trasului); - numele tertului beneficiar; - data si locul emiterii cambiei (neprecizarea locului de emitere a cambiei va determina luarea n considerare a locului aratat lnga numele tragatorului, asa cum se indica n art. 2 alin. 4); - semnatura tragatorului. Articolul 12 prevede posibilitatea emiterii n mod valabil a unei cambii n alb, care trebuie completata n termen de 3 ani de la emitere, sub sanctiunea decaderii din acest drept. Notiunea de bilet la ordin. Biletul la ordin reprezinta un nscris prin care o persoana (subscriitor) se obliga sa plateasca o suma de bani altei persoane (beneficiar), la scadenta sau la ordinul acesteia. Legea nr. 58/1934 enumera n art. 104 elementele pe care trebuie sa le cuprinda biletul la ordin: - denumirea de bilet la ordin; - promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata; - data scadentei (daca nu este prevazuta, biletul la ordin va fi considerat platibil la vedere); - locul platii (n lipsa acestui element, locul emiterii va fi considerat loc de plata si locul domiciliului emitentului); - numele beneficiarului; - data si locul emiterii (daca nu a fost aratat locul emiterii, se va lua n considerare locul aratat lnga numele emitentului); - semnatura emitentului. Notiunea de cec. Cecul reprezinta un nscris prin care o persoana (tragator) da ordin unei societati bancare (tras) la care are disponibil banesc, sa plateasca o suma de bani unui tert beneficiar, la prezentarea nscrisului. Elementele pe care trebuie sa le cuprinda un nscris pentru a fi calificat drept cec sunt prevazute de art. 1 din Legea nr. 59/1934: - denumirea de cec; - ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani; - numele societatii bancare; - locul platii (n lipsa acestui element, locul platii va fi locul aratat lnga numele trasului; n cazul stipularii mai multor locuri, cecul este platibil la primul loc aratat; n lipsa oricarei stipulari, cecul este platibil la locul unde trasul are principalul sau stabiliment);
13

- data si locul emiterii; - semnatura tragatorului. Cecul poate fi platibil unei anumite persoane fie cu clauza expresa sau subnteleasa "la ordin", fie unei anumite persoane cu clauza "nu la ordin", fie "la purtator" (art. 5 Legea nr. 59/1934). Legea reglementeaza urmatoarele tipuri de cecuri: cecul barat, cecul platibil n cont, cecul netransmisibil si cecul de calatorie. Cecul barat se caracterizeaza prin existenta a doua linii paralele pe fata cecului (art. 38). Bararea poate fi generala sau speciala. n primul caz, cecul va putea fi platit de tras numai unei societati bancare sau unui client al trasului. n cea de-a doua situatie, cecul se va putea plati numai acelei societati bancare nscrise n cec sau, daca aceasta este trasul, unui client al societatii bancare. Cecul platibil n cont se caracterizeaza prin faptul ca plata nu se poate efectua n numerar, ci numai printro operatiune de scripte (art. 40). Cecul netransmisibil nu poate fi platit dect primitorului care l poate gira numai unei societati bancare pentru ncasare (art. 41). n cazul cecului de calatorie, tragatorul poate subordona plata cecului existentei pe titlu n momentul prezentarii unei a doua semnaturi la fel cu a primitorului (art. 42). Rolul si natura juridica. Titlurile comerciale de valoare ndeplinesc functiile de instrument de plata si de instrument de credit. Principalul instrument de plata este cecul. Societatea bancara (trasul) este un simplu platitor, iar nu un debitor. Din acest motiv, cecul nu mai este supus acceptarii din partea trasului, asa cum se ntmpla n cazul cambiei. Rolul de instrument de plata pe care l ndeplineste cecul are la baza conventia privind emiterea cecurilor ncheiata ntre client (tragator) si banca. Cambia poate fi transmisa de catre posesor creditorului sau, pentru a-si achita obligatia pe care o avea, renuntnd astfel la utilizarea de numerar. n aceasta situatie, ndeplineste functia de instrument de plata. Cambia ndeplineste si functia de credit prin faptul ca debitorul beneficiaza de un interval de timp pna la achitarea datoriei. De asemenea, cambia ar putea ndeplini n cadrul raporturilor comerciale internationale si functia de instrument de schimb valutar, datorita faptului ca se evita utilizarea diferitelor monede nationale, platile realizndu-se direct prin intermediul acestui titlu de valoare. Cambia a fost asemanata n doctrina, pe rnd, cu cesiunea de creanta, cu novatia si cu delegatia. Datorita complexitatii raporturilor juridice cambiale, acest titlu de valoare prezinta particularitati n raport cu oricare dintre operatiunile civile sau comerciale enumerate mai sus. n raport cu cesiunea de creanta, tragatorul si toti ceilalti semnatari ai cambiei sunt solidar tinuti pentru plata cambiei si raspund n consecinta de solvabilitatea debitorului, n timp ce n cazul unei cesiuni de creanta, cedentul nu garanteaza cesionarului dect existenta creantei. Spre deosebire de novatie, obligatia noua care se naste nu determina disparitia obligatiei vechi, iar toate partile ramn solidare n executarea creantei. Nici ntre cambie si delegatie nu exista o asemanare perfecta, desi elementele comune sunt numeroase. Cambia ramne un act juridic complex, care prezinta particularitati greu de calificat din punct de vedere al naturii juridice.

14

RAPORTURILE JURIDICE CAMBIALE. Raportul fundamental. Raportul fundamental este un raport juridic exterior titlului de valoare, preexistent acestuia si care nu este afectat de emiterea titlului. n cazul cambiei, raportul juridic fundamental consta, pe de o parte, n creanta pe care o are beneficiarul titlului asupra tragatorului si care poarta denumirea de valoare furnizata, iar pe de alta parte, n creanta pe care o are tragatorul asupra trasului si care poarta denumirea de provizion. n cazul biletului la ordin, raportul fundamental este raportul juridic preexistent constnd n creanta beneficiarului asupra emitentului. n cazul cecului, disponibilul pe care clientul l are la banca, precum si existenta unei conventii privind emiterea cecurilor reprezinta raportul fundamental. Obligatia cambiala. Obligatia cambiala asumata de fiecare persoana careia i-a fost transmis titlul de valoare si care si-a depus semnatura pe titlu prezinta garantii serioase pentru posesorii succesivi ai acestuia. Obligatia cambiala are ntotdeauna caracter comercial, indiferent de operatia prin care subscriitorul si depune semnatura. Obligatia cambiala prezinta urmatoarele trasaturi juridice: este abstracta, n sensul ca este independenta, n privinta posesorilor succesivi ai titlului, de raportul fundamental si este autonoma, ceea ce semnifica faptul ca obligatia fiecarui subscriitor va fi apreciata separat, independent de celelalte obligatii. GIRUL. Notiune. Transmiterea titlurilor comerciale de valoare se poate realiza prin cesiune de creanta, n conditiile dreptului comun sau prin gir. Girul reprezinta un act juridic prin care posesorul titlului de valoare (girant) transmite altei persoane (giratar) titlul respectiv cu toate drepturile aferente acestuia. Pentru a fi valabil, girul trebuie sa ndeplineasca anumite conditii prevazute de Legea nr. 58/1934, aplicabila cambiei si biletului la ordin si de Legea nr. 59/1934, aplicabila cecului. Legea nr. 58/1934 stabileste n art. 13 - 23 regulile aplicabile girului unei cambii sau unui bilet la ordin. Astfel, potrivit art. 15, girul trebuie sa fie scris pe cambie sau pe un adaos al acesteia si trebuie sa fie semnat de girant. Girul partial este nul, asa cum se prevede n art. 14 alin 2. Astfel, girul trebuie sa poarte asupra ntregii creante prevazute de titlul comercial respectiv. Girul nu trebuie afectat de nici o conditie, altfel conditia respectiva va fi considerata nescrisa (art. 14 alin 1). Daca titlul de valoare are nscrisa mentiunea "nu la ordin" sau o expresie echivalenta, nu va putea fi transmis prin gir, ci numai prin cesiunea de drept comun (art. 13 alin. 2). O dispozitie similara exista si n Legea nr. 59/1934 n privinta cecurilor, n art. 15 alin. 2.
15

Girul este valabil si daca beneficiarul nu este aratat sau daca girantul a pus numai semnatura (gir n alb), cu conditia ca semnatura girantului sa fie scrisa pe spatele titlului de valoare sau pe adaosul acestuia (art. 17 alin. 2). Spre deosebire de transmiterea unei cambii sau unui bilet la ordin, unde girul poate fi facut n folosul trasului, al tragatorului sau al oricarui alt obligat, girul cecului nu poate fi facut n folosul trasului, fiind lovit de nulitate (art. 16 alin. 3 L 59/1934). Efecte juridice. Girul transmite toate drepturile care izvorasc din titlul comercial de valoare respectiv (art. 16 din Legea nr. 58/1934 si art. 18 din Legea nr. 59/1934), fiind translativ de proprietate. Posesorul unui gir n alb are urmatoarele drepturi: - sa-l completeze cu numele sau ori cu numele altei persoane; - sa gireze titlul din nou n alb sau cu numele unei anumite persoane; - sa predea titlul unui tert fara sa-l gireze si fara sa completeze girul n alb Girul ndeplineste si functia de garantie: girantul raspunde de acceptarea si de plata titlului, dar aceasta prevedere este supletiva, astfel ca partile pot deroga de la ea prin acordul lor. Girantul poate interzice un nou gir, astfel nct el nu va raspunde fata de persoanele carora titlul le-a fost ulterior girat (art. 17 din Legea nr. 58/1934 si art. 19 din Legea nr. 59/1934). Ca urmare a transmiterii titlului prin gir, posesorul acestuia poate face dovada dreptului sau printr-o serie nentrerupta de giruri, chiar daca ultimul gir este n alb. Cel care ajunge n posesia titlului din ntmplare, l poate pastra, cu exceptia cazului cnd l-a dobndit cu rea-credinta sau a savrsit o greseala grava n dobndirea acestuia (art. 18 din Legea nr. 58/1934 si art. 22 din Legea nr. 59/1934). n cazul n care girul cuprinde una dintre urmatoarele mentiuni: "valoarea pentru acoperire", "pentru ncasare", "pentru procura" sau orice alta mentiune care implica un simplu mandat, posesorul poate sa exercite toate drepturile care izvorasc din cambie, dar nu o poate gira dect cu titlul de procura (art. 20 Legea nr. 58/1934 si art. 24 Legea nr. 59/1934). Aceeasi dispozitie se aplica si girului care cuprinde mentiunea "valoare n garantie", "valoare n gaj" sau orice alta mentiune care implica un gaj (art. 21 Legea nr. 58/1934). Girul posterior scadentei produce aceleasi efecte precum un gir anterior. Cu toate acestea, girul facut posterior protestului de neplata, sau facut dupa trecerea termenului pentru facerea protestului, produce numai efectele unei cesiuni ordinare. Girul fara data este considerat, pna la data contrarie, ca fiind facut nainte de trecerea termenului stabilit pentru facerea protestului. (art. 22 Legea nr. 58/1934 si art. 25 Legea nr. 59/1934). AVALUL. Notiune. Avalul reprezinta un act juridic prin care se garanteaza obligatia cambiala ce izvoraste dintr-un titlu comercial de valoare. Cel care garanteaza obligatia poarta denumirea de avalist, iar cel garantat denumirea de avalizat. Avalul se da pe titlul de valoare respectiv sau pe adaos (art. 34 alin. 1 Legea nr. 58/1934 si art. 27 alin. 1 Legea nr. 59/1934).
16

