O istorisire a unei minuni a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, istorisita de vladica Vichentie

Un om insurat, care avea i si robi si bogatie din destul, era foarte milostiv si primitor de straini. Si, intr-o seara, dupa ce a cinat a adormit. Dimineata l-au aat cazut, ca un mort, rece si fara de simtire. Iar rudeniile lui l-au ridicat si l-au pus pe asternut, folosind multe feluri de doctorii ca sa-l incalzeasca si sa traiasca iarasi, dar in zadar s-au ostenit. Dupa multe zile si-a venit in re si, intrebat ind sa spuna ce a patimit de a cazut atatea zile ca si mort, n-a raspuns nimic despre aceasta, ci doar plangea nemangaiat. Si n-a vorbit niciun cuvant in tot timpul cat a trait, pana in ceasul martii lui, cand si-a cunoscut sfarsitul sau. Si strigand pe ul sau cel mare, a zis acestea in auzul tuturor: " Iubitul meu u, aceasta porunca mai de pe urma iti dau tie, cu hotarare ca sa ai, pe cat poti, milostenie catre saraci si multa milostivire catre cei straini si calatori si sa-i iei in casa ta cu multa dragoste si sa le slujesti fara de lenevie. Sa le dai cu indestulare cat le trebuie, dupa cum mai vazut pe mine. Ca aceasta milostivire catre straini este mai bine primita de Dumnezeu decat toate faptele bune. Si oricine o va pazi pe aceasta cu sarguinta, pentru dragostea lui Dumnezeu, aa multa plata in Imparatia Lui cea cereasca. Si pentru ca sa va indemnati voi, toate rudeniile mele, la aceasta iubita de Dumnezeu fapta a facerii de bine si a milostivirii catre cei saraci, vreau sa va povestesc acum, in ziua mea cea mai de pe urma, infricosatoarea aratare pe care am vazut-o cand m-ati aflat in casa zacand ca un mort. Stiti ca din copilaria mea aveam multa evlavie catre Preasfanta Nascatore de Dumnezeu zi ii citeam in ecare zi laude si rugaciuni, pe cat puteam. Si, pentru acest mult dar si dragoste pe care le aveam, catre dansa din tot suetul si din toata inima, m-a invrednicit Stapanul de multe daruri si binefaceri pentru rugaciunile Fecioarei, dar mai ales pentru milostivirea si indurarea catre cei saraci si straini, dupa cum voi toti stiti. Ca multa osardie aveam catre primirea strainilor, pe ecre odihnindu-l si daruindu-le tuturor, cu indestulare, cele de trebuinta. Deci in noaptea aceea, in care stiti ca am avut visul, am auzit un glas care ma striga pe nume, zicand cu hotarare catre mine: -Ridica-te de pe pat si urmeaza-mi mie! Si eu ridicandu-ma, m-a apucat de mana si ma tragea cu sarguinta acela ce ma striga si m-a dus intr-o livada mare. Si atunci povatuitorul meu s-a facut nevazut si m-a lasat pe mine in campul acela mare, foarte intristat. Stand asa si nestiind ce sa fac, am auzit in urma mea glasuri infricosatoare si mare tulburare. Intorcandu-ma, am vazut multime nenumarata de diavoli venind asupra mea, ca sa ma rapeasca, asa ca niste are neimblanzite. Iar eu dupa ce i-am vazut, am fugit pe cat puteam, alergand cu frica si cu groaza, pana ce am ajuns la o casa. Aici, intrand am inchis usa, dar au stricat-o si au intrat ca sa ma rapeasca. Insa, ca sa intelegeti pricina bine, ascultati si acestea: sunt trei ani de cand, in seara Sf. Patimi, am luat aici, in casa mea, pe un strain , ca sa-l ospatez dupa obicei. Si ajungand acasa, am aat pe un alt sarac, pe care il primise maica mea, dupa porunca ce i-am dat-o, ca sa ospateze pe cate unul, caruia sa-i slujeasca precum unui inger. Si dupa putin timp, s-a intamplat ca a adus un alt sarac. Si m-am bucurat foarte mult ca m-am invrednicit sa primesc pe strainii acei trei in chipul Sf. Treimi. Si i-am ospatat cu indestulare, pe cat imi ere puterea. Deci, cand au aruncat diavolii usa si au intrat, am inceput sa strig catre Domnul, sa-mi ajute, pentru rugaciunile Pururea Fecioarei Maria. Atunci am vazut trei barbati frumosi, care au zis catre mine; - Sa nu te temi, ca noi am venit sa-ti ajutam! Si asa, dupa ce au gonit pe diavoli, m-am intrebat daca-i cunosc. Iar eu am zis: - Nu va stiu, domnii mei. - Noi suntem acei trei straini pe care i-ai primit in casa ta si i-ai ospatat totdeauna, prea cu indestulare, cu toata inima si dragostea, ca si Avraam. Si ne-a trimis Domnul spre ajutorul tau, ca sa-ti rasplatim pentru multa dragoste pe care ai aratat-o catre noi. Si iata ca te-am slobozit din mainile diavolilor. Atunci s-a aat, indata, inaintea mea, Maica milostivirii, cea iubitoare de milostivire, Imparateasa ingerilor, zicandu-mi: - Nu te teme, cinstitul meu rob. Ca dupa cum tu ai fost totdeauna prietenul meu, citind rugaciuni si laude si miluind pe saraci, care sunt fratii Fiului si Stapanulyui meu, tot asa am venit sa-ti ajut in voia ta. Acestea zicand, ma tinea de mana cea dreapta si, in scurta vreme, m-a adus la casa mea, in care m-ati gasit zacand"

in care m-ati gasit zacand" In timp ce spunea toate acestea multe lacrimi ii curgeau din ochi, din pricina indulcirii ce-i umpluse inima dintru pomenirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Apoi a mai zis: << Deci, ul meu, pazeste-te ca sa nu te lenevesti vreodata de la slujirea acestei Preasntei Maici a Stapanului si in tit ceasul laud-o si slaveste-o, dupa cuviinta, daca vrei sa o dobandesti si tu ajutatoare intru multe nevoi. Aceasta este porunca mea cea dintai. Iar cea de a doua este: sa te silesti iarasi, pe cat poti, sa iubesti pe cei straini, pe cei saraci, sa le dai toate cele de trebuinta, daca vrei sa dobandesti in aceasta lume tot binele, iar in veacul ce va sa vie sa mostenesti Cereasca Imparatie.>> Si acestea zicand si sfatuind pe cei stateau de fata, si-a dat sfantul sau suet in mainile lui Dumnezeu. Iar ul lui, aducandu-si aminte de parintestile porunci, a petrecut viata cu multe fapte bune, ravnind a se invrednici si el de vesnica si fericita viata si pururea rostind in taina aceasta scurta rugaciune: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi"