Ghid de implementare privind managementul de caz în domeniul protecţiei

drepturilor copilului

INTRODUCERE

Prezentul ghid îşi propune să ofere specialiştilor din domeniul protecţiei drepturilor
copilului câteva repere în utilizarea managementului de caz conform standardelor minime
obligatorii (SMO), concretizate în:
- informaţii detaliate privind modul în care pot fi îndeplinite aceste standarde;
- îndrumare pentru obţinerea unor rezultate eficiente în urmărirea finalităţilor planurilor
individualizate de protecţie şi să detalieze modul în care pot fi articulate planurile de
intervenţie specifică pentru atingerea acestor finalităţi şi,
- clarificare a rolului managementului de caz în prevenirea separării, a abuzului, neglijării
şi exploatării copilului.

În accepţiunea acestui ghid, managementul de caz se centrează pe coordonarea,

organizarea şi direcţionarea tuturor intervenţiilor destinate asigurării serviciilor şi
integrarea acestora în beneficiul copiilor şi familiilor acestora, pe reducerea perioadei de
şedere a copiilor în sistemul de protecţie prin urmărirea permanentă a progreselor
înregistrare în atingerea finalităţii planurilor individualizate de protecţie şi concertarea
activităţilor destinate prevenirii separării copilului de familia sa.

Până acum fiecare furnizor de servicii sociale a adaptat forma managementului de caz în
funcţie de nevoile clienţilor, de resursele disponibile şi de categoriile specifice ale
personelor care solicitau servicii sociale. Structura procesului management de caz, asa
cum este prevăzută de SMO, este similară pentru toate categoriile de persoane cărora li se
acordă servcii sociale parcurgându-se următoarele etape: evaluarea iniţială, planificarea
intervenţiei, realizarea intervenţiei, monitorizarea, evaluarea rezultatelor etc.
Diferenţierea, în derularea procesului management de caz, este dată de obiectivele
stabilite şi activităţile propuse care sunt adaptate nevoilor identificate ale clientului.

SMO privind managementul de caz şi ghidul prezent detaliază activităţile propuse pentru
intervenţia în domeniul protecţiei drepturilor copilului atât pe segmentul de prevenire a
separării copilului de familia sa cât şi pe cel de protecţie specială a copilului separat de
părinţi.

Cele trei elemente de schimbare majoră pe care le aduc SMO şi ghidul prezent sunt:
- crearea unui compartiment disctinct de management de caz la nivelul direcţiilor
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC) unde sunt
concentraţi managerii de caz,
- instituirea responsabilităţii directe în instrumentarea cazurilor, atât pentru
managerii de caz (MC) cât şi pentru responsabilii de caz prevenire (RCP);
managerii de caz urmăresc evoluţia cazurilor de la intrarea în sistem până la
ieşire, pe întreg parcursul intervenţiei, asigurând “firul roşu” si continuitatea între

1
 diversele servicii de specialitate; responsabilul de caz prevenire asigură elaborarea
şi implementarea planului de servicii pentru prevenirea separării copilului de
familia sa, urmărind evoluţia cazului până cînd procesul de asistenţă nu se mai
dovedeşte necesar.
- crearea unei “porţi unice” de intrare şi ieşire a cazurilor din sistem, prin înfiinţarea
compartimentului evidenţă intrări-ieşiri (CEI) care reuneşte, telefonul copilului
împreună cu echipa mobilă a acestuia precum şi Sistemul informatic de
monitorizare şi urmărire a copiilor (CMTIS).1.

Standardul 1 – COMPARTIMENTUL MANAGEMENT DE CAZ

Locul şi rolul CMC

CMC se înfiinţează şi se organizează în mod unitar la nivel naţional, ca şi compartiment

distinct în cadrul DGASPC judeţene şi ale sectoarelor Municipiului Bucureşti, direct
subordonat directorului executiv.

CMC poate fi organizat la nivel de birou, serviciu sau direcţie.

În raport cu celelalte servicii din cadrul DGASPC, CMC are relaţii de colaborare directă
fiind răspunzator de coordonarea serviciilor, prestaţiilor şi intervenţiilor destinate
copilului pentru care a fost instituită o măsură de protecţie specială. Prin poziţionarea
CMC în directa subordonare a directorului executiv al DGASPC, se doreşte sincronizarea
acţiunilor ce vizează copilul cu acţiunile ce vizează serviciile pentru întreaga familie..

Misiunea CMC o constituie coordonarea activităţilor de asistenţă socială şi protecţie

specială desfăşurate în interesul superior al copilului, prin elaborarea şi monitorizarea
implementarii PIP până la închiderea cazului pentru copiii separaţi de familie.

În vederea punerii în practică a misiunii compartimentului, pentru fiecare caz reprezentat

de un copil ale cărui nevoi identificate recomandă instituirea unei măsuri de protecţie
specială este numit, prin dispoziţie a directorului executiv al DGASPC, la propunerea
coordonatorului CMC, un manager de caz care va elabora şi monitoriza implementarea
PIP.

În mod similar, se organizează ca şi compartiment distinct în cadrul Serviciilor Publice de

Asistenţă Socială (SPAS) municipale, orăşeneşti şi ale sectoarelor Municipiului Bucureşti
compartimente de prevenire a separării copilului de părinţii săi (CP), în directa

1
Sistemul/baza de date CMTIS (Child Monitoring and Tracking Information System) - este un sistem de baze de date,
de tip web dezvoltat la nivel naţional de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului ce cuprinde
trei module: copil, personal şi costuri. Prin intermediul cmtis, asistenţii sociali, responsabili ai cazurilor, introduc
informaţii privind datele de identificare, părinţii biologici, starea de sănătate, situaţia juridică, situaţia şcolară a
copilului, serviciile şi activităţile acordate de Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, de pe raza teritorială a
domiciliului copilului, menţionând obiectivul final al acestor intervenţii. Sistemul permite raportări detaliate referitoare
la cele trei componente: copil, personal şi costuri financiare

2
subordonare a directorului executiv SPAS. Prin CP se înţelege şi persoana cu atribuţii de
asistenţă socială din cadrul aparatului de lucru a primăriilor de la nivel de comună.

Clienţii CP sunt :
- copiii aflaţi în situaţii de risc care pot determina separarea de părinţii lor,
- familia/familia extinsă/substitutivă în care se afla copilul.

Funcţiile CMC

CMC îndeplineşte următoarele funcţii:

- de coordonare a activităţilor în implementarea PIP;

- de colaborare şi mediere a relaţiei dintre MC din cadrul DGASPC precum şi a
relaţiei acestora cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi instituţiilor care
au responsabilităţi în domeniul asistenţei sociale sau care au tangeţă cu copii în
activitatea pe care o desfăşoară precum şi cu reprezentanţii societăţii civile care
desfaşoară activităţi în domeniu;
- de execuţie prin planificarea tuturor activităţilor în sensul asigurării mijloacelor
umane, materiale şi financiare necesare pentru îndeplinirea responsabilităţilor;
- de reprezentare a copilului , familiei şi MC în raport cu celelalte instituţii;
- de evaluare şi monitorizare a progreselor înregistrate de către copil şi familie în
atingerea obiectivelor PIP;
- participă la fundamentarea, realizarea şi implementarea strategiei DGASPC.

Clienţii CMC sunt:

a. copiii separaţi temporar sau definitiv de părinţii lor, urmare a stabilirii, în condiţiile
legii, a măsurii de protecţie specială;
b. tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi care beneficiază, în condiţiile legii, de
protecţie specială;
c. familia/familia extinsă/familia substitutivă.

Metodologia de Organizare şi Funcţionare (MOF) a CMC

Pentru atingerea obiectivelor sale, CMC utilizează proceduri administrative şi de

management performant. Un management performant implică un accent deosebit pe
calitatea serviciilor furnizate în vederea acoperirii nevoilor reale ale beneficiarilor.

CMC funcţionează în baza unei metodologii de organizare şi funcţionare (MOF) corelat

cu Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (ROF) al DGASPC. MOF este elaborată
de către coordonatorul CMC în conformitate cu rolul şi misiunea CMC şi aprobată de
către directorul executiv al DGASPC.

Metodologia de organizare şi funcţionare vizează cel puţin următoarele aspecte privind

organizarea şi funcţionarea CMC:

3
 - proceduri de lucru cu clienţii, cu OPA sau cu alte servicii şi instituţii din
comunitate;
- proceduri de transmitere a informaţiilor (comunicarea în interiorul cât şi în
exteriorul instituţiei);
- proceduri de recrutare, pregătire, evaluare, precum şi de coordonare a MC;
- proceduri de lucru cu echipa multidisciplinară;
- proceduri pentru asigurarea un sistem eficient şi calificat de supervizare a MC;
- proceduri de asigurare a confidenţialităţii informaţiilor precum şi proceduri
specifice pentru asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal;
- proceduri legate de accesul personalului la baza de date şi informaţii (registrul
intern de evidenţă al CMC, CMTIS);
- proceduri scrise privind primirea, înregistrarea şi soluţionarea reclamaţiilor.

Personalul CMC are obligaţia de a cunoaşte conţinutul MOF şi confirmă acest lucru prin
semnarea de luare la cunoştinţă a acestui document.

Coordonatorul CMC

DGASPC angajează, în condiţiile legii şi cu respectarea SMO privind managementul de

caz (vezi capitolul 9 din SMO şi ghidul prezent privind recrutarea şi angajarea), un
coordonator al CMC. DGASPC implică coordonatorul CMC în toate activităţile de
recrutare şi angajare a personalului CMC.

Responsabilităţile coordonatorului sunt multiple şi implică cunoştinţe cu privire la fiecare

domeniu de lucru din cadrul CMC, abilităţi de comunicare, etc.

Principalele responsabilităţi ale coordonatorului CMC sunt:

- aduce la cunoştinţa angajaţilor regulamentul de organizare şi funcţionare (ROF) al

DGASPC precum şi regulamentul de ordine interioară (ROI);
- coordonatorul CMC colaborează cu întreaga echipă a CMC în elaborarea MOF
- planifică activităţile din cadrul CMC împreună cu MC din subordine;
- identifică şi evaluează nevoia de formare a managerilor de caz;
- formulează propuneri cu privire la realizarea planului de formare;
- organizează şi moderează reuniunile de echipă;
- mediază conflictele din echipă;
- deleagă responsabilităţi către membrii echipei, atunci când acest lucru contribuie
la eficientizarea activităţilor;
- solicită lunar rapoarte de activitate (statistice şi narative) managerilor de caz ;
- facilitează şi formalizează colaborarea dintre echipă şi specialiştii altor
servicii/instituţii/autorităţi, OPA;
- reprezintă CMC în relaţie cu celelalte compartimente din cadrul DGASPC şi în
comunitate şi asigură legătura activă a acestuia cu comunitatea;
- urmăreşte punerea în aplicare a procedurilor privind confidenţialitatea
informaţiilor;

4
 - monitorizează respectarea de către MC a termenelor şi prevederilor legale în
vigoare (termenele prevăzute de Legea 272/2004, legislaţia secundară aferentă
acesteia, precum şi standardele minime obligatorii);
- se asigură că fiecare MC cunoaşte utilizarea sistemului CMTIS;
- coordonatorul evaluează, cel puţin o dată pe an, organizarea şi funcţionarea
compartimentului şi întreprinde demersuri pentru îmbunătăţirea activităţilor;
- lunar, îl informează pe directorul executiv al DGASPC cu privire la activitatea
CMC şi aduce la cunoştinţa acestuia ori de câte ori este nevoie situaţiile deosebite
care apar în derularea activităţii compartimentului;
- realizează raportul anual de activitate şi îl prezintă directorului executiv;
- actualizează permanent informaţiile despre serviciile existente la nivelul judeţului.

Modelul orientativ al fişei postului pentru coordonatorul CMC se regăseşte în anexa 1 la

prezentul ghid.

Reuniunile echipei CMC

Coordonatorul CMC propune, planifică şi moderează reuniuni ale echipei, în funcţie de

nevoile identificate de către acesta cât şi la propunerea MC.
Reuniunile de echipă se organizează cel puţin lunar şi în cadrul acestora fiecare
MCprezintă activităţile curente, realizările cât şi dificultăţile întâmpinate în desfăşurarea
acestora. Atunci când este cazul, se fac propuneri şi se stabilesc modalităţi pentru
rezolvarea pentru rezolvarea situaţiilor deosebite care apar în derularea activităţii
compartimentului. Data şi durata reuniunilor trebuie planificate astfel încât să asigure
participarea tuturor membrilor echipei CMC iar agenda reuniunii este adusă în prealabil
la cunoştinţa echipei. În cadrul reuniunilor, coordonatorul CMC prezintă, dacă este cazul,
şi informaţii/decizii importante din partea conducerii DGASPC cât şi modificările din
sistemul de servicii, dacă este cazul. Acest tip de reuniune are şi scopul de a spori
coeziunea echipei, de a îmbunătăţii relaţiile interumane şi profesionale.
Pentru planificarea şiorganizarea reuniunilor echipei CMC se recomandă următorii paşi:

PASUL 1 Coordonatorul CMC stabileste ziua, orele de începere şi încheiere ale

întâlnirilor de lucru.
Programează întâlnirea în timpul dimineţii sau după-amiaza devreme. Dacă se apropie de
sfârşitul programului, angajaţii vor fi deja obosiţi pentru a acorda suficientă atenţie, iar
prelungirea şedinţei înseamnă şi prelungirea programului, fapt care nu va entuziasma pe
nimeni; aceasta se va reflecta şi în modul de abordare a punctelor de discuţie. Întâlnirile
scurte, de maxim jumatăte de oră, pot fi însă puse şi în alte momente ale zilei, dacă te
asiguri însă că ele nu vor depăşi timpul alocat lor.
PASUL 2 Informează MC din timp asupra datei, orei de începere/încheiere a întâlnirii
Anunţă MC cu trei zile înaintea datei programate; excepţie fac, bineînţeles şedinţele
urgente, care nu au putut fi prevăzute. Convocarea la întâlnire se face verbal şi prin
afişarea la avizierul (panoul de înştiinţări) din cadrul CMC a unei note numită convocare
cu 3 zile înainte de întâlnire. În notă se specifică numele MC convocaţi, locul, data, ora,
durata şi scopul întâlnirii. În funcţie de politica instituţiei, convocarea se poate face şi/sau

5
prin e-mail. În acest fel, nimeni nu va uita de întâlnire şi nici nu va rătăci prin instituţie în
căutarea sălii unde se ţine aceasta.
PASUL 3 Trimite agenda MC înainte de întâlnire
În această privinţă, politica instituţiilor poate varia, dar întâlnirile vor fi mult mai
eficiente, mai concentrate şi mai scurte, dacă punctele de dezbatere nu sunt învăluite în
mister. Participanţii pot să se documenteze din timp (de aceea, sumarul trebuie trimis cel
puţin cu o zi înainte), să analizeze subiectele şi să vină cu noi idei şi soluţii, pentru că au
la dispoziţie un timp mai îndelungat de gândire. În plus, ei au posibilitatea de a adauga şi
alte puncte pe ordinea de zi, mai ales dacă rezolvarea imediată a acestora se impune.
PASUL 4 Stabileşte ordinea de zi în funcţie de priorităţi
Planifică subiectele importante în prima parte a întâlnirii. Atenţia nu se va risipi pe
problemele mărunte, iar dacă discuţiile se prelungesc se poate lua din timpul subiectelor
mai puţin importante.
PASUL 5 Acordă pentru fiecare subiect un interval de timp
Anunţă la începutul întâlnirii ordinea de zi şi stabileşte un timp de discuţii pentru fiecare
subiect; participanţii sunt astfel mai puţin tentaţi să prelungească discuţiile. Dacă totuşi
observi că discuţiile divaghează, încearcă să le readuci la firul principal, cu o remarcă de
genul - "În regulă, am vorbit deja destul de mult despre acest subiect, hai să trecem la
următorul punct” sau" Văd că ne-am lansat prea mult în discuţii. Haideţi să ajungem la o
concluzie".
PASUL 6 Moderatorul reuniunii de echipă
Poate fi coordonatorul CMC sau o altă persoană, sarcina principală fiind aceea de a
coordona discuţiile şi de a supraveghea ca acestea să se înscrie în agenda şedinţei. De
asemenea, în cazul în care participanţii se lansează în dezbateri interminabile şi deviază
de la subiect, rolul moderatorului este de a readuce discuţia spre punctele de pe ordinea
de zi dar şi de a modera (dacă este cazul) tonul discuţiilor.
PASUL 7 Minuta reununii de echipă
Înainte de începerea întâlnirii va fi desemnată o persoană care va redacta minuta. Aceasta
poate fi întocmită în cursul întâlnirii, utilizâd un laptop (notebook) sau ulterior, pe baza
notiţelor luate de către persoana desemnată. Minuta este trimisă tuturor participanţilor, cât
mai curând posibil, după terminarea intîlnirii. Minuta va fi îndosariată de către
coordonatorul CMC şi pusă la dispoziţia directorului executiv.

6
Minuta unei întâlniri reprezintă un rezumat, similar unui proces verbal. Iată elementele
de avut în vedere la redactare :

- locul, data şi orele între care se desfaşoară întalnirea;

- se menţionează toate persoanele prezente şi funcţiile lor;
- se menţioneaza dacă există persoane care nu au răspuns convocării (motivele, acolo
unde se cunosc);
- se specifică, pe puncte, toate subiectele abordate în timpul discuţiilor;
- se solicită participanţilor să îşi exprime punctele de vedere şi se notează intervenţiile
acestora;
- dacă s-au stabilit anumite sarcini de serviciu, se menţioneaza fiecare sarcină în parte şi
persoanele responsabile de îndeplinirea acesteia;
- la sfârşitul întâlnirii se face rezumatul şi se consemnează concluziile;
- MC au obligaţia să semneze minuta şi dacă au puncte de vedere care nu au fost
consemnate, le pot preciza.

Pentru uşurarea muncii, se întocmeşte un tabel pe hârtie care se transcrie apoi într-unul
în Word, (un tabel în Excel cam încurcă când ai mai mult text decât cifre). Capetele de
tabel pot fi următoarele:data/ora/locul/participanţi/subiectele
discutate/opinii,/concluzii/sarcini de serviciu. De asemenea, se poate stabili un cod de
culori, pentru a scoate în evidenţă anumite rubrici sau punctele importante.

Harta serviciilor

Utilizând informaţiile furnizate de Compartimentul Monitorizare al DGASPC cu privire

la serviciile existente la nivelul judeţului, în cadrul CMC sunt identificate serviciile care
sunt cele mai potrivite pentru rezolvarea problemelor clienţilor.

Echipa CMC identifică/propune serviciile care ar trebui sa fie create pentru a veni în
sprijinul nevoilor clienţilor. De asemenea, notifică, în scris, conducerii
serviciilor/instituţiilor partenere în soluţionarea problemelor clienţilor disfuncţionalităţile
apărute în derularea activităţilor.

Harta serviciilor poate fi o reprezentare geografică a locului acestor servicii/instituţii sau

o bază de date cu următoarele tipuri de informaţii:

FIŞA DE PREZENTARE A INSTITUŢIEI

Denumirea instituţiei :…………………………………………………………………..
Date de contact :………………………………………………………………………...
- adresa :………………………………………………………………………………
- telefon :………………………………………………………………………………
- fax :…………………………………………………………………………………..
- e-mail :………………………………………………………………………………
Echipa managerială :…………………………………………………………………….

7
 Persoană de contact :
Servicii acordate :………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………
Categorii de beneficiari …………………………………………………………………
Criterii de selecţie a beneficiarilor :……………………………………………………..

Infrastructură minimală

Pentru buna desfaşurare a activităţilor, DGASPC va pune la dispoziţia CMC un spaţiu de

lucru propriu, adecvat desfăşurarii activităţii. La acest spaţiu trebuie să aibă acces atât
MC ai DGASPC cât şi cei contractaţi din afara instituţiei. Este recomandabil ca în acest
spaţiu să se desfăşoare doar activităţile CMC.
Spaţiile destinate activităţilor includ atât spaţii pentru birouri cât şi spaţii destinate
întâlnirilor de lucru ale echipei CMC (vezi obligativitatea întâlnirilor cel puţin lunare),
ale echipei multidisciplinare şi interinstituţionale şi spaţii pentru întâlniri cu beneficiarii.
La nivelul CMC există un număr suficient de computere conectate la CMTIS.

Parteneriate şi colaborări

CMC formează împreună cu serviciile comunitare cu responsabilităţi în educaţie,

sănătate, pregătire profesională, protecţie socială etc., o reţea de sprijin comunitar pentru
facilitarea accesului clienţilor la servicii de specialitate în conformitate cu nevoile
acestora. Se vor avea în vedere acţiuni comune de genul : schimburi de informaţii,
participări la acţiuni de interes comun, etc.

Echipa CMC identifică potenţialii parteneri comunitari (asistenţi sociali, cadre didactice,
medici, asistente medicale, consilieri locali, preoţi, vecini, etc.) care pot contribui la
dezvoltarea activităţilor CMC, pot deveni persoane de sprijin pentru activităţile sale iar
ulterior pot deveni persoane responsabile de PIS.

Pentru o bună colaborare interinstituţională, intervenţia în implementarea PIP a

specialiştilor din exteriorul DGASPC se face în baza unor acorduri de colaborare şi
contracte de servicii, urmare a solicitărilor scrise ale MC aprobate de către coordonatorul
CMC.

În ceea ce priveşte parteneriatul cu familia, acesta presupune:

- informarea familiei în legătură cu responsabilitatile CMC, valorile promovate,
drepturile şi obligaţiile familiei;
- implicarea familiei în planificarea activitatilor în beneficiul acesteia;
- cooptarea părinţilor ca parteneri egali în orice decizie care îi priveşte pe ei şi pe
copilul lor;
- informarea părinţilor cu privire la nevoile şi drepturile copilului, tehnici de
îngrijire/educare, educaţie pentru sănătate, etc.

8
Înregistrarea informaţiilor şi confidenţialitatea cazurilor instrumentate de către
CMC

În îndeplinirea sarcinilor şi atribuţiilor ce îi revin, CMC operează cu date cu caracter

personal ce sunt supuse unui regim strict de circulaţie şi control (vezi Legea nr.506/2004
privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi Legea nr. 677/2001 pentru protecţia
persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date).
CMC colectează şi utilizează informaţii cu privire la copil, familie şi furnizori de servicii
care se găsesc atât în dosarele clientilor cât şiin CMTIS . Dosarele clientilor cuprind
informaţii cu privire la:
• elemente de identificare a clientilor/ persoanelor de referinţă pentru acesta (nume,
prenume, CNP, adresă);
• instituţia/persoana care face semnalarea/referirea;
• informaţii despre contactele avute personal sau telefonic cu persoanele de
referinţă/instituţii şi scopul contactarii lor ;
• documente care să ateste că beneficiarii au fost informaţi cu privire la politica
instituţiei în ceea ce priveşte circulaţia informaţiei cu caracter personal ;
• informaţii referitoare la evaluarea iniţială/raport de evaluare iniţială ;
• informaţii referitoare la procedurile de evaluare detaliată/raportul de ancheta
psiho-sociala;
• informaţii cu privire la riscurile imediate asupra copilului;
• PIP şi demersurile efectuate;
• rezultatele demersurilor efectuate;
• informaţii cu privire la progresul clientilor;
• informaţii privind monitorizarea cazurilor;
• informaţii privind demersurile în justiţie dacă aceste demersuri au fost necesare ;
• decizie de închidere a cazurilor.