Dispozitiile privitoare la aval reglementate de Legea nr. 58/1934 si de Legea nr. 59/1934 sunt similare, particularitatile rezultnd doar n raport cu natura titlului garantat: cambie sau bilet la ordin, respectiv cec. Avalul poate sa fie dat pentru ntreaga creanta sau numai pentru o parte din aceasta. Calitatea de avalist o poate avea un tert sau orice semnatar al titlului (art. 33 Legea nr. 58/1934 si art. 26 Legea nr. 59/1934). Daca nu este aratata persoana garantata, avalul se prezuma dat pentru tragator, respectiv emitent (art. 34 alin. 4 si art. 27 alin 3 Legea nr. 59/1934). n toate cazurile, avalul va fi exprimat prin formula "pentru aval" sau printr-o formula echivalenta si va fi semnat de avalist. Efecte juridice. Legea prevede ca avalistul este tinut sa raspunda ntocmai ca nsusi cel garantat. Raspunderea avalistului va exista chiar n cazul n care obligatia garantata ar fi nula, cu exceptia situatiei n care nulitatea a fost determinata de un viciu de forma (art. 35 alin. 2 Legea nr. 58/1934 si art. 28 alin. 1 Legea nr. 59/1934). Daca avalistul plateste titlul respectiv, el dobndeste astfel toate drepturile mpotriva persoanei pentru care a garantat si mpotriva acelora care sunt tinuti de catre acesta din urma, n temeiul titlului (art. 35 alin. 3 Legea nr. 58/1934 si art. 28 alin. 2 Legea nr. 59/1934). ntinderea drepturilor avalistului va fi determinata n aceasta situatie de calitatea pe care o avea avalizatul: daca acesta era chiar trasul acceptant, avalistul va avea actiune pentru recuperarea creantei numai mpotriva acestuia; daca avalizatul era tragatorul, avalistul se va putea ntoarce pentru recuperarea creantei att mpotriva tragatorului, ct si mpotriva trasului sau a avalistilor acestora. Daca avalizatul era un girant, avalistul platitor va putea urmari pentru recuperarea creantei att pe acesta si pe girantii anteriori (daca exista), ct si pe tras, pe tragator sau pe avalistii acestora. PLATA CAMBIEI. Acceptarea cambiei. Articolul 24 din Legea asupra cambiei si biletului la ordin prevede posibilitatea prezentarii cambiei, pna la scadenta, trasului n vederea acceptarii acesteia. Prezentarea cambiei n vederea acceptarii este, de regula, facultativa. Tragatorul are dreptul de a stipula n cambie fie necesitatea prezentarii acesteia spre acceptare, fie faptul ca prezentarea spre acceptare nu se va putea face naintea unei anumite date, fie interzicerea prezentarii cambiei spre acceptare (art. 25 Legea nr. 58/1934). Interzicerea prezentarii cambiei spre acceptare nu poate fi stipulata n urmatoarele situatii: - cambia este platibila la un tert sau ntr-o alta localitate dect aceea a domiciliului trasului; - cambia este platibila la un anumit timp de la vedere. Acceptarea se va nscrie pe cambie prin formula "acceptat" sau orice alta expresie echivalenta si va fi semnata de tras. Simpla semnatura a trasului pe fata cambiei este considerata acceptare. Efectul acceptarii consta n obligatia trasului de a plati cambia la scadenta. Chiar daca acceptarea nu poate fi afectata de vreo conditie, trasul o poate restrnge nsa la o parte din suma. Trasul va fi tinut pentru plata
17

cambiei n limitele acceptarii (art. 29). El este debitorul cambial principal, iar daca acesta nu plateste, vor fi tinuti pentru achitarea creantei tragatorul, girantii sau avalisii. Trasul poate revoca acceptarea pe care a facut-o, prin stergerea mentiunii de acceptare nscrise pe cambie, cu conditia ca acest lucru sa fie facut nainte de restituirea titlului si fara ca acceptarea sa fi fost adusa la cunostinta tragatorului sau altui posesor al titlului. Conditii de valabilitate a platii. Cambia trebuie prezentata spre plata la data si locul indicate n nscris. Daca a fost prevazuta o data fixa pentru plata sau un anumit termen de la data emiterii cambiei sau de la vedere, aceasta trebuie prezentata fie n ziua prevazuta, fie n una din cele doua zile lucratoare care urmeaza (art. 41 alin. 1 Legea nr. 58/1934). Cambia la vedere va trebui prezentata spre plata n termen de un an de la data emiterii sale (art. 37 Legea nr. 58/1934). Daca nu a fost prevazut locul platii, cambia va fi prezentata la domiciliul trasului sau al persoanei desemnate sa plateasca pentru el. De asemenea, cambia ar putea fi prezentata la domiciliul acceptantului prin interventie sau al persoanei desemnate sa plateasca pentru acesta. Trasul poate efectua o plata partiala, posesorul nefiind n drept sa refuze o astfel de plata, dupa cum se precizeaza n art. 43 alin. 2. Cu toate acestea, posesorul cambiei poate refuza plata nainte de scadenta. Trasul care plateste nainte de scadenta, o face pe riscul si pericolul sau, conform art. 44 alin. 2. Plata cambiei efectuata n mod valabil de catre tras are drept efect eliberarea acestuia, precum si a tragatorului sau a avalistilor acestora. Daca plata nu este facuta de tras, ci de catre un alt debitor cambial, acesta din urma se va putea ntoarce mpotriva trasului, pe calea unei actiuni n regres, pentru a-si recupera suma platita. Plata biletului la ordin. Emitentul unui bilet la ordin este tinut n acelasi mod de plata titlului ca si acceptantul unei cambii. n cazul biletului la ordin nu mai este ceruta de lege formalitatea acceptarii, fiindca raportul juridic cambial se stabileste doar ntre doua persoane, emitentul titlului si beneficiarul acestuia. Plata biletului la ordin este guvernata de aceleasi reguli prevazute de lege pentru plata cambiei, respectiv articolele 41 - 46 din Legea nr. 58/1934. Emitentul va beneficia de aceleasi drepturi si va fi supus acelorasi obligatii precum acceptantul unei cambii. Legea stipuleaza ca biletele la ordin platibile ntr-un anumit termen de la vedere, trebuie prezentate spre viza emitentului, urmnd ca termenul sa curga de la data vizei subscrise de emitent. Refuzul acestuia de a pune viza se constata prin protest. De la data protestului se va calcula termenul, dupa cum prevede art. 107 alin. 2 Legea nr. 58/1934.

18

Plata cecului. Legea nr. 59/1934 instituie n art. 29 regula potrivit careia cecul se plateste la vedere (la prezentare), orice stipulatie contrara fiind lovita de nulitate. Pentru prezentarea cecului spre plata sunt prevazute anumite termene, a caror nerespectare va duce la decaderea din dreptul de regres mpotriva girantilor si garantilor: 8 zile pentru cecul platibil n localitatea unde a fost emis si 15 zile pentru celelalte cazuri. Cecul emis ntr-o tara straina si platibil n Romnia trebuie prezentat n termen de 30 de zile, iar daca a fost emis n afara Europei, n termen de 70 de zile. Posesorul cecului nu poate refuza o plata partiala (art. 35). n cazul platii partiale, trasul poate cere sa se faca pe cec o mentiune care sa ateste aceasta plata si sa i se elibereze o chitanta doveditoare. n doctrina s-a precizat ca trasul nu este debitor de drept cambial si, n consecinta, nu raspunde de plata cecului. Potrivit art. 13, raspunzator pentru plata cecului este tragatorul. Trasul are obligatia de a verifica valabilitatea girurilor nscrise pe cec, dar nu si autenticitatea semnaturilor girantilor (art. 36). ACTIUNI CAMBIALE. Actiunea directa. n cazul n care titlul comercial de valoare nu este platit la scadenta sau la prezentare, posesorul acestuia are o actiune directa mpotriva debitorului principal. Refuzul de a plati cambia da dreptul posesorului de a exercita o actiune directa mpotriva trasului sau a avalistului sau (art. 47 Legea nr. 58/1934). Aceeasi regula se aplica si n cazul unui bilet la ordin, unde actiunea directa este exercitata mpotriva subscriitorului. Spre deosebire de aceste titluri, cecul se particularizeaza prin faptul ca neplata nu da nastere unei actiuni directe, fiindca trasul este un simplu platitor, societatea bancara neavnd calitatea de debitor de drept cambial. Asadar, pentru valorificarea creantei, beneficiarul titlului va trebui sa apeleze la actiunile de regres. Actiunea de regres. n temeiul actiunii de regres, posesorul titlului de valoare si poate valorifica dreptul de la tragator, giranti si avalistii lor care sunt tinuti solidar de plata titlului. Raspunderea acestora este subsidiara, ea intervenind numai n situatia n care debitorul principal - trasul - nu plateste. Articolul 48 din Legea nr. 58/1934 prevede ca actiunea de regres poate fi exercitata: - la scadenta, daca trasul nu a platit; - nainte de scadenta, daca acceptarea a fost refuzata n tot sau n parte, n caz de faliment al trasului sau de ncetare de plati, precum si n caz de faliment al tragatorului unei cambii stipulate neacceptabila. Actiunea de regres nu poate fi exercitata dect dupa ce cambia a fost prezentata trasului spre plata si dupa ce a fost ntocmit protestul de neplata sau de neacceptare (art. 49). Posesorul poate fi scutit de ntocmirea protestului prin stipulatia "fara cheltuieli" sau "fara protest", facuta de tragator, girant sau avalist. Solidaritatea raspunderii tragatorului, girantilor sau avalistilor este prevazuta de art. 52. Aceste persoane pot fi urmarite mpreuna sau separat, fara a se tine seama de ordinea n care s-au obligat. Scopul urmarit de
19

posesorul titlului este valorificarea dreptului pe care l are, acoperirea creantei respective. Astfel, posesorul poate cere: - suma aratata n cambie; - dobnda legala datorata de la data scadentei; - cheltuielile de protest, precum si alte cheltuieli justificate. Articolul 54 prevede ca platitorul cambiei poate recupera printr-o actiune de regres de la girantii sai att suma platita, ct si dobnda datorata din ziua platii, precum si cheltuielile pe care le-a facut. O alta modalitate de recuperare a platii facute este emiterea unei contracambii. Aceasta posibilitate exista pentru orice obligat cambial care are dreptul de a exercita o actiune de regres. Prin contracambie se urmareste despagubirea platitorului. Obligatii cambial care au o situatie egala n cambie nu pot exercita unul mpotriva celuilalt actiuni cambiale, ci vor recurge la solutionarea conflictului apelnd la dreptul comun, la solidaritatea obligatiilor. Posesorul cecului poate exercita dreptul de regres mpotriva tragatorului, a girantilor si a altor obligati, cu conditia ca titlul sa fie prezentat n termenele prevazute de lege (art. 30), iar refuzul platii sa fie constatat printr-un protest sau o constatare echivalenta (art. 43 L 59/1934). Chiar daca aceste conditii nu sunt ndeplinite, posesorul cecului pastreaza dreptul sau n ceea ce-l priveste pe tragator. Termenele legale pentru prezentarea cecului sau ntocmirea protestului pot fi prelungite n caz de forta majora sau caz fortuit. Dispozitiile generale cu privire la actiunea de regres n cazul cambiei sau biletului la ordin se aplica si cecului: astfel, posesorul cecului are dreptul sa ceara suma aratata n cec, dobnda legala, calculata de la prezentare, cheltuielile cu protestul sau alte cheltuieli echivalente (art. 48). Platitorul cecului poate cere prin regres de la girantii sai ntreaga suma platita, dobnda legala de la aceasta suma, calculata din ziua platii, precum si cheltuielile pe care le-a facut (art. 49).

CONTRACTE COMERCIALE
CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE Determinarea caracterului comercial. Contractul de vnzare-cumparare este, n principal, un contract cu caracter civil. El este definit de Codul civil n art. 1294: vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga ntre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dinti pretul lui. Codul comercial nu defineste contractul de vnzare-cumparare de natura comerciala, dar contine dispozitii specifice acestuia, n art. 60-73, unele dintre ele constituind exceptii de la contractul de vnzare-cumparare de drept comun. Pentru ca aceste articole sa devina aplicabile, este necesar sa determinam daca un contract de vnzare-cumparare este de natura civila sau comerciala. Potrivit art. 3 Cod comercial, un contract de vnzare-cumparare dobndeste caracter comercial n doua situatii: fie datorita caracterului speculativ al operatiunii (art. 3 pct. 1 si pct. 2), fie datorita naturii bunului care face obiectul contractului (art. 3 pct. 4 si pct. 15). n prima situatie este vorba despre cumparari de producte sau de marfuri, de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit (pct. 1), facute cu scopul de a se revinde sau de a se nchiria, precum si de vnzari de
20

