Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
13Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Fetita Cioplitorului de Stele

Fetita Cioplitorului de Stele

Ratings: (0)|Views: 379|Likes:
Published by sever mititean

More info:

Published by: sever mititean on May 07, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/28/2013

pdf

text

original

 
4ever version
Se spune ca departe, incit si gindului ii era greu sa ajunga pina acolo, traia un cioplitor destele. Numele lui era AIN. Lui i se daruise la nastere un har fara de seaman: sa ciopleasca canimeni altul. Si, pentru ca miinile lui ii erau atit de maiestre s-a hotarit ca el sa ciopleascastele. De mii de ani, Ain cioplea si faurea stele asa cum sufletul ii soptea si, tot ce miinileatingeau, era neasemuit.Iar stelele nu erau facute nici din marmura, nici din pietrele pretioase cunoscute pe pamint. Stelele erau cioplite de Ain din Lumina. Cerul devenea pe zi ce trece tot maifrumos - asemeni unei gradini inflorite.Fiecare stea cioplita de Ain avea un sunet. Bolta Cerului devenise o simfonie divina sifiecare stea avea parfumul ei. Asa ca cine se plimba pe cararile Cerului, devenea penesimtite mai bun, mai iubitor si mai drept, pentru ca frumusetea - care il inconjura dintoate partile - ii transforma inima.Ain isi avea atelierul pe o stea care stralucea ca o nestemata si al carui izvor se afla inmina Creatorului. Fiecare zi care trecea era o bucurie pentru el, pentru ca in fiecare zimiinile lui modelau Lumina, dindu-i forma unei stele.Dar veni o zi in care miinile lui nu mai cioplira nimic si Ain se simti trist si singur. Iilipsea ceva? Degeaba incercara stelele sa-l incinte. Ain ii privea pe toti cu iubire, dar ochii ii erau tot mai tristi, iar miinile ii erau neputincioase. Intr-o noapte, a fost trezit de omelodie cum nu mai auzise. Isi duse mina la piept, unde simtea o arsura si-si dadu seamaca inima ii era cea care murmura melodia aceea nemaiauzita.O caldura nedefinita se zbatea in adincul fiintei sale. Nelinistit, lua dalta si se apuca delucru. Alese cu atentie Lumina cea mai stravezie si incepu sa ciopleasca o stea. Dar lucrulnu-l multumea. Nu reusea sa faca ce sufletul lui tinjea. Simti ca inima il doare atit de tare,incit isi duse miinile acolo, incercind sa-si aline durerea. Causul palmelor i se umplu de oLumina mai scinteietoare decit roua soarelui. Ain se trezi ca tine in mina o bucatica dininima lui. Miinile se grabira sa ciopleasca Lumina aceea vie, tulburatoare. Dar, ciudat! Inloc sa ciopleasca o stea, asa cum le invatase Ain, miinile cioplira? o fata, cu ochiimigdalati si parul numai inele! O fata cum numai dorul inimii lui putea naste.Ain o privea tulburat si ochii i se umplura de lacrimi cind o simti vie. Era facuta dinsufletul lui! Si un cer inflori in el cind ii auzi glasul.--E bine aici la tine!--Vei ramine cu mine?--Desigur, doar sint o parte din tine si dorul tau m-a chemat! Dar, pentru inceput trebuiesa-mi dai un nume.--Un nume? O sa-ti spun AMENA!--Amena! Spuse ea, luindu-l de mina. De acum vom fi mereu impreuna, hotari ea.Din clipa aceea, pentru Ain, viata incepu sa curga ca un riu de munte. Fiecare zi careincepea devenea un dans al zinelor. Nimic nu i se parea mai frumos ca glasul fetei, cazimbetul ei. Mergeau peste tot impreuna, el invatind-o potecile Cerului, unde puteau
 
