SFNTA TREIME SAU LA NCEPUT A FOST IUBIREA Preotul Profesor DUMITRU STANILOAE

PREFATA Sfnta Treime este suprema tain a a t care existen ei, explic a ns a toate, sau f r de care nu aa se poate explica nimic. De aceea, de si e suprema tain a, este ntructva inteligibil a, conform a pn a la un loc unei logici. Ea se prezint a ca atare ca o metafizic a real a, sau ca fundamentul abisal, dar ntr-un fel inteligibil, a toata existen a. Filosofiile care vorbesc de o metafizic a ramn ntr t

o total a neclaritate n privin a metafizicii despre care vorbesc t ele. Pentru ele, acea realitate metafizic a nu e dect o esen ta st apnit a de olege a t sau t din care ies evolu iei emana iei, toate, st apnite de aceea si lege. Dar cine a putut da acea lege, care arat a n sine o dependen ta , dar nu pot explica de cine depinde? Metafizica filosofiilor se prezint a drept lipsit a de orice logica. Cel pu in t n privin a scopului pe care-l poate urm a t ri Sfnta Treime, sau sensului pe care l poate oferi Ea pentru existen ta , e deplin acceptabil a din punct de vedere logic. Ea este o iubire f r nceput si urm are ste o extindere a iubirii. Si

aa ce poate justifica existen a mai mult dect iubirea? t Iubirea nu satur a pe nimeni, niciodat a. Deci poate fi faa r de sfr sit; si de aceea poate fi s r if aa de nceput.

r a o mul umire Iubirea faa r de nceput sif aa de sfr sit d t deplin a existen ei, deci o lumin a. Metafizica filosofiilor t este r if aa supus a orbe ste unei legi faa nceput s r sfr sit, nu da nici o lumina. Al doilea lucru pe care tinem sa-l not am n aceast a Prefa ta este c a Biserica Ortodox a vede pe Sfnta Treime, ca Dumnezeul iubirii, lucr atoare prin Sfntul Duh n sufletele credincio silor, pentru a-i ridica n rela ia iubitoare dintre t Persoanele ei. Datorit a acestui fapt, Sfintele Taine au o importan ta hot artoare n via a lor. Prin ele, Sfnta Treime t ns as i este lucr atoare prin Sfntul Duh n sufletele lor, ct a vreme n catolicism, n Sacramente nu e dect o gra ie t creat a, prin care se acord a ni ste merite si credincio silor din suprameritele jertfei lui Hristos, ceea ce a facut ca celelalte forme cre stine desprinse din catolicism sa nu mai dea nici un loc Tainelor n via a lor. Ortodoxia are prin aceasta un t accentuat caracter duhovnicesc si t Credincio silor sfin ilor. ortodoc si nu li se iart a numai n sens juridic pacatele (n via a aceasta, la catolici, i n cea viitoare, la protestan i), ci li t ts se comunic a puterea lui Hristos de-a iubi prin Duhul Lui cel

Sfnt si pe Dumnezeu si pe semenii lor si,o dat a cu aceasta, eliberarea de patimile egoiste si o sfin ire t tot mai mare, pe masur a ce fac si ei un efort n acest sens. Ortodoxia nu cunoa ste numai un Hristos al discursurilor, ci pe Hristos care, iubind pe Tat al prin Duhul Sfnt, comunic asi credincio silor aceast a iubire a Sfintei Treimi. Ortodoxia ajut a pe membrii sai se nduhovniceasc a prin nevoin e t ascetice i prin aceasta sa se sfin easc a st din

puterea Treimii, n care tr aiesc nc a de pe p amnt, naintnd n mp a at r ia iubitoare f r sfr sit. aa AUTORUL

1. EXISTEN TA CON TIENT AS A, F R NCEPUT S R S I LIBER AA IF AA CAUZ AS , I EXISTEN TA NCEPUT AS I CREAT A Nu ne putem nchipui ca a fost cndva cnd n-a fost nimic. Sfntul Grigorie de Nazianz o spune aceasta n multe locuri. O dat a zice: Dumnezeu spune: ntregul este e al Meu (Ie s. 3, 14) neavnd nici nceput si neputnd nici nceta 1. De unde ar fi ap arut ta n-ar existen a, dac fi fost din eternitate? Existen a faa r de nceput, sau din eternitate, este t un mister inexplicabil. Dar totodat a el explic a totul. Dar de ea stim din cele ce experiem ca existen e cauzate. Caci cum t ar exista cele cauzate si ncepute, dac a n-ar fi o existen ta faa r de nceput sif aa de cauz r a? Se poate deci spune: din cele cauzate, sau cunoscute, tim despre t sau Dumnezeirea necauzat a, sau s existen a necunoscut a, iar din t necunoscut at cele existen a n elegem cauzate. Exist a o comunicare reciproc a ntre cunoa sterea catafatic asi apofatic a, apofaticul fiind n parte cunoscut prin catafatic si catafaticul fiind mai bine cunoscut prin apofatic. Apofaticul nu e cu totul ne stiut, iar catafaticul nu e

