Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Curs Europa

Curs Europa

Ratings: (0)|Views: 12 |Likes:
Published by Ionut Stancu

More info:

Published by: Ionut Stancu on Jul 03, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/04/2014

pdf

text

original

 
GEOGRAFIA CONTINENTELOR (EUROPA)
CARACTRIZAREA GEOGRAFICĂ DE ANSAMBLU Aşezare, întinere, limite Situată în emisfera norică,Europa se esfăşoară între: paralela e 30o (capul Matapan in Grecia
-
Peloponez) şi 71o08' (capul
Nord - Kyn din Norvegia),
ceea ce înseamnă 35o e latituine sau circa 4000 km şi 67o30' longituineestică (vestul munţilor Ural) şi Capul Roca in vestul Peninsulei Iberice 9o34' longituine vestică, ceea ce înseamnă 57o longituine sau 6000 km. Între aceste cooronate continentul însumează o suprafaţă e 9200 000 kmp, iar împreună cu insulele care îi aparţin ajunge la 9 907 000 kmp; este, prin urmare inacest punct e veere, al şaselea continent al lumii upă Asia, Africa, America e Nor, America e Suşi Antarctica. Europa era cunoscută în antichitate sub numele e «ereb», ceea ce semnifica apus (eSoare), faţă e Asia, care se situa la răsăritul Soarelui. „Această peninsulă” a Asiei este limitată faţă ecea in urmă pe aliniamentul: Munţii Ural, fluviul Ural şi Marea Caspică, culoarul Kuma
-Manâci, Marea
e Azov, Marea Neagră, Marea Marmara şi Marea Egee. Pe latura norică Europa este învecinată cumările Oceanului Arctic (Marea Kara, Marea Barents), iar spre vest, cu mările Oceanului Atlantic (Marea
Nordului, Marea Norvegi
ei) şi cu însuşi Oceanul Atlantic. Spre su Marea Meiterană esparte Europae Africa e care a fost legată până la pleistocen în regiunea strâmtorii Gibraltar (15 km lăţime). Europaeste intim legată printr
-o serie de caractere ale cadrului natural atât
e Asia, cât şi e Africa. Este vorba, în primul rân, e zonalitatea naturală care manifestă similituini în Europa şi Asia, apoi caracterul
tectono-
structural al unor unităţi in Europa suică asemănător celui in Africa e Nor etc. Europa
trimite în Oc
eanul Atlantic şi Marea Meiterană, peninsule care ocupăcirca 20% in suprafaţacontinentului (ex. Kanin, Scaninavia, Bretania, Iberică, Italică, Balcanică, Crimeea). Un procent ceva maimic, e peste 8%, îl ocupă insulele, mai importante fiin: Novaia Ze
mlea, Arhipelagul Britanic, Islanda,
Corsica, Sarinia, Sicilia, Creta. Avân în veere latituinea iferită la care se găsesc, structura geologicăşi evoluţia morfologică, precum şi acţiunea celorlalte componente ale carului fizico
-
geografic, ţărmurile
e
uropene cunosc o mare varietate ca geneză şi peisaj. La
 
latituinile arctice, o parte a insulelor e aici au ţărmuri glaciare, înalte, povârnoase. Ceva mai spre susunt prezente ţărmurile cu fioruri formate sub acţiunea erozivă a gheţii (calotei glacia
re). Ele se
 întâlnesc pe faţaa atlantică a Norvegiei, în Islana, Scoţia, Anglia. Existenţa ţărmului cu estuare
- un alttip genetic -
este strâns legată e fenomenul flux şi reflux (mareea), e spălare continuă a gurilor evărsare a unor importante râuri şi fluvii intre care: Tamisa, Sena, Elba, Tajo. Ţărmul cu riass apare în
nord-
vestul Peninsulei Iberice (provincia Galicia), în multe in golfurile acestui ţărm aflânu
-
şi aăpostporturi (ex. Vigo, Pontevera). Alte tipuri e ţărmuri cu trăsături la fe
l de particulare sunt: vulcanic,
specific insulelor Lipare, almatic, întâlnit în estul mării Ariatice etc. Dacă ţărmurile prezentate pot fiincluse în categoria celor înalte, la contactul cu marea apare şi cea e a oua categorie, aică ţărmurile
 joase.
Dintre acestea se remarcă, ţărmul cu plaje şi coroane întâlnit în regiunea Mării Baltice şi MăriiNorului; ţărmul cu lagune la Marea Neagră, Marea Norului etc., cu un peisaj ineit se înscrie în
 
aceeaşi categorie ţărmul cu elte frecvent la aproape toat
e latitudinile europene (deltele Peciorei,
Vistulei, Rhinului, Tibrului, Ebrului Paului, Dunării, Volgăi). În strânsă legătură cu evoluţia ţărmului seaflă şi platforma continentală mult extinsă în aria mărilor in jumătatea norică a continentului. Pe ea
 