asculta muzica cerului si puteau sta de vorba cu sufletele lor.--Priveste! De ce curcubeul are atitea culori?--Sint doar sapte, Amena. Si fiecare culoare e de fapt o poarta catre o alta lume.Pentru citeva clipe raminea tacua, adincindu-se in privirea lui nesfirsita. De unde sa stieea ca fiecare culoare a curcubeului era un alt univers, care la rindul lui era o treapta carete aducea mai aproape de Lumina Luminilor, dupa care oricare suflet era insetat?Ain era fericit, iar lucrul miinilor sale se desavirsea pe masura negraitei sale fericiri.Impreuna au mers si in Gradina Ingerilor, unde aleile erau pavate cu pietre pretioase, caremai de care mai sclipitoare. Toti ingerii venisera sa o vada si sa se bucure de zimbetul ei.Chiar Ingerul Blindetii i-a daruit un mugure de floare, iar Ingerul Frumusetii i-a sarutatochii ? sa-i straluceasca mereu. Si, pina la urma, ingerii ii tesura o rochie din fir de stea,cum nu se mai vazuse niciodata. Amena mai invata sa impleteasca prima ei coroana dinflori celeste. Iar ca bucuria sa-i fie deplina, ingerii o lasara sa faca doua bratari din celemai frumoase flori: una si-o puse pe mina ei, iar cealalta o prinse pe mina cioplitorului.--Acum nu o sa ne pierdem niciodata. Bratarile noastre surori au sa ne tina mereuimpreuna!Ain zimbise, imbratisind- o: cum s-ar putea pierde, cind nu se desparteau niciodata? Pinanoaptea tirziu, Amena ii povesti tot ce vorbise cu ingerii, tot ce o invatasera si ii aratasera.--Ingerii stiu atit de multe! M-au invatat frumusetea din orice lucru. M-au suit in virful pomului cu fructe de aur si am putut vedea cele doua poteci de taina: poteca binelui si poteca raului. Acum stiu sa le deosebesc! Iar Ingerul Nevinovatiei mi-a spus?--Ce ti-a spus, Amena?Dar ea adormise ostenita de atitea intimplari.Privirea ii aluneca pe bratara impletita din flori celeste. Ar putea-o pierde vreodata? Osingura primejdie ar fi fost? Groapa Neagra! De fapt nimeni nu stia ce se putea intimpladaca te inghitea gura ei. Dar in mod sigur ceva inspaimintator, caci nici unul din cei carecazusera acolo nu se mai intorsesera.Dar, de ceea ce se temea, se intimpla. Intr-una din zile, pe cind hoinarea singura, prinsade vraja norilor stralucitori, Amena nu lua seama ca se indepartase si ca era pe un drum pe care Ain nu o dusese niciodata. Si, tocmai cind se lasase prinsa de imbratisarea norilor,calca chiar in virtejul negru al Gropii, care o inghiti intr-o clipa. Cuprinsa de bezna ce o purta tot mai adinc, Amena incerca sa ceara ajutor, strigindu-l pe Ain, insa nimeni nu o putea auzi. Striga pina cind isi pierdu constiinta. Se trezi intr-un loc ciudat, dar? negraitde frumos.Amena ajunsese pe Pamint, in Tara Negraita, despre care se auzise si in cerurile inalte,atit de frumoasa era! Frumusetea ei nu putea fi cuprinsa in cuvinte; si mai avea o melodiea ei, un Cintec al Slavei, pe care cine il auzea o data nu il mai putea uita nicicind.Amena se ridica in picioare si nu apuca sa faca doi pasi, cind auzi doi vulturi:--Priviti, a cazut din stele! Vino cu noi la Stinca Soimului, la adunarea Reginei!Linga stinca se inalta un pom semet, in care se aflau o mie si una de regine, micute, cit sale prinzi in palma, cu rochite fosnitoare si coronite scinteind de nestemate si avind fiecarein mina cite un sceptru de argint. In mijlocul lor statea Marea Regina.Cu toti o priveau curiosi pe Amena, care le povestise tot ce i se intimplase de cind miinilelui Ain o cioplise din sufletul sau si pina cind cazuse in Groapa Neagra. Au hotarit saramina in Tara Negraita si sa invete legile Mamei Pamint ca sa poata fi acceptata in
 