nici el cu totul n eles avnd ca origine apofaticul absolut. t Cele cauzate le cunoa stem din legile lor, din dependen ta lor. Dar legile sau dependen ta lor presupune o existen ta necauzat a, independent a, absolut a . Dar necauzabilitatea, independen ta, caracterul ei absolut 1 Cuvntul 31. A cincea cuvntare teologic a , 23, n Cele cinci cuvnt ari teologice , traducere din limba greac asi note de Pr. Academician Dumitru St aniloae, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1993, p. 109.

(dezlegat de orice dependen ta ), ramne o mare tain a pentru noi. Totu si, faptul cat nu numai contravine existen a celor cauzate si dependente, ci este si ceea ce le explic a pe acestea, ne face posibil as i o anumit a cunoa stere a lor, dar o cunoa stere care le las a n mare parte nen elese, dat fiind t ca n elegerea noastr a coincide cu explicarea celor cauzate si t dependente prin legile ce le sunt impuse de o existen ta care nu e supus a acestor legi. Apofaticul nu e o necunoa stere total as i catafaticul nu e o cunoa stere deplin a. Cauza ultim a are n ea ceva din cele pe care le afl am n cele cunoscute si cele cunoscute ne le t n elegem n elegem niciodat a deplin, pentru ca niciodat a nu t niciodat a deplin cauza lor ultim a, necauzat a. Apofaticul arunc a o lumin a asupra catafaticului, dar si o tain a, si catafaticul, la fel: le cunoa stem pe amndou a, necunoscndu -le deplin, si ne deschid taina lor cunoscndu -le. Astfel, ne putem folosi de unele din cele cunoscute n lumea cauzat a, pentru a cunoa ste ceva din cauza lor, care n cea mai mare parte ramne necunoscut a. Ceea ce putem sti despre t etern a necauzat a, existen a sau prin sine, folosind negativ cunoa sterea celor cauzate, este ca acea existen ta necauzat a este de ordin spiritual, caci spiritualul, chiar n forma redus a

tr it aa de noi, este nesupus strict legilor, ci n mare parte e o existen ta liber a. Dar existen a faa nceput si f r sfr sit si independent a, ca una t r aa ce este n prin sine, ar avea n acest caz,

ntregime prin sine, n-ar putea fi deplin de sine, dac a sine vreo lege care s-o explice. n n-ar fi cu totul prin sine, cu totul independent a, ci

7 ar depinde de o lege pe care ar trebui sa o gndeasc a, sau care ar ajuta -o sa se gndeasc as isa se explice. Existen a t respectiv a n-ar mai fi o existen ta total a,c aci legea de care ar depinde ar trebui cugetat a n mod distinct de ea. Si cum ar putea fi cugetat a o lege f aa o existen ta , o lege care sa nu r fie impus a de oalt a existen ta ? Deci trebuie sa fie undeva o existen ta fa ta de care nu este o lege superioar a, ci este prin ea ns as i legea, prin calitatea ei de suprema calitate, lege si libertate de la nceput. Nu s-ar putea afirma ca acea existen ta faa de nceput r a fiin at din eternitate, silit a de olege sa produc a cu t vremea n ea o con stiin ta de sine si o libertate, prin care, pe de o parte, face sa se produc a n mod necesar o con stiin ta care sa apar a, pe de alt a parte, nso it a de libertate. Libertatea ei nu t poate fi produsul unei legi care este impus a

automat, n mod necesar. Pe de alt a parte, oricnd ar fi putut ulterior acea lege, dac a ar fiap arut ntr -o existen ta fr aa de nceput, ar nsemna ca pn a la aceast at a fost necesar sa apar as i ar apari ie fi trebuit sa se parcurg a un timp. Dar cum a putut ap area ntr o existen ta f r de nceput, deci etern a, un timp? Cum ar aa fi putut ap area n ea un timp, ca o condi ie a unei evolu ii t t care s-o duc at con st de sine? t cum la apari ia tiin ei E de nen eles ar fi putut ap area un moment n eternitate, n care ar fi putut ncepe timpul si t N-ar nsemna aceasta evolu ia. ca eternitatea a avut totdeauna un caracter temporal? Dar se poate cugeta o eternitate cu caracter temporal? Nu este n aceast a formul at de sens? Nu nseamn a ea, pe o contradic ie