(îneosebi la periferie) se întâlnesc vestigii care marchează momente importante ale evoluţiei întreguluilor bazin (ex. vechi albii ale unor râuri). Sunt mări care se ezvoltă în totalitate pe o platformăcontinentală situată la mică aâncime (Marea Norului, Marea Baltică, Marea Mânecii) sau mări în careplatforma ocupă o arie mai restrânsă lăsân loc povârnişului continental sau regiunilor abisale (ex.Marea Norvegiei, Marea Ionică). De la nor către vest şi su mările se succe astfel: Marea Barents, n
u
prea aâncă, în care se simte influenţa Curentului Golfului; Marea Albă, cu aâncimi reuse, situată între Peninsula Kola şi uscatul in jurul oraşelor Arhanghelsk şi Belomorsk; Marea Norvegiei cu aâncimice trec e 3 600 m şi cu regim e influenţă in
partea curentului cald al Golfului (Norvegiei); Marea
Norului relativ cală, bogată în zăcăminte e petrol exploatate e ţările riverane; Marea Baltică târziuformată, cu aâncimi reuse şi importante resurse; Marea Mânecii, care comunică cu Marea Norulu
i
prin strâmtoarea Calais; Marea Irlanei; Golful Biscaya; Marea Meiterană, o mare interioară prinpoziţie, care comunică cu Oceanul Atlantic prin strâmtoarea Gibraltar (15km). Este o mare estul erecentă, cu moificări importante în peisajul litoral, cu insule. Legate e Marea Meiterană într
-un fel
sau altul sunt mările: Marmara, Neagră, Azov; izolată apare Marea Caspică. Evoluţia paleogeografică şireflectarea acesteia în caracterele generale ale reliefului Trăsăturile majore ale reliefului Europei au
 
rezultat in interacţiunea permanentă şi înelungată a agenţilor interni şi externi. Cele ouă mari unităţistructurale ale Europei sunt: unitatea e platformă (Europa precambriană,
 
caleoniană şi hercinică) şi unitatea e geosinclinal (Europa alpină).
Sunt autori care, având în vedere
vechimea structurilor, fără să se ia în seamă amploarea cutărilor, separă paleoeuropa sau EuropaNorică (precambrian
-
caleonică), mezoeuropa sau Europa hercinică şi neoeuropa, Europa suică saualpină. a) Unitatea europeană e platformă este constituită in structuri geologice foarte vechi, cutate înprecambrian şi paleozoic, e atunci ne mai suferin nici o cutare. Ele au fost antrenate însă e mişcăriepirogene asociate eseori cu vulcanism. În multe in unităţile e platformă, peste soclul gnaiso
-
cuarţicetc., se aşterne o cuvertură mai mult sau mai puţin continuă cu grosimi estul e iferite. Cele mai vechiuscaturi se întâlnesc în norul Europei, constituin Scutul Baltic şi Platforma Rusă, care la sfârşitul
proterozo
icului formau o singură unitate Feno
-
Sarmaţia. Structura precambriană apare la zi în restul întinerii. Cutările precambriene generatoare ale Scutului au avut loc în etape, marcân, upă numelelor, şi locul formării (gothie, svecofenie, norvegossamie, gravilie etc.). Până la începutulpaleozoicului, aceste cutări au fost intens paneplenizate. Cuvertura seimentară în limitele celor ouăunităţi e platformă prezintă în mo variabil facies marin, continental etc., cu grosime foarte mare în
sinecliezele
Ucrainei, Precaspica, Peciorei, Moscovei şi reuse sau lipseşte în anteclize ca: Voronej,Belarusă, Volga
-
Ural. În general, relieful Europei precambriene, atorită timpului foarte lung scurs e laformare, apare sub formă e poişuri, coline, câmpii şi, foarte rar, e munţi (ex. Munţii Hibini inPeninsula Kola). Dintre poişurile suprapuse acestei arii, se remarcă: poişul Norrlan in Sueia,poişul Finlanei, poişurile Valai, Volhino
-Podolic, Central-Rus; coline mai reprezentative sunt: Timan,
 