Pentru înregistrarea şi menţinerea confidenţialităţii cu privire la aceste informaţii se

recomandă:

• MC înregistrează doar informaţiile care sunt necesare şi relevante pentru scopurile

demersurilor efectuate;
• faptele vor fi înregistrate separat de opinii;
• când apar opinii, ele trebuie consemnate;
• nu se înregistrează detalii despre viaţa intimă a clienţilor (excepţie cazurile de
abuz unde aceste detalii pot deveni probe în instanţă dar cu respectarea
confidenţialităţii);
• se vor înregistra cât mai multe informaţii bazate pe directa comunicare cu
clientilor;
• clientilor va fi informat despre faptul ca a instituţia este autorizata pentru a culege
informaţii şi a le utiliza în relaţii cu alte instituţii (vezi cod operator date
personale);

9
 • informatiile vor fi actualizate permanent;
• se va solicita consimtamantul clientilor în utilizarea înregistrărilor electronice;
• scoaterea dosarelor beneficiarilor din instituţie este de evitat iar în cazuri de strictă
necesitate se vor utiliza copiile necesare şi nu întregul dosar;
• dosarele nu vor fi lăsate nesupravegheate în timpul activităţilor de birou iar pe
toată perioada cât cazurile rămân active vor fi păstrate în spaţii securizate
• documentele si actele în original, cu excepţia celor care trebuie să rămână la
familie,conform prevederilor legale (actele de stare civilă), vor rămâne la CMC.

Cadrul legal privind confidenţialitatea

- Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor

cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia
vietii private in sectorul comunicatiilor electronice;
- Codul Muncii, alprobat prin Legea nr. 53/2003;
- Legea nr. 188/1999(r2) privind Statutul functionarilor publici;
- Legea nr. 682/2001 privind ratificarea Convenţiei pentru protejarea persoanelor
faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la
Strasbourg la 28.01.1981, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică;
- Ordinul nr. 52/2002 al Avocatului Poporului privind aprobarea Cerinţelor
minime de securitate a prelucrărilor de date cu caracter personal;
- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 46/1995 (EG) pentru
protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor personale,
individuale şi pentru libera circulaţie a datelor.

Standardul 2 COMPARTIMENTUL DE EVIDENŢĂ INTRĂRI-IEŞIRI (CEI)

Locul şi rolul CEI

CEI se înfiinţează şi se organizează în mod unitar la nivel naţional, ca şi compartiment

distinct în cadrul DGASPC judeţene şi ale sectoarelor Municipiului Bucureşti, direct
subordonat directorului executiv.

CEI îşi desfaşoară activitatea în conformitate cu cerinţele SMO privind managementul de

caz în domeniul protecţiei copilului şi SMO pentru Telefonul Copilului(DE TRECUT
DENUMIREA EXACTA). CEI include în structura sa Telefonul Copilului împreună cu
Echipa mobilă a acestuia.

CEI reprezintă poarta unică de intrare în sistemul de asistenţă socială şi protecţie a

drepturilor copilului, a tuturor solicitărilor/sesizărilor/referirilor/notificarilor precum si a
autosesizarilor, indiferent de sursa lor, fiind una dintre cele mai importante etape
decizionale din cadrul sistemului. În acelaşi timp, CEI reprezintă şi singura poartă de

10
ieşire din sistem, permiţând astfel atât urmărirea traseului cazului în sistem cât şi
eficienta/eficientizarea sprijinului acordat.

CEI se află în directa subordonare a directorului executiv al DGASPC, deoarece acest

serviciu ocupă o poziţie cheie în sistemul de servicii de asistenţă şi protecţie socială la
nivel judeţean/sector al municipiului Bucureşti şi activitatea sa presupune legături directe
cu serviciile de urgenţă (salvare, poliţie,pompieri), SPAS-urile din judeţ şi, în mod
special, cu CMC.

Plasarea CEI în directa subordonare a directorului executiv al DGASPC vizează şi faptul

că funcţiile CEI ar putea fi extinse pentru a prelua şi evidenţa serviciilor de asistenţă şi
protecţie destinate altor grupe de clienti (nu numai copii).

Beneficiarii CEI

Toti copiii, tinerii sifamiliile acestora care se adresează DGASPC sau pentru care se face
o sesizare/solicitare/referire/notificare/autosesizare.

Norme de lucru ale CEI

În îndeplinirea misiunii CEI, personalul respectă următoarele norme:

• Respectarea demnităţii şi unicităţii persoanei;
• Egalitatea de şanse şi non-discriminarea – personalul CEI nu trebuie să practice,
să tolereze, să faciliteze sau să colaboreze la nici o formă de discriminare bazată
pe rasă, etnie, sex şi orientare sexuală, vârsta, convingeri religioase sau politice,
statut marital, deficienţă fizică sau psihică, situaţie materială şi/sau orice altă
preferinţă, condiţie, caracteristică sau statut;
• Autodeterminarea – personalul nu decide în numele clientului, ci ajută clientul să-
şi identifice şi să-şi dezvolte resursele în vederea alegerii celei mai bune opţiuni.
Personalul poate limita dreptul la autodeterminare al clientului atunci când, în
judecata profesională, acţiunile clientului prezintă un risc pentru el însuşi şi/sau
pentru alţii;
• Securitatea clientului – personalul CEI trebuie să aibă permanent în vedere faptul
că deciziile/acţiunile sale să nu pericliteze nici un moment viaţă şi/sau integritatea
clientului şi/sau a altor persoane;
• Asigurarea confidenţialităţii informatiilor şi a eticii profesionale –personalul
respectă dreptul la intimitateşi utilizează în mod responsabil, cu respectarea
confidenţialităţii si legislatiei privind utilizarea datelor cu caracter personal,
informaţiile obţinute în actul exercitării profesiei. Personalul nu solicită informaţii
despre viaţa privată a clientului decât în măsura în care acestea sunt relevante
pentru situaţia dată.
• Respectarea eticii profesionale - personalul acţionează cu onestitate şi
responsabilitate în concordanţă cu misiunea profesiei şi normele etice ale profesiei
sale.

11
 • Deschidere către comunitate – prin natura poziţiei şi funcţiei sale în cadrul
DGASPC, CEI joacă un rol important în relaţia de colaborare/comunicare cu
autorităţile locale (SPAS), cu OPA dar şi cu membrii comunităţilor locale, a căror
contribuţie în semnalarea la timp a situaţiilor de risc pentru copii şi familiile
acestora este esenţială pentru buna funcţionare a sistemului de asistenţă şi
protecţie socială. În acest sens, DGASPC joacă un rol esenţial în popularizarea
CEI, în special a componentei TC.

Metodologia de Organizare şi Funcţionare (MOF) a CEI

CEI funcţionează în baza unei metodologii de organizare şi funcţionare (MOF) corelat cu

Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (ROF) al DGASPC. MOF este elaborată de
către coordonatorul CEI în conformitate cu rolul şi misiunea CEI şi aprobată de către
directorul executiv al DGASPC.

Metodologia de organizare şi funcţionare vizează cel puţin următoarele aspecte:

• misiunea CEI;
• proceduri de preluare, verificare şi înregistrare a
solicitarilor/sesizarilor/referirilor/notificarilor/autosesizarilor;
• proceduri de evaluare a riscului si de interventie in regim de urgenta;
• procedurile specifice TC si Echipei mobile;
• proceduri privind asigurarea permanentei programului de lucru;
• proceduri de repartizare a
solicitarilor/sesizarilor/referirilor/notificarilor/autosesizarilor confirmate ca fiind
de competenta sistemului de asistenta si protectie speciala copilului;
• proceduri de transmitere a informaţiilor (comunicarea în interiorul cât şi în
exteriorul instituţiei);
• proceduri de asigurare a confidentialitatii informaţiilor precum şi proceduri
specifice pentru asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal;
• proceduri legate de accesul personalului la baza de date şi informaţii (registrul de
evidenţă intrari-iesiri al CEI, CMTIS);
• proceduri pentru asigurarea unui sistem eficient si calificat de supervizare a
personalului CEI;
• proceduri privind primirea, înregistrarea şi soluţionarea reclamaţiilor;

Personalul CMC are obligaţia de a cunoaşte conţinutul MOF cat si a ROF si ROI ale
DGASPC şi confirmă acest lucru prin semnarea de luare la cunoştinţă a acestor
documente.
.

Modul de funcţionare al CEI

Misiunea CEI o constituie preluarea, înregistrarea/evidenţa, verificarea, referirea (când e

cazul) către SPAS sau orientarea catre sistemul de protecţie specială a copilului (prin

12
CMC) a tuturor solicitărilor/sesizărilor venite din partea oricărei tip de sursă, fie ea
persoană fizică sau juridică (organizaţie/instituţie). Totodata, CEI asigură (cu
avizul/rezoluţia directorului executiv al DGASPC) repartizarea către CMC a cazurilor
confirmate ca fiind de competenţa sistemului de protecţie specială şi redirecţionarea
solicitărilor/sesizărilor către SPAS sau alte servicii competente, atunci când e cazul.

Pentru solicitările/sesizările directe (persoane fizice care se prezintă direct la DGASPC),

biroul de relaţii cu publicul al DGASPC asigură « filtrarea » trimiterii
informaţiilor/documentelor către CEI.

În vederea îndeplinirii corespunzătoare a misiunii sale, CEI funcţionează permanent prin

activitatea asigurată de TC. Coordonatorul CEI răspunde de structurarea programului de
lucru al personalului TC/CEI, în aşa fel încât permanenţa să fie asigurată. Programarea
trebuie să fie cunoscută personalului CEI şi să respecte prevederile legale (Codul muncii)
şi cerinţele SMO şi ale ghidului metodologic pentru TC.

In vederea integrarii optime a CEI (TC si echipa mobila a acestuia) in sistemul de

asistenta si interventii in situatii de urgenta, se impune asocierea acestui serviciu cu
sistemul national/judetean pentru apeluri de urgenta (tel. 112). Un rol cheie în
stabilirea protocoalelor cu instituţiile abilitate în acest sens revine atât Autorităţii
Naţionale Pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) la nivel naţional, cât şi
DGASPC (la nivel judeţean şi al sectoarelor municipiului Bucureşti).

Pentru situaţiile de urgenţă, CEI asigură (prin TC şi echipa mobilă a acestuia), în mod
permanent, consiliere telefonică şi asistenţa specializată în intervenţie şi realizarea
evaluarii initiale, in conformitate cu cerintele SMO si ghidului metodologic pentru TC,
precum si ale SMO privind managementul de caz si ale prezentului ghid metodologic.

Pentru preluarea şi înregistrarea în condiţii optime a informaţiilor referitoare la

solicitări/sesizări/referiri/notificari/autosesizari, CEI trebuie să aibă acces direct la minim
un computer cu conexiune CMTIS, iar întreg personalul CEI trebuie să fie instruit pentru
utilizarea acestui sistem. În condiţii ideale, CEI ar trebui să asigure pentru fiecare
membru al echipei prezent pe tură câte un computer cu acces direct la CMTIS.
Indiferent de situaţie (cu acces optim sau limitat CMTIS), pentru asigurarea evidenţei
scrise a informaţiilor, CEI utilizează şi menţine Registrul de evidenta intrari-iesiri, CEI
(cu funcţie de registru general) în care se asigură evidenţa tuturor documentelor, atât la
intrarea cât şi la ieşirea din evidenta CEI.

În cazul sesizărilor/solicitărilor telefonice, a înregistrărilorîn realizate in CMTIS (atunci

când este utilizat direct) şi/sau a informatiilor din fişele de convorbire in cazul TC,
acestea se transpun într-un raport scris al angajatului/operatorului care a preluat
informaţia, raport care se înregistrează în Registrul de evidenta intrari-iesiri, CEI (vezi şi
SMO şi ghidul metodologic pentru TC).

Personalul CEI îşi însuşeşte modul de utilizare al acestor instrumente de lucru prin
pregătirea (iniţiala şi continuă) asigurată de DGASPC.

13
În mod suplimentar, personalul care asigură funcţiile TC, este pregătit corespunzător şi
utilizează instrumentele de lucru specifice TC, în conformitate cu cerinţele SMO şi
ghidului metodologic pentru TC.

Prin TCşi echipa mobilă a acestuia, CEI asigură asistenţă specializată în realizarea de
către SPAS a evaluării riscului şi a intervenţiei în situaţii de urgenţă în conformitate cu
cerinţele SMO şi ale ghidului metodologic pentru TC (vezi şi capitolul 3).

CEI asigură referirea cazurilor ce sunt de competenţa sistemului de protecţie specială a

copilului către CMC, cu avizul directorului executiv al DGASPC, în conformitate cu
cerinţele şi procedurile prevăzute în SMO privind managementul de caz şi ghidul
metodologic prezent (vezi şi capitolul 4).

Înregistrarea şi evidenţa tuturor cazurilor, atât la intrarea în cât şi la ieşirea acestora din
sistemul de protectie specială a copilului, este asigurată de câtre CEI prin utilizarea
CMTIS şi a Registrului de evidenta intrari-iesiri, CEI, în conformitate cu procedurile
menţionate în prezentul ghid metodologic (vezi şi capitolul 4).
.
In mod particular, CEI joaca un rol important in toate situatiile care impun transferul unui
copil din sistemul de protectie speciala dintr-un judet in altul. In astfel de situatii CEI, cu
avizul directorului executiv al DGASPC, inchide cazul in CMTIS, iar in Registrul
General se inregistreaza iesirea cazului prin transfer. CEI din cadrul DGASPC care
primeste cazul prin transfer, asigura redeschiderea cazului in CMTIS, inregistrarea in
Registrul General si transmiterea catre CMC. In mod particular pentru astfel de situatii,
prin comunicare la nivel de directori executivi sau la nivel de coordonatori CEI, este
imperios necesar ca noul manager de caz sa fie cunoscut cu suficient timp inainte de
transferul copilului, pentru a putea beneficia de transmiterea tuturor amanuntelor din
partea MC din locul de unde pleaca copilul.

Coordonatorul CEI

Coordonatorul CEI este selectat şi angajat de DGASPC prin concurs, cu îndeplinirea

cerinţelor SMO privind managementul de caz corespunzătoare acestui post (studii
superioare sociale sau medicale (de preferinţă sociologie), şi experienţă de minim 3 ani în
cadrul serviciilor de asistenţă şi protecţie socială).

Coordonatorul CEI stabileşte programul de lucru şi asigură coordonarea activităţii

personalului (propriu şi/sau colaboratori externi) cu respectarea SMO privind
managementul de caz, a SMO pentru TC şi a ROF al DGASPC cu avizul si aprobarea
directorului executiv.

Coordonatorul CEI monitorizează în mod constant fluxul documentelor (sesizări,

solicitări, notificari, referiri, evaluări in regim de urgenta, autosesizari, etc) care intră şi
ies de la CEI, urmărind:
- respectarea confidenţialităţii transmiterii datelor,

14
- respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la protecţia utilizării datelor cu caracter
personal,
- respectarea termenului legal de transmitere a rezoluţiei către petenţi în maxim 30 zile de
la înregistrarea solicitării,
- respectarea termenelor prevazute în SMO privind managementul de caz, în prezentul
ghid precum şi a celor prevazute în SMO şi ghidul metodologic pentru TC.

Utilizând datele statistice de care dispune compartimentul pe care îl conduce,

coordonatorul CEI iniţiază şi susţine împreună cu alte servicii de specialitate din cadrul
DGASPC analize situaţionale, de caz şi context cu referire la solicitări, notificari, referiri,
evaluări in regim de urgenta, autosesizari, etc.,tipul si sursa acestora, precum si cu privire
la decizia de închidere a cazurilor, prezentând periodic concluzii, propuneri şi
recomandări conduceriiDGASPC. De asemenea, coordonatorul CEI răspunde solicitărilor
primite pe cale ierarhică pentru realizarea (sau participă la realizarea) analizelor statistice
necesare DGASPC.

Utilizând informaţiile furnizate de compartimentul Monitorizare al DGASPC,

coordonatorul CEI organizează cel puţin lunar, şi ori de câte ori este nevoie, întâlniri de
lucru cu personalul CEI pentru a face cunoscută evoluţia sistemului de servicii al
DGASPC, şi în mod special privitor la evoluţia reţelei serviciilor de intervenţie în situaţii
de urgenţă (atât evoluţia reţelei proprii sistemului de asistenţă socială DGASPC – SPAS
în conformitate cu cerinţele TC, cât şi evoluţia reţelelor externe – Salvare, Poliţie,
Pompieri, cu care DGASPC dezvoltă relaţii de colaborare). Datele (loc, data, ora, agenda)
acestor întâlniri sunt stabilite cu suficient timp în avans pentru a permite pregătirea şi
participarea corespunzătoare a personalului. Pentru facilitarea pregătirii întâlnirilor de
lucru, este util să se respecte cerinţele menţionate în capitolul precedent ale prezentului
ghid (vezi capitolul 1, minutele reuniunilor de lucru pentru CMC).

Coordonatorul CEI asigură colaborarea cu alţi parteneri comunitari în vederea informării

publicului cu privire la rolul şi responsabilităţile CEI şi a tipurilor de informaţii ce sunt
necesare atunci când se preiau solicitări.

Coordonatorul CEI asigură, în baza convenţiilor încheiate de DGASPC, colaborarea cu

terţi autorizaţi, instituţii şi servicii de la nivel local, pentru preluarea în timp util a
solicitărilor, precum şi pentru verificarea acestora. În mod special, coordonatorul CEI
dezvoltă relaţiile de colaborare cu SPAS-urile în vederea unei bune cunoaşteri a
cerinţelor, condiţiilor, circuitului şi mecanismelor de transmitere a informaţiilor între
SPAS şi CEI/DGASPC şi a rolului cheie pe care SPAS-urile le joacă în verificarea
informaţiei şi evaluarea iniţială a solicitărilor/sesizărilor.

În mod similar, coordonatorul CEI asigură dezvoltarea relaţiilor cu Organismele Private

Acreditate (OPA) sau alte structuri neguvernamentale care activează în sistemul de
asistenţă socială şi protecţia drepturilor copilului şi propune încheierea de convenţii de
colaborare cu SPAS pentru asigurarea evaluării iniţiale a solicitărilor/sesizărilor precum
si a evaluarii si interventiei in regim de urgenta.

15
Infrastructura CEI

CEI dispune la sediul DGASPC de un spaţiu propriu de lucru, mobilat şi echipat

corespunzător realizării funcţiilor CEI şi asigurării unor condiţii de lucru funcţionale
personalului CEI.
Se recomandă ca acest spaţiu să nu găzduiască şi alte activităţi în afara celor desfaşurate
de CEI.

Pentru asigurarea funcţiilor sale în condiţii minimale, CEI are cel puţin un computer cu
conexiune directă CMTIS şi internet.

În mod particular, infrastructura CEI trebuie să respecte şi cerinţele specifice pentru

asigurarea activităţii TC şi a echipei mobile a acestuia, conform SMO şi ghidului
metodologic al acestui serviciu.

Necesarul CEI este stabilit în baza volumului activităţii compartimentului şi a analizei

evoluţiei nevoilor acestuia întocmită de coordonatorul CEI, aprobată de directorul
executiv al DGASPC.

Infrastructura CEI permite transmiterea şi păstrarea informaţiilor în condiţii de siguranţă

şi confidenţialitate, cu respectarea normelor în vigoare, a cerinţelor prezentului ghid
metodologic (vezi capitolul 1, confidenţialitatea cazurilor instrumentate, a SMO pentru
TC şi a ghidului metodologic aferent).

Accesul clienţilor nu este permis în incinta birourilor CEI

Standardul 3 PRELUAREA SESIZĂRII ŞI EVALUAREA INIŢIALĂ

Autoritatea publică locala, respectiv DGASPC sunt responsabile pentru respectarea

drepturilor tuturor copiilor din aria teritorial-administrativă pe care o deserveşce.
Pentru o bună gestionare a informaţiei şi pentru a avea o imagine clară cu privire la toţi
copiii beneficiari ai serviciilor de asistenţă socială, indiferent că aceştia se află în sistemul
de protecţie specială sau în familie, sistemul informaţional CMTIS reprezintă elementul
cheie în admiterea, urmărirea şi monitorizarea cazurilor referitoare la copii. Astfel,
utilizarea CMTIS permite “controlul informaţiei” cu privire la toţi copiii beneficiari de
servicii sociale, poarta de intrare fiind aceeaşi cu poarta de ieşire a cazurilor din sistem.
In acest fel, DGASPC este obligat să preia orice solicitare, indiferent de modalitatea de
transmitere- directă/indirectă: prin telefon, prezentare directă, autosesizare, memorii,
adrese, materiale scrise, electronic etc.

Înregistrarea solicitărilor/sesizărilor şi circuitul informaţiei

La nivelul SPAS
Fiecare solicitare/sesizare/autosesizare adresată SPAS este mai întâi înregistrată in
registrul generalde evidenţă intrari-iesiri al SPAS/Primarie.

16
Dupa inregistrare, coordonatorul SPAS/primarul repartizeaza solicitările/sesizările/
autosesizarile compartimentului prevenire/persoanei cu atributii de asistenta sociala.
Seful compartimentului prevenire(CP) repartizeaza pentru fiecare solicitare/sesizare/
autosesizare un RCP care va realiza evaluareai iniţiala pentru verificarea credibilităţii
informaţiei, a indicatorilor de urgenţă pentru a interveni etc.
Evaluarea iniţială ne va “infirma “sau “confirma”dacă avem un caz de prevenire şi deci,
de competenţa SPAS.
In situatia cazurilor “confirmate” solicitarea/sesizarea/ autosesizare impreuna cu raportul
de evaluare initiala se inregistreaza in registrul propriu de evidenta intrari-iesiri a
cazurilor de prevenire, existent la CP.

Doar cazurile care au fost confirmate ca fiind de competenţa SPAS în urma

evaluării iniţiale vor fi înregistrate în registrul intrări-ieşiri cazuri prevenire.

La nivelul DGASPC

La nivelul DGASPC, toate sesizările/solicitările/referirile/notificarile/autosesizarile care

intră în instituţie, şi se referă la copii, sunt înregistrate în Registrul de Evidenta Intrari-
Iesiri al CEI, prin alocare de secvenţă de numere de la registratura generală.