de o parte, o existen ta faa de nceput, pe de alta, temporal r a, deci cu un nceput, cu o evolu ie tsi cu un sfr sit, deci care a ajuns si la con stiin ta prin evolu ia n timp? i nu tS nseamn a aceasta o marginire, o anumit a neputin ta n acea existen ta care deci nu poate fi prin sine si f r nceput? Si, atunci, aa nu e logic sa cuget am o existen ta prin sine din eternitate, nesupus a unei legi si netrebuind sa ajung a supus a unei legi si, prin aceasta, sa o cuget amfaa o con stiin ta n baza r unei legi, superioare ei? Nu e absurd sa socotim ca n aceast a existen ta prin sine a ap arut un moment n care s-a ivit din ea n mod necesar o lege existent a virtual n ea nainte, din eternitate ca pe baza ei sa ajung a la o con stiin ta de sine, sau la o explicare a existen ei t sale? Poate ap area ntr -o existen ta etern a, prin sine, ulterior o lege si o con stiin ta de sine n baza ei? Nu e absurd sa admitem ca, ntr -o existen ta din eternitate, a ap arut ntr -un anumit moment, cnd n-a voit ea, o lege si n acest caz acea existen ta prin sine la o existen ta care nu e prin sine, ci ad augit a unei legi existent a virtual n ea? Si pn a unde am merge n cautarea originii acestei legi?

De fapt, e imposibil sa definim pe este ca o existen ta cu nceput prin sine. Dar un lucru trebuie admis: ea nu poate fif r con stiin a de sine prin ea ns as i, printr -o lege careia aa t sa-i fie supus a. Ea e deci o existen ta de ordin total spiritual, neavnd nevoie de nimic altceva pentru a se explica. Dar dac a poate ap area acea existen ta prin sine din eternitate, ea nu poate nici sfr si vreodat a. Nu poate ap area n ea vreo lege a evolu iei t care sa o poat a duce chiar la

9 sfr sit, o dat a ce n-a fost o astfel de lege care sa-i dea si un nceput. Dar noi constat am, n noi n sine si n lumea cu care suntem lega im t ni ste legi si n baza lor avem si noi, ca oameni, o explicare a noastr a n baza unor legi. Dar de unde ar fiap arut aceste legi si con st de noi n sine, dac tiin a a n-ar fi fost o existen ta etern a, nesupus a legilor, dar capabil a sa dea unei forme inferioare de existen ta ni ste legi, n calitate de cauz a a lor, ni ste legi n baza carora evolueaz as i ele spre un sfr sit, dar ca nu ar fi acea existen ta care sa le si poat a ridica deasupra lor? De unde ar fi altfel con st de sine pe care o tiin a au attea existen e supuse unor legi f aa r o existen ta superioar ta care sa le fi dat? Si de unde ar fi setea lor dup a o con stiin ta de sine unit a cu o tot mai larg a cunoa stere a tuturor? Sie de remarcat ca aceste t dependente, con stiente, existen e nu aspir a numai dup a o adnc a con stiin ta de sine, unit a cu o tot mai larg a cunoa stere, ci si dup a

o rela ie direct a cu t existen a absolut a, cu t prin sine, n care totul, t existen a sau explicarea totului. Omul nu se tste numai cu tr airea mul ume n relativul sau si al celorlalte t relative, ci vrea existen e o rela ie cu absolutul, pentru ca sa primeasc asi t el posibilitatea unei tr airi n absolutul nem arginit si netrec ator. Omul este o existen ta care stie ca n sine nu este deplin as i deci nu poate fi f aa r nceput, ca n ea nu cuprinde toate cele ce pot exista. Dar, n primul rnd, ei trebuie sa-i fie proprie con stiin a de sine. La ce-ar fi, f aa sa fie con stient t r a de sine? Dac a nu stie de unde este, si primul rnd de cel caruia i

apar ine, t la ce-ar mai fi? Deci trebuie sa fie o existen ta prin sine, care are totul perfect din eternitate, n care nu apare nimic ulterior. Descartes a produs formula: Cogito, ergo sum . El a legat prin aceasta strns cugetarea sau con stiin a t de existen ta . t este tarii. Dar oare leg Existen a condi ia cuget atura nu e mai strns a? Si cugetarea nu e numai o form a oarecare, ci forma cea mai sigur a a existen ei. Con stiin a e existenta tt autodeterminat a. Dac a existen a e prin sine o lumin a, t con stiin a e lumina ntoars a spre sine. t Cogito, nseamn cuget existen ergo sum nu a , ci cugetarea este faptul cel mai sigur al ei mele.

t Sunt si forme de existen ta care nu se manifest a n cugetare, cum pietrele, ierburile, animalele nera ionale. sunt t Dar ele sunt pentru a da un con inut t cuget arii sau con stiin ei omului. n primul rnd mi cuget t mea, t existen a sau existen a t mea se cuget a pe sine. Dr faptul con stiin ei t mele e nt arit de existen a con stient a a altora, iar apoi t

de existen a incon stient a a celorlalte forme ale lumii. S nu t i oare acesta este rostul principal al existen ei lor? t Existen a etern a, Care a avut n Sine, virtual, toate t formele de existen ta , a avut numai n Sine toate virtualit at ile existen ei; t ea le poate cugeta pe toate, sau are con stiin a t despre toate. Ea asigur at tuturor. de aceea existen a Eu am cunoa sterea si deci si con stiin a de ceea t ce sunt eu, n mare parte dobndit a prin progresul n cunoa sterea mea prin rela ia cu cele deosebite de mine. t