producte si de marfuri, de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit, atunci cnd au fost cumparate cu scopul de a fi revndute (pct. 2). n cea de-a doua situatie, contractul de vnzare-cumparare avnd caracter comercial are drept obiect fie parti sociale sau actiuni (pct. 4), fie vase pentru navigatia interioara si exterioara, precum si tot ceea ce priveste echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas (pct. 15). De asemenea, art. 3 pct. 16 prevede ca toate contractele privitoare la comertul de mare si la navigatie sunt fapte de comert, deci inclusiv contractele de vnzare-cumparare legate de aceste activitati. Articolul 3 enumera cu titlu exemplificativ faptele de comert obiective, ceea ce nseamna ca exista si alte contracte de vnzare-cumparare care au natura comerciala, iar pentru calificarea acestora se va recurge la cele doua criterii precizate mai sus, cu precadere la criteriul caracterului speculativ al operatiunii, care este de esenta oricarui fapt de comert. OBIECTUL CONTRACTULUI. Bunuri ce pot face obiectul contractului. Obiectul oricarui contract de vnzare-cumparare avnd natura comerciala trebuie sa ndeplineasca n primul rnd conditiile prevazute de dreptul comun. Astfel, bunul (obiect al contractului) trebuie sa existe sau sa poata exista n viitor, sa fie n circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil, sa se afle n proprietatea vnzatorului, sa fie posibil, sa fie licit si moral. Din analiza dispozitiilor art. 3 Cod comercial, rezulta ca un contract de vnzare-cumparare comerciala nu poate avea drept obiect dect un bun mobil, actele juridice purtnd asupra bunurilor imobile fiind de natura civila. Art. 3 face referire la producte, marfuri, obligatiuni ale statului si alte titluri de credit circulnd n comert, parti sociale sau actiuni ale unei societati comerciale. Bunul ce face obiectul unui contract de vnzare-cumparare comerciala poate un bun fi individual determinat sau bun de gen. Art. 62 Cod comercial prevede ca marfurile determinate generic vor trebui predate la scadenta dupa ctimea, felul si calitatea convenite, chiar daca marfurile ar fi pierit, sau daca expedierea sau sosirea acelor marfuri ar fi fost mpiedicata din vreo cauza oarecare. Articolul 62 precizeaza ca aceasta obligatie a vnzatorului exista atunci cnd marfurile ar fi fost la dispozitia sa n momentul formarii contractului, dar si n situatia n care el si le-ar fi procurat n urma n executarea lui. Din aceasta dispozitie rezulta ca un contract de vnzare-cumparare de natura comerciala este valabil ncheiat, chiar daca bunul de gen asupra caruia poarta nu se afla n proprietatea celui care se obliga a vinde. Putem considera ca, ntr-o asemenea situatie, vnzatorul are obligatia de a procura bunul respectiv pna la scadenta. Bunul trebuie sa se afle n proprietatea sa n momentul livrarii. Pretul. Potrivit Codului civil, pretul vnzarii trebuie sa fie serios si determinat de parti (art. 1303). Pretul poate fi stabilit si de un tert: determinarea pretului poate fi lasata la arbitrariul unei a treia persoane (art. 1304). Pentru a fi valabil, un contract de vnzare-cumparare cu caracter comercial trebuie sa ndeplineasca aceste conditii referitoare la pret, prevazute de dreptul comun. Asadar, pretul trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si sa fie serios, adica sa reprezinte contravaloarea lucrului vndut. n doctrina au fost precizate si alte conditii pe care pretul trebuie sa le ndeplineasca pentru a fi n prezenta unui contract de vnzare-cumparare valabil ncheiat, indiferent de natura civila sau comerciala a acestuia. n acest sens, autorul Fr. Deak preciza n "Tratat de drept civil - Contracte speciale" ca pretul trebuie sa fie
21

stabilit n bani, "stabilirea pretului sub forma unei sume de bani fiind de esenta vnzarii". De asemenea, o alta conditie avuta n vedere de acelasi autor este ca pretul sa fie sincer, ntelegnd prin aceasta "un pret real". Codul comercial contine reglementari specifice n aceasta materie. Astfel prin art. 60 Codul comercial stabileste n conformitate cu dispozitiile dreptului comun, faptul ca pretul nedeterminat, dar determinabil pe baza elementelor stabilite de parti la ncheierea contractului, nu va afecta valabilitatea contractului de vnzare-cumparare comerciala: vnzarea facuta pe un pret nedeterminat n contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina n urma. Codul comercial stabileste n art. 61 cteva reguli referitoare la pretul determinabil, reguli care devin aplicabile n materie comerciala. Articolul 61 cuprinde doua ipoteze: pretul poate fi determinat pe baza criteriului pretului curent, n aceasta situatie devenind aplicabile dispozitiile art. 40 Cod comercial, iar n a doua ipoteza, pretul poate fi stabilit de catre un tert ales de parti. Articolul 40 prevede drept criterii de stabilire a adevaratului pret sau a pretului curent: listele bursei sau mercurialele locului unde contractul a fost ncheiat sau, n lipsa, acelea ale locului celui mai apropiat sau orice fel de proba. Alin. 2 al art. 60 precizeaza ca pretul poate fi determinat de un arbitru, de o a treia persoana, stabilita de comun acord de catre parti, la ncheierea contractului sau ulterior. Prin acordul lor de ncredintare a stabilirii pretului unei persoane determinate, partile au obligatia de a respecta ntocmai pretul hotart de aceasta. Persoana desemnata de parti nu este obligata sa accepte aceasta sarcina. n cazul unui refuz sau n cazul imposibilitatii de executare a acestei sarcini de catre tertul desemnat, partile au obligatia de a recurge la numirea unei alte persoane, iar n caz de dezacord, se va apela la concursul justitiei. n acest sens, art. 61 prevede n alin. 3 si 4: Cnd persoana desemnata sau aleasa nu voieste sau nu poate primi, partile trebuie sa procedeze la o noua numire. Daca partile nu se nvoiesc, numirea se face de justitie. OBLIGATIILE PARTILOR. Obligatiile vnzatorului. n conformitate cu art. 1313 Cod civil, vnzatorul are doua obligatii principal: a preda lucrul si a raspunde de dnsul. Predarea lucrului vndut se face, n general, prin traditiunea lucrului respectiv. Codul civil precizeaza n art. 1316 ca predarea se poate face si prin remiterea cheilor cladirii n care se afla lucrul vndut sau prin simplul consimtamnt al partilor, atunci cnd predarea nu este posibila n momentul vnzarii sau cnd cumparatorul se afla n posesia bunului la data ncheierii contractului. De asemenea, predarea se poate realiza si prin remiterea titlurilor, atunci cnd este vorba de bunuri necorporale sau prin uzul ce face cumparatorul de dnsele, cu consimtamntul vnzatorului (art. 1318). Cheltuielile necesare ndeplinirii obligatiei de predare a bunului vor fi suportate, n lipsa de stipulatie contrara, de catre vnzator, potrivit art. 1317 Cod civil, iar cumparatorului i revine obligatia de a suporta cheltuielile realizate cu ridicarea lucrului. Lucrul vndut trebuie sa fie predat n starea n care se afla n momentul vnzarii (art. 1324), ceea ce determina obligatia vnzatorului de a conserva bunul vndut pna n momentul livrarii acestuia. De
22

asemenea, bunul trebuie sa fie predat mpreuna cu accesoriile sale si cu toate elementele necesare utilizarii acestuia (art. 1325). n ceea ce priveste locul predarii bunului, se vor aplica dispozitiile art. 59 Cod comercial potrivit carora, de regula, orice obligatie comerciala trebuie sa fie executata n locul prevazut de parti n contract sau n locul care ar rezulta din natura operatiunii sau din intentia partilor (alin. 1). Daca partile nu prevad n contract locul predarii, obligatia se va executa la sediul, domiciliul sau resedinta vnzatorului (alin. 2). n situatia n care obiectul contractului este un bun individual determinat, predarea acestuia se va efectua la locul unde se afla n momentul ncheierii contractului (alin. 3). Raspunderea pentru evictiune si pentru vicii revine vnzatorului n virtutea dreptului comun. Prin raspunderea contra evictiunii, Codul civil ntelege obligatia vnzatorului de a asigura cumparatorului linistita posesiune a lucrului. Aceasta obligatie este ndeplinita daca, din momentul transmiterii dreptului de proprietate, cumparatorul se poate bucura de toate prerogativele pe care acest drept le presupune, fara a fi tulburat n exercitiul dreptului sau de o alta persoana. Problema evictiunii apare cel mai adesea n practica n legatura cu bunurile imobile. Contractul comercial de vnzare-cumparare poarta nsa asupra bunurilor mobile, a caror evictiune este mai greu de realizat, n virtutea art. 1909 Cod civil. Dispozitiile acestui articol stabilesc principiul potrivit caruia posesiunea bunului mobil valoreaza titlu de proprietate, cu exceptia bunului furat sau pierdut care poate fi revendicat n termen de trei ani din ziua pierderii sau a furtului. n situatia din urma, posesorul bunului furat sau pierdut va putea fi evins de adevaratul proprietar, chiar daca el l stapneste cu buna-credinta, necunoscnd faptul ca bunul nu apartinea vnzatorului de la care l cumparase. Vnzatorul este obligat sa raspunda att de evictiunea totala, ct si de evictiunea partiala a lucrului vndut, precum si de sarcinile nedeclarate de care bunul ar fi grevat, n temeiul art. 1337 Cod civil. Prin acordul lor, partile pot conveni sa nlature obligatia vnzatorului de a raspunde contra evictiunii, dar numai atunci cnd evictiunea ar consta ntr-un fapt al unei terte persoane. Clauza prin care vnzatorul s-ar exonera de raspundere n cazul evictiunii provenite dintr-un fapt personal al sau, este nula (art. 1339). Vnzatorul are obligatia de a-l apara pe cumparator n procesul cu tertul care este n masura sa-l evinga. Pentru aceasta, cumparatorul trebuie sa formuleze o cerere de chemare n garantie. n cazul n care nu formuleaza cererea si pierde procesul, nu se va mai putea ntoarce mpotriva vnzatorului, daca acesta din urma probeaza ca el ar fi putut cstiga procesul (art. 1351 Cod civil). Raspunderea pentru viciile bunului vndut este reglementata diferit n materie comerciala, unde exista diferente esentiale fata de reglementarea din Codul civil. Astfel, art. 70 Cod comercial prevede n alin 1: cumparatorul unor marfuri sau produse provenind din o alta piata, este dator sa denunte vnzatorului viciile aparente n timp de doua zile de la primire, ori de cte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza conditiilor exceptionale n care se afla lucrul vndut sau persoana cumparatorului. Codul comercial instituie prin aceasta prevedere o exceptie de la dreptul civil care stipuleaza doar raspunderea vnzatorului pentru viciile ascunse ale bunului vndut, nu si pentru viciile aparente. n dreptul civil, raspunderea este conditionata de intentarea actiunii mpotriva vnzatorului ntr-un termen de 6 luni de la descoperirea viciilor, dar nu mai trziu de un an de la data vnzarii, iar pentru viciile ascunse cu viclenie termenul este de 3 ani, cu aceeasi conditie a respectarii termenului de un an de la data vnzarii.

23

n dreptul comercial, viciile aparente trebuie notificate n doua zile de la primire, termen care nsa nu este imperativ, necesitati exceptionale putnd determina prelungirea acestuia. Pentru ca aceasta reglementare a Codului comercial sa poata fi invocata de cumparator, este necesar ca bunurile ce fac obiectul contractului sa provina de pe o alta piata. Acest aspect poate fi probat dupa criteriul transportarii bunurilor prin intermediul carausului. Costul transportului ar putea fi un indiciu ca bunurile au fost transportate de pe o piata pe o alta. n ceea ce priveste viciile ascunse, art. 70 alin. 2 precizeaza ca acestea trebuie denuntate n cele dinti doua zile de la descoperirea lor. Acest termen este imperativ, la expirarea lui cumparatorul decaznd din dreptul de a-l invoca n favoarea sa: o data acest termen expirat, cumparatorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vndut (alin. 3). Se poate observa ca termenul este mult mai scurt dect n dreptul civil. Obligatia de informare care revine vnzatorului n situatia unor acte de comert mixte, cnd partea cu care contracteaza este un consumator, pentru care actul nu are natura comerciala, a fost reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorului. Astfel, n art. 18 se precizeaza: Consumatorii au dreptul de a fi informati, n mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre agentii economici, astfel nct sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, n conformitate cu interesele lor, ntre produsele si serviciile oferite si sa fie n masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, n deplina securitate. Reglementarea l vizeaza pe vnzatorul profesionist care are aceasta obligatie precontractuala, iar nu pe cel ocazional. Art. 20 O.G. nr. 21/1992 prevede elementele obligatorii ale informarii: denumirea produsului, denumirea sau marca producatorului, adresa producatorului, cantitatea, termenul de garantie, de valabilitate sau data durabilitatii minimale, principalele caracteristici tehnice si calitative, compozitia, aditivii folositi, eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare, conservare sau pastrare, contraindicatii, valoarea nutritiva n cazul produselor alimentare preambalate, inclusiv informatii despre tara producatoare, n cazul produselor din import. Vnzatorul trebuie sa informeze consumatorii despre pretul produsului.

Obligatiile cumparatorului. Potrivit Codului civil, principala obligatie a cumparatorului este de a plati pretul la ziua si la locul determinat prin contract (art. 1361). Asadar, cumparatorul este obligat ca la scadenta sa plateasca vnzatorului pretul lucrului vndut. Daca data si locul platii nu au fost prevazute n contract, cumparatorul are obligatia de a plati pretul la locul si la timpul n care se face predarea lucrului (art. 1362). ntrzierea n plata pretului va determina n sarcina cumparatorului obligatia de a plati dobnda. n materie comerciala, dobnzile se calculeaza de la scadenta, fara a mai fi necesara o punere n ntrziere. Cumparatorul are dreptul de a suspenda plata pretului n situatia n care este tulburat n exercitarea dreptului sau ori se teme de o tulburare, daca nu s-a prevazut contrariul n contract. Suspendarea poate dura pna ce vnzatorul va face sa nceteze tulburarea sau va da cautiune (art. 1364). Cumparatorul are si obligatia de luare n primire a lucrul vndut. n acest sens, Codul civil prevede n art. 1370: la vnzari de denariate si de lucruri mobile, vnzarea se va rezolvi de drept si fara interpelare n folosul vnzatorului, dupa expirarea termenului pentru ridicarea lor. Acest articol are n vedere productele si orice alte lucruri mobile al caror termen de ridicare a expirat, fara ca obligatia sa fi fost executata de cumparator. Sanctiunea neexecutarii obligatiei este rezolutiunea de drept a contractului, fara a fi necesara punerea n ntrziere a cumparatorului.
24

Potrivit art. 1317 Cod civil, cheltuielile ocazionate de ridicarea lucrului revin cumparatorului, daca n contract nu s-a prevazut altfel. Cumparatorul are n temeiul art. 1305 Cod civil si obligatia de a suporta cheltuielile ocazionate de ncheierea contractului de vnzare-cumparare: spezele vnzarii sunt n sarcina cumparatorului, n lipsa de stipulatie contrarie. De la aceasta regula partile pot deroga prin acordul lor de vointa.

