Olăneşti
O găleată - cum se spune -
Zici când stai şi-ntorci privireaCerc perfect de line cresteCu păduri, de cine ştie.Aruncată într-o partePentru-a nu fi-n drumul lumiiÎntr-o linişte divinăTulburată doar de ape.Căci pe fundu-i spart din vremuriSe strecoară-un fir de-oglindăUn cristal fluid ce fugeŞi căzând se sparge-n spume.Pentru-a face zgomot mareEl, stăpânul ăstor liniştiL-a rugat pe om să-i facăDrum de trepte, în cascadă.Cade fericit, spumeazăFierbe printre bolovani, împingeFuge-nspre prima largurăŞi la soare se întinde.Jocu-acesta de-a oglindaUite-o, nu e, iar apareE spectacolul luminiiCe te-ncântă, te calmează.
2