Socrate a putut afirma: Stiu ca nu stiu nimic , pentru ca cuno stea numai n parte existen a. El stie de sine, dar stie t de sine ca de cel ce nu stie nimic deplin despre celelalte. Setea aceasta de cunoa stere, manifestat a n triste ea t sentin ei lui Socrate, nu arat a ca exist a undeva o cunoa stere t des avr sa , care sa acopere cu toate existen a? Nu arat a ea it t ca omul ef acut pentru a nainta spre cunoa sterea totului si ca deci exist a undeva o con stiin ta care cunoa ste totul, care nu trebuie sa nainteze spre o tint a mai presus de sine? A fost o lumin a faa de nceput, care a putut aduce r la existen ta lumina creat a, prin cuvntul: fie lumin a! . Toat a crea ia a primit t pentru a spori lumina sau

S a

t existen a con stii a omului. n fond tot ce este t N-a putut fi din veci un este ntunecat, care sa nainteze spre un este luminat de o con stiin ta t prin evolu ie. Din aceasta rezult a concluzia ca

este lumin a.

timpul n-a ap arut n existen a ce fiin eaz ta prin sine din eternitate, ci trebuie s ta se fi produs, sa fi ap arut o existen ta temporal a deosebit a de cea existent a din eternitate, nu t a ei, ci creat ca emana ie a de ea. i ea nu poate fi dect crea ia tt de sine din S existen ei eternitate. Caci timpul nu s-a putut produce nici prin sine, nici ca t a t prin sine din eternitate. El emana ie existen ei trebuie sa aib a o alt a cauz a. Sunt dou a planuri ale existen ei: una etern a, existen a tt prin sine, si una temporal a, creat a de cea care ta din fiin eaz eternitate prin sine si care are n sine si puterea de-a o fi creat pe a doua din nimic, nu ca apari ie natural a din t ea.

Dac a ar fi numai forma divin a a existen ei, ea ar t fi lipsit a de atotputernicie si de generozitate. Dac a ar fi numai forma lumii, sau panteist a, supus a unor legi care nu duc prin libertate si alt a form a a t la fericire, ar existen ei reprezenta iar as i o form a nedeplin a a existen ei. t Ca sa revenim nc at la unirea ntre catafatic si pu in apofatic, mai tamca ea poate fi exprimat a ca unire men ion ntre ra ionalitate si tain a. Ra ionalul cuprinde n el si tt tainicul si viceversa, att n Dumnezeu, ct si n lumea creat a. Dar leg atura e n fiecare de alt a categorie. n lumea creat a ra ionalul ne duce la tain a, la taina creatului care nu e t prin sine, ci presupune o existen ta prin sine din eternitate, deci la taina lui Dumnezeu, ca explicare ra ional a a tainei t crea iunii. Si ra iunea noastr a implic a, ca si explicare a tt lor (care e taina lor), pe Dumnezeu, ca suprema Ra iune a lor. t Dup a Sfntul Maxim Marturisitorul, t

lumii ra iunile ne descoper a taina lui Dumnezeu. ntre taina lui Dumnezeu si ra iunile lumii nu este o contradic ie. tt noastr t Ra iunea a este facut a pentru a cunoa ste si acele ra iuni, care i au temeiul ts n ra iunile t lui Dumnezeu Cuvntul:

Ra iunile

t lucrurilor, ntocmite dinainte de veacuri de Dumnezeu, precum nsusia tiut, ...se vad prin n elegere de fapturi. Caci toate fapturile st lui Dumnezeu, contemplate de noi prin fire, cu ajutorul cuvenitei stiin e si cuno st ne vestesc n chip ascuns t tin e, ra iunile dup a care au fost facute si ne descoper a prin ele t scopul asezat de Dumnezeu n fiecare faptur a... Din contemplarea n eleapt a a crea iunii, desprindem Ra iunea t tt