Ergheni
, care omină Câmpia Caspică, iar câmpii Polesia, Pontică, Moscovei toate in aceeaşi unitate aCâmpiei Ruse. Cutările caleonice constituie al oilea compartiment al unităţii e platformă şi se întin în Scainavia, alcătuin Munţii Scaninaviei, în Scoţia şi Irlana e Nor, Anglia e Nor şi înfunamentul unor unităţi situate şi mai la suul Scaninaviei. Unităţile au un relief specific rezultat înurma acţiunii calotei glaciare ar au fost antrenate iferenţiat şi în mişcări postorogene, cân au suferi
t
falieri (islocări), coborâri şi înălţări pe verticală etc. Cutările hercinice se esfăşoară pe ouăaliniamente: unul pe irecţia vest
-
est, e la Atlantic la Marea Neagră, şi unul pe irecţia nor
-sud
Sistemul Munţilor Ural. Cutările hercinice au avut loc la sfârşitul paleozoicului în carbonifer şi permian.Sistemul muntos astfel format a suferit postgenetic o intensă peneplenizare ar şi importante fracturări,generân munţi sau grupări e munţi e altituine reusă ar cu versanţi eseori abrupţi, poişuri şiepresiuni sau şanţuri tectonice, cum este cel al Rhinului, fiin umplute cu seimente mezozoice şiterţiare. Cutările hercinice omină Câmpia Nor
-
Europeană, sunt ominate la rânul lor, e cutări alpine în su. Limita meriională se înscrie pe al
iniamentul: Culoarul Rhône -
Saône, Dunărea Superioară,Morava cehă şi sectoare in culoarele râurilor Ora, Vistula, Nistru. În timpurile pleistocene regiuneahercinică era acoperită e tunră şi numai vârfurile mai înalte in Vosgi, Sueţi, Masivul Centr
al Francez
erau acoperite e calote. Sistemul muntos hercinic se esfăşoară
 
atât în Europa vestică insulară (Munţii Irlanei e Su, Munţii Cambrieni in Ţara Galilor), cât şi în ceacontinentală vestică şi centrală. În Europa Centrală se ezvoltă pe ouă aliniamente, astfel: aliniamentulintern la contactul cu Alpii şi cel extern spre Câmpia Nor
-
Europeană. Aliniamentul intern cuprine:Masivul Central Francez, Munţii Vosgi şi Munţii Păurea Neagră, situaţi e o parte şi e alta a Rhinului,
Patrulaterul
Ceh (Boemiei) format in: Munţii Metaliferi, Munţii Sueţi, Munţii Păurea Cehiei şi Şumavaşi colinele Ceho
-
Morave. Între aceste patru ultime subunităţi este cuprins Poişul Boemiei. Altituinile înunităţile prezentate nu epăşesc 2000 m, cele mai înalte
fiind vârfurile (nekurile) din Masivul CentralFrancez: Puy de Sancy - 1886m, Cantal -
1856m. Munţii sunt alcătuiţi in şisturi cristaline ar şi epozitee cuvertură mai ales calcare, e une frecvente fenomene carstice în unele subunităţi. Alături e
 î 
nălţimi (vârfuri, culmi), apar o serie e regiuni coborâte (umplute cu epozite etritice), grabene,
depresiuni restrânse din care mai importante sunt Allier, Rhin, Elba. Aliniamentul extern cuprinde:Masivul Armorican, ce include Sectorul Breton, Sectorul
Norman şi colinele Gatine; au înălţimi reusesub 500m, ezvoltate pe cuarţite, gnaise intens şlefuite ce separă epresiuni şi mici culoare. UrmeazăMasivul Şistos Rhenan alcătuit in munţi şi poişuri cu altituini meii şi mici (Taunus, Westwerwal,
Ei
fel, Sauerlan). Regiunea Şistos Rhenană se continuă spre nor
-
vest cu Poişul Areni, în nor
-est cu
munţii Harz, apoi Munţii Păurea Turingiei, Păurea Franconiei. Pe teritoriul Poloniei regiunea hercinicăse suprapune poişurilor Lublin şi Poloniei Mici
 
iar e aici se afună şi apare în Dobrogea e Nor. Îngeneral, aliniamentul extern apare mai puţin tectonizat cu înălţări pe fracturi mai reuse, cu epresiunitectonice şi erupţii vulcanice, în general, izolate. Pe cuvertura seimentară a bazinelor s
-au format
poişuri, piemonturi, câmpii în care o largă extinere o are relieful structural (cueste, suprafeţe erozivo
-
structurale, văi, epresiuni). Mai importante sunt: bazinul Parisului, bazinul Acvitanei, bazinul Turingiei,
bazinul Weserului, bazinul Suab
oFranconian. Nuclee hercinice se întâlnesc şi în carul sistemului alpin,

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->