CONSECINTELE NEEXECUTARII CONTRACTULUI DE VANZARE-CUMPARE.

Rezolutiunea contractului. Rezolutiunea contractului de vnzare-cumparare comerciala este reglementata de art. 67 Cod comercial si reprezinta o exceptie de la dreptul comun. Aceasta dispozitie legala instituie rezolutiunea de drept a contractului care va opera n cazul ndeplinirii a doua conditii cumulative: una din parti s-a oferit sa-si execute obligatia nainte de scadenta, n timp ce cealalta parte refuza ndeplinirea obligatiei ce-i revine la data prevazuta n contract pentru executare. Rezolutiunea opereaza n favoarea partii care a oferit executarea obligatiei sale. Alin 2 art. 67 prevede ca n lipsa de asemenea oferte sau de stipulatii exprese, rezilierea contractului se reglementeaza dupa dispozitiile Codului civil privitoare la conditia rezolutorie tacita. Astfel, potrivit Codului civil, conditia rezolutorie este subnteleasa n contractele sinalagmatice, atunci cnd una dintre parti nu si executa propria obligatie (art. 1020). ntr-o asemenea situatie, contractul nu este desfiintat de drept. Partea n privinta careia nu s-a executat obligatia poate opta ntre executarea silita a contractului si rezolutiunea cu daune-interese, care trebuie ceruta instantei (art. 1021). Aceste reguli prevazute de dreptul comun devin aplicabile si n materie comerciala daca nu sunt ntrunite conditiile prevazute de reglementarea speciala a art. 67 Cod comercial. Att n cazul aplicarii dispozitiei speciale, ct si n cazul aplicarii dreptului comun, partea aflata n culpa va raspunde de daune-interese (art. 67 alin. 3). Executarea silita. Posibilitatea recurgerii la executare silita este prevazuta de Codul civil n art. 1021. n materie comerciala, au fost instituite reguli speciale pentru valorificarea drepturilor contractuale. Codul comercial stabileste prin art. 68 alin. 1: cnd cumparatorul unui lucru miscator nu-si ndeplineste obligatia sa, vnzatorul are facultatea sau a depune lucrul vndut la o casa acreditata de comert, pe socoteala si cheltuiala cumparatorului, sau de a-l vinde. n situatia vnzarii, aceasta se va face prin licitatie publica sau pe pretul curent, daca lucrul care face obiectul contractului are un pret la bursa ori pe piata. Vnzarea va fi realizata de un ofiter public (persoana nsarcinata cu executarea unor asemenea acte). Vnzatorul are dreptul la diferenta dintre pretul obtinut si cel convenit la prima vnzare, precum si la despagubiri. n situatia n care vnzatorul este cel care nu-si executa obligatia, cumparatorul are dreptul de a face sa se cumpere lucrul de catre un ofiter public nsarcinat cu asemenea acte (art. 68 alin. 3). Cumparatorul are dreptul sa ceara diferenta de pret, precum si despagubiri.

25

Aceasta forma de executare silita, n ambele dimensiuni, a fost denumita n doctrina executare coactiva. Partea care doreste sa apeleze la acest tip de executare silita, are obligatia de a informa n prealabil cealalta parte (art. 68 alin. 5). CONTRACTUL DE MANDAT. Obiectul contractului. Codul civil defineste contractul de mandat ca fiind contractul n puterea caruia o persoana se obliga, fara plata, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit nsarcinarea (art. 1532 Cod civil). Codul comercial nu defineste contractul de mandat de natura comerciala, dar art. 374 cuprinde dispozitii care-l delimiteaza n mod neechivoc de mandatul civil. Astfel, potrivit primului alineat, mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si socoteala mandantului. Spre deosebire de mandatul civil, mandatul comercial are drept obiect faptele si actele de comert. Mandatarul primeste mputernicire de la mandant sa ncheie acte de comert n numele si pe seama acestuia din urma. Spre deosebire de mandatul civil, mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a ncheia acte comerciale, caci actele realizate de mandatar n executarea mandatului vor produce efecte n patrimoniul sau. n schimb, mandatarul trebuie sa aiba doar capacitate deplina de exercitiu, pentru a putea ncheia n mod valabil actele de comert, fara a fi necesar sa aiba calitatea de comerciant. Potrivit alin. 2 art. 374 Cod comercial, mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit. n dreptul civil prezumtia opereaza n sensul gratuitatii mandatului, n timp ce n dreptul comercial exista prezumtia caracterului oneros al acestui contract. Chiar daca nu s-a prevazut n contract remuneratia mandatarului, mandantul are obligatia de a-i acorda suma cuvenita pentru executarea contractului. n acest sens, art. 386 prevede ca suma va putea fi determinata prin apelarea la justitie. EXECUTAREA CONTRACTULUI. ntinderea mandatului. Mandatul comercial general da dreptul mandatarului de a ncheia n interesul mandantului orice act de comert. Mandatul general se prezuma a fi dat pentru toate operatiunile comerciale. Avnd n vedere ca mandatul comercial are drept obiect tratarea de afaceri comerciale, el nu poate fi extins si la actele civile, daca nu exista o clauza expresa n acest sens. Astfel, n art. 375 alin. 1 Cod comercial se precizeaza: desi conceput n termeni generali, mandatul comercial nu se ntinde si la afacerile care nu sunt comerciale, afara numai daca aceasta se declara cu precizie prin mandat. Mandatul special, care are drept obiect ncheierea unui anumit fapt de comert, este considerat dat si pentru toate actele necesare executarii lui, chiar daca nu exista o clauza expresa n contract (art. 375 alin. 3). Daca au fost prevazute instructiuni numai pentru realizarea unora dintre operatiunile comerciale ce fac obiectul contractului, mandatul se socoteste liber pentru realizarea celorlalte (art. 375 alin. 2). n functie de ntinderea mandatului, se va determina si ntinderea obligatiilor mandatarului n executarea contractului.

26

Mandatarul trebuie sa actioneze n interesul mandantului, cu buna-credinta si cu diligentele unui bun proprietar. El este dator sa-l ncunostiinteze fara ntrziere pe mandant despre executarea mandatului (art. 382), precum si despre faptele ce ar putea sa-l hotarasca a revoca sau modifica mandatul (art. 378). Mandatarul are obligatia de a prezenta mandatul tertilor cu care contracteaza (art. 384), cnd i se cere. Daca mandatarul nu trimite sau nu consemneaza mandantului la data stabilita n contract sumele de bani cuvenite acestuia, el va datora dobnzi (art. 380). Depasirea limitelor mandatului. Mandatarul este dator sa actioneze n limita mandatului si n conformitate cu instructiunile primite de la mandant. Orice act facut cu depasirea limitelor mandatului, va atrage raspunderea mandatarului. Astfel, nerespectarea instructiunilor primite de la mandant va atrage raspunderea sub forma acordarii de despagubiri pentru prejudiciile cauzate: mandatarul care nu se conformeaza instructiunilor primite de la mandant raspunde de daune-interese (art. 381). Codul comercial reglementeaza situatia depasirii mandatului prin schimbarea destinatiei sumelor primite: mandatarul va datora dobnda la aceste sume din ziua n care le-a primit, deosebit de daune-interese provenind din nendeplinirea mandatului si de orice alta actiune, chiar penala, n caz de dol sau frauda (art. 383). Daca mandatarul actioneaza cu depasirea limitelor mandatului, dar face acest lucru n interesul mandantului si probeaza ca mprejurari exceptionale l-au determinat sa realizeze actele respective fara a cere consimtamntul acestuia, actele vor fi considerate valabile, iar el nu va datora despagubiri. Acest lucru este justificat de celeritatea cu care se desfasoara activitatile comerciale si de faptul ca mandatarul este nevoit uneori sa actioneze cu rapiditate. Privilegiul mandatarului. Privilegiul mandatarului este reglementat de art. 387 Cod comercial: mandatarul, pentru tot ce i se datoreste din executarea mandatului sau si, chiar pentru retributia sa, are un privilegiu special. Privilegiul poarta asupra lucrurilor mandantului care se gasesc n posesia mandatarului pentru executarea contractului sau asupra pretului rezultat n urma vnzarii acestor lucruri. Mandatarul beneficiaza de acest privilegiu n situatia n care mandantul nu l-a remunerat pentru executarea contractului, precum si pentru situatia n care mandatarul a facut unele cheltuieli personale sau a suferit prejudicii de pe urma mandatului. Privilegiul mandatarului se bucura de precadere asupra oricaror alte creante contra mandantului. Alin. 2 art. 387 prevede ca aceasta ordine de precadere functioneaza chiar si contra vnzatorului ce revendica, cu toate ca platile si cheltuielile vor fi facute nainte sau dupa ce lucrurile au intrat n posesiunea mandatarului. Pentru exercitarea privilegiului, mandatarul trebuie sa-l notifice formal pe mandant, aratnd sumele pe care i le datoreaza si cernd sa i se faca plata acestora n termen de cinci zile de la notificare. De asemenea, mandatarul trebuie sa-i nvedereze faptul ca neplata va determina vinderea lucrurilor ce fac obiectul privilegiului (art. 388 alin. 1). Mandantul poate face opozitie n termene diferite, dupa cum se arata n art. 388 alin. 3: daca mandantul nu are resedinta sau domiciliul ales n locul de resedinta al mandatarului, termenul pentru opozitie va fi de 10
27

zile daca mandantul domiciliaza n circumscriptia unui tribunal limitrof; de 20 de zile daca domiciliaza n orice parte a tarii; de doua luni daca domiciliaza afara din Romnia. Nerespectarea acestor termene sau respingerea opozitiei va determina posibilitatea mandatarului de a recurge la vnzarea lucrurilor respective n conformitate cu art. 68 Cod comercial, adica printr-un ofiter public nsarcinat cu asemenea acte (art. 388 alin. 4). ncetarea contractului. Potrivit Codului civil (art. 1552), exista trei cazuri de ncetare a contractului de mandat, care se aplica si mandatului comercial: - revocarea mandatarului; - renuntarea mandatarului la mandat; - moartea, interdictia, insolvabilitatea si falimentul mandantului ori a mandatarului. Articolul 391 Cod comercial reglementeaza raspunderea partilor pentru revocarea sau renuntarea abuziva la continuarea contractului. Partea aflata n culpa va datora celeilalte daune-interese. Daca ncetarea contractului se datoreaza mortii uneia dintre parti, remuneratia cuvenita mandatarului pentru actele efectuate se va stabili proportional cu totalitatea actelor cuprinse n obiectul mandatului (art. 391 alin. 2). CONTRACTUL DE COMISION. Obiectul contractului. Contractul de comision reprezinta o varietate a contactului de mandat comercial, fiind nsa prin excelenta un contract comercial. Ca si n cazul mandatului, obiectul contractului l reprezinta tratarea de afaceri comerciale (art. 405). Comisionarul are obligatia de a ncheia acte de comert cu terte persoane, pe seama comitentului. Spre deosebire de mandat, comisionarul actioneaza n nume propriu, iar nu n numele comitentului. Aceasta deosebire fundamentala fata de contractul de mandat este precizata n art. 406 Cod comercial: comisionarul este direct obligat, catre persoana cu care a contractat, ca si cum afacerea ar fi fost a sa proprie. Specificitatea contractului de comision consta n faptul ca, la ncheierea actelor de comert, tertii nu cunosc faptul ca se actioneaza pe seama comitentului, iar nu a comisionarului, cu care ei contracteaza. Datorita obiectului contractului de comision, comisionarii dobndesc calitatea de comerciant. Executarea contractului. Articolul 405 prevede n alin. 2 ca ntre comitent si comisionar exista, n principiu, aceleasi drepturi si obligatii ca ntre mandant si mandatar. Diferentele existente sunt reglementate de art. 406-412 Cod comercial. Ca si n cazul mandatului, comisionarul trebuie sa actioneze n limita mputernicirii date de comitent si cu respectarea instructiunilor acestuia. Orice act ncheiat cu depasirea limitelor mandatului sau cu ncalcarea dispozitiilor acestuia va ramne n sarcina comisionarului. Art. 408 reglementeaza trei situatii: 1. daca a vndut cu pret mai mic dect cel hotart sau, n lipsa, mai mic dect cel curent, el este dator sa plateasca comitentului diferenta.
28