care ne lumineaz a cu privire la Sfnta Treime, adic a Tat al, la 2 Fiul si la Duhul Sfnt . Pn a la urm a, toat a existen a, ncepnd de t la Dumnezeu cel nev azut si etern, si sfr sind cu lumea creat a, facut a pentru a tr ai n Dumnezeu, este st as i tainic i ra ional a. Toat a existen a e o tain a pe care n-o poate explica omul. Dar t toat a e st a, avnd ca izvor si tint a bun atatea lui i ra ional Dumnezeu, sau fericirea n El. Nu poate fi nici un gol total, nici o existen ta f ra a rost. Rezum n d cele spuse, putem afirma ca exist a o metafizic a, identic a cu Spiritul suprem, care explic a lumea creat a, n care tr aim noi, ca o lume fenomenal a, dependent a de Aceea, ap arut a nu dintr -o t a Aceleia, ci evolu ie prin crearea ei din nimic. Aceast a ordine fenomenologic a exist a ns as i ea pentru a fi ridicat a de la starea supus a unor legi de dezvoltare, de care fapturile con stiente trebuie sat in a

seama pentru a se ridica si ele la o unire tot mai strns a cu existen a prin sine, care tr aie ste binele, sau iubirea prin sine, t ca o identitate ntre cea mai nalt a exprimare si cea mai deplin a bucurie a tr airii n libertate. Chiar si trupul, alc atuit din materie si supus n mod accentuat unor legi, va fi ridicat prin nviere deasupra legilor, fiind spiritualizat, sau ndumnezeit; si, mpreun a cu el, universul ntreg. Existen a suprem a, n baza faptului ca e fr t aa de nceput, e fericit a din veci si pn a n veci prin ea ns as i,f r aa nici o dezvoltare, iar cea creat a, spre a ajunge acolo, n unire R spunsuri catre Talasie , n tsi note de Pr. a Filocalia , vol. III, edi ia I, trad., introd. Prof. D. St aniloae, Sibiu, 1948, p. 45-46.

cu existen a t f r nceput, are nevoie de un efort al libert at aa ii. ns a libertatea ce i s-a dat, prin care trebuie sa nainteze, urmnd legi ca expresie a binelui voit de Dumnezeu, sau a Ra iunii supreme, poate folosi t ce is-a dat si ntr t ra iunea un mod contrar Ra iunii t supreme a binelui si a legii lui, cerut a fapturii con stiente. Ea poate folosi ra iunea n mod t strmb, pentru a justifica orientarea spre un bine mincinos, sau spre promovarea egoist a. Binele care se voie ste st a n armonia liber a af apturilor con stiente ntre ele si ntre ele si Dumnezeu. Dar interesul egoist este contrar acestui bine, deci si lui Dumnezeu. El desparte de Dumnezeu, de Ra iunea t lui Dumnezeu care urm are ste armonia ntre toate si ntre ele si Dumnezeu. Aceasta arat a din nou ca, la unirea cu Dumnezeu prin bine, trebuie s -i aduc a o tsi as contribu ie crea ia. Dar aceast a contribu ie e ajutat a de un Dumnezeu al tt Treimii, n Care exist a cea mai perfect a armonie si iubire, fapt pe care l arat a omenirii si o ajut a sa-l mplineasc a nsu si Fiul lui Dumnezeu, pe care -L folose ste Tat alS au si ca Ra iune pe seama crea iei. tt Se poate spune de aceea ca Dumnezeul Treimii este si Dumnezeul Ra iunii t adev a ta

ca for ta a Bun t rate, n eleas a at ii i a armoniei, sau a Ra iunii adev arate. st Ideea o vedem dezvoltat a tot la Sfntul Maxim Marturisitorul. Un Dumnezeu monopersonal nu ar ar ata crea iei pilda si puterea unei armonii. i n-ar avea pe Cineva tS egal cu Sine, Care sa se poat a apropia is de oameni, mplinind rolul Mijlocitorului ntre Dumnezeu i oameni s is ntre oamenii n i i.s s

Sfntul Maxim Marturisitorul prezint a pe Fiul lui Dumnezeu nentrupat ca Ra iunea t dup a ale Carei ra iuni t au fost create toate, iar ntrupat, ca Cel care restabileste armonia tuturor cu Dumnezeu si ntre ele. Aceasta pentru ca Ra iunea adev arat a este una cu Iubirea; si un Dumnezeu t monopersonal n-ar avea Iubirea ca Putere a cre arii lumii si un scop al acestei cre ari. Lumea este facut a de Fiul lui Dumnezeu Cel ntrupat, ca s a-l primeasc a pe El nsu si n ea. Caci toat a iubirea, n toate treptele prin care are sa treac a omul, porne ste din El,ca n Els a iubeasc at al, deci toi pe Tat sa se iubeasc as i ntre ei. Iisus Hristos, Cuvntul lui Dumnezeu, ca Ziditor (Creator) al tuturor, a f acut si legea natural a (legea armoniei naturale, n.n. ). Iar ca Providen iator si D t tor al Legii a dat, t aa desigur, att Legea scris a n litere, ct si Legea Duhului, adic a a harului (a Evangheliei, , n.n. ). Caci sfr situl Legii , adic a al Legii scrise, n eleas a duhovnice ste, t este Hristos (Rom. 10, 4). Dac a deci n Hristos, ca Ziditor (Creator), ca Providen iator siD aa tor de Lege sica Rascump r tor, se t t aa adun asi legea natural a, si cea scris a, si cea a harului, se adevere ste cuvntul dumnezeiescului Apostol ca Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, dupa

