Danion Vasile_Despre Horoscop

Despre horoscop, cutremure şi ghicirea viitoruluiEditura Bunavestire, 2003

Despre cunoaşterea lui Dumnezeu

- cuvânt către cei ce caută adevărul -“Conform concepţiei sale, Hristos se subordonează fiinţelor divine superioare în aşteptarea harului lor. Ceidin răsărit (din Orientul îndepărtat n.n), ştiu că mântuirea se întemeiază pe lucrarea pe care fiecare o face asupra sieşi... Imitarea lui Hristos va avea pe termen lung dezavantajul că noi venerăm un om ca model divin careîntrupează gândirea cea mai înaltă şi uităm datorită imitaţiei să împlinim gândirea noastră în cel mai înalt grad” [8; 142].Carl Gustav Jung

Dacă cineva mi-ar da o palmă, nu ştiu dacă aş fi înstare să întorc obrazul celălalt. Dacă cineva m-ar blestema,nu ştiu dacă aş fi în stare să îl binecuvântez. Dacă cinevami-ar spune că drumul pe care este merg este greşit, şidacă mi-ar aduce argumente pentru aceasta, cred că aşavea puterea să îmi recunosc greşelile, chiar dacă acestlucru m-ar durea mai tare decât o palmă şi chiar dacă m-ar umili mai mult decât o jignire.Suntem oameni, suntem plini de iubire de sine, chiar dacă ne dăm sau nu ne dăm seama. Totuşi, nici unul dintrenoi nu cred că ar alege în deplină cunoştinţă de cauză niciiadul, nici minciuna, şi nici întunericul veşnic.Tocmai de aceea scriu acest cuvânt despre caremărturisesc că mi-aş fi dorit să îl primesc eu însumi cuvreo zece ani în urmă. Am încredere în tine aproape înacelaşi fel în care aş fi avut în mine atunci. Nu am încrede-

5

re în priceperea mea de a vorbi despre Dumnezeu, dar nădăjduiesc că cel puţin sinceritatea mea te va pune pegânduri.Despre mine îţi scriu doar că am făcut yoga cu celmai controversat

guru

din România, şi că eram atât deconvins că urmând învăţăturile sale mă aflu pe calea ade-vărului încât aş fi făcut şi cel mai absurd lucru pe care mil-ar fi cerut. Dacă mi-ar fi spus să mă arunc sub un tram-vai, aş fi făcut-o, fiind convins că prin aceasta voi progresaspiritual. Când cineva mi-a spus să mă rog la Dumnezeu,am răspuns plin de aroganţă că rugăciunea e calea celor slabi, calea cerşetorilor, şi că eu vreau să devindumnezeu.

1

Nu îmi imaginam că aş putea deveni un cre-dincios obişnuit, sau că aş putea renunţa la “adevăruriletranscedentale” care îmi hrăneau setea de cunoaştere. Suntfoarte conştient că aş fi putut citi multe cuvinte asemă-nătoare cu cel pe care ţi-l voi scrie ţie, şi că nu le-aş fi dat prea multă atenţie. Cred că citirea lor m-ar fi incitat să dis- preţuiesc şi mai mult învăţăturile Bisericii, şi să depun şimai mult efort pentru a ieşi din ciclul reîncarnărilor.De ce scriu? Pentru că, oricât de sigur ai fi că ideiletale sunt bune, oricât de mult ai dispreţui învăţăturile or-todoxe, s-ar putea ca, peste ani, să îţi schimbi punctul devedere.

1

Traseul meu spiritual este descries în cartea

Jurnalul convertirii

(Editura Bunavestire, 2002). Un rezumat al traseului meu se află peultima copertă a cărţii: “Am făcut yoga, m-am închinat zeiţei morţii,am ţinut posturi aspre, o săptămână am trăit numai cu aer şi cu puterede la diavol. Am avut capacităţi vindecătoare, am văzut “extratereştri“şi am fost călăuzit prin vise de către “îngeri“; parcă m-am încăpăţânatsă cunosc toate feţele rătăcirii. Dar Domnul nostru Iisus Hristos, ştiindcă am ajuns în mocirlă numai din dorinţa sinceră de a cunoaşteadevărul, a venit şi m-a scos la lumină, spălându-mă cu dragostea Satămăduitoare”.6

“Ia uite, acum a trecut de la fanatismul yoghin lafanatismul creştin...”, ai putea gândi. Mie nu îmi este ruşi-ne că am fost un yoghin “fanatic”. Cred că atunci cândcineva descoperă o cale spirituală despre care este convinscă este cea bună, are datoria de a o urma din toate puterile,de a nu precupeţi nici un efort pentru a ajunge la capătulei.Asta nu înseamnă că e bine ca un om care merge peo cale rătăcită să ajungă pe culmile rătăcirii. Înseamnădoar că cel care ajunge pe aceste culmi arată că preţuieşteviaţa de dincolo mai mult decât deşertăciunile acesteivieţi.Pot să te jignesc? Pot. Ştiu că dacă te-aş jigni aş rupeorice punte de legătură dintre mine şi tine. Eu însă nuvreau să te jignesc. Vreau totuşi să mărturisesc în faţa ta căAdevărul există, că este o persoană, că este Însuşi IisusHristos, Mirele Bisericii. Mărturia mea nu va fi însă omărturie directă. O voi lua pe ocolite, nu pentru a te ma-nipula mai uşor, ci pentru a te ajuta să înţelegi cuvintelemele.Îmi e destul de greu să îţi scriu, mă tot gândesc lacum aş fi reacţionat eu la aceste rânduri dacă le-aş fi cititcând făceam yoga. Cred că aş fi renunţat să citesc lucruriatât de plicticoase. Poate numai dacă m-aş fi aflat într-untramvai sau într-un tren, şi nu aş fi avut altceva de citit, aşfi continuat să citesc acest cuvânt. Şi motivul principal ar fi fost că lipsa de convingere a argumentelor pe care m-aşfi aşteptat să le găsesc într-un astfel de cuvânt, mi-ar fihrănit propriul mod de înţelegere a credinţei creştine.Am fost acum câteva zile la un concert de colinde.În sală, alături de alţi invitaţi importanţi, erau nu ştiu cereprezentant al comunităţii evreieşti şi un musulman.Prezenţa lor a fost remarcată de către prezentator, care s-a bucurat că îi vede în sală. Nedumerirea mea a fost ur-

7