Vadim la PNT-CD

-- Corneliu Vadim Tudor a fost invitat, la inceputul lui 1990, sa preia

conducerea ziarului taranist "Dreptatea" * Un episod putin cunoscut,
reconstituit de istoricul Alex Mihai Stoenescu in primul volum al seriei
"Din culisele luptei pentru putere 1989-1990"

Unul dintre intelectualii care i-au elogiat pe Nicolae si Elena Ceausescu - potrivit
argumentelor sale, "pentru politica nationala pe care au dus-o timp de doua decenii" si
"pentru a proteja alti intelectuali" -, Corneliu Vadim Tudor, nu a fost racolat de Securitate;
nu indeplinea conditiile prevazute de Instructiunile privind activitatea de creare si folosire
a retelei informative (Capitolul III, art.11, paragraful II si art.12), fiind catalogat "instabil
si nesincer, lipsit de obiectivitate". In realitate, era vorba de o personalitate accentuata,
greu de controlat de vreo institutie sau de vreo alta persoana. "Vadim a fost, toata viata,
un rebel - declara mai tarziu fostul general de Securitate Aurel Mortoiu -, nu l-a stapanit
nimeni!". In perioada comunista, C.V. Tudor a fost, insa, prima personalitate culturala
care a reinviat mitul lui Iuliu Maniu, in timpul regimului comunist, fapt remarcat de
liderii supravietuitori ai partidului. La 5 septembrie 1980, el scria pe pagina intai a
revistei "Saptamana" editorialul "Idealuri", in care cerea publicarea discursurilor lui Iuliu
Maniu. "Scandalul a fost de proportii internationale - povesteste Corneliu Vadim Tudor,
in "Cartea de Aur" (Ed. Fundatiei Romania Mare, Bucuresti, 2003). El isi aminteste:
"Dupa cateva zile, primarul-general al Capitalei, Gheorghe Pana, care tinea in subordine
revista de cultura a Bucurestilor, avea sa-mi spuna: <<M-a chemat tovarasul Ceausescu si
mi-a zis: A innebunit Vadim? Ce l-a apucat cu Maniu? Noi am luptat cu manistii, in 1946,
ne-am batut cu ei la alegeri! Maniu a fost fascist!>>". Putem spune ca poetul a avut
noroc: ar fi cunoscut o mare dezamagire cand ar fi citit cuvantarile lui Maniu, mai ales pe
cele antinationale din Parlamentul de la Budapesta. Dar, asa cum arata: "<<Idealuri>> a
fost primul text din Romania, dupa cel de-al doilea razboi mondial, care a reabilitat
memoria lui Iuliu Maniu".
Acest fapt nu putea sa nu fie remarcat de fostii asistenti ai lui Maniu. Motivatia abordarii
cu curaj a mitului Iuliu Maniu de catre Corneliu Vadim Tudor este obscura, cunoscutul
poet si publicist, altfel bine informat, agreand si el legenda exagerata despre rolul politic
pozitiv al acestuia.

In vizita la taranisti
Conform versiunii lansate de aripa anticomunista a PNT-CD, la inceputul lunii februarie
1990, dupa deruta prin care trecuse in prima luna de libertate, cum sincer o recunoaste,
Corneliu Vadim Tudor s-ar fi hotarat sa contacteze conducerea PNT-CD, la indemnul
mentorului sau, scriitorul Eugen Barbu. Acesta detinea informatii, venite pe linia de varf
a Securitatii, asupra infiltrarii timpurii a PNT-CD si intentiona sa se inscrie in partid. In
ziua de 5 februarie 1990 autorul volumului "Saturnalii", pentru care suferise efectele unei
violente reactii din partea autoritatilor, s-a prezentat la sediul central al partidului. Iata ce
noteaza Corneliu Vadim Tudor in "Jurnalul Revolutiei, de la Craciun la Paste" (Ed.
Fundatia Romania Mare, Bucuresti, 1999): "La taranisti e vanzoleala mare. Dau nas in
nas cu doi fotoreporteri Agerpres, Vasile Moldovan si Corneliu Mocanu, care au venit sa-