3 Evanghelia Lui , adic a dup a ceea ce li se bineveste ste (Rom. 2, 16). Remarcnd condi ionarea reciproc a ntre taina lui t Dumnezeu si t crea iei, sau vaznd n ra ionalitatea t amndou a att un con inut de tain a, ct st am t i unul ra ional, 3 Ibidem , p. 58.

putut lasa impresia ca n t dumnezeiasc a, n Ra iunea parte apofatic a, nu e un apofatic sau o tain a care dep e te prea as s mult ra ionalul sau t t taina crea iei. De fapt, Ra iunea divin a mai presus t cum t de ra iune , i spune Sfntul Maxim a are un con inut M rturisitorul, t apofatic infinit mai adnc dect con inutul ei ra ional t t transparent n crea ie; t apofaticul dep e te n as s Dumnezeu ra ionalul, n masura n care t Lui dep as s te ra ionalul t fiina e t crea iei. Nici una din ele nu e usor de t Sfntul t n eles. Grigorie de Nazianz spune: Si am str aa tut nourul b ajungnd nl auntru, departe de materie si de cele materiale, ntorcndu -mas i adncindu -ma n mine, pe ct mi-a fost cu putin ta . Dar cnd L-am primit acolo, de abia am vazut spatele lui Dumnezeu (Ie s. 33, 22)... Si aplecndu -ma pu in, nu vedeam firea prim as i neamestecat a,asa cum e

t cunoscut a de ea ns as i si ct a ramne sub ntia catapeteasm as i se ascunde de sub Heruvimi, si ct a ajunge pn a la noi . Spatele lui Dumnezeu, vazut de el, l nume ste Sfntul Grigorie de Nazianz m arirea firii dumnezeie sti n creatur asi cele puse n t noastr a . Contrar lui fa a 4Platon, care spunea ca Dumnezeu este greu de n eles, t dar imposibil de exprimat , dup a mine, spune Sfntul Grigorie, a exprima pe Dumnezeu este cu neputin ta , dar a-L n elege t este si mai imposibil . Dar nu avem t exact a tasi nici n elegerea a crea iei. C ci... acesteia nu -i cuno sti dect umbrele... Dar mult nainte de acestea este firea nen eleas t as i necuprins a, care este mai 4 Op. cit., Cuvntul 28. A doua cuvntare teologica , 3, p. 23.

17 presus de acestea si din care sunt toate. Si spun ca nu cunosc nu ca este, ci ceea ce este. Caci nu egoal a propov aduirea noastr a, nici de sart at noastr credin a a (I Cor. 15, 14). ...Dar se deosebe ste mult convingerea ca este, de 5 cuno stin a a aceea ce este t . Nu n elegem perfect nici ra ionalul tt care t crea iei, n se reflect a spatele lui Dumnezeu , si n el un fel de apofatic. Cu att mai nen eleas ta este firea lui Dumnezeu, al carei spate se reflect a n t Din acest punct de vedere, crea ie. Socrate avea dreptate sa spun a: Stiu c a nu stiu nimic , dac a o traducem prin expresia: Stiu c a nu stiu nimic exact , si de aceea nu pot afirma cas tiu ceva cum este n realitate. Dar pentru micimea noastr a, atta ct stim din mare ia t nem asurat as i de necuprins a lui Dumnezeu e totu si enorm. Caci e foarte important faptul c as tim ca este , chiar dac a nu stim ce este . A sti c a este existen a Celui cauzat, nespus t mai presus

de toate cele cauzate si care explic a existen a tuturor t con stiin ta , persoane, iubire nu e un fapt infinit de important? A sti de t Celui infinit mai presus de existen a toate cele din lume, si din acest punct de vedere necuprins si apofatic, nu e un fapt care arunc a o uria sa lumin a asupra tuturor? Nu e un fapt care ma face sa n eleg ca tot binele pe t care -l tr aiesc sin adejdea ve sniciei mele pline de sens e de la ea sic a mntuirea ce-mi vine n Hristos e de la ea? Nu-mi ajunge aceasta spre mntuirea mea, iar aceasta nu da un 5 Ibidem , 5, p. 25.

sens fericit vie ii mele? tSi nu e aceast a cuno stin ta , pe de alt a parte, un ajutor n sporirea cunoasterii Lui? Ce fericit a cunoa stere a Acelei existen e mai presus de t n elegerea mea, care ne d a totul,f r canois a-i d am ceva! t aa Cunosc eu toat a taina semenului meu, care ma iube ste si-mi face mult bine? Si totu si, ct a fericire mi da cunoa sterea tstere existen ei lui n mare parte. E o cunoa care nu ma lipse ste nici de smerenia prin care i cunosc adncimea necuprins a, nici de mul umirea pentru ceea t ce mi d aruie ste. lv ad cu att mai de necuprins, cu ct mi face mai mult bine. Ma vad pe mine cu att mai plin de preten ia t ca sunt egal cu el, sau mai mare ca el. St mai i cu ct n eleg pu in t existen a t lui, cu att are mai pu in t s t preten ia a-l servesc, dar ma serve ste el, cel mai mult.