În cazul compartimentului prevenire(CP) de la nivelul DGASPC al sectoarelor

municipiului Bucureşti, solicitările/sesizările/referirile/notificarile/autosesizarile cu
privire la cazurile de copii sunt înregistate în Registrul de Evidenta Intrari-Iesiri al CEI
(se foloseste şi aici secvenţa de număr din registrul general) şi apoi repartizate
compartimentului prevenire pentru realizarea evaluării iniţiale. Repartizarea se realizează
de către şeful serviciului CEI cu avizul directorului executiv al DGASPC. Seful
compartimentului prevenire(CP) repartizeaza pentru fiecare
solicitare/sesizare/autosesizare un RCP care va realiza evaluarea iniţiala pentru
verificarea credibilităţii informaţiei, a indicatorilor de urgenţă pentru a interveni etc.
Evaluarea iniţială va “infirma “sau “confirma”dacă exista caz de prevenire şi deci, de
competenţa CP ale DGASPC-urilor sectoarelor municipiului Bucureşti.
In situatia cazurilor de prevenire “confirmate” solicitarea/sesizarea/autosesizarea
impreuna cu raportul de evaluare initiala se inregistreaza in registrul propriu de evidenta
intrari-iesiri a cazurilor de prevenire, existent la nivelul CP.

În cazul în care, solicitarea/sesizarea cu privire la situaţia unui copil este adresată direct
unui OPA, acesta are obligaţia:
 de a informa SPAS in a carui raza de competenta are domiciliul copilul pentru
care s-a facut solicitarea/sesizarea
 de a informa CEI din cadrul DGASPC de sector in a carui raza de competenta are
domiciliul copilul pentru care s-a facut solicitarea/sesizarea, în cazul în care OPA
îşi desfaşoară activitatea într-unul din sectoarele municipiului Bucureşti şi
sesizarea vine de pe raza unuia din cele 6 sectoare.

17
Un OPA poate realiza evaluarea initiala numai daca are incheiat un contract de furnizare a
serviciului de management de caz sau o conventie de colaborare prin care-si asuma
obligatia realizarii evaluarii initiale in acord cu prevederile SMO privind managementul
de caz.

Sumarizând, etapele principale în ceea ce priveşte circuitul informaţiei sunt:

1. Preluarea informaţiei - sub orice formă, pe orice cale;

2. Înregistrarea acesteia pe căile menţionate anterior;,
3. Verificarea informatiilor inregistrate;
4. Repartizarea în vederea evaluării iniţiale;,
5. Evaluarea iniţială, în urma căreia se va decide:
 DA, este de competenţa sistemului de protectie a copilului şi în această
situaţie avem un caz, pentru care se numeşte, prin dispozitie a directorului
executiv/primarului, responsabilul de caz prevenire; se inregistreaza în
registrul de evidenta intrari-iesiri al CP solicitarea/sesizarea/autosesizarea
impreuna cu raportul de evaluare initiala;
 NU, evaluarea initiala a situaţiei copilului infirmă că ar fi un caz de
competenţa sistemului de protecţie a copilului şi atunci trebuie referit către
alte instituţii;
 DA, este de competenţa sistemului de protectie a copilului, dar cel
referitor la protecţia specială a copilului, situaţie în care va fi referit
DGASPC/transferat către CMC(prin intermediul CEI)..

Şeful compartimentului prevenire(CP)/persoana cu atribuţii de asistenţă socială, cu avizul

şefului ierarhic, are obligaţia de a transmite trimestrial, în scris (sau prin poşta
electronică, fax, poştă, curier) la CEI-DGASPC toate datele înregistrate cu privire la
solicitările/sesizările care au fost confirmate ca şi cazuri de prevenire şi pentru care s-a
elaborat un Plan de Servicii (PS). Notificarea scrisă este înregistrată atat in registrul de
evidenta intrari-iesiri de la nivelul CP cat si în Registrul general de evidenta intrari-iesiri
al SPAS/Primariei.
La nivelul CEI-DGASPC documentele scrise primite de la SPAS se inregistreaza in
Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI, iar datele referitoare la fiecare caz de prevenire
confirmat se înregistrează în CMTIS.

Deoarece la nivel central există un interes deosebit acordat contractării serviciilor sociale
dezvoltate de DGASPC cu organisme private acreditate (OPA) şi/sau forme de exercitare
independentă a profesiei de asistent social, psiholog, menţionăm că există posibilitatea
contractării oricărei etape din managementul de caz cu OPA şi/sau formele independente
de exercitare a profesiilor menţionate.

Indiferent de modalitatea de apariţie a solicitării sau de sursa acesteia, preluarea

solicitărilor/sesizărilor privind protecţia drepturilor copilului se face, la nivel local de
către SPAS, iar la nivelul DGASPC de către Compartimentul Evidenţă Intrări-Ieşiri.

18
Orice informaţie primită la SPAS şi/sau DGASPC-CEI, pe orice cale, directă sau
indirectă şi indiferent de sursă este acceptată şi tratată ca potenţială informaţie
generatoare de caz.

Modalităţile de primire a informaţiilor la SPAS, respectiv CEI sunt următoarele:

- telefonic (prin TC, CEI asigură la nivelul DGASPC preluarea permanentă a sesizărilor
telefonice);
- prin prezentare directă (prezentările directe sunt preluate mai întâi de biroul de relaţii cu
publicul care funcţionează ca un “filtru” în faţa CEI sau SPAS);
- în scris;
- prin autosesizarea serviciului competent.

Potrivit legislaţiei în vigoare2, au obligaţia de a sesiza de urgenţă DGASPC cu privire la

orice suspiciune referitoare la un potenţial caz abuz, neglijare, exploatare următorii
profesionişti: asistentul social, medicul, profesorul sau învăţătorul, poliţistul.

Pentru fiecare solicitare/sesizare (primită la SPAS sau CEI/DGASPC) se înregistrează în

scris cel puţin următoarele informaţii:
- date de identificare ale beneficiarului sesizării (nume, prenume, alte nume
folosite, adresă, vârstă, sex, descrierea acestuia),
- date de identificare ale solicitantului (nume, adresă),
- denumirea instituţiei/organizaţiei pe care o reprezintă solicitantul (un serviciu
competent de pe raza altui judeţ/sector, şcoală, unitate sanitară, poliţie,
biserică etc.) sau relaţia solicitantului cu beneficiarul (mamă, tată, rudă, vecin
etc.),
- date despre solicitare (abuz, neglijenţă, cerere ajutor material, abandon, cerere
adopţie, evaluare pentru copilul cu dizabilitati , etc.).

Solicitanţilor li se acordă după caz suport/sprijin şi se încurajează raportarea de către

aceştia a tuturor informaţiilor cunoscute, explicându-li-se procesul prin care
solicitarea/sesizarea va fi verificată şi evaluată şi aspecte ce ţin de asigurarea
confidenţialităţii solicitanţilor.

Toate solicitările/sesizările primite la CEI/DGASPC se înregistreză de către CEI în

sistemul/baza de date CMTIS şi în Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI.

Preluarea solicitărilor la CEI se face imediat şi permanent (prin TC) indiferent de

modalitatea de primire a solicitării sau de sursa acesteia.

Înregistrarea solicitărilor se face de către CEI direct în baza de date CMTIS şi, pentru
asigurarea cerinţelor legale de înregistrare pe suport de hârtie, înregistrarea se face şi în
Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI (se înregistrează aceleaşi date care se
regăsesc în ecranul de sesizări al CMTIS, anexa )

2
A se vedea Legea nr. nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Legea nr. 466/2004 privind
statutul asistentului social.

19
Înregistrarea CMTIS alocă în mod automat un număr unic de înregistrare. Numerotarea
înregistrărilor în Registrul de solicitări va indica numărul (la rând, în ordinea
înregistrărilor din registru), data şi ora înregistrării.

Toate solicitările sunt înregistrate şi arhivate putând fi accesate ori de câte ori este nevoie.
Se înregistrează toate solicitările primite chiar dacă este vorba de acelaşi caz.

Pentru sesizările primite la CEI, se verifică în sistemul/baza de date (CMTIS)3 existent la

nivel naţional, dacă beneficiarul în cauză a mai fost sau nu în sistem, sau dacă au mai fost
înregistrate alte solicitări anterioare pentru acelaşi beneficiar.
Se înregistrează următoarele tipuri de informaţii:

- modalitatea de apariţie a solicitării (telefonic, prin prezentare directă, în scris, prin

autosesizarea serviciului competent);

- date de identificare a solicitării (dată, oră, număr înregistrare) - Numărul solicitării este
alocat automat de către sistemul/baza de date CMTIS şi este unic la nivelul întregii ţări;
pentru Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI, alocarea numărului se face în modul
menţionat anterior);

- date de identificare ale beneficiarului (care vor ajuta la localizarea acestuia):

- nume,
- prenume,
- alte nume folosite,
- sexul,
- vârsta aproximativă,
- descrierea beneficiarului (culoarea părului, culoarea ochilor, alte semne
particulare),
- adresa unde se găseşte.

- date despre solicitant – Dacă sursa solicitării este un reprezentant al unei instituţii
publice sau private, se menţionează numele şi prenumele solicitantului precum şi
denumirea instituţiei/organizaţiei pe care o reprezintă. Dacă sursa este o persoană fizică,
se menţionează numele, prenumele şi adresa acesteia precum şi relaţia acesteia cu
beneficiarul. Daca sursa/solicitantul doreşte să-şi păstreze anonimatul,
sesizarea/solicitarea se înregistrează cu menţionarea acestui aspect la rubrica privind
datele solicitantului.
- informaţii referitoare la tipul solicitării (abuz, neglijare, exploatare, abandon, dificultăţi
materiale, etc) – Tipul solicitării se alege din lista predefinită din ecranul Solicitări al
CMTIS. În situaţia în care înregistrarea se face în Registrul de solicitări, există la
dispoziţia CEI lista opţiunilor pentru tipul solicitării.

- La secţiunea CMTIS privind competenţa sistemului, toate sesizările se înregistrează ca

solicitare Neconfirmată, urmând a se stabili competenţa în urma evaluării iniţiale.
3

20
În cazul în care solicitările/sesizările de competenţa SPAS/DGASPC sunt primite de alte
instituţii (poliţie, sănătate, educaţie etc) sau OPA, acestea au obligaţia de a informa:
- SPAS cu privire la sesizarea/solicitarea respectivă,
- CEI din cadrul DGASPC de sector, în cazul municipiului Bucureşti,
- SPAS şi CEI pentru toate situaţiile de urgenţă.

Pentru situaţiile care nu implică urgenţa, transmiterea către SPAS a datelor privind
solicitările/sesizările înregistrate la alte instituţii/OPA se face telefonic, în cel mai scurt
timp posibil (imediat – dacă sesizarea a apărut în timpul orelor obişnuite de lucru ale
SPAS, sau la prima oră a reluării activităţii SPAS din ziua lucrătoare imediat următoare a
înregistrării solicitării/sesizării).

Notificările telefonice vor fi urmate obligatoriu de notificări scrise transmise către SPAS
şi, în cazuri de urgenţă, CEI în maximum 24 de ore de la apariţia situaţiei pentru care se
face sesizarea.

Pentru a asigura o bună cunoaştere a responsabilităţilor ce revin fiecărei părţi şi o

comunicare cât mai eficientă, se recomandă ca DGASPC, respectiv SPAS să asigure
regulat (cel puţin anual) pregatirea tuturor actorilor care pot intra în contact cu
solicitări/sesizări legate de copii.

CEI-DGASPC poate primi direct de la SPAS numai:

- cazurile referite potrivit prevederilor art. 35 alin. (5) din Legea nr. 272/2004
privind protectia si promovarea drepturilor copilului;
- sezarile/solicitarile privind situatiile de urgenta;
- evaluarile initiale realizate urmare solicitarii de realizare a evaluarii complexe
pentru incadrarea copilului intr-un grad de handicap si/sau orientare scolara
sau profesionala, cu documentatia considerata relevanta pentru caz.

SPAS poate referi către DGASPC/CEI numai acele cazuri pentru care sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de art.35, alin. 5 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului. În astfel de situaţii, seful CP/persoana cu atributii de asistenta
sociala , cu avizul şefului ierarhic transmite către DGASPC-CEI cererea de instituire a
măsurii de protecţie speciala, împreună cu copiile documentelor relevante pentru cazul
respectiv (evaluarea iniţială, planul de servicii, rapoarte de monitorizare, alte documente
considerate relevante pentru caz).

Fiecare solicitare/sesizare/notificare/referire adresată direct CEI, din alte surse decât de

la SPAS, şi care este de competenţa sistemului de asistenţa socială şi protecţie a copilului
este înregistrată imediat în CMTIS şi în Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI. CEI
are obligaţia de a transmite telefonic către SPAS-ul in a carui raza teritoriala de
competenta se afla domiciliul copilului pentru care s-a realizat
solicitarea/sesizarea/referirea, toate datele înregistrate privind situatia copilului respectiv.
Solicitările/sesizările care în mod evident nu sunt de competenţa sistemului de asistenţa

21
socială şi protecţie a copilului sunt referite către alte servicii competente, în funcţie de
situaţie.

Pentru situaţiile care nu implică urgenţă, transmiterea telefonică a datelor privind

solicitările/sesizările/referirile înregistrate la CEI se face în cel mai scurt timp posibil
(imediat – dacă sesizarea a apărut în timpul orelor obişnuite de lucru ale SPAS, sau la
prima ora a reluării activităţii SPAS din ziua imediat următoare a înregistrării
solicitării/sesizării de către CEI). Notificarea telefonică este obligatoriu urmată de o
notificare scrisă transmisă de CEI către SPAS (poşta electronică, fax, poşta, curier) în
maximum 48 de ore de la înregistrarea solicitării/sesizării/referirii.

Transmiterea informaţiilor (atât telefonic cât şi în scris) se face, conform subordonării

CEI, cu avizul directorului executiv DGASPC. Pentru a evita blocaje în transmiterea
informaţiilor, este recomandabil ca, pentru referirea acelor sesizări/solicitări care în mod
evident nu sunt de competenţa sistemului de asistenţă socială şi protecţie a copilului,
directorul executiv DGASPC să delege aceste responsabilităţi către coordonatorul CEI.

Interventia in regim de urgenta

Pentru situaţiile de urgenţă, CEI (prin TC) are obligaţia de a sesiza de urgenţă SPAS şi de
a trimite în cel mai scurt timp posibil Echipa mobilă a TC la faţa locului, pentru a acorda
SPAS asistenţa de specialitate pentru realizarea evaluării riscului. În astfel de situaţii
notificarea telefonică este obligatoriu urmată de o notificare scrisă transmisă de CEI către
SPAS în maximum 24 de ore de la înregistrarea solicitării/sesizării.

În mod normal, pentru transmiterea informaţiilor şi asigurarea intervenţiei echipei mobile

a TC în situaţii de urgenţă, este nevoie de avizul directorului executiv al DGASPC.Pentru
a evita eventualele blocaje/întârzieri în transmiterea informaţiei şi în asigurarea
intervenţiei în urgenţe, se recomandă ca directorul executiv al DGASPC să delege
responsabilităţile sale către coordonatorul CEI pentru situaţiile de urgenţă care apar în
cursul programului obişnuit de lucru, şi către personalul TC care asigură permanenţa
acestui serviciu, pentru restul zilei. In aceasta situatie, atat coordonatorul CEI cat si
personalul TC care asigura permanenta au obligatia de a informa directorul executiv al
DGASPC, in cel mai scurt timp, cu privire la cazurile de urgenta inregistrate si masurile
pe care le-au luat.

Pentru asigurarea unei intervenţii rapide şi coerente în situaţiile de urgenţă, se recomandă

ca DGASPC să pregătească echipe de intervenţie în caz de urgenţă la nivelul fiecărei
primării din judeţ, iar CEI să aibă la dispoziţie o bază de date cu numele, funcţia şi
numerele de telefon ale persoanelor de contact pentru situaţii de urgenţă la nivelul
fiecărei localităţi din judeţ.

În cazuri de urgenţă, extrasul scris al înregistrării sesizării/solicitării în

CMTIS/Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI este pus imediat la dispoziţia Echipei
mobile TC care participă la verificarea şi evaluarea riscului pentru situaţia semnalată. O
copie a acestui document este transmisă SPAS, pentru evidenţa (transmiterea se poate

22
face, în funcţie de situaţie, prin e-mail, fax, curier, poştă), în maxim 24 ore de la
înregistrarea în CMTIS şi în Registrul de evidenta intrari-iesiri al CEI.

Notificările telefonice vor fi urmate obligatoriu de notificări scrise transmise către SPAS
şi, în cazuri de urgenţă, CEI în maximum 24 de ore de la apariţia situaţiei pentru care se
face sesizarea.

Pentru a asigura o bună cunoaştere a responsabilităţilor ce revin fiecărei părţi şi o

comunicare cât mai eficientă, se recomandă ca DGASPC, respectiv SPAS să asigure
regulat (cel puţin anual) pregatirea tuturor actorilor care pot intra în contact cu
solicitări/sesizări legate de copii.

Evaluarea initiala

În momentul în care compartimentului prevenire de la nivelul SPAS/ DGASPC de la

nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti sau persoanei cu atributii de asistenta sociala
i-au fost repartizate o solicitare/sesizare cu privire la situaţia unui copil, se trece la etapa
evaluării iniţiale. Sintagma “situaţia unui copil” se referă la posibile cazuri de risc pentru
copil (de exemplu riscul de a fi abuzat/agresat de un părinte beat sau vecinii aud cum
părinţii unui copil se ceartă şi se bat şi se îngrijorează cu privire la soarta copilului) sau
cazuri în care securitatea şi viaţa copilului sunt în primejdie iminentă (de exemplu, un
copil aflat în strada în mijlocul nopţii).

Solicitările/sesizările se referă atât la fapte produse cât şi la potenţiale situaţii de risc

pentru copil, pe baza unor indicii care ridică semne de întrebare cu privire la viaţa şi
securitatea copilului. Cu alte cuvinte, vor exista situaţii când evaluarea iniţială va arăta ca
temerile nu au fost întemeiate sau persoana care a făcut sesizarea s-a înşelat dar, este de
datoria SPAS/DGASPC-CEI de a le înregistra şi de a le da curs, prevenind o potenţială
situaţie de risc pentru copil.
Evaluarea iniţială se realizează ca urmare a solicitării/sesizării înregistrate şi pentru a
verifica daca viaţa şi securitatea copilului sunt puse în pericol. Evaluarea iniţială va
determina dacă cazul supus analizei este de competenţa sistemului de asisetnta sociala si
protecţia copilului sau nu şi se va finaliza cu realizarea unui raport de evaluare iniţială.

CINE ?
Există trei situaţii distincte cu privire la responsabilitatea efectuării evaluării iniţiale

1) Evaluarea iniţială este realizată de către SPAS care, conform legislaţiei în

vigoare este instituţia aflată în proximitatea clientului putând răspunde cel mai
bine şi mai repede cerinţelor legate de evaluare. Deoarece din punct de vedere
structural şi administrativ DGASC de la nivelul sectoarelor sunt organizate
diferit decât cele de la nivelul judeţelor, funcţia de evaluare iniţială în cazul
sectoarelor municipiului Bucureşti este preluată de compartimentul prevenire
organizat la nivelul DGASPC. Profesionistul care realizează evaluarea iniţială
este responsabilul de caz prevenire.

23
 2) Excepţia de la situaţia de mai sus o constitue Evaluarea Iniţială în regim de
urgenţă când, echipa de la nivelul SPAS este însoţită de echipa mobilă de
intervenţie de la nivelul CEI, responsabilitatea fiind împarţită între
profesioniştii de la serviciul CEI şi SPAS.

Situaţiile de urgenţă sunt considerate acele situaţii în care viaţa copilului este în pericol şi
de aceea, intervenţia SPAS asigură rapiditatea cu care echipa poate ajunge la cazul
semnalat în încercarea de a salva viaţa copilului iar intervenţia echipei mobile se
datorează competenţelor, expertizei şi mandatului pe care aceasta le are în situaţii
complexe, de abuz/neglijare/maltratare.

3) Evaluarea iniţială poate fi realizată de OPA cu condiţia ca acesta să aibă

încheiat un contract/acord de parteneriat cu SPAS şi numai după ce a transmis
informaţia cu privire la sesizare/solicitare.

Repere pentru realizarea evaluării iniţiale

Demersul pentru realizarea evaluării iniţiale ne oferă o imagine cu privire la situaţia unui
copil la un moment dat, de preferat în contextul familiei/mediului său de viaţă, astfel
încât, la finalul acestei etape, să fim capabili să imaginăm soluţii imediate, pentru a
înlătura pericolul (dacă el există) sau pentru a menţine copilul în condiţii de securitate şi
siguranţa. Astfel, ariile de informaţii minime ce ne-ar putea interesa în cadrul evaluării
sunt:
 informaţii despre copil,
 informaţii despre părinţi/reprezentant legal/persoană de îngrijire,
 informaţii despre alte persoane relevante,
 starea copilului la momentul evaluării: indicii despre faptul că acel copil este în
afara oricărui pericol sau, din contră, în iminenţa unui pericol, starea psihică şi de
sănătate a copilului,
 descrierea mediului în care a fost găsit copilul,
 se face cineva vinovat de situaţia prezentă?
 determinarea factorilor care au contribuit la situaţia prezentă,
 dacă se impune decizia scoaterii copilului din mediul în care a fost găsit,
 concluzii.

CUM?
Ca urmare a solicitărilor/sesizărilor primite şi înregistrate, compartimentul prevenire al
SPAS/DGASPC în cazul sectoarelor municipiului Bucuresti/persoana cu atributii de
asistenta sociala, au la dispoziţie maximum 4 zile lucratoare pentru efectuarea evaluării
iniţiale. Se recomandă specialiştilor ca evaluarea să se realizeze în interiorul acestei
limite.
Limita impusă se referă mai mult la situaţiile când înregistrarea sesizărilor se realizează
la sfârşitul săptămânii - vineri şi când evaluarea nu ar putea fi efectuată decât la începutul
săptămânii viitoare.

Acest termen de 4 zile nu se respectă în situaţiile de urgenţă, când demersurile pentru

evaluarea riscului imediat trebuie să înceapă IMEDIAT după momentul sesizării. Cand se

24
constată că viaţa copilului este în pericol, echipa mobilă de intervenţie de la nivelul CEI
va scoate copilul din mediul lui de viaţă şi va realiza plasamentul acestuia în regim de
urgenţă.

Pot exista şi situaţii în care echipa SPAS, descoperă în procesul de evaluare iniţială că
este cazul ca un copil să fie scos IMEDIAT din mediul lui de viaţă (situaţie de urgenţă).
Astfel, persoana/echipa de la SPAS va contacta de urgenţă telefonic şi va aduce la
cunostinţa DGASPC-CEI despre necesitatea scoaterii respectivului copil din mediul
familial. Obligatoriu, toate sesizările telefonice vor fi urmate de informarea scrisă a
DGASPC, prin diferite căi: prin e-mail, prin fax, poştă etc. Este important ca toate
intervenţiile profesioniştilor legate de un caz anume, să fie documentate şi reflectate în
documente scrise, pentru a avea- pe de o parte, o evidenţă cu tot ceea ce s-a facut pentru
copilul respectiv şi, pe de altă parte, existenţa acestor informaţii va ajuta la luarea celor
mai bune decizii în ceea ce priveşte soarta copilului.

