Teroarea Hortysta in NE Transilvaniei

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Download

Cuprins:

Capitolul I – DICTATUL FASCIST DE LA VIENA DIN AUGUST 1940 – UNATENTAT ODIOS IMPOTRIVA INDEPENDENTEI SI SUVERANITATIINATIONALE, A INTEGRITATII HOTARELOR ROMANIEI

– PAG. 2

Capitolul II - MECANISMUL POLITIC

Ş

I DE STAT PRIN CARE S-AINSTAURAT

Ş

I EXERCITAT REGIMUL DE TEROARE HORTHYSTAIN TERITORIUL DE NORD-VEST AL ROMÂNIEI

– PAG. 40

Capitolul III - MALTRAT

Ă

RI

Ş

I CRIME COMISE DE TRUPELE

Ş

IORGANIZA

Ţ

IILE TERORISTE HORTHYSTE PE TERITORIUL COTROPIT DINNORD-VESTUL ROMÂNIEI

– PAG. 50

Capitolul IV - EXPULZ

Ă

RILE, DISLOC

Ă

RILE ÎN MASA ALE POPULA

Ţ

IEIROMANE

Ş

TI. ÎMPIEDICAREA PARTICIP

Ă

RII ROMÂNILOR LA VIA

Ţ

APOLITICA

– PAG. 79

Capitolul V - DEPOSEDAREA DE BUNURILE MATERIALE

Ş

I ALTE FORME DEASUPRIRE ECONOMIC

Ă

A ROMÂNILOR

Ş

I A CELORLALTE NA

Ţ

IONALIT

ĂŢ

IOPRIMATE

– PAG. 109

Capitolul VI - LAG

Ă

RELE DE INTERNARE, TABERELE

Ş

I DETA

Ş

AMENTELEDE MUNCA FOR

Ţ

AT

Ă

, DEPORT

Ă

RILE — MIJLOACE DE OPRIMARE

Ş

IELIMINARE A POPULA

Ţ

IEI ROMÂNE

Ş

TI

Ş

I A CELORLALTE POPULA

Ţ

IIASUPRITE

– PAG. 118

Capitolul VIII - POLITICA CERCURILOR CONDUC

Ă

TOARE DIN UNGARIAHORTHYST DE DEZNA

Ă Ţ

IONALIZARE

Ş

I MAGHIARIZARE A ROMANILORDIN NORD-VESTUL ROMÂNIEI

– PAG. 134

Capitolul IX - ÎN

Ă

SPRIREA TERORII HORTHYSTO-HITLERISTE ÎN NORD-ESTUL TRANSILVANIEI ÎN PERIOADA 19 MARTIE—25 OCTOMBRIE 1944

–PAG. 165

Capitolul I – DICTATUL FASCIST DE LA VIENA DIN AUGUST 1940 – UNATENTAT ODIOS IMPOTRIVA INDEPENDENTEI SI SUVERANITATIINATIONALE, A INTEGRITATII HOTARELOR ROMANIEI

Dandu-si seama de situatia grea in care se afla Romania si dorind saprofite de izolarea acesteia pe plan international pentru satisfacerearevendicarilor lor teritoriale, cercurile guvernante hortyste si-auintensificat, la sfarsitul lunii iunie 1940, campania revizionista impotrivaRomaniei. In acest scop, la 27 iunie, a avut loc la Budapesta o sedinta aguvernului ungar la care s-a hotarat sa se actioneze cu toate mijloacelepentru ca Romania sa fie

“constransa sa satisfaca pretentiile teritorialeungare”

; in acelasi scop, Consiliul Superior al Apararii Nationale a declaratmobilizarea generala si a ordonat desfasurarea treptata a unor mari unitatimilitare spre frontiera cu Romania. Totodata, in zilele urmatoare,personalitati politice ale regimului horthyst si-au intensificat contactele sischimburile de opinii cu reprezentatii ai celui de-al treilea Reich in vedereaobtinerii consimtamintului acestuia pentru un atac armat impotrivaRomaniei si, eventual, a unui sprijin militar nazist.Convins de esecul unei actiuni militare declansate pe cont propriu deUngaria impotriva Romaniei, Hitler a cautat in repetate randuri sadescurajeze guvernul ungar de la un asemenea pas nesabuit. Fuhrerul i-aimpartasit si lui Ciano aprecierile lui potrivit carora intr-un eventualconflict cu Romania,

“daca Ungaria ar ramane singura, tinand seama atat de inzestrarea ei pentru razboi cat si de alte aptitudini, succesul ei nu estedeloc sigur”

, iar Ribbentrop i-a spus-o deschis lui Sztoyai:

“In cazulizbucnirii unui conflict (intre Ungaria si Romania -n.n.), inceputul lui poate fi prevazut, dar desfasurarea lui ulterioara ar deveni deja indoielnica, iar sfarsitul ar putea echivala cu o catastrofa”

