Capitolul I
Jeanne se zvârcoleşte în patul jilav de transpiraţie, încăperea nu este decâtun cub de arşiţă solidificată pe care o străpung acele arzătoare ale luminii ce sestrecoară prin fantele obloanelor.Cearşaful o înveleşte, imens şi greu ca o pânză de corabie udă. Tânăra sezbate, prizonieră a unui giulgiu prea mare pentru ea, care o strânge.La stânga patul este rece. Uscat. Marc nu se mai află aici. A aşteptat,probabil, ca însoţitoarea lui să adoarmă, doborâtă de căldură, pentru a se sculafără zgomot şi
a ieşi...Jeanne se ridică în pat, cu inima bătând.Afară este cuptorul după-amiezei. Un suflu de aruncător de flăcări care urcăstrăzile şi usucă tencuiala faţadelor, scorojind zugrăveala şi vopseaua.Cum de a putut Marc să iasă şi să străbată încă o dată aceste străduţe arsede sută de ori, acest deşert urban care-ţi frige tălpile picioarelor prin grosimea încălţămintei?Jeanne se extrage din culcuş. Goală, umedă, cu jgheaburi în scobituraşalelor, cu picături sărate curgându-i de la subsuoară.I se pare că-l vede pe Marc împleticindu-se pe
Calle
Central, cu
capul gol,fără pălărie, cu părul decolorat, pielea înroşită şi deshidratată.Se duce către lavabou, ia puţină apă în căuşul palmelor şi se stropeşte,fiecare cută a corpului său este iritată de transpiraţie. Sânii îi par îngrozitor degrei. O stingheresc, o trag înainte.Suspină. Oglinda plesnită a lavaboului îi întoarce imaginea. Este a unei feteroşcate, cu păr bogat şi creţ. Cu gura şi nasul cam prea mari."O frumuseţe în felul ei", se spune de obicei despre ea.În ce fel? Nu ştie. "Mai degrabă în genul nesăţios, i-a spus Marc o dată, tu aio gură făcută să sfâşie carnea şi să-i stoarcă pe bărbaţi... Sau poate invers?"Jeanne îşi trece palmele peste obraji. În oglindă nu zăreşte decât o femeieobosită, cu ochii umflaţi, cu gura posacă şi lipsită de vigoare. Căldura din camerătrebuie să fi ajuns la patruzeci şi opt de grade. Jeanne îşi desprinde şuviţele care is-au lipit de piele. Părul prea lung o apasă pe ceafă ca o uriaşă blanăneprelucrată.Căldura este bolnăvicioasă, arzătoare, te calcă pe nervi şi te istoveşte.Tânăra îşi priveşte slipul căzut pe jos fără a se putea hotărî să-l ridice.Valizele deschise alcătuiesc o îngrămădire bizară într-unul din colţurilecamerei. Pe un scaun, zvârlite unul peste altul, două aparate de fotografiat, oserie completă de obiective. Un echipament de turism devenit astăzi prea greu casă te poţi gândi fie şi o singură clipă să te încarci cu el.Vacanţa. O scurtă oprire la San-Carmino..."O fugă până-n America de Sud, spusese Marc, numai cât să schimbămaerul."Toate acestea par atât de îndepărtate!Jeanne caută un halat. Ştie că va trebui să-l scuture înainte să-l tragă peea, căci libărcile care foiesc în camera de baie au scârbosul obicei de a se cuibări în el.Ea deschide uşa camerei.—
Señor
Corco? strigă cu glas înăbuşit.Ajungând la San-Carmino, avuseseră neplăcuta surpriză de a descoperi căsingurul hotel este închis din cauza unei... alunecări de teren!Cu două săptămâni mai devreme avusese loc un cutremur care provocasenăruirea unei jumătăţi din clădiri. O inimăcaritabilă le-a spus totuşi că un anume Joseto Coreo închiriază din când încând o cameră aflată deasupra prăvăliei sale şi dacă aceasta poate să-i scoată din încurcătură..."O cameră la un localnic? izbucnise în râs Marc, o să fie şi mai pitoresc, nu?3
Leave a Comment