Fiecare evaluare iniţială se finalizează cu realizarea unui Raport de Evaluare Iniţială, care
va fi înaintat serviciului CEI dar şi spre avizare:
 Primarului, în cazul primăriilor mici, unde există o singură persoană cu atribuţii
de asistenţă socială (de obicei referenţi cu atribuţii de asistenţă socială),
 Sefului SPAS/compartimentului de prevenire de la nivelul DGASPC de sector,
 Directorului OPA, în cazul în care evaluarea iniţială este realizată de OPA.. O
copie a acestui raport este transmisă SPAS din aria teritorială respectivă. În acest
caz, SPAS este cel care transmite mai departe informaţia către CEI.

Raportul se va realiza în maximum 24 de ore de la încheierea activităţii de evaluare

iniţială. Recomandăm şi în acest caz ca evaluarea să fie urmată imediat de realizarea
raportului, fără a se aştepta scurgerea termenului limită. Informarea CEI se va realiza în
24 de ore de la încheierea raportului de evaluare iniţială.

Abia în această etapă, pe baza analizei raportului de evaluare iniţială vom putea şti cu
certitudine dacă cazul semnalat/sesizat este de competenţa autorităţilor locale şi, în
consecinţă, se va desemna sau nu un resposabil de caz prevenire. Decizia
confirmării/infirmării cazului este luată de către şeful ierarhic (primar/şef
compartiment/director OPA) şi comunicată în maxim 72 de ore(?) serviciului CEI şi
clienţilor.

În situaţia primăriilor mici, unde nu funcţionează un serviciu propriu-zis de asistenţă

socială şi protecţia copilului şi unde lucrează de obicei o singură persoană, aceasta va
juca rolul de responsabil de caz prevenire şi va acţiona, în consecinta, conform SMO
privind managementul de caz şi prezentului ghid metodologic.

Aceeaşi logică se aplică şi cazurilor in care în urma evaluării iniţiale realizată de către
SPAS, rezultă că acel caz este de competenţa sistemului de protecţie specială. Evaluarea
iniţială realizată de SPAS este transmisa la DGASPC_CEI, coordonatorul acestui
compartiment urmând să verifice informaţiile şi să confirme (infirme) dacă cazul
semnalat este de competenţa sistemului de protecţie specială.. Pentru cazurile confirmate,

25
seful CEI transmite evaluarea iniţială cu o rezoluţie de confirmare a cazului, semnată de
directorul executiv, către coordonatorul CMC, urmând ca acesta din urmă să repartizeze
un manager de caz pentru cazul respectiv.

Atunci când repartizează un caz managerului de caz, coordonatorul CMC va avea în

vedere ca numărul total de cazuri active/manager de caz să nu depăşească 30 de cazuri.
Acesta este numărul maxim recomandat în SMO privind managementul de caz dar, în
situaţia în care un MC are în lucru cazuri deosebit de complexe (de exemplu situaţii de
abuz şi maltratare) se recomandă ca acest plafon să nu fie atins. De asemenea, un alt
aspect foarte important de care coodonatorul CMC va ţine cont în repartizarea cazurilor
se referă la expertiza profesională specifică fiecarui MC; astfel, pot fi MC specializaţi pe
problematica copilului cu tulburări comportamentale, pe problematica abuzului sexual,
exploatării prin muncă, traficului de fiinţe umane, etc. Deloc de neglijat sunt situaţiile de
incompatibilitate, când relaţia de rudenie, situaţia de vecinătate, anumite interese legate
de cazul respectiv, nu recomandă un anumit profesionist să fie MC pentru cazul respectiv.
În cazul solicitărilor/sesizărilor care în urma verificării/evaluării iniţiale se dovedesc a fi
false, echipa SPAS care a făcut verificarea întocmeşte un raport care consemnează acest
fapt şi înregistrează “infirmat” în Registrul de evidenta intrari-iesiri al CP-SPAS.

În cazul sesizărilor/solicitărilor care în urma verificării/evaluării iniţiale sunt confirmate

dar nu sunt de competenţa sistemului de asistenţă/protecţie socială, echipa SPAS
consemnează acest fapt în raportul de evaluare iniţială, cu recomandarea serviciilor sau
instituţiilor competente pentru soluţionarea sesizării/solicitării respective. În baza
raportului de evaluare iniţială, seful CP/persoana cu atributii de asistenta sociala referă în
scris, cu avizul şefului ierarhic, solicitarea/sesizarea instituţiilor/serviciilor competente,
împreună cu o copie a raportului de evaluare iniţială.

Clientul/solicitantul primeşte o copie a raportului de evaluare iniţială şi a documentului

de referire, în termen de maximum 72 de ore de la realizarea acestora. În registrul de
evidenta intrari-iesiri al SPAS se înregistrează “referit”, menţionându-se:
- numărul de înregistrare şi data documentului de ieşire,
- cine a dat rezoluţia,
- instituţiile/serviciile către care s-a făcut referirea.

În cazul sectoarelor municipiului Bucureşti, echivalentul SPAS este reprezentat de

Compartimentul de Prevenire din cadrul DGASPC, iar referirile menţionate mai sus, se
fac cu avizul directorului adjunct pentru protecţia copilului din cadrul acestei autorităţi.

Standardul 4 EVALUAREA DETALIATĂ

1. Introducere

Procesul de evaluare detaliată a situaţiei copilului, atât în cazul celui pentru care s-a
instituit o măsură de protecţie cât şi în cazurile de prevenire a separării copilului de
familia sa, constituie pasul următor pentru stabilirea unui complex de servicii şi

26
 intervenţii particularizat pentru fiecare caz. Este o etapă în care sunt implicaţi atât
profesioniştii din DGASPC/SPAS cât şi profesionişti din alte instituţii.

Evaluarea detaliata a situatiei copilului este o activitate planificata.

Obiectivul evaluării detaliate, îl reprezintă cunoaşterea amănunţită a sitaţiei copilului şi

familiei şi luarea unei hotărâri comprehensive cu privire la ameliorarea situaţiei acestora.

Evaluarea detaliată a cazului presupune utilizarea la maxim a expertizei tuturor

membrilor echipei identificate de MC/RCP pentru a lua parte la această evaluare. Fiecare
informaţie şi recomandare are valoarea sa întrucât problematica abordată este complexă
iar soluţia finală se construieşte prin coordonarea eficientă a eforturilor specialiştilor
implicaţi, cu participarea activă a familiei - partener principal pe parcursul întregului
proces.

Procesul de evaluare detaliată începe în momentul în care este numit un RCP respectiv
un MC şi durează maxim 30 de zile de la această numire, antrenând în desfăşurarea sa
toţi specialiştii de care RCP respectiv MC, consideră, în mod justificat şi aprobat de
către coordonatorul lor direct, că este nevoie.
Procesul de evaluare detaliată se finalizează cu un raport de evaluare psiho-socială
(Hotărâre nr. 1437 /2004 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 872 din
24/09/2004) aprobat de către coordonatorul CMC/RCP care se redactează în maxim 48
de ore de la ultimul demers făcut pentru această evaluare.
Raportul se evaluare psiho-socială se transmite în 3 zile de la întocmire familie,
echipe, reprezentantului legal si, dupa caz,copilului.

Numire
MC/RCP
EVALUAREA DETALIATA

Evaluare detaliată
Redactare raport Comunicarea raportului
Implicare specialişti / cazuri dizabilităţi psiho –social social familie,echipă ,copil.
solicitare evaluare complexa SEC

30 de zile 48 de ore 3 zile

27
Procesul de evaluare a unui caz presupune cel puţin:
•evaluarea iniţială care stă la baza acceptării cazului pentru serviciile sociale şi este baza
orientării evaluării detaliate,
•evaluare detaliată, bazată pe expertiza membrilor echipei multidiciplinare care o
realizează şi care vor lua decizia finală în legătură cu copilul. Este foarte important ca
evaluarea detaliată să includă şi evaluarea familiei (atunci când există), a problemelor,
resurselor şi nevoilor acesteia în contextul în care aceasta funcţionează.

Toate soluţiile propuse şi serviciile proiectate în beneficiul copilului trebuie să ia în

considerare :
•participarea familiei,
•capacitatea acesteia de a răspunde nevoilor copilului şi
•resursele de care dispune pentru a pune în practică un plan deservicii sau intervenţii
specializate.

Managerul de caz/responsabilul de caz discută cu familia, inclusiv copilul, alternativele

posibile precum şi aspectele care se referă la avantajele, dezavantajele şi riscurile pe care
le presupun acestea. Soluţia finală este propusă de comun acord.

Managerul de caz/responsabilul de caz foloseşte evaluările specialiştilor şi recomandările

acestora pentru a elabora Raportul de evaluare detaliată a copilului - o evaluare de tip
integrativ care reflectă situaţia actuală în care se află copilul şi familia sa, resursele şi
nevoile acestora. Etapa de evaluare detaliată face trecerea la etapa de planificare PS şi
PIP, dezvoltate prin PIS-uri (vezi ordinul 286/2006).

Având în vedere literatura de specialitate extrem de bogată legată de acest subiect,

prezentîm în continuare doar câteva elemente orientative, de sinteză, cu privire la acest
subiect, pornind de la alte modele de evaluare detaliată prevăzute de ghidurile
metodologice pe arii de probleme bine delimitate (abuz, handicap).

De altfel, în cazul copilulului cu handicap, potrivit procedurii 4.6 din SMO privind
managementul de caz, în completarea evaluării detaliate se realizează evaluarea
complexă de către SEC (potrivit prevederilor Ghidului metodologic pentru evaluarea
copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap aprobat prin Ordinul nr.
18/2003 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 538 din 25 iulie 2003).
Pentru aceste cazuri, MC din cadrul CMC4/RCP coordonează evaluarea complexă a
capacităţii de funcţionare a copilului şi familiei sale din punct de vedere social şi în
contextul recomandărilor medicale, educaţionale şi psihologice specifice fiecărui caz.
luând în considerare riscurile, resursele şi nevoile familiei.

În cazul evaluării detaliate a copilului abuzat se aplică modelul recomandat în ghidurile

metodologice ce însoţesc Ordinul nr 177/2003 privind aprobarea standardelor minime
obligatorii pentru telefonul copilului, standardelor minime obligatorii privind centrul de

4
Se are în vedere modificarea prevederilor legislative, astfel încât MC vor exista doar în CMC (nu şi în
SEC, aa cum este acum reglementat)

28
consiliere pt copilul abuzat, neglijat şi exploatat, precum şi a standardelor minime
obligatorii privind centrul de resurse comunitare pentru prevenirea abuzului, neglijării şi
exploatării copilului (supuse pentru moment in dezbatere publica).

2. Elemente cu caracter general

2.1. Principiile evaluării detaliate

• Evaluarea trebuie să fie subordonată INTERESULUI SUPERIOR al copilului -

creşterea nivelului de "funcţionalitate", de implicare activă în planul vieţii
individuale şi sociale.
• Evaluarea trebuie axată pe potenţialul de dezvoltare a copilului şi familiei.
• Evaluarea necesită o abordare COMPLEXĂ şi COMPLETĂ a elementelor
relevante (sănătate, nivel de instrucţie şi educaţie, grad de adaptare psiho-socială,
situaţie economică ş.a.) precum şi a interacţiunii dintre acestea.
• Evaluarea trebuie să fie UNITARĂ, să urmărească şi să opereze cu aceleaşi
obiective, criterii, metodologii, pentru toţi copiii şi familiile lor.
• Evaluarea trebuie să aibă un caracter MULTIDIMENSIONAL, altfel spus să
determine nivelul actual de dezvoltare, pentru a oferi un prognostic şi
recomandări privind dezvoltarea viitoare a copilului şi familiei în
integralitatea sa.
• Evaluarea presupune o MUNCĂ IN ECHIPĂ, cu participarea activă şi
responsabilizarea tuturor specialiştilor implicaţi (psihologi, medici, pedagogi,
profesori, educatori, sociologi, asistenţi sociali, logopezi, etc).
• Evaluarea se bazează pe un PARTENERIAT cu beneficiarii direcţi ai acestei
activităţi: copilul şi persoanele care îl au în ocrotire.

2.2. Elemente minime de luat în considerare în realizarea evaluării situaţiei copilului:

•Evaluarea presupune colectarea de informaţii cât mai complete, interpretarea de

date, punerea şi rezolvarea de probleme în scopul orientării deciziei şi intervenţiei.
Informaţiile conţinute în evaluarea situaţiei copilului sunt confidenţiale şi trebuie
tratate ca atare.

•Evaluarea trebuie privită ca un proces complex, continuu, dinamic, de cunoaştere şi

estimare cantitativă şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţii de
învăţare a copilului. Evaluarea este un proces care se desfăşoară într-o perioadă
determinată de timp, în consecinţă ea nu are un caracter definitiv. Situaţia
copilului aflat la un moment dat în dificultate trebuie evaluată în mod periodic.

•Evaluarea priveşte ansamblul nevoilor copilului. Nevoile sale fizice, cele

privind sănătatea sa, respectiv nevoile sociale de afecţiune, de respect, de educaţie
etc. trebuie privite întotdeauna din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare al
copilului şi a perspectivelor sale de progres. Demersul evaluativ nu se rezumă la o
activitate constatativă, ci investighează potenţialul de dezvoltare şi învăţare şi

29
 sugerează programe ameliorativ-formative pe anumite paliere de dezvoltare.

•Evaluarea este un proces complex, în care pot fi implicaţi diverşi specialişti, în

funcţie de specificul situaţiei în care se găseşte copilul, precum şi de nevoile sale.

•Evaluarea impune utilizarea unui limbaj clar, a unor termeni precis definiţi, pentru
ca ea să servească persoanelor de suport care însoţesc copilul în traseul său
evolutiv.

•În procesul evaluării se acordă o atenţie specială analizei familiei copilului,

nevoilor acesteia în vederea transformării ei într-un mediu favorabil dezvoltării
copilului.

3. Etapele evaluării detaliate

Elementele importante ale unei evaluări includ, dar nu sunt limitate la:
•identificarea informaţiei demografice;
•identificarea şi detalierea problemei în cauză şi a datelor relevante;
•starea de fapt a clientului, elemente ajutătoare, factori de risc şi impactul
mediului;
•un plan de intervenţie care să includă obiectivele şi metodele de acţiune. MC poate
să desfăşoare o evaluare mult mai detaliată, după cum o cere fiecare caz în parte
(necesităţile clientului, problema, starea de fapt şi elemente sistemice relevante).
Datele strânse pentru o astfel de evaluare pot proveni de la client, familia sa,
reprezentantul legal, sau alţi asistenţi sociali/specialişti implicaţi în cazul respectiv.

Esentială în evaluarea detaliată este implicarea echipei de specialişti şi a clientului. Ea se

impune atât din consideraţii de ordin tehnic cât şi legislativ presupunând acordul voluntar
al clientului în furnizarea de date despre propria viaţă şi pentru intervenţia viitoare.

Etapa evaluării detaliate este bazată pe explorare şi este similară metodelor utilizate de
toate ştiinţele ţinând cont de următorii paşi:

1. culegerea şi organizarea de date relevante pentru caz, majoritatea furnizorilor de

servicii sociale bazânduse pe instrumente de culegere şi prezentare sistematizată a
informaţiilor (fişe de caz, rapoarte, etc.).

Persoana care semnalează cazul sau solicită servicii de la SPAS/DGASPC este prima
sursă de informare asupra cazului şi trebuie încurajată să furnizeze informaţii cât mai
multe şi cât mai complete în legătură cu situaţia generală economică şi socială a familiei
şi copilului. Managerul de caz/responsabilul de caz înregistrează informaţiile relevante în
legătură cu cazul şi le va folosi pentru iniţierea investigaţiilor sale ulterioare necesare
pregătirii analizei de caz.

Se vor colecta informaţii relevante - medicale, psihologice, sociale - prin interviul faţă în
faţă sau prin alte modalităţi specifice (solicitări de informaţii în scris, consultarea
adeverinţelor medicale sau a altor documente, etc.) de la persoane precum: părinţii

30
copilului, copilul în cauză, persoana care are/a avut grijă de copil (în caz de încredinţare
sau plasament - rude, asistent maternal, etc.), referentul social, asistentul social, medic,
cadre didactice, psihologi, consilieri şcolari, primar, etc.

Se studiază datele privind componenta familiei, familia extinsă, specificul cultural şi

etnic, istoricul, comunitatea şi vecinătatea în care trăiesc, reţeaua socială de sprijin
personal (prieteni, vecini, rude,etc.), ocupaţia şi veniturile membrilor familiei, bugetul
familial, posibilităţi şi obiceiuri pentru petrecerea timpului liber, calităţi şi dorinţe
personale ale copilului privind viitorul său, dacă au existat evenimente înregistrate de
politie, etc. Se vor înregistra şi modalităţile prin care familia a răspuns în trecut nevoilor
de dezvoltare specifice copilului, precum şi serviciile la care aceasta a avut acces sau pe
care le-a folosit în beneficiul copilului.

Datele se vor organiza pe categorii de date factuale (reprezintă fapte - de ex. identitatea)
şi contextuale (informaţii legate de familia extinsă, starea de sănătate, educaţie, profesie,
reţea de prieteni, religie, petrecere a timpului liber, calităţi, puncte tari, aspecte pozitive,
nevoi specifice). Astfel, pentru a avea relevanţă, aceste evenimente (sau date) legate de
diferitele aspecte din viaţa copilului şi familiei, se înregistrează şi se analizează în
contextul mai larg în care apar.

2. Conectarea şi interpretarea datelor (înţelegerea interacţiunilor dintre relaţii, fapte,

evenimente, sentimente, comportamente, influenţe ale mediului social, etc).
Principalele abilităţi ale profesionistului vizează identificarea aspectelor esenţiale
din viaţa clientului care au dus la situaţia de fapt. Aici profesionistul trebuie să-l
privească pe client din perspectiva holistică a problemelor şi a circumstanţelor
sale.

3. Evaluarea modului în care clientul funcţionează, ce capacităţi şi puncte tari şi

slabe are, ce resurse sunt disponibile. Această parte a procesului este partea de
individualizare deoarece fiecare client este unic în felul său.

4. Definirea problemei sau problemelor cărora ne vom adresa. În această parte

clientul şi profesionistul stabilesc care probleme vor fi abordate şi în ce ordine,
ţinând seama de resursele disponibile.

5. Planificarea intervenţiei presupune decizii cu privire la obiectivele intervenţiei. În

ceea ce priveşte definirea obiectivelor, acestea trebuie să satisfacă următoarele
criterii:
Cine face?
Ce face (sarcini) ?
Când (încadrarea într-o limită de timp)?
În ce condiţii ?
La ce nivel minim de performanţă ?
Cum se măsoară rezultatul?

31
Obiectivele formează fundamentul responsabilizării părţilor implicate şi sunt subiect de
negociere cu copilul/familia; obiectivele trebuie să fie:
1. specifice;
2. măsurabile;
3. realistice ;
4. flexibile;
5. încadrate într-o limită de timp.

Obiectivele trebuie să fie formulate folosind un limbajclar atât pentru profesionist cât şi
pentru copil/familie/reprezentant legal.

Evaluarea detaliată a copilului şi familiei trebuie să răspundă la următoarele întrebări şi

să urmeze paşii propuşi de aceste răspunsuri, indiferent ce profesie are evaluatorul:
- Ce evaluăm?
- Pentru ce evaluăm?
- Pe ce bază evaluăm?
- Cum şi cu ce evaluăm?
- Obiectul evaluării?

Decizii ulterioare evaluării detaliate pot viza:

• Acordarea unui grad de handicap, prin eliberarea unui certificat de încadrare într-
un grad de handicap, pe baza căruia copilul va beneficia de o serie de drepturi şi
facilităţi de ordin social, conform legii în vigoare. Decizia se bazează pe criteriile
bio-psiho- sociale aprobate prin Ordinul nr. 18/2003.
• Orientarea şcolară, prin eliberarea unui certificat de expertiză şi orientare şcolară,
pe baza căruia copilul va beneficia de educaţie, conform legii în vigoare.
Orientarea şcolară ia în consideraţie toate, cerinţele, criteriile şi condiţiile de
accesibilitate pe care o unitate de învăţământ trebuie să le respecte pentru a
asigura corespunzător dreptul copilului la educaţie.
• Decizia unei măsuri de protecţie specială, în conformitate cu situaţia concretă a
copilului, inclusiv de natură juridică, în vederea protejării intereselor acestuia,
definite conform Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile copilului,
ratificată de România prin Legea nr. 18/ 1990 şi a Legii 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului;
• Luarea altor tipuri de decizii, cum ar fi: acordare de ajutor financiar sau material
în situaţii de criză, pe o perioada de timp determinată, recomandarea unor servicii,
decizii referitoare la situaţia juridică a copilului, etc.

4. Arii de evaluare

În momentul în care un specialist se află în situaţia de a evalua complex un copil si

familia acestuia trebuie să ştie de la început că demersul său nu poate fi unic, ci
complementar cu al altor specialişti şi corelat cu acţiuni de pe alte nivele de evaluare.
Astfel evaluarea complexă are în vedere patru mari arii de interes:
1. aria socială,
2. aria medicală,

32
 3. aria psihologică,
4. aria educaţională.
Aceste arii le descriem pe scurt în continuare.

Evaluarea socială presupune analiza, cu precădere, a calităţii mediului de dezvoltare a

copilului (locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, igienă, asigurarea securităţii fizice şi psihice
ş.a.), a factorilor de mediu (bariere şi facilitatori) şi factorilor personali. Acest tip de
evaluare este coordonat de către asistentul social.

Evaluarea medicală presupune examinarea clinică şi paraclinică, în vederea stabilirii

unui diagnostic complet (starea de sănătate sau de boală şi, după caz, complicaţiile bolii.
Evaluarea medicală este coordonată de către medicii de specialitate.
Evaluarea psihologică se realizează prin raportare la standardele existente, prin teste
specifice validate, în vederea stabilirii unei diagnoze care arată depărtarea sau distanţa
faţă de normele statistice stabilite. Acest tip de evaluare este coordonat de către psihologi.
Evaluarea educaţională se referă la stabilirea nivelului de cunoştinţe, gradul de
asimilare şi corelarea acestora cu posibilităţile şi nivelul intelectual al copilului, precum
şi identificarea problemelor şi cerinţelor educative speciale. Acest tip de evaluare este
coordonată de către psihopedagogi/educatori/profesori.