1
si ofere serviciile. Pop Iftene ma prezinta venerabilului Gabriel Tepelea, care ma saluta cu
multa caldura. Apare si fratele doctorului Radu Rey, pe care Iftene il acuza ca i-a sterpelit
un ziar. Extrem de aferat si agitat e Liviu Petrina, caruia i-a disparut umilinta onctuoasa
pe care o avea pe cand facea cate doua-trei ore de anticamera la Eugen Barbu si la mine,
acum e si el disident, taranist si manist, din tata-n fiu! Nici nu deschid bine gura ca sa
intreb de situatia casei, ca Liviu Petrina ma si repede: <<Ai inceput sa faci presiuni
asupra noastra, lasa-ne sa lucram!>> I-am pus cruce si astuia, ar fi foarte bun in piesa lui
Aurel Baranga, <<Mielul turbat>>. Intru la Coposu. E imbracat complet in negru, avand
si o helanca pe gat, tot neagra. Fumeaza cu nesat. Abordez o tema: cea referitoare la
<<dictatura democratiei>>. Nu-i de acord, zice ca asa ceva nu exista. Eu ii argumentez nu
numai ca exista, ci si ca ne izbim de ea la tot pasul, fiind vorba de anarhie. Ne despartim
cordial".
Corneliu Vadim Tudor va mai ramane in sediu, ocazie cu care i se propune sa preia
conducerea ziarului partidului, Dreptatea, sau sa infiinteze un cotidian cu alta denumire.
Radu Vasile, fostul prim-ministru taranist, confirma aceasta informatie in memoriile sale,
"Cursa pe contrasens" (Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002): "Stia prea bine (Corneliu
Coposu, n.a.) cine era Vadim si isi amintea si el, cum imi amintesc si eu, ca in ianuarie
1990 Eugen Barbu si Vadim Tudor se prezentasera la sediul central al PNT-CD, oferindu-
si serviciile de gazetari pentru ziarul Dreptatea".

Vadim, invitatul lui Suian

In realitate, nu se confirma prezenta lui Eugen Barbu la sediul PNT-CD. In timp ce se
intretinea cu staff-ul PNT-CD, C.V.Tudor va fi agresat verbal de Ticu Dumitrescu, insotit
de un grup de tineri: "<<D-ta n-ai autoritate morala sa vii aici! N-ai dreptul, dupa cate ai
scris si ai dres!>> s.a.m.d. Eram, deja, obisnuit cu istericalele strazii. I-am raspuns
individului, calm, ca am toate drepturile, din moment ce sunt invitat de cativa fruntasi
taranisti, iar unui oaspete, care nu ti-a facut nimic, nu i te poti adresa astfel. Dar, intrucat
omuletul spumega pe mai departe, l-am intrebat, tot calm, pe Pop Iftene, daca ei au
maturat in dimineata aceea pe jos".
Aceasta versiune a intentiei lui Corneliu Vadim Tudor de a se inscrie in PNT-CD este
infirmata de unul dintre fondatorii partidului - nu s-a prezentat si nu a cerut sa fie primit,
ci a fost invitat. Pavel Suian avea sa declare: "Date fiind opiniile pe care le aveam despre
poetul Vadim, mi s-a parut mai mult decat firesc ca, la inceputul anului 1990, sa il caut si
sa il invit sa vina sa preia conducerea ziarului Dreptatea, pe care dorea sa-l editeze PNT-
CD. Eu am fost acela care a avut acea idee. Eu l-am cautat pe Vadim si l-am invitat sa
vina la sediul PNT-CD pentru a avea o discutie cu Corneliu Coposu. Eu am participat
alaturi de Vadim la prima discutie, care a avut loc in biroul lui Coposu". Pavel Suian, fost
membru al CC al PCR si membru fondator al PNT-CD, arata in continuare ca "noi, in
acea prima intalnire, nu am discutat decat participarea lui Vadim la editarea si publicarea
ziarului Dreptatea; nu s-a discutat despre inscrierea lui Vadim in partid, dar nu a fost nici
exclusa aceasta posibilitate". Versiunea lui Suian se prezinta a fi cea mai aproape de
adevar.
O ocazie ratata?
Asupra atmosferei din sediul PNT-CD din acele zile s-a pastrat si marturia profesorului
Victor Iancu - pe care fostul sau idol, Ion Iliescu, si FSN-ul l-au ignorat -, venit pentru a
se inscrie in partid. "Inainte de a-i inmana adeziunea (lui Corneliu Coposu, n.a.), mi-am