Imparatia Lupului Alb. Caci Lupul Alb era singurul care putea deschide Poarta prin carefetita s-ar putea intoarce in lumea stelelor.Acolo, in mijlocul padurilor nesfirsite, alaturi de micile zine, Amena invata despreoriginea cereasca a sufletului, invata sa simta respiratia pietrei si sa-i pretuiasca truda eide a creste. Dar, cel mai mult ii placea sa-l asculte pe Ram, batrinul intelept, ce-o invatataina tamaduitoare a plantelor, a cuvintului, a focului?--Priveste, Amena, nu exista planta pe Pamint care sa nu fi primit harul tamaduirii. Celcare le cunoaste taina poate face mult bine.--Cuvintul poate cladi lumi si poate narui imparatii. El este viata daca tisneste din inimaAdevarului. De aceea pretuieste-l ca pe un dar sfint, pentru ca el sustine Creatia.Iar Amena invata de la Ram cum sa pastreze cuvintul in Tacere pina se umple cu putere siapoi sa vindece sufletul celui in suferinta si, vindecindu-se sufletul, trupul pe data seintareste.Seara tirziu, cind incepea dansul stelelor, Amena privea nesfirsirea boltii tulburata dedorul de cioplitor. Oare Ain o cauta ? Atunci simtea mina lui Ram mingiind-o, Ram careveghea neobosit asupra ei?--Rabdare! Aici, pe Pamint, fiecare trebuie sa invete sa astepte. Cindva drumul tau se vaimpleti din nou cu drumul lui Ain. Calauza, nu uita, iti va fi intotdeauna IUBIREA!Amena mai avea un prieten de care rar se despartea: Berbecul cu Lina de Aur din pesteralui Ram, care vorbea cu glas omenesc si care avea darul de a vedea prin oglindaviitorului. De la el afla ca, in zilele de miine ale timpului, intr-un tinut insorit in caretraieste un Cerb Instelat, il va intilni pe cioplitor.Si iata ca veni clipa despartirii. Era noaptea sfinta, cind poporul astepta nasterea anului.Amena era insasi frumusetea, iar mintea sa inflorise asemenea unei flori celeste, udata deroua fara de asemuire a invataturilor primite.--E noaptea de vraja a lumii, Amena - spuse Marea Regina. Ai dreptul la indeplinirea uneidorinte. Te ascultam!--As vrea sa ajung la Ain ! As vrea sa fim din nou impreuna, acolo unde se nasc stelele.Lasati-ma sa plec spre Imparatia Lupului Alb!--Credeam ca vei uita, ca vei ramine cu noi! Cu totii te-am indragit! Dar ai dreptate,Amena. Cum ar putea Iubirea sa uite inceputul ei? ?--Vino, se auzi glasul abia murmurat al Inteleptului Ram. Si numai ce mina lui ii atinseumarul, ca se si trezira amindoi in interiorul pesterii vii, in fata unei oglinzi de clestar.--A sosit Timpul! Drumul spre Imparatia Lupului Alb se afla in fata ta. Oglinda este usa prin care vei intra in labirintul pesterii. Nimeni nu te va insoti in intunericul pesterii.Foloseste fiecare cuvint pe care ti l-am spus si, mai ales, nu te lasa cuprinsa de frica. Dacaesti gata intra acum in oglinda din fata ta, gaseste Calea si fii fericita! Totul sta in putereasi credinta ta!Amena , respirind adinc, pasi in clestarul straveziu al oglinzii si fu inconjurata de bezna. Nimic care sa-i arate drumul? Incepu sa paseasca pipaind peretii cu miinile. De sute deori fu nevoita sa se intoarca din cotloanele infundate. De sute de ori isi simti picioarelealunecindu-i in gol. Citeodata avea impresia ca se misca in cerc. Se lupta cu disperarea,cu deznadejdea care-i ingrozea sufletul. Atunci il auzea pe Ram: ?Nu te lasa prada lor,altfel or sa-ti secatuiasca puterile. Fii mereu tu insati!? Fata se oprea, respira adinc si pornea mai departe.--Doamne! Cit este de intuneric!

Activity (13)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
michairi liked this
Costea Ana liked this
Mariana Simion liked this
ellalove liked this
ellalove liked this
Filip Eugenia liked this
emanuel vandici liked this
Cipri Chinde liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->