5. Organizarea informaţiilor obtinute

Datele sociale sunt înregistrate în raportul de Ancheta Socială efectuată de către

asistentul social,MC /RCP, dupa caz.Aceste date se referă la: componenţa familiei,
familia extinsă, specificul cultural şi etnic, istoriculul familiei, comunitatea şi vecinătatea
în care trăiesc, reţeaua socială de sprijin personal (prieteni, vecini, rude, etc.), ocupaţia şi
veniturile membrilor familiei, bugetul familial, posibilităţi şi obiceiuri pentru petrecerea
timpului liber, calităţi şi dorinţe personale ale copilului privind viitorul său, precum şi,
dacă au existat, evenimente înregistrate de poliţie, etc. De asemenea, se vor înregistra şi
modalităţile prin care familia a răspuns în trecut nevoilor de dezvoltare specifice
copilului, precum şi serviciile la care aceasta a avut acces sau pe care le-a folosit în
beneficiul copilului.
Ancheta socială recomandată de prezentul ghid in anexa nr. (?) reprezinta un model care
poate fi dezvoltat de fiecare asistent social care îl completează, dacă consideră relevantă
înregistrarea si a altor informaţii referitoare la copilul respectiv si familia acestuia
Datele medicale sunt înregistrate în Fişa Medicală a copilului (vezi modelul din Ordinul
nr. 18/2003 ). De regulă, aceste date vor fi completate de către medicul de familie, la
solicitarea, in scris, a SPAS/DGASPC. Această fişă poate fi completată, în cazurile
excepţionale menţionate anterior, precum şi în cazul în care copilul nu este înscris la un
medic de familie, de către medicul pediatru cu care DGASPC are un contract de
colaborare.
Aceste date sintetice includ:
• evoluţia stării de sănătate a copilului;
• diagnosticul şi complexitatea acestuia;
• recomandări;
• alte aspecte medicale.

33
Medicul care completează această fişă va folosi informaţiile primite de la medicul
specialist curant, medicul de familie, părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului şi, după
caz, de la copilul în cauză.
Fişa Medicală cuprinde de asemenea informaţii legate de starea de sănătate a membrilor
familiei copiluluişi, în funcţie de caz, recomandări speciale pentru părinţi primite din
partea medicului de familie sau a medicului specialist.
În vederea asigurării unei completări corecte a fişei, familia trebuie să aducă medicului de
familie copii după toate actele medicale eliberate de medicii specialişti care consultă
copilul, conform legii în vigoare. Exemplarele originale ale acestor acte vor fi păstrate de
către familie.

Datele psiho-pedagogice sunt înregistrate de către specialiştii (psiholog, psihopedagog,

pedagog, educator, invatator, profesor/diriginte) care au evaluat copilul. Aceste informaţii
includ :
• nivelul de inteligenţă ;
• capacitatea de învăţare: atenţie, memorie, nivel de prelucrare a informaţiilor
vizuale sau auditive, strategii cognitive, limbaj oral, citire scriere, comportament,
psihomotricitate, gândire, pricepere, abilitate, deprinderi;
• nivelul achiziţiilor şi cunoştinţelor - gradul de asimilare a cunoştinţelor din
curriculum-ul şcolar;
• traseul şcolar - nivele si tipuri de şcolarizare parcurse de copil;
• măsuri psihopedagogice de sprijin pentru corectarea tulburărilor de învăţare etc.

Evaluările specialiştilor şi recomandările acestora sunt folosite la elaborarea Raportului

de evaluare psiho-socială a copilului (vezi Hotărârea nr. 1437 /2004
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 872 din 24/09/2004)- o evaluare de tip
integrativ care reflectă situaţia actuală în care se află copilul şi familia sa, resursele şi
nevoile acestora, precum şi resursele comunitare disponibile.

MC, respectiv RCP întocmeşte raportul de evaluare psiho-sociala în maxim 48 de ore de

la ultimul demers făcut pentru această evaluare. Raportul trebuie avizat de coordonatorul
compartimentului MC, respectiv coordonatorul CP-/primarul şi transmis, în termen
maxim de 3 zile de la întocmirea sa, membrilor echipei, familiei/reprezentantului legal şi,
după caz, copilului.

În situatiile de abuz, neglijare, trafic şi exploatare a copilului rezultatele evaluărilor vor fi

comunicate părţilor interesate cu precauţiile legate de protejarea copilului şi a persoanei
de rezilienţă.

Exista şi situaţii în care evaluarea detaliată realizata de catre MC (care poate conţine şi
evaluarea complexă efectuată de către SEC) invalidează necesitatea luării unei măsuri de
protecţie specială , situaţie în care cazul se referă SPAS de la domiciliul copilului.
În cazul în care, urmare evaluariia detaliate, in concluziile raportului de evaluare psiho
socială se propune luarea unei măsuri de protecţie specială RCP transmite CEI solicitarea
luării acestei măsuri.

34
De vazut unde apare prima data SEC!!!
6. Munca în echipă

Aşa cum am menţionat deja, în realizarea evaluării detaliate este esenţială munca în
echipa multidisciplinară. Dintre condiţiile necesare pentru funcţionarea echipei de
evaluare detaliată menţionăm:

• Stabilirea scopului comun, a unor strategii clare şi roluri bine definite care să
conducă la rezultatele aşteptate într-un interval de timp determinat;
• Evaluarea continuă a nevoilor echipei şi membrilor ei, pentru identificarea şi
rezolvarea problemelor;
• Metodologie structurată, norme de grup precise în desfăşurarea activităţilor de
grup ;
• Conştientizarea diferenţelor de statut: poziţia în ierarhia formală sau informală,
rangul şi prestigiul fiecărui membru în echipă ;
• Existenţa diferenţelor de rol (sarcinile şi activităţile asumate de fiecare din membrii
echipei) care conduc la anumite modele de comportament :
 Implicarea activă a fiecărui membru al echipei în îndeplinirea scopului,
 Comunicare, ascultare activă, empatie,
 Flexibilitate, adaptabilitate, creativitate,
 Prezenţa motivaţiei şi interesele personale ale membrilor care să conducă la
coeziunea grupului (abilitatea de a gândi şi acţiona ca un întreg) şi nu la ruptura
acestuia,
 Recunoaşterea şi aprecierea realizărilor individuale şi de grup.

Membrii echipe pluridisciplinare pot fi din interiorul SPAS/DGASPC sau din alte
instituţii cu care acestea au conventii de colaborare. Există posibilitatea ca aceştia să fie
persoane fizice şi care să activeze sub formele juridice pe care legea le permite (Societate
profesională individuală, cabinet individual, etc) iar serviciile de specialitate pe care
acestia le furnizeaza sa fie contractate cu respectarea procedurile prevazute de legislatia
in vigoare.

Recomandări pentru persoanele care participă la evaluarea detaliată:

 îşi fixează scopuri bine definite şi stabileşte paşii prioritari;

 prelucrează creativ reperele pe care le are în funcţie de datele de conţinut ale
problemei şi de contextul ei familial; integrează aceste repere în ipoteze;
 elaborează mai multe ipoteze pe care le testează în funcţie de datele şi condiţiile
concrete ale situaţiei;
 în căutarea datelor faptice merge dinspre general spre specific;
 este flexibil şi creativ în formularea întrebărilor, fiind dispus să schimbe direcţia
analizei şi să se adapteze necesităţilor cazului;
 este dispus să lucreze în colaborare cu alţi profesionişti fără să fie preocupat de
cum îi vor fi primite rezultatele şi dorinţa de a coopera;
 îşi asumă responsabilităţi pentru soarta cazului investigat;

35
  nu ezită să caute, să cerceteze şi să pună întrebări;
 cunoaşte relaţiile private, publice şi profesionale ale clientilor;
 reconstruieşte biografia clientilor, inclusiv obiceiurile acestora;
 evaluează punctele slabe şi cele tari ale tuturor clientilor;
 este capabil să separe faptele de conjunctura în care ele apar, fiind capabil să ia în
considerare starea mentală a clientului, punctul lui de vedere, slăbiciunile,
principiile şi motivaţia sa;
 se redresează în urma unor greşeli, inevitabile pe parcursul evaluării şi
găseşte noi direcţii;
 finalizează cazul, prezentând concluziile clienţilor şi colegilor săi care îl preiau,
în aşa fel încât să lase loc unor noi întrebări şi ipoteze, care să necesite
continuarea investigaţiei.

Standardul 5 Planul individualizat de protecţie şi planul de servicii

Planificarea serviciilor şi intervenţiilor - elaborarea PIP/PS

Planificarea serviciilor şi intervenţiilor reprezintă o etapă a managementului de caz care

se concretizează în elaborarea PS (pentru cazurile de prevenire a separării copilului de
familia sa) sau în PIP (pentru cazurile copiilor pentru care se instaurează o măsura de
protecţie specială).

În baza raportului de evaluare detaliată, MC are atribuţia de a identifica cele mai potrivite
servicii pentru copil si familia sa care sa duca la rezolvarea nevoilor identificate si sa
elaboreze planul individualizat de protectie în termenul prevăzut SMO privind
managementul de caz. Proiectul PIP, impreuna cu raportul de ancheta psiho-sociala
avizate de catre coordonatorul CMC, sunt prezentate CPC/instantei de judecata pentru a
hotara cu privire la oportunitatea luarii unei măsuri de protecţie specială.

În mod asemănător, RCP elaborează, în baza raportului de evaluare detaliată, un plan de

servicii ce conţine propunerea acordării unor servicii, prestaţii şi alte intervenţii ce pot fi
acordate copilului şi familiei acestuia în vederea prevenirii separării. Acest document este
transmis, impreuna cu raportul de evaluare detaliata, primarului spre a fi aprobat prin
dispozitie.

Planificarea serviciilor/a altor intervenţiir este un proces şi nu un rezultat final al

activităţii profesionistului implicat în modificarea situaţiei clientului, chiar dacă deseori
există tendinţa de a considera planul un rezultat principal al activităţii sale.
Planurile si programele care se intocmesc(PIP/PS/PIS) pun în relaţie expectanţele celor
care sunt implicaţi (profesioniştii şi clientul) cu acţiunile ce trebuie realizate într-o
anumită perioadă de timp delimitată pentru atingerea rezultatelor dorite. Poate de aceea,
planurile si programele intocmite reprezintă un rezultat al consensului dintre specialisti şi
client, în cadrul căruia sunt construite şi negociate aceste expectanţe şi modalităţile
practice de obţinere a rezultatelor.

36
Participarea clientului la planificarea serviciilor/a altor intervenţiireprezintă o strategie de
elaborare şi acceptare a planului de către cele două părţi implicate, iar unul dintre rolurile
MC/RCP este acela de a sprijini clientul în procesul de luare a deciziilor, în fapt, de a-l
face partener activ, responsabil pentru deciziile luate în vederea soluţionării situaţiei sale.

Pentru a fi înţelese de către client, PIP/PS cat si PIS-urile se completeaza într-un limbaj
comun, accesibil acestuia pentru a nu se crea confuzii şi pentru a-i da posibilitatea să
înţeleagă în totalitate sensul termenilor folosiţi.

Pe parcursul furnizarii serviciilor, , MC respectiv RCP organizează întâlniri de caz la

care participă membrii echipei pluridisciplinare si membrii familiei şi copilul, după caz,
daca echipa considera ca este necesara prezenta acestora,pentru a lua deciziile necesare
soluţionării cazului. Aceste întâlniri au loc cel puţin lunar sau cu o alta periodicitate
impusă de cazuistica serviciului sau de natura cazului.

Aceste reuniuni au ca obiective principale:

- realizarea evaluărilor periodice ale implementării PIS –urilor şi a PIP;
- revizuirea PIP-urilor şi a PIS-urilor;
- adoptarea deciziilor privind monitorizarea cazurilor.
Planificarea serviciilor şi a altor intervenţii se realizează urmărind finalităţile acestora în
ceea ce priveşte status-ul final al copilului şi familiei sale.

Astfel, în cadrul PS sunt elaborate obiective prin care se pot măsura progresele
înregistrate în situaţia familiei care are nevoie de aceste servicii de prevenire a separării
copilului de familia sa. Planul de servicii este întocmit de către RCP din cadrul serviciul
public de asistenţă socială/persoanele cu atribuţii de asistenţă socială (în situatiile în care
nu există SPAS în mediul rural). Planul de servicii cuprinde informaţii despre prestaţiile,
serviciile şi intervenţiile care sunt adresate copilului si familiei sale.

Planul de servicii este revizuit ori de cate ori intervin modificări în situaţia copilului şi a
familiei sale, pentru măsurarea progreselor înregistate in a cordarea
serviciilor/prestatiilo/a altor interventii..
PIP este documentul prin care se realizează planificarea măsurii de protecţie specială
pentru copilul separat de familia sa, a prestaţiilor, serviciilor şi a altor intervenţiir şi poate
avea ca finalităţi:
a) reintegrarea familială a copilului aflat într-o formă de protecţie speciala;
b) adopţia în situaţia în care reintegrarea familială nu este posibilă;
c) integrarea socio-profesională a tinerilor ce părăsesc sistemul de protecţie specială.

Planul individualizat de protecţie este un instrument elaborat cu scopul organizării şi

coordonării activităţilor desfasurate pentru copilul pentru care a fost luată o măsură de
protecţie specială. La fel ca şi în cazul planului de servicii, planul individualizat de
protecţie este un rezultat al evaluării detaliate a cazului şi este întocmit de către

37
managerul de caz desemnat împreună cu echipa multidiscplinară, cu părinţii copilului si
cu copilul, dupa caz.
Programele de intervenţie specifică(PIS) reflectă succesiunea de activităţi realizate într-o
arie particulară de interventie (social, sănătate, educaţie, recuperare, etc.) destinate
atingerii obiectivelor generale stabilite în PIP şi PS. Planurile de intervenţie specifică
detaliază şi completează PS sau PIP cu scopul atingerii obiectivelor fixate în aceste
planuri.

Un aspect important în elaborarea obiectivelor, indiferent de tipul planului utilizat în

diferite situaţii particulare (PS, PIP, PIS) este clarificarea tipurilor de obiective utilizate;
astfel, pentru organizarea şi coordonarea activităţilor, planurile prevăd obiective de
implementare şi obiective de impact. Obiectivele de implementare se referă la ceea ce se
intenţionează a se realiza, pe când obiectivele de impact se referă la situaţia finală a
beneficiarilor. De exemplu, sprijinirea părinţilor pentru reintegrarea familială a copilului
poate constitui un obiectiv de implementare, iar măsurarea acestuia reprezintă de fapt o
apreciere a activităţii specialiştilor implicaţi în acest proces (măsurabil atît cantitativ, cât
şi calitativ); în acest caz se măsoară ceea ce specialiştii fac pentru reintegrare în lucrul cu
familia (numărul şedinţelor/orelor de consiliere, numărul vizitelor la domiciliu, valoarea
sprijinul material, valoarea prestaţiilor primite etc.). Pe de altă parte, reintegrarea
copilului în familia de origine reprezintă un obiectiv de impact pentru că urmăreşte
schimbarea status-ului, situaţiei finale a copilului şi nu activităţile care se desfăşoară.
Astfel, eficienţa unei intervenţii poate fi anticipată de modul în care sunt exprimate
obiectivele în cadrul PIP/PS. Dacă obiectivele sunt preponderent de implementare,
accentul în evaluarea rezultatelor se pune pe ceea ce face specialistul responsabil cu
punerea în aplicare a planului. Dacă obiectivele exprimate sunt preponderent de impact,
atunci progresele înregistrate se referă la măsurarea schimbărilor care au intervenit în
situaţia beneficiarilor în urma intervenţiilor realizate.

PIP şi PS sunt prezente în dosarul beneficiarului, fiind documente oficiale ale activităţii şi
rezultatelor obţinute în instrumentarea cazurilor, dar şi generatoare de costuri. Toate
aceste instrumente utilizate în planificarea, organizarea şi evaluarea intervenţiilor se
bazează pe principiile abordării individualizate şi personalizate, precum şi pe implicarea
beneficiarului (copil, părinţi, alte persoane semnificative şi semnificante pentru copil).

Dupa elaborare, MC transmite proiectul PIP pentru avizare la coordonatorul

compartimentului management de caz pentru a putea fi prezentat CPC respectiv instanţei
în vederea luării unei măsuri.

În cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 30 de zile, aşa cum prevăd standardele
pentru managementul de caz, dupa aprobare prin hotarare a CPC/instantei de judecata,
PIP-ul este transmis membrilor echipei, familiei sau reprezentantului legal al copilului şi,
dup caz, copilului.

De asemenea,planul de servicii este avizat de către coordonatorul SPAS sau

coordonatorul compartimentului prevenire din cadrul DGASPC ale sectoarelor
municipiului Bucureşti şi aprobat prin dispoziţie a primarului şi în cel mai scurt timp

38
posibil, dar nu mai mult de 30 de zile, este transmis membrilor echipei, familiei sau
reprezentantului legal al copilului şi, după caz, copilului.

În funcţie de vârstă, gradul de maturitate, tipul de dizabilitate sau grad de handicap,

copilului i se explică conţinutul PIP/PS si a PIS-urilor, practic la ce activităţi va trebui să
participe sau ce activităţi vor fi întreprinse în interesul său.

O situaţie speciala, ce trebuie menţionată la acest moment, o reprezintă monitorizarea

Planului de recuperare (PR) prevăzut de Ordinul comun nr. 18/3.989/416/142/2003.
privind aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi
încadrarea într-un grad de handicap.

Planul de recuperare pentru copilul cu handicap, reprezinta in acceptiunea SMO

privind mangementul de caz un Program de Interventia Specifica pentru
recuperare care se dezvolta la randul lui in PIS-uri pe tipuri de recuperare.

Planul de recuperare pentru copilul cu handicap este elaborat de echipa

multidisciplinara a Serviciului de Evaluare Complexa (SEC) urmare a realizarii
evaluarii complexe realizata la nivelul acestui serviciu.

Planul de recuperare pentru copilul cu handicap se constituie in anexa a PIP/PS in

cazurile in care pentru copilul respectiv a fost hotarata si o masura de protectie speciala
sau au fost aprobate servicii/prestatii sociale pentru a se preveni separarea sa de parinti.

Seful SEC numeste, pentru fiecare copil pentru care s-a hotarat incadrarea int-un
grad de handicap si/sau a fost orientat scolar/profesional, din rândul profesioniştilor
acestui serviciu, un responsabil pentru implementarea planului de recuperare.

In toate situatiile in care copilul cu handicap se afla in familie, fie ca are sau nu stabilit
si un PS, monitorizarea planului de recuperare se realizeaza de catre RCP din cadrul
SPAS de la domiciliul copilului care prezinta periodic rapoarte de monitorizare
responsabilului pentru implementarea planului de recuperare din cadrul SEC.

Monitorizarea implementarii planului de recuperare pentru copilul care are stabilita o

masura de protectie speciala se realizeaza de catre un responsabilul pentru
implementarea planul de recuperare din cadrul SEC care prezinta periodic rapoarte de
monitorizare Mc din cadrul CMC.

La elaborarea proiectului PIP/PS managerul de caz respectiv responsabilul de caz

prevenire solicită implicarea membrilor echipei multdisciplinare care au participat la
realizarea evaluarii detaliate, pentru ca in functie de nevoile identificate ale copilului si
familiei sa se stabileasca:
- obiectivele generale pe arii de interventie;
- perioada de timp apreciata ca fiind necesara pentru realizarea acestora;
- data la care incepe furnizarea serviciilor/prestatiilor/s.a;
- serviciul/serviciile care sa puna in aplicare obiectivele generale;

39
 - persoana/persoanele responsabile din cadrul serviciilor respective;

La elaborarea proiectului PIP/PS sunt implicati activ, familia/reprezentantul

legal/persoane importante din viata copilului si copilul, dupa caz, precum si
coordonatorul serviciului/serviciilor care urmeaza sa puna in aplicare obiectivele
generale.

Dupa aprobarea de catre CPC/instanta de judecata/primar, serviciilor care urmeaza sa

puna in aplicare obiectivele generale ale PIP/PS le sunt transmise in copie aceste
documente impreuna cu copii ale documentelor din dosarul copilului considerate ca fiind
importante pentru punerea in aplicare a PIP/PS. (pentru respectarea confidentialitatii
informatiilor si a respectarii legislatiei privind prelucrarea datelor cu caracter personal,
este de preferat ca documetele care se transmit in copie sa fie stabilite si aprobate prin
MOF a CMC/CP).

Serviciul/serviciile care pun in aplicare obiectivele generale ale PIP/PS, realizeaza

Programele de Interventie Specifica(PIS).

PIS-urile se realizeaza pentru fiecare arie de interventie aprobate prin PIP/PS si se

constituie in anexe ale acestuia.

PIS-urile sunt avizate de seful serviciului/serviciilor nominalizate in PIP/PS si sunt

aprobate de managerul de caz/responsabilul de caz. Exceptie face planul de recuperare
pentru copilul cu handicap, care se aproba prin hotarare a CPC.

Programele de intervenţie specifică trebuie să conţină obiective specifice, care deriva din
obiectivele generale ale fiecarei arii de interventie din PIP/PS. Obiectivele specifice se
stabilesc pe termen scurt, mediu şi lung. Pentru fiecare obiectiv specific se stabilesc
activităţi corespunzătoare, care pot fi periodice, de rutină sau ocazionate de anumite
proceduri ori evenimente. Se stabilesc de asemenea, durata aferentă activităţilor,
personalul de specialitate desemnat şi alte persoane implicate, precum şi modalităţile de
monitorizare şi de evaluare/reevaluare a acestor programe.

PIP/PS cat si PIS-urile sunt instrumente de planificare flexibile utile atât clientului, cât şi
specialistilor implicati, fiind supuse unui proces periodic de revizuire şi completare în
funcţie de progresele înregistrate in furnizarea serviciilor stabilite.

Pentru copilul care intra in sistemul de protectie speciala in regim de urgenta prin
dispozitie a directorului executiv al DGASPC, se elaboreaza in baza evaluarii initiale un
proiect de PIP, care va cuprinde numai obiective si servicii specifice stabilite pentru
perioada cat se estimeaza ca acel copil va ramane in serviciile de urgenta si pana la
realizarea evaluarii detaliate si elaborarea/aprobarea PIP de catre CPC/instanta de
judecata.
Acest proiect de PIP se aproba de directorul executiv al DGASPC si se prezinta instantei
de judecata impreuna cu celelate documente ale dosarului in termen de 48 de ore de la
dispunerea plasamentului in regim de urgenta.

40
 Furnizarea serviciilor şi realizarea intervenţiilor

Intervenţia propriu-zisă reprezintă punerea în practică a planului elaborat (PS, PIP, PIS),
urmărind obţinerea rezultatelor stabilite şi măsurabile prin desfăşurarea activităţilor de
către specialiştii furnizorului de servicii şi de către beneficiar.
Această etapă este cea de implementare, prin care toate prevederile planului (PS, PIP,
PIS) devin imperative ale acţiunii destinate obţinerii răspunsurilor la următoarele
întrebări:
Ce rezultate sunt aşteptate?
Ce trebuie să facă specialistul implicat?
Ce trebuie să facă beneficiarul?
Cine mai poate fi implicat?
Care sunt responsabilităţile fiecărei părţi implicate?
Cum pot fi obţinute rezultatele aşteptate?

Domeniul intervenţiei este deosebit de divers, iar intervenţia personalizată se realizează

în funcţie de caracteristicile situaţiei beneficiarului şi de specificul serviciilor sociale
existente.
În această etapăse deruleaza activitatile si sunt aplicate tehnicile de intervenţie stabilite în
cadrul PS, PIP şi PIS, printre care amintim o listă din care pot fi extrase doar cele care se
pliază pe caracteristicile cazului respectiv: consilierea, participarea la grupurile de suport,
ajutor financiar/material, consultanţă juridică, terapie individuală sau de grup, oferirea de
informaţii generale de planificare familială, educaţie şi instruire, acompaniere socială,
vizite la domiciliul beneficiarului, discuţii cu familia lărgită, facilitare şi mediere,
asistenţă medicală, recuperare, educaţie formala/informala etc.