2
exprimat insa dezamagirea de a-l fi vazut printre membri importanti ai partidului pe
M.U., fostul redactor-sef adjunct al revistei <<Luceafarul>>, revista care multi ani de-a
randul fusese tribuna protocronismului, iar redactorul-sef adjunct varful de lance al
acestui curent. In plus, M.U. se aratase un devotat caine de paza al Sectiei de Propaganda
si al Securitatii in cultura, chemandu-i la ordine pe toti scriitorii care se abateau de la
ideologia rigida a PCR. <<Ce cauta asta la noi?>>, l-am intrebat pe amicul P.? Mi-a
raspuns senin: <<Lasa-l, ca-i de-al nostru. Vrei sa ne inunde evreii de la Romania
literara?>> N-am mai zis nimic. Am predat adeziunea si am plecat".
Invitarea lui Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor si Mihai Ungheanu de a se inscrie in
PNT-CD a izbucnit ca stire in presa doua zile mai tarziu, la 7 februarie, compromitand
definitiv accesul lor acolo. Gonirea celor trei intelectuali cu perspective doctrinare de
Dreapta si cu forta jurnalistica redutabila a fost una din marile erori facute de Opozitie in
acele saptamani decisive pentru lupta politica. Ziarul "Dreptatea" a ramas o publicatie
obscura, apoi a disparut. Cotidianul Aliantei Civice, "Romania libera", va fi bine infiltrat,
folosit in sprijinul lui Ion Iliescu, apoi izolat sub acuzatia de publicatie partizana, isteric
regalista si neprofesionista.
Un atac dat atunci in forta asupra apartenentei unora din liderii CFSN la agenturile KGB-
ului - cum numai Corneliu Vadim Tudor poate sa dea -, ar fi pulverizat FSN-ul. Un atac la
adresa lui Militaru, de exemplu, ar fi rupt legatura ombilicala a noii puteri cu Armata,
institutie cu care Corneliu Vadim Tudor avea legaturi solide. O luna mai tarziu, in
februarie, Armata s-a revoltat impotriva ministrului agent sovietic, fapt pe care Opozitia
nu a stiut sa-l exploateze. Tot atunci PNT-CD a ratat pentru totdeauna definirea
componentei sale nationaliste, de la care se revendica doctrinar prin pretentia (falsa) ca
este continuatorul Partidului National Roman infiintat de liberali in Transilvania secolului
al XIX-lea.
Alex Mihai Stoenescu

