in locuinta lui de sub pamant, a trait acolo vreme de trei ani. Tracii doreau mult sa-laiba, jelindu-l ca pe un mort. In al patrulea an el le-a aparut si astfel, Zalmoxis facuvrednice de credinta invataturile lui. In privinta lui Zalmoxis si a locuintei sale sub-pamantene, nici eu nu resping cele spuse, dar nici nu le dau crezare prea mult; mi separe insa, ca el a trait cu multi ani inainte de Phytagoras. Fie Zalmoxis om, ori vreundemon de-al getilor, sa-i fie de bine ". (Herodot," Istorii ", IV, 94, 95).
Dupa cum vedem, naiva identificare a Zeului Zalmoxis cu un sclav al lui Phytagorasdevenit liber si bogat o contesta chiar Herodot. Si atunci de ce sa o credem noi?...Relatari asemanatoare sunt facute si de Hellanicos din Mitilene, de catre Platon, deMnasea (acesta il considera pe Zalmoxis chiar un Cronos!), de catre Diodor din Sicilia,de Strabon mai ales, de Apulleius, de Lucian din Samosata, de Origen, de catrePorphyrius (232-304), Iulian Apostolatul, Enea din Gaza, Hesychios din Alexandria. Toti acestia au auzit si vorbit de Zalmoxis care a ramas in amintirea oamenilor ca unZeu al imparatiei sub-pamantene, cum de altfel si Eminescu il descrie in poezia"Strigoii ".
"Pe un jilt taiat in stanca sta teapan, palid, drept,
Cu carja lui in mana, preotul pagan si drept..."
Pe Zalmoxis lituanienii il preiau ca Zemeuks, acest nume insemnand pamant, tara. Eleste Zeul din adancurile Pamantului, vegetatiei, rodniciei, Zeul plugarilor si pastorilor.Daca Gebeleizis le fagaduia nemurirea sufletului (ritul incinerarii mortilorapartinandu-i), Zalmoxis le promitea adeptilor sai nemurirea completa, atat asufletului, cat si a trupului (ritul inmormantarii fiind inhumarea), sufletelecredinciosilor continuand sa traiasca in regatul Zeului sub-pamantean (precum Arald,copilul rege, alaturi de Maria, regina Dunareana din poezia "Strigoii").
Ideea nemuririi Zamolxiene era etica tinerilor razboinici, "lupii daci" care se bucuraula moarte si radeau in fata acesteia tocmai pentru a-si arata nepasarea fata de ea sia ajunge in plaiurile sub-pamantene ale Zeului. Acestia luptau si mureau veseli substindardul "capului de lup", pe care-l vom intalni si la macedoneni, ca de altfel si maitarziu la legiunile "romane", formate din tracii din zona ocupata de romani.
Sacrificiile umane in scopuri religioase au fost unice in Europa, fiind intilnite numai latraci. Din acest punct de vedere, interesanta pare asemanarea cu riturile religioaseale civilizatiei aztece, despre a carei populatie Edgar Cayce afirma ca ar fidescendenta directa a atlantizilor (locuitorii fostului continent Atlantis, a carui ultimaportiune de uscat s-a scufundat in mijlocul oceanului Atlantic in urma cu 12600 deani). Sa fie oare aceasta asemanare un indiciu, conform sugestiei facute de oprietena apropiata, asupra originii comune a indienilor din America Centrala si atracilor?...
Odata la cinci ani i se trimitea lui Zalmoxis un "sol" care sa-i comunice acestuiadorintele populatiei. Acesta era aruncat in sulitele ascutite ale tovarasilor sai. Dacaavea ghinionul sa nu moara imediat, acesta era insultat, batjocorit si un alt "sol" era "trimis "imediat pentru a duce mesajul Zeului sub-pamantean.
In timp ce Zalmoxis era un zeu sub-pamantean, Gebeleizis era Zeul ceresc.Descoperilrile din muntii Orastiei, cat si a marelui sanctuar rotund de laSarmisegetuza cu asezarea ritmica a stalpilor sai, presupun efectuarea unorobservatii celeste. Sapaturile arheologice facute sub conducerea clujanuluiConstantin Daicoviciu au scos la iveala in zona Gradistea Muscelului (muntii Orastiei)
Leave a Comment