.In aceste imprejurari, pe masura ce suprematia militara si politica aGermaniei naziste pe continent devenea tot mai evidenta, si in conditiile incare aproape toate frontierele tarii erau amenintate si supuse unor presiuniarmate crescande din partea unor state vecine, cercurile guvernanteromanesti au cautat sa scoate tara din izolarea internationala in care saafla. Pentru aceasta, ele au fost fortate sa renunte la ideea ce statuse panaatunci la baza strategiei politicii externe romanesti – superioritatea deforte a anglo-francezilor – si acceptand, fie si temporar, realitateadureroasa a superioritatii militare a Reichului – sa incerce sa depaseascaaceasta perioada critica printr-o politica de apropiere de Germania. La 22mai, ministrul de externe al Romaniei, Grigore Gafencu, avusese oconvorbir cu ministrul reichului la Bucuresti, Wilhelm Fabricius, caruia iisolicitase

“unele lamuriri cu privire la politica orientala a guvernuluigerman”

. Raspunsul lui Fabricius, care a declarat ca

“pacea si linistea Romaniei atarna in buna parte de intelegerea deplina la care ar puteaajunge Romania cu vecinii sai”

, a amplificat si mai mult ingrijorareaguvernului roman, doarece referirea se facea, evident, la acei vecini care isiexprimau fatis si tot mai insistent pretentiile teritoriale nedrepte, lipsite de

orice temei.La 28 mai, a doua zi dupa capitularea belgiei, primul ministruroman, Gheorghe Tatarescu, l-a convocat la Presedentia Consiliului deMinistrii pe Fabricius, si, in prezenta lui Grigore Gafencu si a lui ErnestUdareanu, maresalul Palatului regal, i-a adus la cunostinta ca guvernuulroman dorea sa largeasca

“cadrul colaborarii prietenesti cu guvernul Reichului”

. Totodata, Grigore Gafencu, adept al politicii de neutralitate, si-aprezentat demisia, la 31 mai, locul sau fiind luat de Ion Gigurtu, om deafaceri, care avea relatii, mai ales de natura economica, cu cel de-al treileaReich.Printr-o astfel de orientare in politica externa, cercurileconducatoare din Romania nutreau iluzia ca ar putea sa obtina sprijinulBerlinului pntru apararea integritatii teritoriale a tarii. Sperantele pe careele le legau de Germania s-au dovedit insa nu numai iluzorii, ci de-adreptul periculoase pentru viitorul tarii. Raspunsul guvernului german,inmanat de W. Fabricius la 2 iunie 1940, a insemnat o crunta deziluziepentru cercurile guvernante romanesti. Se arata clar ca Germania nazistanu era interesata in mentinerea stat-quo-ului teritorial al Romaniei si nudorea sa-si ia angajamente in acest sens. Orice

“stransa colaborareamicala”

cu Romania guvernul german o conditiona de modul in careguvernul roman dorea

“sa actioneze cu privire la o rezolvare definitiva asferelor balcanice”

, ridicand deschis problema

“daca si in ce masuraguvernul roman este dispus a trata privitor la o cerere de revizuire avecinilor sai”

.Pretul cerut de hitleristi pentru “apropiere” a alarmat guvernulroman, care a amanat aproape trei saptamani raspunsul asteptat de Berlin.In sanul dictaturii regale, unii oameni politici, la I. Gigurtu, considerau catrebuie sa se mearga hotarat si cat mai repede cu Germania, in timp ceregele si primul ministru Tatarescu erau dispusi sa faca doar concesiipartiale, nevoind sa plateasca “pretul” cerut de nazisti. Acest punct devedere a fost exprimat si in raspunsul guvernului roman din 20 iunie, carereafirma hotararea sa

“de a intari si extinde colaborarea intre Germania si Romania”

, fara sa contina si o exprimare clar a acceptarii unor cedariteritoriale.Folosindu-se de evenimentele de la sfarsitul lunii iunie – incrporareateritoriului dintre Prut si Nistru de catre U.R.S.S. - agenturile hitleriste sipoliticienii filogermani din Romania si-au intensificat actiunile pentrualinierea cat mai rapinda si totala a tarii la Axa. Astfel, la 28 iunie 1940 aavut loc o remaniere guvernamentala in urma careia a crescut numarulministrilor adepti ai unei politici de apropiere de Axa, iar, la 1 iulie,guvernul roman a renuntat la garantiile anglo-franceze si si-a facutpublice intentiile de apropiere de Axa. In cadrul aceleiasi orientari, la 30iunie, Carol al II-lea l-a convocat la palat pe ministrul nazist la Bucurestipentru a-i comunica personal hotararea sa de a urma o politica

“de stransacolaborare cu Germania in toate domeniile”

si a cerut fuhrerului sa trimitao misiune militara germana in Romania.

of 00

Leave a Comment