Acasa la Corneliu Vadim Tudor

27 Ianuarie 2004 ,Libertatea
Peretii camerelor sunt "tapetati" cu tablouri scumpe si cu icoane, fiecare cu propria istorie. Sotia
senatorului, o doamna fina, se retrage discret, strunind cainii care se agita la aparitia unui nou-venit.
Raman doar fetitele, Eugenia si Lidia, doua pustoaice cu ochi superbi, oblici, care sunt pregatite sa-si
intre in rolul de secretare pentru tatal lor. Dupa o zi incordata de munca, Corneliu Vadim Tudor ne
spune ca are nevoie de multa liniste. Vecinatatea cu cainii agitati ai fostului premier Radu Vasile ii
tulbura deseori nervii. "Eu am 25 si nu latra atat cat latra ai lui Vasile. Ai mei au fost dresati la timp.
Din cauza zgomotului sunt nevoit sa ma culc cu dopuri in urechi. De regula, adorm spre 3-4
dimineata, dupa ce termin de citit. Daca nu ma deranjeaza cainii, atunci sigur trebuie sa se declanseze
o alarma. Acum cateva saptamani a trebuit sa dau telefon la Sectia 17 pentru ca a urlat ore in sir
alarma unei masini, in tot cartierul. Sunt hotarat sa propun in Parlament o lege care sa interzica
folosirea alarmelor, dar nu pentru ca ma deranjeaza pe mine. Cred ca e problema multor oameni care
sunt treziti de zgomotul lor strident". Sotul C.V. Tudor nu are nici o legatura cu problemele casnice.
Spune ca nu-i apartin. "Eu poruncesc sau tac", il citeaza, razand, pe Napoleon. Pentru treburile
domestice plateste doua menajere si trei aghiotanti - "nu sunt body-guarzi, cum s-a scris, eu n-am
nevoie sa fiu aparat", ne spune. Mofturi nu face niciodata la masa, mananca ceea ce i se pune in fata.
Nici achizitionarea hainelor nu-l scoate prin magazine. Nea Ilie, croitorul de la Opera Romana, ii face
costumele pe care le comanda. "Nu sunt pretentios, eu am trait intr-o familie cu cinci copii, toti intr-o
camera, si am invatat sa ma multumesc cu orice". ii amintesc ca macar la ceasuri si-a permis sa fie

3
extravagant, alegandu-si unul de mii de dolari. "Ceasul acela l-am dat, nu-l mai am. Adica, atunci cand
vezi un ceas de aur la un chelner ti se pare normal, dar la un sef de partid nu!? Eu nu am cultul banilor,
nu fac parte din tabla mea de valori. Cand ajung in strainatate imi cumpar numai carti. Recent, am luat
de la un anticar patru albume cu autografele marilor oameni care au facut istoria si muzica si care m-
au costat 2.500 euro". In proportie de 90%, timpul liber si-l consuma scriind si citind. "Noaptea citesc
alternativ 15-20 de carti. La televizor ma uit rar, e un drog pe care ni-l injectam cu telecomanda. Mai
trec pe Discovery si pe canalele cu filme americane. Americanii au cucerit lumea nu prin Pentagon, ci
prin Hollywood". Pentru acest an, senatorul are o mare dorinta: sa se faca un film dupa un scenariu
scris de el. Un text istoric - cum altfel? - inviorat de o poveste de dragoste. Eugenia (13 ani) si Lidia (9
ani), comorile senatorului, sunt eleve in clasa a VII-a si, respectiv, a III-a. Eugenia ne spune ca tocmai
a participat la olimpiada de romana si crede ca s-a descurcat. Ne-o prezinta pe Mura, "o catelusa
proasta", cum o caracterizeaza senatorul, pentru ca nu latra si nu musca. Fetitele nu sunt hotarate inca
ce vor face in viitor. Deocamdata sunt secretarele tatalui. "Lidia a venit intr-o zi si mi-a spus ca vrea sa
se faca "coafoare". Apoi, mi-a spus ca vrea sa ajunga scriitoare si chiar a facut o povestioara despre
catelusa Zana, o Boxerita care doarme la picioarele fetelor. Amandoua ma ajuta foarte mult cu
telefoanele. intr-o zi, Jeni mi-a zis ca m-a cautat unul Comazga, si cu greu mi-am dat seama ca era
vorba de Cozmanca. De atunci, din Comazga nu-l scot. Primesc tot timpul telefoane acasa, de aceea
imi tot schimb numarul. E dreptul meu sa nu raspund." Programul senatorului este extrem de incarcat,
asa ca in putinele ore libere se ocupa de educatia fetelor. Jeni si Lidia sunt duse la balet, la muzee si...
la cimitirul Bellu. "Le-am invatat sa aiba cultul valorilor. Schimbam apa la flori, aranjam candela, le
povestesc de Eminescu... in fiecare zi de luni le duc la tipografie, ca atunci scot revista. si la
McDonald's mai ajung cu ele. Am inteles de ce le place copiilor aici: pentru ca mananca totul cu
mana".