Pentru fiecare dintre modalităţile de intervenţie utilizate sunt elaborate instrumente de

lucru şi de monitorizare a intervenţieiToate intervenţiile realizate, rezultatele obţinute,
sunt înregistrate în dosarul beneficiarului cât şi în CMTIS urmărindu-se indicatorii
stabiliţi în cadrul PIP şi PS.

Furnizarea prestatiilor, serviciilor şi a altor intervenţii cuprinse în PIP /PS si PIS-uri se

face în baza contractului cu familia/reprezentantul legal al copilului ce este încheiat cu
MC/RCP, aprobat de directorul DGASPC/SPAS/furnizorului de servicii şi este, avizat de
către compartimentul juridic/consilierul juridic al instituţiei respective. (vezi anexa)de
facut model de contract cu familia

Contractul de furnizare de servicii sociale se incheie cu familia/reprezentantul legal al

copilului numai dupa aprobarea PIS-urilor de catre MC/RCP.

In situatia copilului care a implinit varsta de 18 ani si beneficiaza, la cerere, in

continuare de protectie speciala, Contractul de furnizare de servicii sociale se
incheie cu acesta.

41
Standardul 6 - Monitorizare şi re-evaluare

Determinarea progreselor făcute de familie si copil sau a extinderii serviciilor acordate

acestora, este elementul central pentru această etapă a managementului de caz.
Monitorizarea furnizarii serviciilor trebuie să înceapă de la data stabilita in PIP/PS şi
trebuie să continue până ce procesul de protecţie/asistenţă nu se mai dovedeşte necesar.
Deciziile pe care MC/RCP le ia în această perioadă sunt bazate în principal pe 2 procese:
1) colectarea şi organizarea informaţiilor referitoare la progresele înregistrate în
soluţionarea situaţiei copilului şi familiei;
2) analizarea şi evaluarea acestor progrese.

1) Colectarea şi organizarea informaţiilor

Stabilirea obiectivelor, activităţilor şi rezultatelor din PIP/PS este rezultatul muncii în

echipă; ca urmare, evaluarea progreselor familiei trebuie să fie un efort colectiv al tuturor
furnizorilor de servicii, sub coordonarea MC/RCP.

Responsabilitatea MC/RCP, pentru aceasta etapă a managementului de caz, începe cu

verificarea demarării în fapt a serviciilor/activităţilor prevăzute de PIP/PS, astfel încât
să nu treacă mai mult de 2 zile de la termenul de iniţiere a acestora, stabilit în planurile
menţionate. Această verificare se continuă cu periodicitate cel puţin lunară, pe tot
parcursul furnizării serviciului respectiv, astfel încât să existe în permanenţă certitudinea
că intervenţia se face în mod continuu şi organizat, conform termenelor stabilite; de
asemenea, sunt verificate calitatea progreselor obţinute, atingerea obiectivelor, probleme
apărute etc.

Pentru ca această intervenţie constantă să poată fi monitorizată cât mai uşor şi fluxul de
informaţii între toţi cei implicaţi să fie asigurat, furnizorii de servicii stabiliti prin
PIP/PS trebuie să ştie foarte clar numărul, frecvenţa şi metodele de raportare care
sunt aşteptate de la ei. Pe lângă elementele stabilite în PIP/PS, MC/RCP trebuie să
comunice foarte clar care sunt aşteptările sale pentru raportarea problemelor intampinate,
a schimbărilor apărute, a progreselor familiei si a copilului.

În ceea ce priveşte termenele minime de respectat în procesul de raportare, standardul

stabileşte obligaţia lunară de întocmire a rapoartelor de implementare a PIS de către
persoanele responsabile; în afara acestor raportari lunare se oferă posibilitatea semnalării
unor situaţii deosebite ori de câte ori este nevoie (ex. în situaţia în care intervenţia se
poate încheia înainte de termenul estimat ori dimpotrivă necesită extindere, familia sau
copilul nu participă în mod sistematic la activităţile stabilite de comun acord, etc).
Termenul de transmitere a rapoartelor de implementare a PIS este stabilit de către
standard la 3 zile, de la implinirea termenului de o lună pentru raportare ori, după caz, de
la apariţia situaţiei deosebite.

Este responsabilitatea MC/RCP să se asigure că rapoartele de progres sunt transmise

conform planificării şi să solicite întâlniri cu furnizorii de servicii dacă acest lucru se

42
impune. În situaţia în care aceste întâlniri nu sunt suficiente pentru rezolvarea
eventualelor probleme apărute în punerea în aplicare a PIP/PS, este responsabilitatea
MC/RCP să semnaleze aceste probleme şi să solicite sprijinul şefului ierarhic superior.

Asigurarea acestui flux informaţional permanent între toţi membrii echipei

multidiciplinare implicaţi în soluţionarea situaţiei copilului şi familiei este o premisă
importantă pentru identificarea şi intervenţia rapidă la apariţia problemelor în
derularea serviciilor ori activităţilor din PIP/PS (de ex. identificarea de resurse pentru
transportul familiei şi copilului, rezolvarea problemelor logistice sau procedurale). Este
din nou responsabilitatea MC/RCP să se asigure că, odată ce i-a fost semnalată o
problema, un răspuns prompt pentru rezolvarea acelei situaţii este oferit fie de către el
personal, fie de către o persoană/instituţie identificată ca fiind competentă.

În afara colectării permanente a informaţiilor de la toţi furnizorii de servicii, această

etapă a managementului de caz presupune organizarea periodică a unor reuniuni formale
de re-evaluare a situaţiei copilului, respectiv a modului de implementare a PIP/PS,
pentru a măsura progresele făcute şi a revizui aceste planuri, dacă este cazul. Termenul
stabilit pentru aceste re-evaluări periodice este de cel puţin o data la 3 luni, în condiţiile
în care nu apar situaţii deosebite. Orice schimbare semnificativă intervenită în situaţia
copilului implică re-evaluarea cazului în termen de maxim 48 de ore de la apariţia ei. Ca
element de orientare generală, schimbare semnificativă reprezintă orice situaţie care
necesită luarea fără întârziere a unei măsuri cu caracter de urgenţă (de ex. spitalizare,
inclusiv în unităţi medico-sociale, măsură de protecţie specială într-un serviciu
rezidenţial, găzduire în adăposturi pentru victimele violenţei în familie).

Indiferent de felul re-evaluării (trimestrială sau extraordinară), întâlnirile se desfaşoară cu

participarea echipei multidisciplinare stabilită la momentul întocmirii PIP/PS şi au loc în
aceleaşi condiţii de implicare activă a familiei/reprezentantului legal şi a copilului,
respectiv a altor persoane importante pentru copil (ex. AMP/persoana care îngrijeşte
efectiv copilul).

Folosind cadrul oferit de PIP/PS, MC/RCP trebuie să se întâlnească cu familia pentru a

revizui împreună progresele făcute. Membrii familiei trebuie întrebaţi despre percepţia
proprie asupra obiectivelor, activităţilor şi rezultatelor obţinute. Dacă acestea au fost
stabilite în aşa fel încât să poată fi măsurate, ar trebui să existe o percepţie comună asupra
nivelului progreselor făcute. Orice diferenţă între percepţia MC/RCP şi cea a familiei ar
trebui clarificată în scris în minuta de re-evaluare a cazului. MC/RCP ar trebui apoi să
discute orice nevoie de revizuire a PIP/PS. Este din nou o oportunitate pentru familie să
identifice eventuale bariere de participare la implementarea PIP/PS sau să discute orice
problemă nou-apărută sau motiv de îngrijorare pe care îl are.

Raportul de re-evaluare este întocmit, potrivit standardelor, în 24 de ore de la finalizarea

re-evaluării, indiferent că vorbim despre re-evaluările trimestriale ori de cele realizate în
situaţii excepţionale. Acestui termen i se mai adaugă alte maxim 3 zile în care raportul
trebuie atât avizat de şeful ierarhic al MC/RCP cât şi transmis membrilor echipei, familiei
şi, după caz, copilului.

43
Acest proces de re-evaluare a situaţiei familiei poate să fie finalizat doar cu un raport de
re-evaluare care se comunică potrivit celor menţionate în paragraful anterior. Există şi o a
doua situaţie în care, în urma procesului de re-evaluare a situaţiei familiei se stabileşte
necesitatea modificării în consecinţă a PIP/PS. Pentru această situaţie standardul
menţionează faptul că revizuirea PIP/PS trebuie făcută în maxim 48 de ore de la
întocmirea raportului de re-evaluare, trebuie avizată de şeful ierarhic5 şi comunicată celor
implicaţi în acelaşi timp cu raportul de re-evaluare. O a treia situaţie care poate fi întâlnită
cu ocazia re-evaluării este aceea a transformării unui PS într-un PIP (ex. în situaţia în care
pentru un copil care beneficiază de servicii de prevenire se decide că este nevoie de
instituirea unei măsuri de protecţie) ori a unui PIP într-un PS (ex. copil care a beneficiat
de o măsură de protecţie şi a fost reintegrat).

Schematic, etapele şi termenele mai sus prezentate se succed în felul următor:

pentru o situaţie normală:

3 luni

re-evaluare trimestrială

24 h

raport de re-evaluare

max. 3 zile max. 48h 15 zile

revizuire PIP/PS revizuire PIS

24h

avizare şef avizare şef

transmitere celor interesaţi transmitere celor interesaţi

pentru o situaţie exceptională:

48 h

re-evaluare excepţională

24h

raport de re-evaluare

max. 3 zile max. 48h 15 zile

5
În cazul MC, şeful ierarhic superior este coordonatorul compartimentului MC iar în cazul RCP poate fi
coordonatorul compartimentului prevenire SPAS/primarul (dacă nu există SPAS)/coordonatorul
compartimentului prevenire de la DGASPC pentru municipiul Bucureşti.

44
 revizuire PIP/PS revizuire PIS

24h

avizare şef avizare şef

transmitere celor interesaţi transmitere celor interesaţi

Este important de menţionat faptul că, odată cu revizuirea PIP/PS, trebuie avută în vedere
şi eventuala revizuire a PIS (în termen de 15 zile de la primirea PIP/PS) şi respectiv a
contractelor de furnizare a serviciilor (contractul cu familia menţionat la standardul 5.10
şi respectiv cele încheiate de DGASPC cu furnizorii de servicii pentru asigurarea unui
continuum de servicii).
Pe parcursul monitorizării unor cazuri extrem de dificile, se recomandă ca MC să asigure
organizarea unei întâlniri (numită conferinţă de caz) sau a unei teleconferinţe a membrilor
echipei multidisciplinare cu experţi recunoscuţi în domeniul în cauză în vederea
soluţionării cazurilor respective.

Informaţiile obţinute atât prin monitorizarea permanentă cât şi prin reuniunile formale de
re-evaluare trebuie înregistrate în scris, fie prin rapoartele deja menţionate, fie prin alte
instrumente utilizate de MC/RCP. Importanţa consemnării acestor informaţii rezidă în
faptul că ea permite măsurarea progreselor făcute de familie între evaluarea iniţială şi cea
curentă, ca bază pentru luarea deciziilor în fiecare caz.

Sintetizând, colectarea şi organizarea informaţiilor referitoare la progresele familiei

presupune:
- colectarea permanentă a informaţiilor de la toţi furnizorii de servicii
implicaţi,
- implicarea familiei şi copilului în revizuirea progreselor,
- întâlniri formale de re-evaluare periodică,
- consemnarea informaţiilor obţinute.

2) Analiza şi evaluarea progreselor

Odata ce informaţiile au fost colectate, MC/RCP trebuie să le analizeze pentru a putea

determina progresele făcute dar şi pentru a decide cu privire la paşii următori. Evaluarea
progreselor familiei ar trebui să se concentreze pe următoarele arii principale:

a) copilul este în siguranţă (într-un mediu sigur)? Siguranţa mediului familial ar

trebui evaluată în toate etapele managementului de caz, adică cel puţin la primirea
sesizării, la primul contact cu familia, la evaluarea iniţială şi apoi la cea complexă,
la momentul stabilirii PIP/PS, la re-evaluarea situaţiei cazului şi la închiderea
acestuia. Evaluarea siguranţei presupune pentru MC/RCP identificarea şi
examinarea factorilor de risc pentru siguranţa copilului, cu întocmirea în
consecinţă a unui PS sau PIP. La momentul re-evaluării cazului, MC/RCP
analizează aceşti factori pentru a determina dacă au apărut schimbări în situaţia
familiei care să necesite schimbarea sau renunţarea la aceste planuri.

45
b) ce schimbări au apărut în factorii care contribuie la riscul de abuz/neglijare?
Schimbarea se măsoară comparând condiţiile dar şi comportamentele identificate
în timpul evaluării iniţiale şi complexe cu funcţionarea curentă/prezentă a familiei
ca întreg şi respectiv a fiecărui membru a familiei.
c) Ce progrese s-au facut în atingerea obiectivelor şi rezultatelor stabilite prin
PIP/PS? Atunci când obiectivele şi rezultatele sunt specifice, măsurabile, posibil
de atins, realiste şi limitate în timp, acestea pot fi utilizate pentru a determina
nivelul de schimbare. Obiectivele trebuie să indice ce anume în mod specific va fi
diferit în familie atunci când condiţiile şi comportamentele care contribuie la
riscul de abuz/neglijare au fost depăşite/eliminate.
d) Cât de eficiente au fost serviciile propuse în atingerea obiectivelor şi rezultatelor?
Dacă au fost ineficiente, ce modificări trebuie făcute pentru a găsi servicii
folositoare familiei şi/sau copilului? MC/RCP are responsabilitatea evaluării
măsurii în care serviciile au fost furnizate potrivit planificării şi pentru a
determina dacă aceste servicii trebuie modificate pentru a diminua riscul de
abuz/neglijare. Întrebări specifice care ar trebui luate în considerare în acest scop,
pot fi:
- Au fost serviciile furnizate conform planificarii?
- Familia a participat la aceste servicii conform celor agreate în PIP/PS si in
contractul de furnizare de servcii?
- Există o legătură de încredere creată între familie şi furnizorul de servicii?
- Este nevoie de o modificare a serviciilor având la bază schimbările aparute
în familie?
e) Care este nivelul actual de risc în familie? Pe baza schimbărilor făcute de membrii
familiei (în sensul de progrese sau regrese), MC/RCP trebuie să determine nivelul
actual de risc de abuz/neglijare pentru copil. Pentru acest lucru ar trebui
folosiţi/analizaţiă aceiaşi factori care au fost folosiţi în etapa de evaluare iniţială şi
complexă.
f) Factorii de risc au fost reduşi suficient pentru ca familia să-şi poată proteja
singură copilul şi să răspundă în mod adecvat la nevoile lui de dezvoltare? Există
două aspecte care trebuie luate în considerare şi analizate cu aceeaşi atenţie: pe de
o parte este faptul că unul din principalele scopuri ale intervenţiei este acela de a
ajuta familia să schimbe acele comportamente şi condiţii care ar putea conduce la
abuz/neglijare asupra copilului. Pe de altă parte, MC/RCP trebuie să aibă o
atitudine realistă cu privire la ceea ce înseamnă aceste schimbări. Dacă în practică
poate să nu fie posibil să ajuţi o familie să atingă un nivel optim de funcţionare în
relaţie cu absolut toate condiţiile şi comportamentele care pot genera
abuz/neglijare, este însă posibil să ajuţi acea familie să schimbe factorii cei mai
critici astfel încât părinţii să fie capabili să ofere suficientă îngrijire copilului.
Criteriile folosite pentru a închide un caz trebuie să fie minime şi nu optime. Dacă
riscul este redus suficient şi copilul poate fi considerat în siguranţă, atunci cazul
poate fi închis. Continuarea sprijinului pe perioada monitorizării post-servicii de
către alţi specialişti/alte servicii poate fi necesar în unele situaţii chiar şi după ce
cazul a fost închis.
g) Reintegrarea în familie se poate produce într-un timp estimat sau este nevoie de o
planificare a protecţiei speciale pe termen lung? Evaluarea pentru decizia într-un

46
 sens sau în altul trebuie să se bazeze cel puţin pe răspunsul la următoarele
întrebări:
- nivelul actual de risc poate fi redus până la unul care să asigure că familia
poate proteja copilul acasă?
- aspectele pozitive, protective şi punctele tari ale familiei au fost dezvoltate
pentru a răspunde unor viitoare ameninţări la siguranţa copilului?
- suportul social este disponibil pentru a susţine aceste puncte tari şi a
preveni revenirea ameninţărilor la adresa siguranţei copilului?
Aceast ultim punct este unul de răscruce în evoluţia tuturor cazurilor de protecţie
specială deoarece MC trebuie să ia cea mai potrivită decizie pentru situaţia
particulară a fiecarui copil, analizând în ce măsură reintegrarea în familie este în
continuare o perspectivă realistă sau este nevoie de planificarea unei alte forme de
îngrijire stabile şi permanente pentru copil. Standardul stabileşte la 6 luni de la
intrarea copilului în sistemul de protecţie specială (a doua re-evaluare periodică)
momentul la care trebuie luată o decizie pentru integrarea/reintegrarea copilului
într-un mediu familial stabil; în funcţie de decizie, finalitatea PIP rămăne aceeaşi
sau se modifică, acest lucru fiind consemnat în mod explicit.

După evaluarea progreselor făcute de familie si copil MC/RCP trebuie să se consulte atât
cu supervizorul său cât şi cu şeful ierarhic superior asupra deciziilor pe care intenţionează
să le ia cât şi asupra paşilor următori în managementul fiecarui caz.

Standardul 7 - Monitorizarea post-servicii şi închiderea cazului

1. Monitorizarea post-servicii

Etapa monitorizării post-servicii reprezintă o etapă intermediară între intervenţia

susţinută, efectuată în baza PIP/PS, şi momentul închiderii cazului respectiv, contribuind
la consolidarea rezultatelor obţinute prin implementarea PIP/PS dar şi la o dezangajare
treptată a specialistului şi trecerea la auto-susţinere a familiei, eventual cu sprijinul
structurilor comunitare consultative din localitatea în care trăieşte.

Având în vedere faptul că vorbim despre un copil aflat în familia sa, monitorizarea post-
servicii se realizează în baza unui PS atât pentru copilul care a beneficiat de o măsură de
protecţie specială cât şi pentru cel care a beneficiat de servicii de prevenire a separării de
familia sa.

Pentru copilul integrat/reintegrat, PS pentru integrare/reintegrare este întocmit de către

RCP din SPAS de la domiciliul copilului ori din compartimentul prevenire al DGASPC
de sector (în care locuieşte copilul integrat/reintegrat) împreună cu MC care a
implementat PIP-ul pentru copilul respectiv . Ca urmare, responsabilitatea MC pentru un
caz nu ia sfârşit la momentul integrării/reintegrării copilului ci ea continuă pe tot
parcursul monitorizării post-servicii până la momentul închiderii cazului. MC urmăreşte
în continuare calitatea integrării/reintegrării sociale a copilului şi colaborează cu RCP din
comunitatea în care locuieşte copilul cu familia. Acestuia din urmă iî revine

47
responsabilitatea urmăriri modului de implementare a PS pentru reintegrare şi transmiterii
către MC a rapoartelor de monitorizare lunar sau ori de câte ori este nevoie.

Pentru copilul care a beneficiat de servicii de prevenire, PS pentru integrare/reintegrare

este întocmit de RCP care a instrumentat cazul respectiv, el fiind şi direct responsabil
pentru monitorizarea post-servicii.

În eventualitatea în care, în perioada de monitorizare post-servicii, copilul împreună cu

familia/unul dintre membrii familiei se mută în altă localitate, RCP contactează DGASPC
de sector/SPAS/primar din acea localitate pentru a se desemna un RCP din unitatea
administrativ teritorială în care s-au mutat familia şi copilul căruia să-i fie transferată
responsabilitatea monitorizarii calităţii integrării sociale a copilului; acestui nou RCP îi
revine obligaţia întocmirii şi transmiterii către MC a rapoartelor de monitorizare post-
servicii pentru copilul care a beneficiat de o măsură de protecţie. În situaţia în care
familia s-a mutat într-un alt judeţ, MC are obligaţia de a aduce acest fapt la cunostinţa
DGASPC din judeţul/sectorul în care locuiesc în prezent familia şi copilul.

Îndiferent de tipul de caz, pe această perioadă de monitorizare post-servicii, RCP implicat

colaborează cu membrii structurilor comunitare consultative din comunitatea în care
locuieşte familia şi copilul. Perioada pentru care se realizeaza aceasta monitorizare este
de cel puţin 3 luni, ea putând fi extinsă funcţie de evoluţia cazului; responsabilitatea
solicitării acestei extinderi, bazată pe evoluţia cazului în perioada de monitorizare post-
servicii, este a MC/RCP, ea fiind avizată de şeful ierarhic superior6.

În situatia în care se depăşeste perioada minimă de monitorizare mentionaţă de standard,

la finalul celor 3 luni va avea loc o re-evaluare a situaţiei copilului, respectiv a modului
de implementare a PS pentru integrare/reintegrare; de asemenea, orice schimbare
semnificativă intervenită în situaţia copilului implică re-evaluarea cazului în termen de 48
de ore de la apariţia ei. Prevederile standardului 6 cu privire la re-evaluare şi revizuire PS
se aplică prin similitudine.

O situaţie particulară se întâlneşte în cazul copilului adoptat, situaţie în care, spre

deosebire de cazurile „clasice” de integrare/reintegrare, monitorizarea post-adopţie este
realizată de către persoana responsabilă a copilului din cadrul compartimentului post-
adopţie a DGASPC, pentru o perioadă de minim 2 ani.

De asemenea, sunt de menţionat situaţiile în care copilul este incredintat în vederea

adopţiei şi respectiv plasamentele la AM. Aceste două situaţii nu sunt menţionate de
standardul 7 referitor la monitorizarea post-servicii deoarece în aceste cazuri, chiar dacă
vorbim despre o integrare a copilului într-o familie, intervenţia specializată în aceste
cazuri se acorda in cadrul unei masuri de protectie, respectiv o masura de protectie
alternativa-adptia si o masura de protectie speciala-plasamentul la o familie
substitutiva(AM). se
6
În cazul MC şeful ierarhic superior este coordonatorul CMC iar în cazul RCP poate fi coordonatorul
compartimentului prevenire SPAS/primarul (dacă nu există SPAS)/coordonatorul compartimentului
prevenire de la DGASPC pentru Bucureşti.