De la aceasta regula acelasi articol instituie drept exceptie situatia n care comisionarul probeaza ca vnzarea nu numai ca nu l-a prejudiciat pe comitent, dar chiar i-a adus un beneficiu, avnd n vedere faptul ca vnzarea la pretul hotart nu se putea face. 2. daca a cumparat cu un pret mai mare dect cel hotart, comitentul poate refuza operatiunea si a o considera ca facuta n socoteala comisionarului, daca acesta nu ar oferi sa plateasca diferenta pretului. 3. daca lucrul cumparat nu corespunde cu calitatea convenita, comitentul l poate refuza. O ipoteza particulara a depasirii limitelor mputernicirii este reglementata de art. 409 si poarta asupra operatiunilor ce constau n naintari de bani, vnzari sau orice alte operatiuni pe credit, facute fara autorizatia comitentului. Sanctiunea comisionarului ntr-o astfel de situatie va consta n asumarea raspunderii pentru asemenea acte; n consecinta, comitentul i poate cere plata corespunzatoare operatiunilor efectuate. Vnzarea pe credit este permisa n exercitarea mandatului (art. 410), dar comisionarul are obligatia sa arate comitentului persoana cumparatorului si termenul acordat pentru plata. Daca aceste obligatii nu sunt respectate, comisionarul va datora sumele respective comitentului ncepnd cu acea data, n virtutea prezumtiei: operatiunea s-a facut pe bani gata, iar proba contrarie nu este admisa. Comisionarul intra n raporturi juridice cu tertii ncheind acte n numele sau. De cele mai multe ori, persoanele cu care contracteaza nu cunosc faptul ca acesta actioneaza pe seama unui comitent. ntre comitent si terti nu exista raporturi juridice, de aceea comitentul nu are actiune n contra persoanelor cu care a contractat comisionarul si nici acestea nu au vreo actiune n contra comitentului (art. 406 alin. 2). Comitentul poate avea actiune directa mpotriva "tertului" numai n situatia n care acesta este nsusi comisionarul (situatia ncheierii unui act de vnzare-cumparare avnd drept obiect titluri de credit sau marfuri cotate la bursa sau avnd pret curent, n care nsusi comisionarul poate ncheia acte cu comitentul art. 411). Actiunea directa se va ntemeia nsa pe raportul juridic rezultat din contractul de comision, iar nu pe contractul de vnzare-cumparare ncheiat. n principiu, comisionarul nu este raspunzator pentru ndeplinirea obligatiilor tertilor cu care a contractat (art. 412 alin. 1). Prin derogare de la regula, comisionarul si poate asuma o asemenea obligatie n mod expres, situatie n care va avea dreptul la proviziunea speciala denumita "pentru garantie" sau "pentru credit" (art. 412 alin. 3). ncetarea contractului. Contractul de comision nceteaza n aceleasi conditii ca si contractul de mandat, astfel nct devin aplicabile ipotezele art. 1552 Cod civil: - revocarea mandatului; - renuntarea la mandat; - moartea, interdictia, insolvabilitatea si falimentul comitentului sau comisionarului. Denuntarea contractului n mod abuziv va determina raspunderea sub forma acordarii de despagubiri de catre partea aflata n culpa.

29

CONTRACTUL DE AGENTIE. Notiunea de agent comercial permanent. Legea nr. 509/2002 defineste notiunea de agent comercial permanent. Potrivit art. 1 alin. 2, prin agent comercial permanent se ntelege comerciantul, persoana fizica sau juridica, care, n calitate de intermediar independent, este mputernicit n mod statornic: a) sa negocieze afaceri pentru o alta persoana fizica sau juridica, denumita n continuare comitent; sau b) sa negocieze si sa ncheie afaceri n numele si pe seama comitentului. Potrivit acestei definitii, agentul comercial permanent este o persoana care se afla n raporturi juridice similare cu cele existente ntre mandant si mandatar sau chiar ntre comitent si comisionar, nsa delimitarea fata de acestea este evidenta. La fel ca si comisionarul, agentul este un comerciant care ncheie acte juridice pe seama comitentului. Spre deosebire de comisionar, agentul nu este mputernicit n mod necesar cu ncheierea de afaceri, ci uneori doar cu negocierea acestora. O alta deosebire, esentiala, consta n faptul ca agentul ncheie acte juridice nu numai pe seama, ci si n numele comitentului. De asemenea, spre deosebire de mandatar sau de comisionar, agentul nu poate actiona dect ntr-o anumita limita teritoriala, una sau mai multe regiuni, dupa cum este stabilit n contract. Legea mai prevede ca agentul nu este prepusul comitentului (art. 1 alin. 5). Datorita faptului ca raportul de prepusenie presupune un raport de subordonare, aceasta dispozitie trebuie interpretata n strnsa legatura cu prevederea de la alin. 2, unde se precizeaza ca agentul are calitatea de intermediar independent. Legea nr. 509/2002 enumera cazurile n care o persoana nu este considerata a ndeplini calitatea de agent comercial permanent (art. 2): - atunci cnd actioneaza ca intermediar n cadrul burselor de valori si al pietelor reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate; - daca are calitatea de agent sau broker de asigurari si reasigurari; - daca n calitate de agent presteaza un serviciu neremunerat; - daca are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice si atributii de reprezentare a acesteia; - daca este asociat sau actionar si este mputernicit n mod legal sa i reprezinte pe ceilalti asociati sau actionari; - daca are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau sechestru, n raport cu comitentul. Obiectul contractului. Agentul comercial permanent este nsarcinat cu negocierea sau cu negocierea si ncheierea de afaceri. n primul caz, este vorba de o obligatie de diligenta; n al doilea, de o obligatie de rezultat. Nu exista o stipulatie expresa cu privire la natura acestor afaceri, dar consideram ca este vorba, ca si n cazul mandatului comercial sau contractului de comision, de afaceri comerciale.
30

Contractul de agentie este un contract cu titlu oneros. Comitentul datoreaza agentului remuneratia pentru activitatile pe care le desfasoara n executarea contractului. Remuneratia agentului se stabileste prin acordul partilor si poate consta fie ntr-o suma fixa, fie ntr-un comision, fie att ntr-o suma fixa, ct si ntr-un comision. EXECUTAREA CONTRACTULUI. Drepturile si obligatiile agentului comercial. Agentul comercial permanent este tinut sa ndeplineasca toate obligatiile ce i revin n temeiul contractului de agentie. n executarea obligatiilor, este dator a respecta instructiunile primite. n scopul realizarii intereselor comitentului, trebuie sa actioneze cu buna-credinta si cu diligenta unui profesionist. Poate actiona att personal, ct si prin prepusii sai (art. 5 alin. 1 si 2). n cursul derularii contractului, agentul trebuie sa ndeplineasca o serie de obligatii pe care legea le prevede n mod expres n art. 5 alin. 3: - sa i procure si sa i comunice comitentului informatiile privitoare la regiunea sau regiunile stabilite n contract, care l-ar putea interesa pe acesta, precum si toate celelalte informatii necesare de care dispune; Potrivit acestei prevederi, agentul are o obligatie generala de informare a comitentului n legatura cu desfasurarea unui anumit tip de comert, cu care el este nsarcinat ntr-o anumita regiune. - sa depuna diligenta necesara pentru negocierea si, daca este cazul, ncheierea afacerilor cu care este mputernicit, n conditii ct mai avantajoase pentru comitent; Obiectul contractului de agentie poate purta numai asupra operatiunilor de negociere, dar si asupra ncheierii contractelor comerciale. ntinderea obligatiei agentului este determinata de obiectul contractului. - sa respecte n mod corespunzator instructiunile rezonabile primite de la comitent, tinnd seama de caracterul imperativ, indicativ sau facultativ al acestora; Agentul comercial permanent are obligatia de a actiona cu respectarea instructiunilor primite de la comitent, cu luarea n considerare a caracterului acestora. Legiuitorul stabileste o limita a raspunderii agentului: acesta nu va raspunde pentru nerespectarea instructiunilor care se dovedesc a fi excesive, abuzive, ci numai pentru cele rezonabile. - sa tina n registrele sale partide separate pentru operatiunile ce l privesc pe fiecare comitent. Aceasta prevedere se aplica n situatia n care agentul reprezinta mai multi comitenti. Tinerea registrelor este o obligatie specifica persoanelor care au calitatea de comerciant. - sa depoziteze bunurile sau esantioanele ntr-o maniera care sa permita identificarea celor apartinnd fiecarui comitent. Si aceasta dispozitie se va aplica agentilor care reprezinta mai multi comitenti. - sa ndeplineasca orice alta obligatie care i revine potrivit contractului si dispozitiilor legale. Pe parcursul derularii contractului, agentul comercial poate recurge la executarea obligatiilor sale prin intermediul unor subagenti, dupa cum se arata n art. 5 alin. 4.

31

De asemenea, agentul comercial are dreptul de a reprezenta mai multi comitenti, daca nu s-a stipulat altfel n contractul de agentie (art. 3 alin. 2). n schimb, este nevoie de o clauza expresa n contract pentru reprezentarea mai multor comitenti care se afla n raporturi de concurenta (art. 3 alin. 3). Agentul comercial are dreptul la remuneratie, chiar daca nu s-a stipulat nimic n acest sens n contract. n aceasta situatie, remuneratia se va calcula n functie de uzantele comerciale ale zonei si sectorului de piata n cadrul caruia s-a actionat. Daca aceste criterii nu sunt suficiente pentru determinarea remuneratiei, aceasta se va determina n functie de toate aspectele caracteristice operatiunilor efectuate (art. 10 alin. 2). Remuneratia poate fi: o suma fixa; un comision; o suma fixa si un comision. Comisionul reprezinta orice forma de remuneratie al carei cuantum se obtine prin raportare la volumul sau la valoarea operatiunilor. Agentul comercial are dreptul la comision ncepnd cu data la care se ndeplineste una din urmatoarele conditii: - comitentul si executa obligatiile contractuale fata de terta persoana; - comitentul ar fi trebuit sa si execute obligatiile contractuale potrivit conventiei sale cu terta persoana; - terta persoana si executa obligatiile contractuale sau ar fi trebuit sa le execute daca comitentul si-ar fi executat n mod corespunzator obligatiile sale. Dreptul la comision subzista si n cazul executarii partiale de catre tert a obligatiei sale, dar agentului i se va datora doar cota-parte proportionala cu suma ncasata de comitent (art. 16 alin. 3). De regula, comisionul se datoreaza si pentru operatiunile ncheiate, dar la a caror executare partile au renuntat. Daca nsa neexecutarea nu este imputabila comitentului, dreptul la comision se va stinge (art. 16 alin. 1 si 2). Agentul comercial este ndreptatit la primirea remuneratiei si dupa ncetarea contractului, n masura n care comitentul ncheie cu un tert o operatiune intermediata n timpul contractului de agentie de catre agent, caruia i revin meritele acelei operatiuni. Aceeasi solutie a fost prevazuta de legiuitor si pentru situatia n care comanda tertilor a fost primita de comitent sau de agent anterior ncetarii contractului de agentie (art. 13). Att n timpul executarii contractului, ct si dupa ncetarea acestuia, agentul are o obligatie de neconcurenta fata de comitentul sau. Pe parcursul derularii contractului, agentul nu poate negocia si nu poate ncheia, pe contul sau, fara consimtamntul expres al comitentului, n regiunea determinata prin contract, operatiuni de comert concurente privind bunuri si/sau servicii similare celor care fac obiectul contractului de agentie (art. 3). Aceasta obligatie de neconcurenta subzista si dupa ncetarea contractului, daca exista o clauza n acest sens. Clauza trebuie redactata n scris, sub sanctiunea nulitatii si nu se poate ntinde pe o perioada mai mare de doi ani de la data ncetarii contractului de agentie (art. 4). Comitentul nu se poate prevala de clauza de neconcurenta daca contractul de agentie nceteaza n urmatoarele situatii (art. 25): a) comitentul denunta unilateral contractul de agentie fara a respecta termenul de preaviz, legal sau conventional, si fara a exista un motiv grav pe care comitentul sa l fi comunicat de ndata agentului; b) agentul reziliaza contractul pentru un motiv grav imputabil comitentului si l informeaza de ndata despre aceasta pe comitent;
32

c) contractul de agentie este reziliat de instanta judecatoreasca ca urmare a culpei comitentului. La cererea agentului instanta poate, tinnd seama si de interesele legitime ale comitentului, sa nlature sau sa limiteze efectele clauzei de neconcurenta, atunci cnd consecintele prejudiciabile ale acesteia pentru agentul comercial sunt contrare echitatii. Instanta poate, la cererea agentului, sa reduca cuantumul clauzei penale sau al indemnizatiei stipulate pentru ncalcarea de catre acesta a clauzei de neconcurenta, daca considera ca aceasta este excesiva n raport cu mprejurarile cauzei. Drepturile si obligatiile comitentului. Articolul 6 din Legea nr. 509/2002 reglementeaza obligatiile ce revin comitentului n executarea contractului de agentie. Potrivit alin. 1, comitentul are obligatia de a actiona cu buna-credinta si cu diligenta unui profesionist. Alin. 2 prevede urmatoarele ndatoriri ale comitentului: - sa puna la dispozitie agentului n timp util si ntr-o cantitate corespunzatoare mostre, cataloage, tarife si orice alte documente necesare agentului pentru executarea mputernicirii sale, referitoare la bunurile sau serviciile respective; - sa puna la dispozitie agentului informatiile necesare executarii contractului de agentie; - sa l nstiinteze pe agent ntr-un termen util atunci cnd va prevedea ca volumul operatiunilor comerciale va fi sensibil inferior celui pe care agentul l-ar fi putut anticipa n mod normal; - sa plateasca agentului remuneratia n conditiile si la termenele stabilite prin contract sau prin lege; - sa ndeplineasca orice alta obligatie care i revine potrivit contractului si dispozitiilor legale. n afara de aceste obligatii, comitentul are ndatorirea de a-l informa pe agent n timp util cu privire la acceptarea sau refuzul ncheierii unei operatiuni comerciale intermediate de acesta (alin. 3). Se observa preocuparea legiuitorului pentru informarea constanta a agentului n legatura cu toate aspectele ce privesc afacerile comerciale asupra carora poarta contractul de agentie. Agentul trebuie sa beneficieze de toate elementele necesare ndeplinirii n mod corespunzator a obligatiilor sale.

ncetarea contractului. Contractul de agentie ncheiat pe durata determinata va nceta la data stabilita prin acordul de vointa al partilor. Daca dupa expirarea acestei date partile continua contractul, legea prevede n art. 19 ca acesta se va transforma automat n contract cu durata nedeterminata, devenind aplicabile regulile prevazute pentru acest tip de contract. Contractul de agentie cu durata nedeterminata poate nceta prin denuntare unilaterala, care poate fi facuta de oricare dintre parti. n mod obligatoriu, partea care denunta contractul trebuie sa acorde un preaviz de minimum o luna si de maximum sase luni, n functie de durata contractului (art. 20).

