Curs_8 Principii 1. Principiul intuitiei: Principiul intuitiv al invatarii sau perceperii unitare dintre senzatii si rational.

In sens larg intuitia inseamna cunoasterea nemijlocita cu ajutorul imaginilor concrete si nemijlocite a unor fenomene din realitate. Nu e o entitate statica, ci o copie active, imaginea mintala provocata de intuitie trebuie sa constituie un simbol si care sa envoce semnificatia. Intuitia devine un suport al gandirii. Acest lucru necesita nu numai simpla percepere a materialului intuitive, ci operarea obiectuala cu el. Intuitia este un izvor de informatii in contactul cu obniectul. Substitute: scheme, machete, imagini, pentru a se ajunge la rational. Intoarcerea la realitatile lumii prin exemplificare. La persoanele cu deficienta intuitita trebuie aplicata permanent. Unitatea dintre senzatie si rational se realizeaza cu mai multe dificultati fara perceperea pe cale senzoriala. Dat fiind faptul ca perceptiile sunt sarace, reprezentarile inguste si dezorganizate, lipsite de fidelitate, aplicarea principiului intuitiei trebuie inteles nu numai in sensul asigurarii copilului cu un volum mare de obiecte, ci si crearea unei prezentari clare, acest lucru realizandu-se pe baza unor cantitati adecvate de exemplificari. Intuitia trebuie sa fie completata cu observatii dirijate, vizite excursii si activitati practice. 2.Principiul sistematizarii structurarii si continuitatii: Toate cunostiintele sa fie invatate intr-o anumita ordine logica dupa un sistem care sa asigure o inaintare progresiva. Experiente de invatare intamplatoare, fara legaturi ii fac sa opuna rezistenta invatarii, iar dezvoltarea invatarii e incetinita in timp ce continuitatea fireasca stimuleaza invatarea, formarea deprinderilor. Activitatea copilului trebuie sa fie sistematizata si ordonata in vederea invatarii. La copii cu deficienta mintala avandu-se in vedere particularitatile dezvoltarii proceselor, a ritmului incet de lucru, volumul mic al cunostiintelor si timp prelungit. 3. principiul legarii teoriei de practica: Conform acestui principiu ceea ce se invata si se formeaza in procesul de invatare trebuie sa fie valorificat in rezolvarea sarcinilor si integrarea in viata sociala. Se interpreteaza prin faptul ca tot ce se invata trebuie sa isi gaseasca o utilitate nemijlocita in vederea unei aplicari practice. Imbinarea teorie - practica se realizeaza prin situatii problema, aplicand regulile invatarii si generalizand prpria experienta ca punct de sprijin in coordonarea unor reguli ce pot fi folosite in situatiile viitoare. La deficientul mintal aceste modalitati trebuie atent dirijate pe secvente date fiind dificultatile in realizarea activitatilor in aplicarea cunostiintelor insusite si experienta lui practica. In invatamantul special se recurge la demersul inductive de la exemple la teorie. Principiile in stransa legatura cu scopul adica pregatirea pentru integrarea sociala si profesionala presupune asigurarea contactului nemijlocit cu obiectele lumii inconjuratoare in vederea formarii unor cunostiinte, in rezolvarea unor probleme de viata, deprinderi de convietuire si autonomie. 4. Principiul accesibilitatii/principiul orientarii dupa particularitatile de varsta si individuale ale elevului. Accesibilitatea si stimularea pentru invatare e acel material care solicita copilul la un efort optim. Material nici prea usor nici prea greu in raport cu cunostintele sale. E eficienta activitatea de invatare ce solicita copilul cu un pas dincolo de nivelul achizitiilor si deprinderilor

consoloidate (zona proximei dezvoltari). Rezolvarea sarcinii cu ajutorul profesorului si apoi singur. La deficientul mintal necesita cunosterea particularitatilor dezvoltariii in vederea abordarii differentiate. La copilul cu deficiente la particularitatile de varsta si intelect se adauga si particularitatile specifice deficientei. In invatamantul special tratarea diferentiata presupune o accentuare a individualizarii procesului de invatamant asociata cu programe corectiv formative proiectate in raport cu persoana cu insuficientele specifice dar si cu laturile mai bine pastrate. 5. Principiul insusirii temeinice si durabile a deprinderilor si cunostiintelor. Sistematizeaza tot ce se realizeaza cu ajutorul celorlalte principii. Vizeaza tot ce se intreprinde pe linia fixarii si consolidarii cunostiintelor consolidate. Depinde nu numai de modul cum a fost asimilate folosirea celorlalte principii, ci si de temeinicia procedeelor folosite pentru fixarea lor invatarea trebuie sa se realizeze constient si activ prin efort propriu atunci invatarea va putea fi temeinica. Pentru asigurarea durabilitatii cunostiintelor e necesara si fixarea avand in vedere reguli proivitoare la procesul de memorare (memoria logica si exersarea ei.)