Rugăciunea de exorcizare a Sfântului

Ambrozie al Milanului

Aşa cum Tradiţia Bisericii cunoaşte mai multe Liturghii de-a lungul
celor două milenii, tot la fel cunoaşte şi mai multe rugăciuni de
exorcizare.

Această rugăciune pe care am tradus-o şi v-o prezentăm acum se

înscrie în rândul Molitvelor de exorcizare ale Sfinţilor Vasile cel Mare
şi Ioan Gură de Aur şi poate fi rostită numai de către episcop şi preot.

Motivul pentru care v-o prezentăm acum e acela de a observa

similitudinile teologice, care există între această rugăciune şi cele pe
care le avem încă în cult.

Doamne Atotputernice[1], Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Hristoase

Iisuse, Dumnezeule şi Doamne al întregii creaţii, Cel care ai dat
Sfinţilor Tăi Apostoli să calce peste şerpi şi peste balauri; Care între
alte minunate porunci ale Tale ai socotit să porunceşti: pe demoni să-i
scoateţi (Mt. 10, 8); a Cărui putere face viu, pe când Satana a căzut din
cer ca un fulger; cu stăruinţă mă rog numelui Tău celui înfricoşător şi
cutremurător, ca slăbiciunii mele celei mari, să-i dai iertarea tuturor
păcatelor, îndrăzneală şi să o consideri vrednică de darul Tău, ca braţul
puterii Tale să ne apere de atacul acestor demoni răi (crudelem
draconem) şi să ne întărească şi mai mult în credinţă şi nădejde.

Iată, te jur pe tine, duh al întregii murdării, al întregii înşelătorii

(phantasma), al tuturor atacurilor Satanei, cu puterea numelui lui
Hristos, Care după botezul Său în Iordan a fost dus în pustiu şi a năruit
sălaşul în care şedeai tu.

Căci Celui care a făcut margini pământului, spre lauda slavei Sale, tu îi
aduci împotrivire şi prin oamenii răi, nu puţinătăţii omeneşti [îi aduci
luptă], ci chipului Dumnezeului celui atotputernic şi înfricoşător.

Pleacă-te dar lui Dumnezeu, Care te-a umilit pe tine prin virtutea
slujitorului Său Iov.

Pleacă-te lui Dumnezeu, Care pe tine şi pe armata condusă de tine a lui

faraon, cu toată slava ei a scufundat-o în adânc prin robul Său Moise.

Pleacă-te lui Dumnezeu, Care a pierdut prin Daniel pe copiii acelora

care slujeau lui Bel şi se închinau demonilor.

Pleacă-te lui Dumnezeu, Care prin preacredinciosul Său David a pus

pe fugă [duhul] din regele Saul, prin cântări duhovniceşti (spiritalibus
canticis).

Pleacă-te lui Dumnezeu, tu, cel care ai fost judecat în Iuda vânzătorul
(Juda traditore).

Căci aduc acum, ca şi atunci, bătăile dumnezeieşti (divinis verberibus)

asupra ta, arătându-ţi ţie legiunile tale care strigau înfricoşate: „Ce este
nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui David? Ai venit mai înainte de vreme ca să
ne munceşti (torquere) pe noi?(Mt. 8, 29).

Teme-te dar de flăcările acelea veşnice (flammis perpetuis), care vor fi

la sfârşitul veacurilor, pentru cei care vor fi găsiţi nedrepţi. Căci [li se
va spune acelora: „duceţi-vă de la Mine] blestemaţilor, în focul cel
veşnic, pe care Tatăl Meu l-a pregătit diavolului şi îngerilor lui” (Mt.
25, 41).

Căci pentru cei nedrepţi ai tăi şi pentru îngerii tăi este viermele care
niciodată nu moare.

Pentru tine şi îngerii tăi este pregătit focul cel nestins (inexstinguibile
incendium).
Pentru că tu eşti blestematul, tu eşti izvoditorul omorurilor, tu eşti cel
care vinzi gândul incesturilor, tu eşti capul blestemăţiilor, tu eşti
învăţătorul lucrurilor celor rele, tu eşti cel care iniţiezi în erezii, tu eşti
inventatorul tuturor scârnăviilor (obscenitatis).

Ieşi dar necredinciosule, ieşi omorâtorule, ieşi împreună cu toată

înşelătoria (fallacia) ta!

Căci oamenii sunt templul unde voieşte să locuiască Dumnezeu.

Fiindcă pentru care zi, tot întârzii [în oameni]?

[Căci în aceştia este locul] slavei lui Dumnezeu Tatăl, Atotţiitorul, în

faţa Căruia tot genunchiul se pleacă.

Este locul lui Iisus Hristos, Care pentru oameni sângele Său Şi-a
vărsat.

Este locul Sfântului Duh, Care, prin Fericitul Apostolul Său Petru, S-a
arătat în cazul lui Simon, Care a pedepsit înşelătoria ta în Anania şi
Safira, Care te-a lovit în regele Irod, ce nu a dat slavă lui Dumnezeu,
Care prin Apostolul Său Pavel a stricat întunericul orbirii adus de tine
prin vrăjitorul cel viclean şi prin învăţătură, a scăpat pe cei conduşi de
cuvintele ghicitoarei cu duh pitonicesc.

Depărtează-te dar acum! Depărtează-te înşelătorule (seductor)! Căci

locul tău e în pustiu, acolo unde sunt şerpi ca şi tine. Umileşte-te,
cutremură-te!

Căci acum e timpul să te depărtezi. Căci iată, Domnul, Care stăpâneşte

vine şi focul cel viu arde înaintea Lui şi îngrădeşte repede pe duşmanii
Săi.

Căci, dacă acum înşeli pe oameni, pe Domnul nu poţi să-L

batjocoreşti.

Ieşi dar din aceştia, căci de ochii Lui nimic nu este ascuns!

Ieşi din aceştia, căci puterea Lui a făcut toate!

Ieşi din ei, căci ţie şi îngerilor tăi vi s-a pregătit gheena cea veşnică, de
gura Aceluia, din care iese o sabie cu două tăişuri.

Căci Acela va veni întru Duhul Sfânt, ca să judece lumea (saeculum)

prin foc. Amin!
 Trad. din lb. latină de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

[1] Traducerea noastră a fost făcută cf. PL 17, col. 1019A-1020C.

Publicat în:

 Fragmente din opera noastră manuscriptică

on 10/05/2009 at 2:33 PM Comentarii (0)

Tags: Fragmente din opera noastră manuscriptică, pr. dorin picioruş,
rugăciunea de exorcizare a Sfântului Ambrozie al Milanului, teologie
pentru azi