33

n cazul n care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se mareste cu cte o luna pentru fiecare an suplimentar nceput, fara ca durata termenului de preaviz sa depaseasca 6 luni. Contractul de agentie poate nceta si prin reziliere, att n situatia n care a fost ncheiat pe durata nedeterminata, ct si atunci cnd a fost prevazut un termen pentru ncetarea lui. Rezilierea va opera fara acordarea preavizului, n primul caz si nainte de termenul prevazut, n al doilea caz, daca una din parti se face vinovata de culpa grava n nendeplinirea obligatiilor ce i reveneau potrivit contractului (art. 21 alin. 1). n cazul n care una dintre parti este, datorita unor mprejurari exceptionale, n imposibilitate de a continua contractul, aceasta poate denunta imediat contractul de agentie, cu aratarea motivului denuntarii (altul dect forta majora sau cazul fortuit) si cu repararea prejudiciilor pricinuite celeilalte parti. Se prezuma ncetarea contractului la data primirii notificarii scrise a intentiei de denuntare a contractului si a motivului denuntarii. La ncetarea contractului, agentul are dreptul la o indemnizatie n cazul n care comitentul continua sa beneficieze de operatiunile comerciale intermediate de acesta. Valoarea indemnizatiei nu poate depasi o suma echivalenta cuantumului unei remuneratii anuale, calculata pe baza mediei anuale a remuneratiilor ncasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract; daca durata contractului nu nsumeaza 5 ani, remuneratia anuala este calculata pe baza mediei remuneratiilor ncasate n cursul perioadei respective. Indemnizatia nu nlatura dreptul la despagubiri n caz de denuntare a contractului de catre comitent (art. 22 alin. 3). Dreptul la indemnizatie trebuie exercitat prin punerea n ntrziere a comitentului, n termen de un an de la ncetarea contractului. Legiuitorul stabileste cazurile n care agentul nu are dreptul la indemnizatia prevazuta la art. 22: - atunci cnd comitentul reziliaza contractul datorita unei ncalcari de catre agent a obligatiilor sale din culpa grava; - atunci cnd agentul denunta unilateral contractul, cu exceptia cazului n care aceasta denuntare este motivata de cauze precum vrsta, infirmitatea ori boala agentului, care mpiedica n mod justificat continuarea activitatilor acestuia, sau de cauze justificate, imputabile comitentului; - n cazul novatiei contractului de agentie prin nlocuirea agentului cu o terta persoana. CONTRACTUL DE CONSIGNATIE. Obiectul contractului. Contractul de consignatie reprezinta o conventie prin care una din parti, consignant, ncredinteaza celeilalte parti, consignatar, marfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socoteala consignantului (art. 1 din Legea nr. 178/1934). Raporturile juridice existente n cadrul contractului de consignatie sunt similare celor existente ntre mandant si mandatar, cu deosebirea ca operatiunile efectuate pe seama consignantului nu se fac si n numele acestuia, ci n numele consignatarului, ntocmai ca la contractul de comision. Obiectul contractului de consignatie este precis delimitat de legiuitor: vinderea de marfuri sau obiecte mobile.

34

Cu privire la aceste bunuri, n lege se precizeaza ca acestea ramn n proprietatea consignantului pe parcursul desfasurarii contractului: contractul de consignatie nu transmite consignatarului proprietatea bunurilor ce i-au fost ncredintate (art. 3). Obiectul consta asadar n ncheierea de catre consignatar, pe baza mandatului primit de la consignant, de contracte de vnzare-cumparare purtnd asupra unor bunuri mobile ale acestuia din urma. Putem afirma ca ne aflam n prezenta unui mandat special, fara reprezentare. DREPTURILE SI OBLIGATIILE PARTILOR. Drepturile si obligatiile consignantului. Consignantul se bucura de toate drepturile pe care calitatea de proprietar al bunurilor date n consignatie i le confera. n acest sens, consignantul poate dispune n mod liber si oricnd de bunurile sale, cu exceptia cazului unei dispozitii contractuale contrare. n virtutea acestui drept, consignantul are posibilitatea de a revoca n orice moment contractul, chiar si atunci cnd acesta a fost ncheiat pe o perioada determinata (art. 3 Legea nr. 178/1934) si chiar fara obligatia acordarii unui preaviz (art. 4 alin. 1 Legea nr. 178/1934). Consignantul si poate ridica bunurile de la consignatar pe baza unei ordonante presedintiale, chiar daca n contract s-ar fi stipulat o clauza de preaviz (art. 4 alin. 4). Tot n temeiul dreptului de proprietate, consignantul are posibilitatea de a-l controla n orice moment pe consignatar, n scopul inventarierii si verificarii bunurilor date n consignatie (art. 8). Consignantul se bucura de dreptul de a modifica n mod unilateral contractul, atunci cnd modificarile poarta asupra conditiilor vnzarii. Pentru a fi opozabile consignatarului, aceste modificari trebuie aduse la cunostinta sa n scris (art. 11 alin. 2). Consignantul are obligatia de a-l remunera pe consignatar, chiar daca acest lucru nu este prevazut n mod expres n contract. Art. 12. prevede n acest sens: n cazul n care nici prin contract, nici prin notele, facturile sau dispozitiile consignantului nu s-a prevazut nici un pret, iar vnzarea se va face de catre consignatar la pretul curent, conform art. 11, alin. 3, consignatarul se va putea adresa justitiei pentru fixarea retributiei sale. Drepturile si obligatiile consignatarului. Consignatarul trebuie sa actioneze cu respectarea dispozitiilor contractuale si a instructiunilor primite de la consignant. Contractul de consignatie creeaza n sarcina sa obligatia de conservare a bunurilor primite de la consignant, astfel nct raspunderea sa va fi angajata pentru orice lipsa, pierdere sau deteriorare a bunurilor, imputabila lui nsusi sau agentilor si prepusilor sai (art. 5 Legea nr. 178/1934). Toate cheltuielile de conservare si desfacere a bunurilor sunt n sarcina consignatarului. O alta obligatie care revine consignatarului consta n asigurarea bunurilor respective si plata cu regularitate a primelor de asigurare; asigurarea este considerata ncheiata n favoarea consignantului daca asiguratorului i este notificata existenta contractului de consignatie, nainte de plata despagubirilor; asigurarea trebuie sa se faca la o societate de asigurare agreata de consignant (art. 6). Daca bunurile date n consignatie prezinta vicii, consignatarul este obligat sa le denunte consignantului. Termenele prevazute de legiuitor sunt cele stabilite de Codul comercial pentru vnzarea-cumpararea
35

comerciala. Pentru viciile aparente, termenul este de doua zile (termen orientativ) si se calculeaza de la data primirii bunurilor. Pentru viciile ascunse, termenul este de doua zile (termen imperativ) si se calculeaza de la data descoperirii lor. Termenele sunt de decadere, astfel nct nerespectarea lor va angaja raspunderea consignatarului, opernd prezumtia potrivit careia bunurile au fost predate n buna stare (art. 9). n executarea contractului, consignatarul are obligatia de a respecta conditiile vnzarii prevazute n contract; daca nu exista astfel de clauze contractuale, vinderea va trebui sa se faca la pretul curent practicat pe o piata pentru bunul respectiv si contra numerar. Consignatarul are dreptul de a face vnzari pe credit numai n temeiul unei dispozitii contractuale si numai cu respectarea conditiilor impuse de consignant. Daca asemenea instructiuni nu au fost date, consignatarul va putea acorda credite numai catre comerciantii din bransa respectiva pe termene de maximum 90 zile, pe baza de cambii acceptate sau bilete la ordin (art. 14). Contractul de consignatie stipuleaza n general termenele la care consignatarul este obligat sa predea consignantului sumele de bani, cambiile si garantiile obtinute prin valorificarea bunurilor consignantului. Daca partile nu au convenit asupra acestor aspecte, legea instituie drept termen de remitere a acestor sume si titluri de valoare, sfrsitul fiecarei saptamni (art. 19 alin. 2). n temeiul clauzelor exprese din contract, consignatarul poate fi obligat cu tinerea de registre speciale care sa reflecte activitatea acestuia n executarea obligatiilor privitoare la bunurile aflate n consignatie. Obligatia de a tine registre speciale l mputerniceste pe consignant de a cere oricnd verificarea acestora. Prin acordul lor de vointa, partile pot stabili si obligatia de garantie a consignatarului n privinta executarii contractului n termenii prevazuti si cu respectarea drepturilor consignantului. Legiuitorul a prevazut raspunderea penala pentru consignatarul care nu si ndeplineste obligatiile contractuale (art. 23 si 24). Vor fi sanctionate urmatoarele fapte: - nsusirea bunurilor date n consignatie, nstrainarea lor n alte conditii dect cele prevazute n contract sau nerestituirea lor la cererea consignantului. - neremiterea sumelor de bani, cambiilor sau valorilor ncasate prin vnzarea bunurilor respective. - nerealizarea notificarilor stabilite la art. 13 alin. 3 (notificarea originii si naturii creantei catre debitor), la cererea consignantului. - nerealizarea nstiintarilor prevazute la art. 18 (totalitatea vnzarilor purtnd asupra bunurilor aflate n consignatie), precum si efectuarea de nstiintari inexacte, atunci cnd acesta se face vinovat de rea-credinta. - faptul de a nu notifica consignantului orice urmarire ndreptata asupra bunurilor ncredintate n consignatie sau asupra valorilor rezultate din vnzarea lor, de ndata ce va fi avut cunostinta de acele urmariri. - nlaturarea, distrugerea, deteriorarea semnelor exterioare aplicate de consignant asupra marfurilor ncredintate n consignatie. - depozitarea marfurilor cu nerespectarea dispozitiilor contractuale sau a art. 7 relativ la conditiile de depozitare sau nmagazinare. - neprezentarea registrelor speciale la cererea consignantului.

36

Aceasta forma de raspundere nu nlatura raspunderea civila a consignatarului pentru prejudiciile aduse consignantului prin neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale. ncetarea contractului. ncetarea contractului de consignatie se realizeaza n aceleasi conditii ca si cele specifice contractului de mandat: - revocarea contractului de catre consignant; - renuntarea consignatarului la executarea mandatului primit; - moartea, interdictia, insolvabilitatea si falimentul consignantului ori consignatarului. La ncetarea contractului, consignatarul este obligat sa remita sumele ncasate din valorificarea bunurilor, precum si bunurile care n-au putut fi vndute. n nici un caz, consignatarul nu poate exercita vreun drept de retentie asupra acestora (art. 20).

CONTRACTUL DE REPORT. Obiectul contractului. Contractul de report este definit n art. 74 din Codul comercial ca fiind cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit circulnd n comert si n revnzarea simultana cu termen si pe un pret determinat de catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie. Obiectul contractului de report l constituie o dubla operatiune de vnzare-cumparare purtnd asupra unor titluri de credit cu circulatie n comert. Pentru ca asemenea operatiune sa fie valabila si sa poata fi calificata drept contract de report, legea instituie conditia traditiunii titlurilor date n report (art. 74 alin. 2), transformnd acest contract ntr-unul real. Asadar, prima operatiune de vnzare-cumparare si produce efectele n momentul remiterii materiale a titlurilor de credit, iar cea de-a doua operatiune la mplinirea termenului hotart de parti pentru revnzarea unor titluri de aceeasi specie.

