• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
 
INSTRUMENTE OPTICE
Ochiul uman
Din punct de vedere anatomic ochiul este un organ deosebit decomplex care serveste la transformarea imaginilor geometrice alecorpurilor in senzatii vizuale. Privind insa numai din punctul de vedere alopticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei mediitransparente:umoarea apoasa,cristalinulsiumoarea sticloasa. Acestea se gasesc in interiorulglobului ocular, marginit in exteriorde o membrana rezistenta, numita sclerotica.Scleroticaeste opaca pestetot exceptand o portiune din fata, care este transparenta si de formasferica numitacornee transparenta. Lumina patrunde in ochi prin cornee,strabate cele trei medii transparente si cade peretina, unde se formeazao imagine reala si rasturnata a obiectelor private. Fluxul luminos estereglat automat prin actiunea involuntara airisului. Aceasta este omembrana perforata in centru printr-o deschidere circulara, de diametruvariabil, numitapupila. In lumina prea intensa, irisul isi micsoreaza pupilapentru a proteja retina, iar in lumina prea slaba irisul isi mareste pupilapentru a mari iluminarea imaginii de pe retina.Retinaeste o membranasubtire, alcatuita din prelungirilenervului opticsi continand un marenumar decelule senzoriale, care percep lumina, numitecelulecuconuri sibastonase.Celulele cu conurisunt celule specializate in perceperea luminii intense din timpul zilei, fiind capabile sa ofere senzatii diferitepentru fiecare culoare.Celulele cu bastonasesunt specializate inperceperea luminii de intensitate slaba, fiind practic incapabile sadistinga culorile ele oferind doar informatii despre nonculori.Ochiulomenesccontine apoximativ 7 milioane de celule cu conuri si 130miloane celule cu bastonase. Celulele cu conuri ocupa mai ales parteacentrala a retinei in timp ce densitatea celulelor cu bastonase creste spreperiferie. In partea centrala exista o regiune numitapata galbena(macula lutera) in mijlocul careia se afla o micaadancitura-foveeacentralis-populatace contine exclusiv celule cu conuri, in numar de13.000-15.000. Sub actiunea involuntara a unor muschi ai ochiului,globul ocular sufera miscari de rotatie in orbita sa, astfel incat imagineasa se formeze intotdeauna in regiuneapetei galbene, cea mai importantaregiune fotosensibila a ochiului.
 
 
Cristalinulare forma unei lentile asimetrice biconvexe (poate fi maibombat sau mai putin bombat deoarece sub actiuneamuschilor ciliariisimodificaconvergentaastfel incat imaginea sa cada pe retina). El are ostructura stratificata prezendand spre margineindicele de refractiedeapoximativ1,38si in interior de apoximativ1,41. Un ochi normal, aflat in stare de repaus, are focarul situat peretina. Din acesta cauza, pentru obiectele situate la infinit (practic ladistante mai mari de circa 15 m) ochiul formeaza imaginile pe retina faranici un efort de modificare a convergentei cristalinului.Apropiind obiectul, cristalinul se bombeaza sub actiuneamuschilorciliari, in asa fel incat imaginea sa ramana tot peretina. Fenomenul se numesteacomodare.Cristalinulinsa nu se poate bomba oricat si de aceea obiectul poate fi adus pana la o anumita distanta minima-distantaminima de vedere-sub care ochiul nu mai poate forma imaginea peretina.Acomodareaochiului este posibila intre un punct aflat la odistanta maxima (punctul remotum), care, pentru ochiul normal, este lainfinit si un punct aflat la o distanta minima (punctul proximum) care,pentru ochiul normal, este de 10-15 cm la tineri si apoximativ de 25 cmla adulti. In mod normal, ochiul vede cel mai bine la o distanta mai maredecat distanta minima de vedere si anume la apoximativ 25 cm, numitadistanta vederii optime.Ochiul miopeste mai alungit decat cel normal astfel cafocarulsau se afla in fataretinei. Cu alte cuvinte imaginile obiectelor indepartate(situate la infinit) nu se formeaza peretina, ci in fata ei. Prin bombareacristalinuluisituatia se imbunatateaste deoarece aceste imagini nu seduc pe retina, ci se indeparteaza de ea. Obiectul trebuie apopiat pana lao anumita distanta (cativa metri, in functie de gradul de miopie) pentruca imaginea sa se formaeza pe retina cu ochiul neacomodat. Apropiiindmai mult obiectul, ochiul poate pastra, prin acomodare imaginea peretina pana la o distanta minima de cca 5cm. Ochiul miop are asadar atatpunctul remotumcat si cel proximummai aproape decat cel normal. El nupoate vedea clar obiecte mai indepartate decat punctul sau remotrum.Defectul se corecteza cu ochelari alcatuiti dinlentile divergente,constituite astfel incat focarul lor (virtual) sa se afle inpunctul remotrumal ochiului miop.Ochiul hipermetropeste mai turtit decat ochiul normal, astfelincatfocarulsau se afla in spateleretinei. Cu alte cuvinte in starea relaxata a ochiului hipermetrop, imaginea obiectelor de la infinit nu seformeaza pe retina ci in spatele ei. Nici acest ochi nu vede clar obiectelede la infinit in stare relaxata. Spre deosebire de cel miop insa el poateprin acomodare sa aduca imaginea pe retina. Distanta minima pana lacare poate vedea este insa mai mare decat la ochiul normal. Asadar
 
hipermetropul poate vedea clar obiectele numai cu efort de acomodare,iar obiectele mai apropiate care intra in limitele de acomodare ale unuiochi normal nu le poate distinge clar. Folosind ochelari culentileconvergentecorect calculate (in functie de gradul de hipermetropie),aceste lentile il pot ajuta sa aduca imaginea pe retina, atat pentruobiecte indepartate privind neacomodat, cat si pentru obiecte apropiate,privind acomodat.Ochiul prezbiteste ochiul oamenilor in varsta si se datoreazaslabirii cu timpul a capacitatii de bombare a cristalinului, un astfel de ochiva aveapunctul poximummai indepartat decat la ochiul normal. Obiectelemai apropiate vor avea deci imginile in spatele retinei si pentru aducerealor pe retina se folosesclentile convergentecare maresc convergentaochiului ca si in cazul ochiului hipermetrop.
 Telescopul spatial
Majoritatea telescoapelor functioneaza colectând lumina emisa destele sau reflectata de suprafata planetelor. Acestea se numesctelescoapeoptice. Telescopulformeaza imagini ale cerului relativ apropiate si mareste luminozitatea aparenta a astrilor, permitând distingerea detaliilor si sa seobserve mult mai multe stele decât cu ochiul liber. Lumina vizibila adunatade telescop e descompusa în radiatiile componente cu ajutorul unuispectroscop, în acest fel obtindu-se informatii despre temperatura
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...