48
 2. Închiderea cazului

Închiderea cazului are loc în momentul în care procesul de asistenţă şi/sau protecţie a
copilului nu se mai dovedeşte a fi necesar şi familia îşi redobândeşte capacitatea optimă
de autonomie şi funcţionare.
Închiderea cazului reprezintă procesul de încheiere a relaţiei construite între MC/RCP şi
familie si copil precum şi de oferire a oportunităţii pentru familie de a-şi încheia relaţia
cu MC/RCP (şi foarte posibil şi cu instituţia căreia aceştia din urmă le aparţin). În funcţie
de natura relaţiei dintre MC/RCP şi familie şi copil, de ceea ce a fost realizat împreună
până la momentul închiderii dar şi funcţie de modalitatea de închidere a cazului, acest
proces poate genera o gamă variată de sentimente. Cei care au beneficiat de servicii fără
să solicite ei acest lucru este mai puţin probabil să regrete închiderea cazului, spre
deosebire de cei care şi-au conştientizat problemele şi s-au adresat în mod direct şi
personal DGASPC sau primăriei. Din moment ce prima categorie nu a căutat ajutor la
serviciile sociale/autorităţile statului, închiderea cazului poate fi percepută cu uşurarea ca
o presiune din afară a fost îndepartată. Dimpotrivă, dacă MC/RCP a avut abilităţile şi
cunoştintele necesare pentru a depăşi rezistenţa familiei şi a o angaja pe deplin în
intervenţie, este foarte posibil ca acea familie să regrete încheierea cazului. Bineinteles că
acesta este un semn bun pentru că aceste sentimente de regret vor aparea doar dacă
membrii familiei valorizează relaţia lor cu MC/RCP sau munca facută împreună pe
parcursul intervenţiei.

2.1. Modalităţi de închidere a cazului

În general, închiderea cazului va îmbrăca una dintre următoarele 3 modalităţi:

 Închidere. Dacă toate obiectivele prevăzute de PIP/PS au fost atinse şi rezultatele
dorite au fost obţinute sau dacă familia nu se simte capabilă sau nu doreşte să
continue intervenţia pentru atingerea lor şi există suficiente motive ca acel copil
să fie considerat în siguranţă (chiar dacă mai pot exista unele riscuri de
abuz/neglijare) atunci MC/RCP poate considera oportună/potrivită încheierea
relaţiei cu familia respectivă. Aceasta înseamnă ca familia este capabilă să se
descurce singură şi nu va continua să lucreze, dupa închidere, cu alţi furnizori de
servicii.
 Referire. Dacă familia este capabilă sau dispusă să continue să lucreze cu alţi
furnizori de servicii pentru deplina realizare a unor obiective/rezultate care nu au
fost înca îndeplinite, atunci MC/RCP va lucra cu familia pentru a identifica alte
strategii de susţinere a familiei. Acestea pot include referirea la alţi furnizori de
servicii, publici sau privaţi dar pot reprezenta şi identificarea unui suport informal
(ex. alţi membri ai familiei, prieteni, vecini, etc) care să-i încurajeze şi să-i
ghideze mai departe.
 Întrerupere de către familie. Dacă familia este cea care a solicitat sprijin şi la un
moment dat ia decizia unilaterală de încheiere a relaţiei cu serviciile sociale, acest
lucru poate fi comunicat direct sau prin comportamentul familiei. Spre exemplu,
membrii familiei pot, în mod gradual sau brusc, să nu mai participe la întâlniri
stabilite de comun acord cu ei şi să nu răspundă la încercările sustinute ale

49
 MC/RCP de continuare/menţinere a intervenţiei. MC/RCP trebuie să se consulte
atât cu supervizorul cât şi cu şeful ierarhic superior7 pentru a vedea care este
răspunsul instituţiei pentru fiecare astfel de situaţie în parte. Întreruperea de către
familie a procesului de asistenţă este cel mai puţin dorit tip de închidere a unui
caz dar el este menţionat pentru că poate să apară uneori. Totuşi, familia nu poate
să întrerupă în mod legal acordarea unor servicii atâta vreme cât aceste servicii au
fost dispuse de către instanţa judecătorească.

Dat fiind faptul că am menţionat ideea întreruperii relaţiei dintre MC/RCP şi familie mai
menţionăm o situaţie în care aceasta poate să apară, chiar dacă nu constituie neapărat o
situaţie de închidere a cazului. Este vorba despre situaţiile excepţionale de schimbare a
MC/RCP (transfer de caz) când, finalizarea relaţiei dintre primul MC/RCP şi familie ar
trebui să includă dezvoltarea unei noi relaţii cu MC/RCP căruia îi va fi transferat cazul.
Dacă MC/RCP care a lucrat iniţial cu cazul a dezvoltat o bună relaţionare cu membrii
familiei, este de dorit ca atât acesta cât şi noul responsabil să participe împreună la cel
puţin o întâlnire comună pentru a-şi prezenta colegul clientului.

2.2. Procesul de închidere a cazului

Inchiderea cazului se realizează în baza unor criterii de închidere a cazului care sunt
aceleaşi ca şi pentru evaluarea de început a situaţiei copilului şi familiei. Când, la finalul
procesului de reintegrare, copilul este fericit în familie, mănâncă, este tratat în acelaşi fel
ca ceilalţi copii din familie, merge la şcoală, este integrat în comunitate (are prieteni, se
joacă, participă la activităţile de grup), nu există probleme legate de siguranta lui in
familie şi cel puţin un membru al acesteia realizează un venit, cazul poate fi închis.
MC/RCP ar trebui să ia în considerare cel puţin următoarele aspecte în închiderea unui
caz:
 Sumarizarea reducerii nivelului de risc pentru copil – discutaţi cu familia
rezultatele concrete obţinute în acest sens, subliniind schimbările pozitive apărute
atât în comportamentul membrilor familiei cât şi în condiţiile generale.
 Sumarizarea obiectivelor îndeplinite – discutaţi obstacolele întâlnite şi
concentrativă pe succesele şi cunoştinţele dobândite de membrii familiei pe
parcursul intervenţiei.
 Sumarizarea paşilor făcuţi pentru rezolvarea problemei – reamintiţi familiei care
au fost etapele pe care le-au parcurs precum şi metodele pe care le-au folosit
pentru a le putea utiliza în eventualitatea apariţiei în viitor a unor probleme.
 Considerarea oricăror nevoi sau motive de îngrijorare rămase – ajutaţi membrii
familiei să planifice modul în care schimbările pozitive vor fi menţinute. Discutaţi
orice potenţial obstacol pe care aceştia ar putea să-l întâlnească dar şi strategii
pentru depăşirea acestuia.

Pentru a exemplifica modul de angajare al familiei în închiderea cazului, pot fi luaţi în

considerare următorii paşi:
7
In cazul MC seful ierarhic superior este Coordonatorul compartimentului MC iar in cazul RCP poate fi
coordonatorul compartimentului prevenire SPAS/primarul (daca nu exista SPAS)/coordonatorul
compartimentului prevenire de la DGASPC din municipiul Bucuresti.

50
  Organizarea unei întâlniri cu familia pentru a discuta închiderea cazului.
 Anticiparea unei eventuale crize în familie rezultată din independenţa dobândită
de familie odată cu închiderea cazului.
 Sumarizarea progreselor făcute ca rezultat al intervenţiei DGASPC/primăriei.
 Referirea familiei pentru obţinerea oricăror resurse suplimentare necesare.
 Păstrarea unei „uşi deschise” pentru eventualitatea unor servicii necesare în viitor,
inclusiv prin furnizarea unor date de contact corespunzatoare.

Orice proces de închidere a unui caz trebuie să includă un sumar (raport de închidere a
cazului) care să cuprindă cel puţin:
 sinteza motivelor iniţiale pentru care a fost deschis cazul.
 Natura serviciilor oferite şi activităţile desfăşurate de diferiţi practicieni şi de
familie pe parcursul intervenţiei.
 Descrierea nivelului progreselor înregistrate în raport cu obiectivele şi rezultatele
din PIP/PS.
 Sumarizarea oricăror altor semnalări de abuz/neglijare care au apărut în cursul
intervenţiei.
 Evaluarea nivelului de risc şi siguranţă de la momentul închiderii cazului.
 Probleme sau obiective care au rămas nerezolvate sau neindeplinite
 Motivele si modalitatea de inchiderea cazului
 Modul de organizare cu familia a procesului de inchidere a cazului, inclusiv
strategii pentru problemele si obiectivele ramase nerezolvate/neindeplinite dar si
pentru pastrarea rezultatelor pozitive obtinute.

Raportul de inchidere a cazului sta la baza deciziei autoritatilor competente 8 de incetare a

oricarei interventii in cazul respectiv (inchidere); decizia este luata pe baza recomandarii
MC/RCP, recomandare avizata de catre supervizor si de catre seful ierarhic superior9 al
acestora. Odata obtinuta decizia de inchidere a cazului este tot responsabilitatea MC/RCP
de a comunica aceasta decizie pe de o parte familiei si copilului, pentru luare la
cunostinta, iar pe de alta parte SEI, pentru inregistrare in CMTIS.

STANDARDUL 8 Recrutare si angajare

Recutarea de personal pentru CP/CEI/CMC/ presupune un proces de căutare, localizare,

identificare şi atragere a candidaţilor potenţiali, din care urmează să fie aleşi acei
candidaţi care corespund cerinţelor prevăzute în SMO privind managementul de caz şi
prezentul ghid cât şi a SMO pentru TC şi ghidul de implemetare a acestora.

Selecţia de personal trebuie făcută avându-se în vedere politica judeţeană/locală de

redistribuire/reconversie a personalului din sistemul de servicii de protecţie a copilului.
8
DGASPC pentru cazurile de protectie speciala, respectiv primarie pentru cazurile de prevenire
9
In cazul MC seful ierarhic superior este Coordonatorul compartimentului MC iar in cazul RCP poate fi
coordonatorul compartimentului prevenire SPAS/primarul (daca nu exista SPAS)/coordonatorul
compartimentului prevenire de la DGASPC din municipiul Bucuresti.

51
Numărul de posturi necesar CP/CEI/CMC/ se regăseşte în Statul de funcţii al
DGASPC/SPAS care se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean/local/local al
sectorului Municipiului Bucureşti.

Statul de personal al CP/CMC poate fi completat în întregime cu MC/RCP angajaţi ai

DGASPC sau poate include şi personal angajat în baza unui contract de furnizare de
servicii de management de caz, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

La momentul constituirii CMC se asigură preluarea specialiştilor care întrunesc condiţiile

pentru a fi manageri de caz din alte compartimente ale DGASPC iar posturile rămase
vacante se ocupă prin concurs, în condiţiile legii, sau se încheie contracte de furnizare de
servicii de management de caz.

Contractele de furnizare de servicii de management de caz pot fi încheiate, respectând

procedurile prevăzute de legislaţia în vigoare, cu asistenţi sociali persoane fizice
autorizate (PFA), cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile care îşi
desfăşoară activitatea în regim de liberă practică conform Legii 466/2004 privind statutul
asistentului social. De asemenea, pentru acoperirea nevoilor de personal ale CMC, se pot
încheia contracte de colaborare cu OPA care au aprobat, prin statut, furnizarea de servicii
de management de caz.

In ceea ce priveste numarul de angajati, atat pentru CMC cat si pentruCP, angajatorul
trebuie sa asigure respectarea prevederilor SMO privind managementul de caz. .

Numărul total de MC/RCP angajati sau care se afla in relatii contractuale cu

DGASPC/SPAS trebuie să fie suficienti astfel încât in responsabilitatea fiecarui MC/RCP
să fie maxim 30 de cazuri active. In acest numar nu sunt cuprinse cazurile aflate in
monitorizare post-servicii.

Prin cazuri active intelegem derularea implementarii PIP/PS, prin punerea in practica a
activitatilor stabilite pentru atingerea obiectivelor propuse.

Structura de personal a CEI este asigurată prin preluarea personalului din cadrul altor
servicii (Telefonul Copilului si echipa mobila a acestuia, personal din cadrul Registraturii
Generale, daca e cazul). Pe linga cerintele specifice pentru personalul care asigura
activitatile de inregistrare, structura de personal a CEI trebuie sa respecte in mod
particular cerintele SMO si ale ghidului metodologic pentru TC.

In vederea asigurarii functionarii corespunzatoare a CEI, DGASPC poate incheia

contracte sau conventii de colaborare cu specialisti din afara structurii DGASPC, in baza
calificarii si experientei acestora, in conformitate cu cerintele specifice ale CEI/TC.

Coordonatorul CEI si directorul executiv al DGASPC se asigura ca numarul personalului

este suficient si structura compartimentului corespunde cerintelor pentru o buna
functionare. Aceste cerinte sunt stabilite în funcţie de statisticile DGASPC privind

52
volumul si problematica solicitărilor/sesizarilor/referirilor/notificarilor/autosesizarilor, a
necesităţii asigurării permanenţei şi a efectuării verificărilor precum şi a intervenţiilor în
caz de urgenţă efectuate de echipa mobilă TC.

Pentru fiecare pozitie din statul de functii exista o fisa a postului in care sunt prevazute
clar rolurile si responsabilitatile fiecarui angajat, prevederi clare privind respectarea
securitatii si confidentialitatii informatiilor in cadrul CP/CEI/CMC, in conformitate cu
legislatia in vigoare referitoare la protectia utilizarii datelor cu caracter personal.

Prevederile fisei postului sunt aduse la cunostinta fiecarui angajat pentru postul pe care il
ocupa, de catre coordonatorul compartimentului. Fiecare angajat confirma de luare la
cunostinta prin semnarea fisei postului.

Standardul 9 Formare initiala si continua

Toate standardele minime obligatorii, elaborate pentru serviciile din domeniul protecţiei
şi promovării drepturilor copilului, acordă un loc important formării, dezvoltării şi
profesionalizării resurselor umane care intervin în sistemul de protecţie a copilului, prin
formarea profesională iniţială (de iniţiere) şi continuă, arii de interes cu proceduri de
implementare şi indicatori de realizare clar definiţi.

Formarea profesională trebuie abordată ca o necesitate obiectivă impusă de creşterea

calităţii serviciilor oferite în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului,
urmărindu-se ca toate serviciile pentru copil, din oricare din domeniile de interes pentru
acesta, să respecte standarde minime prevăzute prin reglementări legale, care să fie
verificate în mod periodic într-un sistem competent, coerent şi unitar.

Asigurarea formării profesionale reprezintă o responsabilitate a angajatorilor, prevăzută

în Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare şi este
reglementată de Ordonanţa nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor,
cu modificarile si completarile ulterioare.

Formarea profesională se organizează prin programe de iniţiere, calificare, perfecţionare

şi specializare ce cuprind totalitatea activităţilor de pregătire teoretică şi/sau practică.
Din perspectiva managementului de caz, obiectivele formării şi dezvoltării profesionale
se concentrează pe consolidarea competenţelor coordonatorului CP/CEI/CMC, cat si a
MC,RCP si a personalului din cadrul CEI în scopul creşterii performanţei şi calităţii
serviciilor oferite în interesul superior al copilului.

La momentul înfiinţării compartimentului CMC, DGASPC asigură preluarea

specialiştilor care întrunesc condiţiile pentru a fi manageri de caz din alte compartimente
ale DGASP iar pentru posturile ramase vacante recrutează personal respectând condiţiile
prevăzute de Legea 466/2004 privind statutul profesiei de asistent social şi SMO privind
managementul de caz (vezi capitolul recrutare şi angajare).

53
DGASPC/SPAS/OPA are obligaţia de a asigura, din bugetul propriu, formarea iniţială
(de iniţiere) în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului pentru
coordonatorul CP/CEI/CMC, pentru MC sau RCP.

Fiind o activitate cu caracter intern, această formare se poate realiza cu resursele umane
ale SPAS/DGASPC/OPA, fără a apela la un furnizor de formare autorizat, evitându-se nu
doar costurile suplimentare, ci şi riscul de a organiza un curs preponderent teoretic şi care
nu abordează prea clar problematica si aspectele practice ale managementului de caz.

Fiecare MC/RCP beneficiază de pregătire la angajare pentru a înţelege misiunea şi rolul

CP/CMC si relaţia cu alţi specialişti din cadrul serviciilor destinate respectării şi
promovării drepturilor copilului. Coordonatorul CP/CEI/CMC are responsabilitatea
propunerii spre aprobare directorului executiv/coordonatorului SPAS a unui pachet de
informaţii de bază, care trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente: misiunea
CP/CEI/CMC, beneficiarii, partenerii, fişa postului, MOF, ROI. Coordonatorul
CP/CEI/CMC va evalua, în scris, la finalul perioadei de pregătire însuşirea informaţiilor
de către personalul CEI si de MC/RCP.

DGASPC/SPAS/OPA asigură din bugetul propriu, pentru fiecare MC, (inclusiv pentru
coordonator)/ RCP participarea la programe de formare continuă, în funcţie de nevoile
evaluate.

Evaluarea nevoilor şi a ofertelor de formare are caracter continuu, fiind una dintre
priorităţile coordonatorului CP/CEI/CMC. Coordonatorul CP/CEI/CMC împreună cu
supervizorul promovează o atitudine pozitivă faţă de învăţarea permanentă şi vor încuraja
echipa să recunoască dificultăţile cu care se confruntă în raport cu complexitatea
cazurilor. Coordonatorul redactează anual un raport cu privire la nevoile de formare ale
personalului pe care îl pune la dispoziţia DGASPC/SPAS/OPA. Nevoile de formare pot
fi :
- nevoi recunoscute de angajaţi, care întâmpină dificultăţi în munca cu copiii şi
familiile acestora/reprezentanţii legali sau cu alţi profesionişti implicaţi în
realizarea obiectivului PIP/PS,
- nevoi rezultate în urma sau evaluării externe a activităţii CP/CEI/CMC care pot
evidenţia disfuncţionalităţi la remedierea cărora se poate ajunge prin formarea
continuă a personalului,
- nevoi considerate prioritare de către DGASPC/OPA/SPAS sau Autoritatea
Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în urma modificării strategiilor
şi a planurilor de acţiune.

Ofertele de formare se selecţioneaza cu prioritate din cele avizate de către ANPDC

urmând ca formatorii, publici şi privaţi, să fie contractaţi de către DGASPC/SPAS/OPA în
funcţie de nevoile de formare identificate.

DGASPC/SPAS/OPA are obligaţia să asigure, din bugetul propriu, participarea MC/RCP

la programe de formare continuă în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor

54
copilului, programe care să cuprindă cel puţin 42 ore anual. De asemenea, coordonatorul
CMC/MC/RCP beneficiază în mod obligatoriu, anual, de cel puţin 42 ore de formare
continuă în metoda managementului de caz. În cazul RCP, formarea continuă va avea în
vedere şi teme specifice: identificarea factorilor de risc pentru abuz, neglijare, separarea
copilului de familia sa şi administrarea serviciilor de prevenire de la nivel local.

DGASPC/SPAS/OPA va încuraja şi facilita participarea MC/RCP la seminarii, schimburi

de experienţă şi reţele profesionale.

Coordonatorul CP/CEI/CMC precum si MC/RCP va depune la dosarul de personal

diploma/certificatul prin care atestă participarea la programul de formare continuă,
competenţa obţinută şi evaluarea la finalul programului.

Se recomandă ca DGASPC/SPAS să încheie parteneriate de colaborare cu facultăţile de

asistenţă socială prin care să se faciliteze posibilitatea desfăşurării stagiilor de practică ale
studenţilor în cadrul CP/CEI/CMC. La încheierea contractelor de parteneriat se va avea în
vedere si Legea nr. 195/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

Standardul 10 Supervizare

Supervizarea profesionala

In majoritatea actelor normative si a practicilor profesionale din domeniul social

este mentionata supervizarea ca un element de buna practica si de optimizare a actiunii
sociale in beneficiul clientului.
In managementul de caz, ca si ansamblu de masuri menite sa sprijine clientul in
virtutea respectarii drepturilor omului astfel incat sa depaseasca situatia de dificultate in
care se afla, supervizarea a fost introdusa in vederea sprijinirii managerilor de caz si a
responsabililor de caz prevenire in instrumentarea cazurilor si pentru a duce mai departe
mesajul de promovare al supervizarii in toate domeniile, mai ales in cel social si in
special in protectia copilului.

Fara sa insistam prea mult asupra beneficiilor supervizarii, amintim doar cateva
dintre rolurile supervizorului care au determinat adoptarea acestei practici ca o conditie
obligatorie a desfasurarii oricarei interventii sociale.
Astfel, printre rolurile supervizorului il regasim pe acela de igienizare, oxigenare
a intervenantilor de sentimentele grele sau de dificultatile de relatie inerente oricarei
interventii sociale si ca urmare, in loc de blocarea cazului in scenarii neadecvate, se
obtine instrumentarea lui pentru atingerea obiectivului de bunastare a clientului in cel mai
scurt timp si in conditii de maxima calitate.

Pe de alta parte supervizarea realizata pentru coordonatorii de compartimente ii

poate ajuta pe acestia sa surprinda elementele care pot pune in pericol functionarea
institutionala, sa gaseasca solutiile cele mai eficiente, sa ia deciziile cele mai bune astfel
incat organizatia, indiferent care ar fi ea, DGASPC, SPAS sau OPA, serviciu,

55
departament, etc, sa poate sa mentina cadrul eficient sau sa optimizeze conditiile de
asigurare a calitatii.

Supervizarea este folosita si ca experienta de invatare si de fapt e chiar o reala

oportunitate de invatare reflexiva in care experienta profesionala se imbina cu analizarea
ei si reconsiderarea ei practica si teoretica pe masura invatarii. Adultii invata in raport cu
nevoile imediate, supervizarea trebuie sa raspunda acesteia cu efecte pe termen lung,
astfel incat, lucratorii sociali oricare ar fi ei sa poata, creativ, sa isi dezvolte competentele
profesionale si atitudinea fata de fiecare caz in parte.

Ce fel de supervizare, care sunt modelele, perspectivele

Supervizare din punct de vedere etimologic inseamna “a vedea de deasupra” a privi

lucrurile detasat si a vedea intreaga perspectiva coerenta. Pe masura ce se implementeaza,
supervizarea devine un element de analiza si sinteza, de regrupare a elementelor disparate
si incoerente sau fara sens.

“Supervizarea este principala modalitate prin care un supervizor desemnat de organizatie

autorizeaza activitatea individuala si colectiva a personalului si asigura respectarea
standardelor de calitate. Obiectivul este crearea posibilitatii ca angajatii sa-si poata
desfasura activitatea în conformitate cu fisa postului, cu maximum de eficienta posibila.
Nucleul procesului de supervizare îl constituie reuniunile periodice organizate intre
supervizor si supervizat(i). Persoana supervizata este participant activ la acest proces
interactiv.”- (Brown si Bourne cit Aurora Toea)

O definiţie generală

Din punct de vedere istoric, in lumea vestică, supervizarea are o tradiţie îndelungată.
Deja în timpul celui de al doilea Război Mondial, o mare doamnă a supervizării, Bertha
Reynolds (1942) a scris despre supervizare şi diferitele faze ale procesului de
supervizare. Rezultatul acestor scrieri a fost o carte, până recent utilizată ca şi curs în
supervizare. Cuvântul supervizare apare însă menţionat mult mai devreme. După
Kadushin (1992) cuvântul apare menţionat în titlul unei cărţi, deja în 1904.