Drepturile si obligatiile partilor. n cadrul primei operatiuni de vnzare-cumparare, cel care vinde titlurile (reportat) are obligatia de a le preda celeilalte parti (reportator), iar aceasta din urma trebuie sa plateasca pretul convenit. Pentru reportator, cumpararea titlurilor prezinta un evident caracter comercial, datorita faptului ca se face cu intentia de revnzare, urmarindu-se obtinerea de profit comercial. Reportatorul realizeaza o operatiune de investire a disponibilului banesc pe care l are n titluri de credit. Acesta devine proprietarul titlurilor respective (proprietatea lor se transfera la cumparator - art. 74 alin. 3), bucurndu-se de toate prerogativele pe care acest drept i le confera. Daca n contractul de report nu s-a prevazut altfel, primele, rambursurile, dobnzile titlurilor de credit revin reportatorului, n calitate de proprietar (art. 74 alin. 4). n cadrul celei de-a doua vnzari, reportatorul are obligatia de a preda reportatului titluri de credit de acelasi tip, de exemplu, actiuni provenind de la aceeasi societate comerciala ca si cele vndute de reportat. Plata pretului revine reportatului si trebuie sa se realizeze la termenul si n cuantumul hotart de parti. De
37

aceasta data, reportatul dobndeste dreptul de proprietate, n calitate de cumparator, nsa acest drept nu poarta asupra acelorasi titluri de credit, ci asupra unora de aceeasi specie. ncetarea contractului. Contractul de report nceteaza la data realizarii celei de-a doua operatiuni de vnzare-cumparare, prin al carei efect reportatul dobndeste dreptul de proprietate asupra unor titluri de credit asemanatoare. Termenul prevazut pentru revnzare poate fi prelungit prin acordul partilor: revnzarea titlurilor date n report poate fi prelungita prin vointa partilor, pentru unul sau mai multe termene succesive (art. 75 Cod comercial). Contractul de report poate fi rennoit. Daca nsa obiectul reportului va consta n titluri de credit de calitate sau specie diferita sau daca se modifica pretul convenit initial, suntem n prezenta unui nou contract: daca la expirarea termenului reportului partile lichideaza diferentele spre a face separat platile lor si rennoiesc reportul asupra unor titluri ce difera prin calitatea sau specia lor, sau pe un alt pret, atunci se considera ca partile au ncheiat un nou contract de report (art. 76 Cod comercial). CONTRACTUL DE CONT CURENT. Notiune. n temeiul contractului de cont curent, doua persoane avnd una fata de cealalta att calitatea de creditor, ct si pe cea de debitor, creeaza un cont n care vor fi nscrise la activ sau la pasiv sumele de bani ce fac obiectul relatiilor lor contractuale. La scadenta, se va calcula valoarea activului si a pasivului si se va stabili care dintre parti a ramas obligata fata de cealalta, fiind debitoarea soldului. Aceasta trasatura a contractului de cont curent rezulta din art. 370, alin. 1 pct. 2, dispozitie care prevede ca, la ncheierea socotelii, se va produce compensatia reciproca ntre parti pna la concurenta debitului si a creditului respectiv, cu rezerva platii diferentei. Contractul de cont curent prezinta avantajul simplificarii modalitatii de stingere a obligatiilor reciproce dintre doua parti. n lipsa unor termene stipulate n mod expres, data scadentei va fi considerata data de 31 decembrie a fiecarui an (art. 372 alin. 1 Cod comercial). Contul curent nu reprezinta, prin natura sa, o fapta de comert. Pentru a dobndi aceasta calitate, contul curent trebuie sa aiba o cauza comerciala, conditie instituita de art. 6 Cod comercial. Efecte juridice. Efectele contractului de cont curent sunt reglementate n art. 370 Cod comercial. Potrivit acestei dispozitii, principalul efect l constituie transferul dreptului de proprietate din patrimoniul trimitatorului sumei de bani n cont, n patrimoniul primitorului. Un al doilea efect prevazut de pct. 1 al art. 370 este realizarea novatiei, n sensul transformarii obligatiei anterioare ntr-o noua obligatie. n al treilea rnd, va opera compensatia ntre obligatiile reciproce ale partilor, cu rezerva platii diferentei.

38

n al patrulea rnd, se produce si efectul indivizibilitatii: obligatiile reciproce ale partilor trecute n cont devin simple nregistrari contabile, fara a putea fi urmarite n justitie n mod individual, pentru ca nu sunt exigibile. Numai soldul rezultat la ncheierea contului este exigibil. Alin. 2 prevede curgerea de dobnzi pentru sumele trecute n contul curent n debitul primitorului de la data nscrierii, cu precizarea ca dobnzile sunt comerciale si vor fi calculate pe zi, daca partile nu au stabilit altfel. Articolul 371 precizeaza ca att comisionul, ct si plata cheltuielilor aferente operatiunilor nscrise n cont vor fi datorate de catre beneficiarul prestatiei respective, fara sa se tina seama de existenta contului curent. ncetarea contractului. ncetarea contractului este reglementata de art. 373 Cod comercial, unde se prevad doua situatii. ncetarea de drept (alin. 1): - prin scadenta termenului convenit; - n lipsa de conventie, prin retragerea uneia din parti; - prin falimentul uneia din parti. ncetarea la cererea uneia dintre parti (alin. 2): - moartea celeilalte parti; - interdictia sau incapacitatea legala a celeilalte parti.

CONTRACTUL DE GARANTIE REALA MOBILIARA. Notiune si obiect. Potrivit art. 14 din Legea nr. 99/1999, contractul de garantie reala reprezinta contractul n baza caruia se constituie o garantie reala n bunuri sau drepturi n beneficiul unui anumit creditor. Contractul de garantie se ncheie n forma autentica sau prin nscris sub semnatura privata si trebuie semnat de catre debitor. Contractul de garantie reala mobiliara are drept obiect numai bunuri mobile, corporale sau necorporale. Prin ncheierea unui astfel de contract, creditorul urmareste sa asigure valorificarea creantei sale la scadenta. Potrivit dispozitiilor legale, contractul de garantie trebuie sa contina o descriere a bunului afectat garantiei. Bunul poate fi descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formula "toate bunurile mobile prezente si viitoare" (art. 16). Legea instituie conditia individualizarii contului bancar n care a fost depusa suma de bani obiect al garantiei. Bunurile asupra carora poarta garantia reala mobiliara pot fi si bunuri viitoare, sub conditia realizarii descrierii lor, conform cerintelor legale. ntr-o astfel de situatie, contractul de garantie va produce efecte din momentul n care debitorul dobndeste dreptul de proprietate asupra bunurilor respective (art. 18 Legea nr. 99/1999).
39

Nu numai obligatiile prezente pot fi garantate printr-un astfel de contract, ci si obligatiile viitoare (art. 20): o astfel de garantie reala se naste atunci cnd partea garantata transfera fondurile care dau nastere datoriei, ndeplinind astfel conditia ceruta pentru existenta obligatiei garantate principale. Publicitatea si ordinea de preferinta a garantiilor reale. Garantia reala da dreptul creditorului n favoarea caruia a fost realizata de a-si satisface creanta cu bunul afectat garantiei naintea oricarui creditor negarantat si naintea altor creditori ale caror garantii reale sau drepturi asupra bunului afectat garantiei au un grad de prioritate inferior (art. 9 alin. 2 Legea nr. 99/1999). Rangul de prioritate al creditorilor se stabileste n functie de momentul n care au fost ndeplinite conditiile de publicitate prevazute de lege. Acestea constau n primul rnd n nscrierea avizului de garantie reala la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. Daca exista creditori ce si nscriu garantia asupra aceluiasi bun n mod succesiv n Arhiva, legea instituie prezumtia absoluta potrivit careia fiecare dintre acestia a avut cunostinta despre nscrierile anterioare (art. 29 alin. 3). Articolul 33 instituie exceptii importante de la regula generala potrivit careia rangul de prioritate se stabileste n functie de data nscrierii dreptului n Arhiva. Acestea sunt: a) garantia reala constituita n favoarea vnzatorului bunului sau a creditorului al carui mprumut a facut posibila cumpararea bunului va avea prioritate asupra unei garantii reale anterioare sau asupra altei sarcini daca avizul de garantie reala a fost nscris nainte ca debitorul sa intre n posesia bunului respectiv, iar vnzatorul/creditorul au adus la cunostinta celui garantat anterior operatiunea de vnzare si de nscriere a garantiei. b) garantia reala asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obtine din valorificarea acesteia, constituita n scopul obtinerii de catre debitor a fondurilor necesare pentru a o produce sau constituita n perioada de crestere a plantelor ori n cursul unei perioade de 6 luni nainte de recoltare. nscrierea la Arhiva a unei astfel de garantii se bucura de prioritate absoluta. c) garantia reala constituita n privinta pasarilor si animalelor sau a produselor acestora, n scopul asigurarii fondurilor care sa i permita debitorului sa achizitioneze hrana sau medicamentele necesare pentru cresterea si ntretinerea lor. O astfel de garantie se bucura de prioritate asupra oricarei alte garantii sau sarcini constituite pentru acelasi bun ori pentru utilitatile lui, cu exceptia garantiei acordate vnzatorului de la care sau achizitionat hrana ori medicamentele respective. nscrierea avizului de garantie reala este valabila timp de cinci ani. Aceasta perioada poate fi rennoita nainte de expirare de catre creditor, tot pentru cinci ani sau pentru o alta perioada (art. 44). Efectele contractului de garantie reala mobiliara. Drepturile si obligatiile partilor depind n mare masura de natura garantiei reale mobiliare: aceasta se poate constitui att cu deposedarea debitorului de bunul afectat garantiei, ct si fara deposedare. n cazul n care garantia a fost constituita fara deposedare, debitorul poate exercita asupra bunului n cauza toate prerogativele dreptului de proprietate: pe durata contractului de garantie debitorul poate administra sau dispune n orice mod de bunul afectat garantiei si de produsele acestuia, inclusiv prin nchiriere, constituirea altei garantii sau vnzare (art. 21 alin. 1 L 99/1999). Creditorul si poate exercita dreptul asupra bunului afectat garantiei, precum si asupra produselor acestuia, chiar daca debitorul l-a nstrainat unui tert si chiar daca bunul se gaseste n posesia acestuia din urma (art. 23 alin. 2).
40

Debitorul aflat n posesia bunului are obligatia de a dispune de el cu diligentele unui bun proprietar. Orice prejudiciu adus creditorului prin distrugerea, degradarea sau deprecierea bunului vor atrage raspunderea proprietarului pentru daune-interese. Legea instituie obligatia debitorului de a plati n aceasta situatie despagubiri reprezentnd cel putin echivalentul n lei al sumei de 500 de euro (art. 41). Contractul de garantie reala mobiliara cu deposedare confera creditorului sau tertului care-l reprezinta drepturile si obligatiile prevazute de Codul civil privind depozitul voluntar. Creditorul percepe fructele sau dobnzile bunului obiect al garantiei n contul debitorului. La ncetarea contractului prin executarea obligatiei de catre debitor, creditorul aflat n posesia bunului supus garantiei are obligatia de a-l restitui proprietarului. Creditorul va raspunde pentru orice prejudiciu creat prin pierderea, deteriorarea, ntrzierea nentemeiata a restituirii bunului sau refuzul nejustificat de acceptare a platii obligatiei garantate (art. 40). n cazul nendeplinirii obligatiei garantate de catre debitor, creditorul are dreptul de a opta ntre executarea silita prevazuta de Codul de procedura civila si executarea reglementata de Legea nr. 99/1999 (art. 62 alin. 1). Legea nr. 99/1999 prevede n art. 63 faptul ca executarea se poate realiza n mod pasnic, prin luarea n posesie de catre creditor a bunului afectat garantiei, a produselor rezultate din valorificarea acestuia, precum si a titlurilor si a nscrisurilor care constata dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului. Aceasta forma de executare nu necesita vreo autorizatie sau notificare prealabila. Corelativ cu acest drept, creditorul are obligatia de a nu face uz de forta sau de alta modalitate de constrngere a debitorului, precum si de a nu tulbura ordinea publica. Pentru a putea apela la aceasta forma de valorificare a garantiei, n contract trebuie precizata urmatoarea formula, redactata cu majuscule si cu dimensiunea de cel putin 12 puncte: "n caz de neexecutare creditorul poate folosi mijloacele proprii pentru luarea n posesie a bunului afectat garantiei". Daca aceasta formula nu a fost prevazuta n contract sau daca executarea pasnica nu se poate realiza din alte motive, creditorul poate intra n posesia bunului cu ajutorul unui executor judecatoresc, al executorului bancar sau al altui organ de executare (art. 67). n acest caz, creditorul va trebui sa depuna la organul competent o cerere nsotita de copie certificata de pe nscrierea la Arhiva, o copie de pe contractul de garantie si o descriere a bunului afectat garantiei. ncetarea contractului. Contractul de garantie reala mobiliara poate nceta n urmatoarele cazuri (art. 27 Legea nr. 99/1999): - la data ndeplinirii obligatiei garantate, n afara de cazul n care partile au cazut de acord, prin contract, ca garantia reala acopera si obligatii viitoare; - printr-un act liberator din partea creditorului, care sa specifice ncetarea n tot sau n parte a obligatiei garantate; - prin hotarre judecatoreasca. Creditorul are obligatia ca n termen de 40 de zile sa nscrie la Arhiva o notificare privind stingerea garantiei reale. Nerespectarea acestei obligatii sau a celei de restituire a bunului, n situatia n care debitorul si-a ndeplinit obligatiile contractuale, angajeaza raspunderea creditorului pentru plata de daune-interese n valoare de 200 de euro (art. 27 alin. 5).
41

CONTRACTUL DE FRANCIZA. Notiune. Contractul de franciza reprezinta contractul prin care o parte, francizor, acorda unei alte persoane, beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu (art. 1 Ordonanta Guvernului nr. 52/1997). Francizorul este o persoana care pune la dispozitia beneficiarului un nume comercial si o marca, precum si un know-how sau o asistenta comerciala, pentru asigurarea exploatarii afacerii comerciale respective. Att francizorul, ct si beneficiarul au calitatea de comercianti. Contractul de franciza este o operatiune comerciala foarte des ntlnita, de mare utilitate pentru comercianti si care cunoaste urmatoarele forme: - franciza de servicii: se caracterizeaza prin faptul ca drepturile de proprietate intelectuala sunt puse la dispozitia beneficiarului n scopul realizarii unor prestari de servicii similare celor efectuate de francizor. Un exemplu n acest sens sunt serviciile hoteliere. - franciza de productie: se caracterizeaza prin faptul ca beneficiarul asigura fabricarea unor produse sub marca furnizorului; acest tip de franciza este utilizat de marile societati comerciale care doresc sa-si extinda activitatea si sa-si faca produsele cunoscute n ntreaga lume. - franciza de distributie: vizeaza desfacerea produselor francizorului pe diferite piete, prin intermediul beneficiarului.