2. PLIN ATATEA EXISTEN EI PRIN SINE, SAU A FIIN TEI T DUMNEZEIE TI NEM SARGINITE SI FIREA OMENEASC A MARGINIT A, NSETAT A DUP A NEM ARGINIRE SI MP ART AS IREA EI DE ABSOLUT Am ar atat n capitolul anterior cat prin existen a Sine, sau faa de nceput trebuie sa aib a o con stiin ta deplin r a de Sine si o cuno stin ta a totului, cuprins a n Sine actual si virtual. Aceast a existen ta prin Sine nu are nevoie de nimic, si are n Sine totul, sau, cum spun Parin ii Bisericii, este t t via a prin Sine. O astfel de via ta sau de fiin ta e dorit a ntr-un fel si de fapturile create, prin setea lor dup a ea. Se tr aie ste dorin a t ei ca necesar as i de oameni, dar n ei nu are nem arginire. Plin atatea nem arginit a a tr airii acestei vie i t trebuie sa se afle undeva, caci, altfel, cum ar tr ai oamenii nsetarea i dorin a vie i, t dup a ea? St unei astfel de t

sau de fiin e, da posibilitate si ndemn existen ei prin Sine sa vrea ca s ta sporeasc as i ei n tr airea t aceea sunt fat cu vieii lor. De cui setea dup a ea si capabili de mp art as irea lor de ea. Si cum sar explica aceast a sete a noastr a de nem arginirea ei, dac a nar fi undeva un mod al ei real? ntr -un fel se d a chiar ordinii materiale putin a ca omul sa tr aiasc a buna ei folosire prin t trupul destinat unei domin ari aluide c atre bine.

Dumnezeu vrea t sau binele care ca via a este El prin fire si n grad nem arginit sa se ntind as i la o existen ta marginit a prin fiin a ei, dar desigur tot cu ajutorul Lui. t O existen ta general a panteist a, n care totul se ntmpl a prin ni ste legi, nu poate fi socotit a ca servind binelui. Panteismul filosofilor, care socote ste ca toat a existen a t este si se mi c prin legea ce-i este impus a n mod sa inexplicabil, nu poate da o t nici setei de bine tot mai mare si explica ie nici posibilitatii lui. Existen a prin sine, ca plin atate a vie ii, sau a t tt fiin ei, cuprinde tot ce este actual si poate fi via ta din eternitate. Ea poate fi vazut a n urm atoarele trei forme: una este bun atatea sau voin a iubitoare de a se darui. S se t i n aceasta arat a ca nu e numai o Persoan a, ci nc a una sau dou a Persoane eterne, carora sa Se daruiasc asi care sa I se daruiasc a deplin, dar sivoina deased arui si unor persoane t create din nimic, spre bucuria existen ei n unire t

cu Ea dar si ntre ele. Dar Ea are asa si atotputernicia pus a n slujba acestei bun a at i nem arginite, care voie ste ca fapturile t marginite create sa se bucure de iubirea ei, bucurie care le dasi lor puterea iubirii si a efortului spre Ea. Aceast a atotputernicie, pus a n slujba bun a at ii, a Persoanelor eterne, t se arat as i n faptul ca nu se tem de libertatea fapturilor marginite, pentru ca vor ca ele sa se bucure n mod liber de iubirea Lor si a acelora fa ta de Ele. De aceea dac a nu folosesc astfel libertatea lor, nu le desfiin eaz a, ar atnd si n aceasta t bun atatea Lor nem arginit a.

Plin atatea t prin sine se arat a ns asi n existen ei cuno stina atot ce este, caci si n cuno stin ta e o putere. Iar t din aceast a cuno stin ta nu poate lipsi cunoa sterea celorlalte doua. Si bun atatea, unit a cu atotputernicia si cunoa sterea lui Dumnezeu, se exercit a nencetat si n t cu rela ia lumea creat a. Dumnezeu, ca existen ta necauzat a a tuturor celor cauzate din bun tate, a cu atotp uter nicie is deplin a cunoa tere, s nu nceteaz a nici o clip a sa lucreze spre folosul lor. Chiar pilda chinurilor, la care ajung unele prin nefolosirea bun a at ii Lui, le poate fi altora de folos. Dar t existen a prin sine a lui Dumnezeu e o cauz a voluntar a n t activarea bun a at ii Sale. Caci altfel aceasta n-ar mai t fi bun atate. Sa mi scare liber a a bun a at ii neputnd fi i aceast t dect de la o Persoan a la alta, urmeaz a

