You are on page 1of 3

Iona de Marin Sorescu

Comentariu
Iona este o opera dramatica, scrisa de Marin Sorescu (publicata in revista Luceafarul, in 1968), structurata in patru tablouri, o tragedie despre un om singur, nemaipomenit de singur. Sursa de inspiratie este obtinuta din Vechiul Testament, unde este prezentata o parabola, in care pescarul Iona se revolta contra lui Dumnezeu, si drept pedeapsa, este inghitit de o balena. Dupa trei zile este aruncat afara si plin de remuscari, devine slujitorul lui Dumnezeu. Titlul, numeste unicul personaj al piesei, stabilind o relatie directa cu mitul biblic, fixeaza metafora omului inghitit de balena. Autorul isusi interpetreaza titlul ca fiind format din forma pronumelui ia(forma neliterala) si interjectia na. Iona face parte dintr-o trilogie care se numeste Setea muntelui de sare, se dezvolta ca o dezbatere despre libertate si necessitate, despre singuratate si moarte, despre sens si nonsense existential. Cele trei piese sunt monodrama sau tragedi collective pe tema destinului uman, drame ale cautarii spiritual. Didascalia tabluilui I are rol de a centra locul desfasurari actiunii pentru primul tablou. Metafora cercuri de creta simbolizeaza apropierea de moarte si existent superficiala a personajului de pana acum. Debuteaza cu imaginea lui Iona ramas fara ecou (gata si cu ecoul meu) aspect ce sublinieaza singuratatea absoluta a protagonistului. El este captive in plasa rutinei cotidiene, neobsevand pericolul care il pandeste. Simbolul pestilor din acvariu reprezinta compromisul pe care il face cu viata lui, era interest mai mult de aparente, pe el nu il preocupa prinderea pestelui, trebuia sa para ca dupa o zi la pescuit nu se intorcea cu mana goala acasa. Modalitatea fundamentala de caracterizare este autoanaliza, Iona se declara ghinionist, singur, nefericit, asa cum si el remarca Iona n-are noroc si pace. Tabloul doi amplaseaza actiunea in interiorul pestelui I, este evidentiata dezorientarea, incapabilitatea lui de a intelege ca este supus pericolului (cu mainile, dibuind, nauc), acentuat este si motivul trecerii ireversibile a timpului (sa facut tarziu in mine). Antiteza da sa se culce(in acest moment lumina se aprinde brusc) evidentieaza lupta pe care Iona o duce cu moartea, incercarea lui de a se opune destinului. Ideea

Mihuleac Sergiu

fundamentala a tabloului este sentimental mortii, ce provoaca in protagonist, dezorientare, trecerea brusca de la o stare la alta (are lacrimi in ochi, deodata izbucneste in ras), conflictul devenind unul psihologic. Finalul este sugestiv, evidentiand implinirea lui sufleteasca, construirea barcii de stejar pentru pescari mai lasi oglindeste dorinta lui de a se revansa, de a lasa in urma un lucru durabil, vrea ca existent lui sa ramana in enernitate, nu sa fie efemera. Compozitia ca un lacas de stat cu capul in maini ilustreaza momentul sau de reflective, cugetare. Didascalia Tabloului III are in cnetru mica moara de vant, ea relierfeaza trecerea timpului caruia Iona vrea sa i se sustraga, dar si macinarea interioara a personajului. Esecul repetat al incercari de a a iesi din captivitate, reprezinta tentative de a depasi constiinta nefericirii, a singurantei, a conditionarilor multiple ale existentei umane. Eroul incearca sa ia in stapanire, prin constiinta si prin actiune spatiu existential al absurdului, al dezordinii. Un element de originalitate il constituie motivul cifrei doi (simbolurile sunt multiple: pe deo parte cifra pare sa anticipeze moartea; si pe de alta parte este prezentata dorinta apriga de asi gasi perechea;). Aparitia pescarilor I, II, in cel de-al doilea peste nu-l salveaza pe Iona decat de singuratea fizica. Imposibilitatea comunicarii cu cei asemeni lui, simbolizeaza societatea care il izoleaza pe Iona, in ciuda eforturilor lui de a se integra. Impresionanta este scena in care protagonistul se lupta pentru eliberarea sa cu toata puterea finite lui in loc de mine, sunt o unghie aceasta vointa de a lupta este in antiteza cu lasitatea din final. Este evidentiata nemultumirea sa in legatura cu viata lui anterioara, dovedindusi ca viata sa este mai crunta decat cea fost. Finalul tabloului trei acentueaza sentimentul mortii prin metafora mai naste-ma o data avand sentimental nereusitei, ii mai ramnae o singura speranta, renastearea, simbolul mamei fiind semnificativ pentru geneza. In tabloul IV, Iona apare in spartura burtii ultimului peste. Pare imbatranit, cu barba de mucenic fluturand. Priveste in zare ca intro oglinda. Descopera cu disperare ca orizontul e doar un sir nesfarsit de burti. Noua revelare a realitatii ca sir de determinari din care nu poate iesi, cristalizeaza un nou conflictexistential, diferit insa de cel din primul act. Acum idealul aflat in raport cu conflictual cu realul este unul autentic: aspiratia spre libertate a omului, reprezentat prin simbolul luminii.

Mihuleac Sergiu

Alegoria ies eu la liman evidentieaza lupta cu viata, dezamagirea, imposibilitaeta de a mai lupta, pentru ca in final, cand omul ramane un fir de suflet, sa ramna cu speranta intr-o lume mai buna. Finalul este expresiv si are un pregnant character rhetoric, evidentiat prin seria de interogatii, pe care Iona si le adreseaza siesi. Dramatismul sfarsitului este ilustrat prin enumerarea amintirilor esentiale cu o mare valoare afectiva: bunicii, parintii, scoala, casa. Sentimentul acut al ireversibilitatii trecerii timpului, este surprinsa prin metafora si comparatia ceva rotund, semana cu o roata rosie, se rsotogolea numai intr-o parte. In concluzie Iona e o voce a umanitatii, e un erou tragic ce se revolta superior impotriva limitarilor ontologice. Ucigandu-si eul material, el elibereaza eul spiritual, cel divin. Ironia, umorul negru, paradoxul, absurdul, parabola, simbolul, alterneaza cu meditatii despre oameni si lucruri, despre sens si nonsense in lume, despre viata si moarte.

888 de cuvinte..

Mihuleac Sergiu

You might also like