Drepturile si obligatiile partilor. Faza precontractuala. nainte de ncheierea contractului, partile urmaresc sa se informeze reciproc cu privire la toate aspectele contractuale pe care le nvedereaza. Articolul 2 din O.G. nr. 52/1997 reglementeaza obligatia de informare pe care francizorul o are fata de beneficiar; francizorul trebuie sa-i furnizeze viitorului beneficiar toate informatiile utile cu privire la derularea contractului de franciza: - informatii n legatura cu experienta dobndita si transferabila; - informatii privind conditiile financiare ale contractului: taxa de intrare n retea, redeventele periodice, redeventele din publicitate, determinarea tarifelor privind prestarile de servicii si tarifele privind produsele, serviciile si tehnologiile, n cazul clauzei obligatiilor contractuale de cumparare; - elementele care permit beneficiarului sa realizeze calculul rezultatului previzionat si sa-si ntocmeasca planul financiar; - obiectivele si aria exclusivitatii acordate; - durata contractului, conditiile rennoirii, rezilierii, cesiunii.
42

Pentru a ncheia n mod valabil un contract de franciza, francizorul trebuie sa exploateze o activitate comerciala, sa fie titularul drepturilor de proprietate intelectuala si sa asigure fiecarui beneficiar din reteaua de franciza o pregatire initiala. Faza contractuala. Contractul de franciza trebuie sa cuprinda urmatoarele clauze: - obiectul contractului; - drepturile si obligatiile partilor; - conditiile financiare; - durata contractului; - conditiile de modificare, prelungire si reziliere. Contractul de franciza va respecta urmatoarele principii: - termenul va fi fixat astfel nct sa permita beneficiarului amortizarea investitiilor specifice francizei; - francizorul va nstiinta pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra intentiei de a nu rennoi contractul la data expirarii sau de a nu semna un nou contract; - n cadrul clauzelor de reziliere, se vor stabili n mod clar circumstantele care pot sa determine o reziliere fara preaviz; - conditiile n care va putea sa opereze cesiunea drepturilor decurgnd din contract vor fi cu claritate precizate, n special conditiile de desemnare a unui succesor; - dreptul de preemtiune va fi prevazut, daca interesul mentinerii sau dezvoltarii retelei de franciza necesita recunoasterea acestui drept; - clauzele de nonconcurenta vor fi cuprinse n contract, pentru protejarea know-how-ului; - obligatiile financiare ale beneficiarului vor fi cu claritate precizate si vor fi determinate astfel nct sa favorizeze atingerea obiectivelor comune. Francizorul trebuie sa asigure beneficiarului, n cursul derularii contractului, asistenta comerciala si/sau tehnica permanenta. Beneficiarul este obligat sa protejeze att interesele membrilor retelei de franciza, ct si know-how-ul furnizat de catre francizor, att pe toata durata contractului, ct si ulterior. Pe parcursul desfasurarii contractului, beneficiarul are si obligatia de a furniza francizorului orice informatie de natura a facilita cunoasterea si analiza performantelor si a situatiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficienta n legatura cu franciza (art. 4 alin. 3 OG 52/1997). Beneficiarul trebuie sa plateasca o redeventa initiala (taxa de intrare n reteaua de franciza), precum si redeventele periodice (reprezinta, n general, un procent din valoarea totala a vnzarilor beneficiarului).

43

Faza postcontractuala. Dupa ncetarea relatiilor contractuale, beneficiarul este tinut sa respecte aceleasi obligatii referitoare la desfasurarea unei concurente loiale, ca si n timpul contractului. Articolul 8 din O.G. nr. 52/1997 prevede faptul ca francizorul poate sa impuna obligatii ferme fostului beneficiar, asigurnd astfel protejarea caracterului confidential al afacerii si, n special, neutilizarea knowhow-ului de catre o retea concurenta. Francizorul si poate proteja drepturile de proprietate intelectuala si dupa ncetarea contractului, printr-o clauza de nonconcurenta si de confidentialitate (art. 10). Prin clauza de neconcurenta, beneficiarul se poate obliga nu numai n favoarea francizorului, ci si n favoarea celorlalti beneficiari din reteaua de franciza. O astfel de clauza nu trebuie sa fie abuziva, ci sa fie strict determinata de necesitatea conservarii identitatii si reputatiei marcii si a know-how-ului. ncetarea contractului. Contractul de franciza nceteaza la expirarea termenului pentru care a fost ncheiat. Contractul poate nceta si nainte de termen, datorita rezilierii, n conditiile dispozitiilor generale prevazute pentru contractele sinalagmatice.

CONTRACTUL DE LEASING. Elementele contractului. Contractul de leasing este reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 51/1997. Acest act normativ defineste n art. 1 alin. 1 operatiunile de leasing prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta, asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfrsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a nceta raporturile contractuale. nainte de a enumera elementele pe care trebuie sa le cuprinda n mod obligatoriu un contract de leasing, este necesar sa facem o distinctie ntre leasingul operational si cel financiar. Potrivit art. 7 din Codul fiscal, leasingul financiar este operatiunea prin care se realizeaza cel putin una dintre urmatoarele conditii: - riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte; - contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului catre utilizator la momentul expirarii contractului;
44

- perioada de leasing depaseste 75% din durata normala de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului; n ntelesul acestei definitii, perioada de leasing include orice perioada pentru care contractul de leasing poate fi prelungit. Daca n contractul care se ncheie nu este ndeplinita nici una dintre conditiile de mai sus, ne vom afla n prezenta unui contract de leasing operational, care reprezinta regula n materie. Elementele obligatorii contractului de leasing operational sunt prevazute de art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 51/1997: a) partile contractului: locatorul/finantatorul si utilizatorul Are calitatea de finantator o societate de leasing, persoana juridica romna sau straina. Utilizatorul poate fi persoana persoana fizica sau juridica, romna sau straina. b) descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing Bunurile care pot constitui obiectul contractului de leasing sunt bunurile imobile, precum si bunurile mobile de folosinta ndelungata. Legea nlatura n mod expres bunurile precum: nregistrarile pe banda audio si video, piesele de teatru, manuscrisele, brevetele, drepturile de autor. c) valoarea totala a contractului de leasing Valoarea totala reprezinta valoarea ratelor de leasing pe care utilizatorul este obligat sa le plateasca pe parcursul desfasurarii contractului, la care se adauga valoarea reziduala care trebuie platita de utilizator la expirarea contractului, atunci cnd se opteaza pentru cumpararea bunului dat n leasing. d) valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora e) perioada de utilizare n sistem de leasing a bunului f) clauza privind obligatia asigurarii bunului. Nerespectarea acestor clauze va atrage nulitatea contractului. Pentru contractul de leasing financiar, este necesara att respectarea acestor elemente obligatorii, ct si a urmatoarelor clauze: a) valoarea initiala a bunului b) clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la conditiile n care acesta poate fi exercitat. Stipularea altor clauze n contract nu afecteaza valabilitatea acestuia, cu conditia respectarii dispozitiilor imperative ale legii. Articolul 7 prevede ca durata contractului de leasing nu poate fi mai mica de un an. Drepturile si obligatiile partilor. Drepturile si obligatiile finantatorului. n temeiul art. 9 din O.G. nr. 51/1997, finantatorul are urmatoarele obligatii:
45

- sa respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesitatilor; - sa ncheie contract de vnzare-cumparare cu furnizorul desemnat de utilizator, n conditiile expres formulate de catre acesta; - sa ncheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, n temeiul contractului de leasing, toate drepturile derivnd din contractul de vnzare-cumparare, cu exceptia dreptului de dispozitie; - sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului, care consta n posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau pentru achizitionarea ori restituirea bunului; - sa i garanteze utilizatorului folosinta linistita a bunului, n conditiile n care acesta a respectat toate clauzele contractuale; - sa asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite n leasing. Finantatorul pastreaza asupra bunului dat n leasing dreptul de dispozitie. Orice act de dispozitie asupra bunului respectiv va fi ncheiat n mod valabil numai cu acordul finantatorului. n caz contrar, actul va fi lovit de nulitate. Tot n virtutea dreptului de proprietate, finantatorul are dreptul de a verifica pe parcursul derularii contractului starea bunului dat n leasing. Drepturile si obligatiile utilizatorului. Conform art. 10 din O.G. nr. 51/1997, utilizatorul are urmatoarele obligatii: - sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat n contractul de leasing; - sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure instruirea personalului desemnat sa l exploateze; - sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul finantatorului; - sa efectueze platile cu titlu de rata de leasing n cuantumul valoric stabilit si la termenele prevazute n contractul de leasing; - sa suporte cheltuielile de ntretinere si alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing; - sa si asume pentru ntreaga perioada a contractului, n lipsa unei stipulatii contrare, totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pna la achitarea integrala a valorii contractului de leasing; - sa permita finantatorului verificarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing; - sa l informeze pe finantator, n timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venita din partea unui tert; - sa nu aduca modificari bunului fara acordul finantatorului; - sa restituie bunul n conformitate cu prevederile contractului de leasing.
46

Utilizatorul si poate valorifica drepturile izvorte din contractul de leasing prin actiuni contra finantatorului, furnizorului sau tertilor. Utilizatorul are actiune directa mpotriva furnizorului n cazul nerespectarii obligatiilor contractuale referitoare la: livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar bunului ce constituie obiectul contractului (art. 12). mpotriva tertilor, utilizatorul poate exercita actiunile posesorii (art. 12). n relatiile cu finantatorul, utilizatorul se bucura de aplicarea dispozitiilor din dreptul comun specifice contractelor sinalagmatice. Art. 16 prevede ca pentru nerespectarea dreptului de optiune al utilizatorului, finantatorul va datora daune-interese n cuantum egal cu valoarea reziduala a bunului sau cu valoarea sa de circulatie, calculata la data expirarii contractului de leasing. ncetarea contractului de leasing. Contractul de leasing cuprinde n mod obligatoriu perioada de utilizare a bunului n sistem de leasing. La expirarea acestei perioade, se naste dreptul utilizatorului de a opta fie pentru prelungirea relatiilor contractuale, fie pentru cumpararea bunului, fie pentru ncetarea raporturilor contractuale. ncetarea contractului se va produce asadar la data expirarii perioadei de utilizare a bunului, daca utilizatorul opteaza pentru cumpararea bunului sau pentru ncetarea relatiilor contractuale. Contractul poate nsa nceta si nainte de expirarea perioadei prevazute de parti, daca s-a convenit astfel, iar utilizatorul s-a hotart sa cumpere bunul. n acest caz, utilizatorul trebuie sa achite toate obligatiile asumate prin contract. Atunci cnd nu s-a optat nici pentru prelungirea contractului si nici pentru cumpararea bunului, utilizatorul are obligatia de a-l restitui. n privinta nerespectarii acestei obligatii, legea a prevazut caracterul de titlu executoriu al contractului de leasing (art. 8 O.G. nr. 51/1997). Aceasta dispozitie se aplica si n cazul rezilierii contractului din vina exclusiva a utilizatorului. O astfel de reziliere a contractului este prevazuta de art. 15 si se refera la neplata ratei de leasing timp de doua luni consecutive.

47

48