In acceptiunea actuala, supervizarea este o activitate de formare continuă / consiliere

legata de activitatea profesională şi orientată spre sarcini profesionale sau de pregătire
profesională. Supervizarea ajuta la reflexie în activitatea profesionala, pentru ca individul
să poată activa eficient şi cu satisfacţie în viaţa personală si să-şi integreze mai bine
activitatea cu viaţa personală. Supervizarea este circumscrisă conceptului actual de
formare continuă.
În acest context devine o relaţie de tip dialog creativ între supervizor şi cel / cei
supervizaţi în care este promovată dezvoltarea profesională şi munca celui supervizat.

Alte definitii

56
Multe categorii profesionale au produs propria definitie despre supervizare de exemplu,
UKCC Colegiul Asistentelor Medicale in Marea Britanie, sustine ca « supervizarea clinica
aduce practicienii si supervizorii experiementati pentru a refelecta impreuna asupra
practicii . Supervizarea urmareste identificarea solutiilor la diferite probleme, dezvoltarea
practicii si cresterea gradului de intelegerea a diferitelor probleme profesionale ».

Asociatia Britanica a Consilierii si Psihoterapiei defineste supervizarea ca si « un cadru

formal pentru consilieri in care sa poata discuta in mod regulat despre activitatea lor, cu
cineva care este mai experimentat in consiliere si supervizare. Sarcina este de a lucra
impreuna pentru a asigura si dezvolta eficienta consilierilor in relatia cu clientul. Agenda va
cuprinde activitatea de consiliere si sentimentele legate de aceasta munca, impreuna cu
reactiile supervizorului, comentariile si confruntarea. In acest sens consideram supervizarea
ca un proces care mentine standardele adecvate de consiliere si o metoda de consultare care
diversifica orizonturile unui practician experimentat »

Unul din elementele cheie ale acestei definitii este acela ca rolul capital al supervizarii este
acela de a proteja interesele clientilor. Se vorbeste de interesul superior al clientului.

Una din definitiile care acopera pana in prezent toate abordarile si aspectele, functiile este ,
dupa Linda Steen urmatoarea (Bernard si Goodyear) :

“O interventie care este asigurata de un senior membru al unei profesii unui junior
membru al aceleiasi profesii. Relatia este evaluativa, intinsa ca durata, si care isi propune
sa atinga diferite obiective simultane pentru a dezvolta functionarea profesionala a
juniorului, pentru a monitoriza calitatea serviciilor oferite catre clienti si sa serveasca ca
si poarta de intrare , de selectie, de filtru, pentru cei care doresc sa urmeze o anumita
cariera ».

Pentru ce supervizare

Supervizarea aduce un câştig calitativ în ceea ce priveşte:

 reflexia asupra activităţii si lărgirea competenţei profesionale;
 promovarea resurselor individului si /sau grupului;
 managementul de criză: reflexie, înţelegere şi depăşirea situaţiilor profesionale
dificile (cazul dificil, condiţia critică, etc.);
 îmbunătăţirea climatului de muncă;
 susţinerea unui demers adecvat privind sursele de stres şi solicitările din
activitatea profesională;
 prevenirea demotivării/epuizarii profesionale (“burn out”);
 adaptarea la diferite activităţi, roluri, sarcini si funcţii profesionale;
 formularea de scopuri, dezvoltarea de strategii profesionale şi personale;
 îmbunătăţirea competenţelor sociale;
 depăşirea unor situaţii de conflict între viaţa profesională şi cea personală.

57
 O’Donoghue, asistent social care a dezvoltat supervizarea profesionala la nivelul
activitatilor de asistenta sociala din Noua Zeelanda., se raporteaza la 4 perspective ale
supervizarii pe care le mentioneaza in lucrarile sale:
- perspectiva organizationala,
- perspectiva situationala,
- perspectiva personologica si
- perspectiva interactionala.

Insa, cea mai comuna este perspectiva organizationala care pune in discutie supervizarea
in termeni de functii, roluri, obiective organizationale. Adica supervizarea priveste in
ansamblu mecanismele, structurile, corpusul organizational (« Supervizarea asigura faptul
ca iti indeplinesti rolurile, functiile in conformitate cu cele ale organizatiei »).

Perspectiva situationala poate fi considerata urmatoarea, conform careia supervizarea

este vazuta ca o a doua opinie atunci cand te simti blocat intr-o problema sau cand te
poate ajuta sa te redresezi pe linie dreapta atunci cand vrei sa rezolvi o problema legata
de client.

Perspectiva personologica, este cea care cladeste supervizarea ca abordare bazata pe

experienta si caracteristicile persoanelor pe care le integreaza in procesul de supervizare si
il influenteaza, asa cum influenteaza practica profesionala. De exemplu, MC/RCP ar putea
raspunde in virtutea acestei perspective astfel : “ supervizarea este menita a ma ajuta sa
discut orice de natura personala care ar putea influenta relatia mea profesionala cu
clientul”.
Cu alte cuvinte, un MC/RCP ar putea spune:« Pentru mine este primordial faptul ca
instrumentul major in rolul meu de MC/RCP sunt de fapt eu insumi . Sunt cateva tare care
vin impreuna cu acest instrument, adica eu, si vreau sa fiu constient de cele mai incomode
tare. In interactiunea mea cu clientii vreau sa fiu sigur ca nu inclin niciodata balanta
indiferent ce se intampla, in favoarea exprimarii acestor predilectii personale »10.

De retinut!
Supervizarea creste calitatea interventiei prin reflectie, dicutii pe cazuri, imbunatateste
climatul de munca, comunicarea interdisciplinara, ajuta in procesul de luare a deciziilor.

Cine sa faca supervizare si in ce cadru

In Romania supervizarea tinde sa devina o competenta superioara de dezvoltare

profesionala si poate fi desfasurata de supervizori pregatiti in mod special sa devina
“educatori de reflectie” cum ii numeste Linda Steen. Insa supervizarea poate fi realizata si
de persoane cu o extraordinara expertiza intr-unul din domeniile sociale, protectia
copilului, familie, si in speta un anumit palier de interventie, de exemplu copil abuzat, si
pot interveni cu supervizare astfel ajutand reflectia si desfasurarea cazurilor respective.

Ce este important de retinut este faptul ca supervizorul, dupa toate analizele facute pana in
prezent, este bine sa fie contractat din afara institutiei, pentru obiectivitate, care altfel este

10
Adaptare dupa O’Donoghue

58
alterata daca se constituie relatii de subordonare fata de cineva din institutie. El poate fi
implicat prin contract de supervizare, pe perioade limitate de timp in functie de nevoile
institutiei dar trebuie avut in vederefaptul ca supervizarea este un proces profesional
continu.

Pentru supervizarea de grup este posibil sa implicam profesionisti cu aceeasi calificare

profesionala sau putem organiza supervizari de grup cu profesionisti diferiti, membri ai
aceleiasi echipe.

Deci, supervizarea poate fi de grup sau individuala.

Daca unul din membrii echipei doreste sueprvizare individuala, nu poate face acest lucru cu
acelasi supervizor care face si supervizarea grupului profesional din care face parte.

Numarul de membri ai grupului de supervizare in cazul in care se desfasoara in grup nu

trebuie sa depaseasca mai mult de 8-10 persoane. Numarul mare impiedica crearea unei
dinamici de reflectie de grup.

Există tipuri diferite de supervizare

Bogdan Lucaciu, pornind din modelul supervizării în psihoterapie, cel mai mult
experimentat până în prezent la noi în ţară putem deosebi mai multe modalităţi:
 Supervizare didactică care se adresează în general, psihologilor / psihoterapeuţilor
în formare;
 Supervizarea didactică practică a profesioniştilor în care un practician lucrează cu
un coleg în prezenţa unui supervizor - formator, în cadrul unui stagiu intensiv de
formare;
 Supervizarea directă a lucrului cu clientul în care un practician lucrează cu un
client real / grup real în prezenţa supervizorului – formator;
 Supervizare profesională amânată în care un practician relatează o situaţie sau un
caz trăit în realitate (analiza unor înregistrări precum casetă video, joc de rol,
analiza procesului etc.);
 Supervizare individuală ce permite aprofundarea stilului specific al celui
supervizat în care se are în vedere nivelul de competenţă, condiţia de
contratransfer în psihoterapie, etc.;
 Intervizarea în care doi practicieni de acelaşi nivel se supervizează reciproc,
ascultându-se unul pe celălalt şi clarificându-şi anumite probleme;
 Supervizare în grup care permite discuţii privind mai multe cazuri cu diferite
aspecte specifice, lărgind câmpul de experienţă profesională cu aportul conjugat al
mai multor practicieni.

Aspecte ce tin de organizarea sesiunilor de supervizare

Coordonatorul CP/CEI/CMC va avea la indemana o lista cu posibili supervizori pe care

va trebui sa o supuna consultarii echipei profesionale astfel incat membrii echipei sa

59
poata decide asupra unui supervizor care sa isi asume acest rol. Alegerea motiveaza
participarea la sesiuni.

Organizarea sesiunilor va trebui facuta cel putin o data / luna deoarece sunt elemente de
practica care se acumuleaza iar dezvoltarea profesionala devine un process fara
intreruperi . Coordonatorul trebuie sa se asigura ca toate conditiile pentru desfasurarea
sesiunilor trebuie asigurate.

Un aspect al relatiei coordonator-supervizor: Va recomandam ca supervizorul sa nu va

faca rapoarte analitice sau sa va “dea” raportul permanent a ceea ce se spune in
supervizare deoarece se pierde increderea angajatilor si deschiderea pentru discutarea
unor aspecte foarte delicate din activitatea profesionala pe care ei doresc sa le discute mai
degraba in cadrul suportiv oferit de supervizare decat in cel formal autoritar presupus de
relatiile de subordonare fata de dumneavostra. Cu alte cuvinte nu se recomanda
participarea coordonatorului la sesiunile de supervizare.

Este indicat ca o sesiune de supervizare sa aiba loc cel putin o data pe luna cu o durata de
45 de minute pentru cea individuala sau 1,5 ore pentru cea de grup.

Supervizarea are rolul de a-i face constienti pe consilieri de aspectele organizationale, de

impactul organizatiei / sistemului in care lucreaza asupra muncii lor si asupra clientilor.
Ea trebuie sa raspunda la intrebari de genul : cum poate aborda supervizarea punctele
critice ale muncii consilierului intr-o anumita organizatie, cum se pozitioneaza
consilierul, dar si supervizorul fata de organizatie ?

Contractul de supervizare

Exista de fapt doua tipuri de contracte:

1. Cel formal institutional care reglementeaza interventia supervizorului in cadrul
institutiei; Angajatorul contracteaza serviciul de supervizare cu respectarea procedurilor
prevazute de legislatia in domeniu. 2. Contractul realizat intre supervizor si fiecare
suervizat in care exista elemente de confidentialitate, obiective de supervizare, principii si
reguli, rezultate asteptate, etc.

Modelul de mai jos cuprinde itemi ce pot fi prezenti in ambele contracte; la alegerea
fiecarei institutii se va realiza un model de contract intre angajator si supervizor si
respectiv intre supervizor si supervizat in functie de nevoi, abordari, posibilitati. Ceea ce
este important de subliniat inca o data este ca etica profesionala in supervizare impune ca,
alaturi de contractul formal sa existe si acesta, intre supervizor si supervizat, pentru ca se
creeaza cadrul relatiei de alianta direct cu supervizatul si stabileste reguli de comunicare
si de conduita in supervizare si valorizeaza supervizatul ca subiect independent si cu o
inscriere motivata pe scara unei dezvoltari personale si profesionale.

Aspecte care pot fi mentionate in contract sau ca puncte de plecare in discutia preliminara
supervizarii si care pot deveni puncte in contract:

60
 1. Tipul supervizarii, de grup sau unu-la-unu, etc
2. Reguli de baza privind confidentialitatea
3. Adecvarea tipului de supervizare fata de nevoile clientului
4. Orientarea teoretica, metodele si tehnicile care vor fi folosite;
5. Accent pus pe supervizare gen accent pus pe proces, continut sau relationare;
6. Aspecte practice gen cadrul fizic, frecventa, durata, luarea de notite, remuneratii ;
7. Obiective, scopuri ale supervizarii – SMART (specifice, masurabile, de atins,
relevante si limitate in timp);
8. Discutii cu privire la experienta anterioara de supervizare cu scopul de a promova
supervizarea respectiva ca si o experienta de dezvoltare personala si profesionala;
9. Conditii de exprimare a anxietatii;
10. Drepturi si responsabilitati ale supervizatului si supervizorului;
11. Cum va fi evaluata si masurata eficienta supervizarii;
12. Cum vor fi gestionate de supervizor si supervizat anumite situatii conflictuale,
fracturi ale aliantei de supervizare
13. Politici anti-discriminatorii si declaratii de buna practica;
14. Codul Etic in supervizare
15. Cum va fi gestionata incompetenta sau slaba pregatire profesionala de catre ambii
protagonisti, supervizat si supervizor
16. Conditii de renegociere a contractului
17. In conditiile unei supervizari de grup urmatoarele aspecte merita luate in
consideratie:

• Marimea grupului
• Timpul alocat
• Cine este facilitatorul grupului
• Responsabilitati privind gestionarea fenomenelor de grup.

Odata ce echipa cat si angajatorul (furnizorul de servicii) agreeaza un anumit supervizor,

este recomandat, inainte ca sa fie incheiat contractul intre furnizorul de servicii si
supervizat, supervizorul sa aiba o intalnire cu viitorii sai supervizati cu scopul de a afla
nevoile, asteptarile, motivatiile acestora. Scopul acestei intalniri prealabile ar fi acela de a
clarifica termenii contractului ce urmeaza a fi incheiat intre angajator si supervizor.

Urmatoarele intrebari pot fi formulate de catre supervizor inainte de inceperea procesului

de supervizare:
1. Care sunt asteptarile voastre? Ce dorinte aveti? De ce acum?
2. Care sunt obiectivele dumneavostra?(se cere o formulare pozitiva)
3. Ce ati facut pana acum pentru a va atinge scopurile?
4. Sunteti motivati ca sa va atingeti scopurile sau sunteti fortati sa o faceti?
5. Ce vreti sa schimbati: in dumneavostra, la comportamentul celorlalti, in situatiile prin
care treceti?
6. A fost ceva care a determinat o schimbare cu success?
7. Ce sunteti gata sa investiti pentru a va atinge scopul?
8. Cum vor recunoaste ceilalti ca ati schimbat ceva?
9 Cum va veti da seama ca ati schimbat ceva?

61
Exista foarte multe argumente in favoarea incheierii unui contract de supervizare intre
supervizat si supervizor, care, in mod obisnuit, trebuie realizat “ca la carte” asa cum
recomanda manualele si tratatele de supervizare. Cele mai importante argumente in
favoarea acestei idei sunt:

1. contractul pregateste procesul pentru situatia in care supervizatul si supervizorul

au dorinte si asteptari diferite cu consecinte neplacute si chiar cu riscul de a
fractura alianta din supervizare;
2. se negociaza expectatii mutuale in etapele formative ale supervizarii si astfel se
evita problemele ulterioare;
3. asigura un cadru structurat de lucru in supervizare, un cadru colaborativ si
instituie un pattern de atentie si concentrare in supervizare, asupra procesului,
continutului si relatiei cu scopul de a fi autentic reflexiv cu practica profesionala;
4. restabileste limitele profesionale prin afirmarea explicita a functiilor de dezvoltare
personala, profesionala si legala a supervizarii;
5. creaza o fundatie solida a supervizarii care ofera un cadru securizant si suportiv
atat pentru supervizat cat si pentru supervizor.

Va oferim, mai jos, un model de contract incheiat intre supervizor si supervizat.

Exemplu de contract de supervizare

(incheiat intre supervizor si supervizat – MC/RCP)

In calitate de supervizat ……………………si supervisor……………..convenim

asupra urmatoarelor:

1. Sa lucram impreuna si sa facilitam reflectia profunda asupra unor aspecte ce privesc

direct practica profesionala precum si dezvoltarea personala si profesionala astfel incat sa
poata fi atins un inalt grad de profesionalism

2. Sa participam la sesiuni de supervizare cel putin odata/ luna cu o durata de 1 ora ( asa
cum se mentioneaza in contractul cu angajatorul, respectiv furnizorul de servicii).

3. Sa respectam limitele de timp, punctualitatea, intimitatea si sa evitam intreruperile.

4. Sa pastram o planificare clara (acest lucru fiind util si pentru angajator, in prisma
contractului existent intre angajator si supervizor) in care sunt stabilite si mentionate
durata, locul si datele sesiunilor.

5. Vom avea o agenda pentru fiecare sesiune. Cu toate acestea, supervizatul poate sa
scoata in evidenta subiecte care aparent au fost neglijate sau neobservate de supervizat la
timpul potrivit.

6. Vom lucra intr-o atmosfera de respect, amandoi vom fi deschisi pentru feed-back si in

62
privinta modului de a gestiona sesiunile de supervizare

7. Amandoi convenim sa dezbatem anumite reglementari ale acestui contract care sunt
discordante sau creeaza conflict.

In calitate de supervizat sunt de acord sa :

a. Ma pregatesc pentru sesiunile de supervizare, de exemplu sa am o agenda si sa

pregatesc notite sau transcrieri ale unor sesiuni din activitatea mea.

b. Imi asum responsabilitatea pentru eficienta in utilizarea timpului, sa fiu punctual, in

utilizarea rezultatelor si orice alta actiune ca rezultat al supervizarii

c. Sa fiu dispus sa invat, sa-mi dezvolt aptitudinile si sa fiu deschis la provocari si la

suportul care mi se acorda

In calitate de supervizor sunt de acord sa:

a. Pastrez confidentialitatea in privinta informatiilor relevate in cadrul sedintelor de

supervizare cu urmatoarele exceptii::

• Daca descrieti orice practica ilegala sau lipsita de etica pe care nu doriti sa le
gestionati prin mijloace adecvate
• In mod repetat nu va prezentati la sesiunile de supervizare

In cazul in care se iveste o situatie neasteptata, voi face tot efortul pentru a-ti acorda
sprijinul in gestionarea adecvata a situatiilor respective cu implicarea totala a
dumneavostra. Daca preocuparea si ingrijorarea mea raman justificate va voi informa
inainte despre faptul ca voi dezvalui mai departe aceasta situatie.

b. Voi proteja permanent principiul confidentialitatii

c. Nu voi permite ca sa participe la sesiunile de supervizare (individuale sau de echipa)

coordonatorul compartimentului (seful supervizatului)

d. Sa ofer sfaturi, suport si provocari constructive astfel incat sa va ajut in procesul de

reflectie in profunzime asupra aspectelor de practica profesionala.

e. Sunt determinat sa ma dezvolt eu insumi profesional ca si practician.

f. Sa-mi folosesc propria supervizare pentru a asigura suportul necesar si pentru a-mi
dezvolta permanent abilitatile profesionale fara sa incalc confidentialitatea.

Alte aspecte …………..daca e necesar

Frecventa intalnirilor.

63
Locatia intalnirilor:

Durata relatiei de supervizare –trebuie luata in considerare tinand cont de obiectivele

supervizarii, periodicitatea intalnirilor si resursele angajatorului (in functie de
prevederile contractului cu angajatorul).

Data la care va fi revizuit contractul: Acest contract poate fi subiectul unor reevaluari
si revizuiri periodice pentru actualizarea obiectivelor si conditiilor de realizare

Semnatura Supervizat

Semnatura Supervizor

Data

Anexa nr.......

MODEL DE CONTRACT CU FAMILIA

64
 Încheiat astăzi _____________, între:

Domnul/Doamna __________________________________ în calitate de manager

de caz/responsabil de caz în
cadrul__________________________________(denumirea instituţiei şi datele de
identificare a acesteia)

ŞI

Domnul/Doamna
________________________________________________________,
CNP_____________________, domiciliat in
__________________________________,
în calitate de părinte/reprezentant legal al copilului (numele şi prenumele
copilului)___________________________________,
CNP_______________________,
pentru care Comisia pentru Protecţia Copilului/Instanţa de judecată a decis ( măsura de
protecţie specială, încadrare în grad de handicap, orientare şcolară, altele)
______________________________________________________________________
_
în temeiul Hotărârii nr._________/___________

I) Scopul contractului

Asigurarea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în

PIP/PIS(detaliere)._______________________________________________________
_
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
_____

II) Obligaţiile părţilor

A. Managerul de caz se obligă :

1) Să asigure şi să faciliteze accesul copilului şi familiei la serviciile prevăzute în
PIP/PS/PIS(detaliere).
2) Să reevalueze periodic şi să ajusteze PS/PIP/PIS, în raport. cu situaţia actuală a
copilului si a familiei sale, în parteneriat cu familia, copilul, furnizorii de servicii şi
autorităţile locale .
3)Altele_______________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______

65
B. Părintele/Reprezentantul legal se obligă :
1) Să asigure participarea copilului la activităţile prevăzute în cadrul instituţiilor şi
serviciilor desemnate în PS/PIP/PIS (să-l pregătească, să-l ducă la timp, să participe la
programele pentru părinţi etc.)
2) Să înveţe să preia efectuarea corectă a părţilor ce îi revin pentru acasă din
programele respective (exerciţii, activităţi, etc.)
3) Să respecte pe deplin regulamentele de funcţionare ale instituţiilor respective.
4) Sa se prezinte la sedintele de consiliere stabilite in PS/PIP.
5) Sa urmeze terapiile(se va indica tipul de terapie si serviciul care le va realiza)
recomandate de medicul specialist.
6) Sa urmeze cursurile la « Scoala parintilor » organizate in cadrul serviciului X.
7) Sa respecte programul si modalitatile stabilite pentru mentinerea legaturilor cu
copilul.
8) Să colaboreze cu managerul de caz în scopul îndeplinirii prevederilor prezentului
contract.
9) (alte obligatii care rezulta din impleemntarea PS/PIP)

III) Duratacontractului
Prezentul contract intră în vigoare de la data semnării lui şi se încheie pe perioada de
implementare a PIP/PIS.

IV) Clauze finale

1) Orice modificare adusă prezentului contract se face cu acordul ambelor părţi.

2) Oricare dintre părţile semnatare poate solicita reevaluarea PS/PIP/PIS şi stabilirea de
comun acord a noilor măsuri care se impun ( de exemplu reducerea dimensiunilor
PS/PIP/PIS existent, găsirea de soluţii alternative, sprijin suplimentar etc.)
3) Contractul poate fi reziliat în cazul nerespectării obligaţiilor reciproce asumate prin
semnarea acestuia.
4) PS/PIP/PIS constituie anexă şi parte integrantă a prezentului contract.
5) (alte clauze)

Prezentul contract s-a încheiat în 3 exemplare, câte unul pentru fiecare parte (manager
de caz/responsabil de caz; copil; părinte/reprezentant legal).

Manager de caz(numele în clar

şisemnătura)______________________________________

Copilul (numele în clar şi

semnătura)_____________________________________________

Părintele/Părinţii/Reprezentantul legal al copilului(numele în clar şi

semnătura)_____________________________________________________________
__

Avizat,

66
Compartiment Juridic si Contencios

67