cat suprem existen a a este o existen ta interpersonal a. Si aceasta face ca nimic din cele ce se ntmpl a n existen a creat a sa nu se considere ca t producndu -se printr -un automatism extensiv, ci, desi acest automatism are si el un mare rol, el a fost rnduit sie sus inut de t personal a a lui Dumnezeu, ca ajutor al t voin a creaturilor con stiente n efortul lor liber spre naintarea n bine. Dumnezeu este deasupra legilor si a automatismului men inut n parte n ele. El se mi sa n actele Lui cu o t c libertate, care, de si men ine si acest automatism, savr ss te t e adeseori si abateri de la el prin minuni, fiind daruit vie ii t spirituale ca mijloc de cunoa stere pentru binele pl anuit de El. Omul nu lucreaz a nici binele, nici r aul n mod for at, t sau

automat, de si nu poate face tot binele sau tot raul pe care l alege. Aceasta ne ajut a sa n elegem ca Dumnezeu t e libertatea deplin a, dar libertatea Lui, ta de nso it puterea nem arginit a, e sursa exclusiv a a binelui, de si omul poate sa nu primeasc a tot binele pe care i-l d aruie ste Dumnezeu, sau spre care tinte ste ajutorul de la Dumnezeu. Concep ia cre stin a despre existen ta e deosebit a de t concep ia panteist a, emana ionist a sau evolu ionist a.E t tt o concep ie care cunoa ste, pe lng a Dumnezeu Cel deplin liber t si binevoitor, o lume n care are un important rol si libertatea fapturilor con stiente, ngere sti si omene sti, faa ca r ele s a poat a produce o dezordine total a n ordinea material a, sau spiritual a, n care aceste fapturi con stiente sunt facute sa lucreze. Am men ionat ca panteismul filosofiilor, care t crede ca toat a existen a se mi sa numai prin legile t c ce-i impuse nici o simplu sunt sia caror origine nu poate fi explicat a, nu poate da justificare si ap arare binelui. Pentru el, binele pur si nu exista.

Am men ionat t trei con inuturi t principale ale fiin ei t lui Dumnezeu: bun atatea nem arginit a, atotputernicia si cunoa sterea tuturor. Dar ntre ele este o unitate. Bun atatea sau iubirea este forma cea mai ferm at a vie ii, atotputernicia e cea care a produs o existen ta deosebit a de Dumnezeu sio face sa progreseze, sau, dac a nu progreseaz a, nu o las a sa piar a cu totul, iar cuno stina epus as i ea n slujba binelui. t Fiin a, sau t bun as i fericit a, puterea si cuno stin a t via a t lui Dumnezeu nu pot fi sl abite sau marginite. Ele nu pot sl abi dect n existen a creat a din nimic, n care ele sunt daruri t ce

pot fi primite sau refuzate. Cnd sunt primite, ele sporesc si prin eforturile puse prin crea ie n fiin a t fapturilor. Cnd nu t sunt primite, nsu sirile date prin t sunt crea ie strmbate. Puterea este pus a n slujba egoismului, caruia i se atribuie o fals a infinitate de cre stere n via ta s i cunoa sterea i caut sa ntemeierea n argumente sin p areri mincinoase. Aceasta aduce cu sine sio sl abire a comuniunii ntre persoane, socotindu -se ca tint a suprem a existen a t eului singular. Bun atatea sau iubirea, ndreptat a numai spre eul propriu, nu mai e bun atate sau iubire; puterea e nlocuit a cu o mare sl abiciune si cuno st se restrnge la falsa pre uire tin a t a eului propriu, identificat cu totul, ceea ce produce un mare ntuneric. Nu mai are loc o apropiere de Dumnezeu, ca Treime iubitoare de Persoane. Sfntul Apostol Ioan a accentuat cu deosebita claritate identitatea ntre bun atate sau iubire si cuno stin ta sau lumin a, sau via ta . Aceast a leg atur a se prelunge ste si n oameni. El spune: Cine iube ste pe fratele sauramne n lumin a... Iar cel ce ur as te pe fratele sau este n ntuneric si umbl a n ntuneric si nu stie ncotro se duce, pentru ca ntunericul a orbit ochii lui (I In 2, 10-11). Dumnezeu este iubirea, deci via a si lumina prin Sine, t pentru ca este suprema unitate neconfundat a a comuniunii tripersonale.

Desp at r irea de Dumnezeu a adus lipsa de iubire, de putere si ntunericul. Toate formele fiin ei t lui Dumnezeu au n ele putin a t de-a se comunica. Dar ntruct Dumnezeu nu e silit sa le

comunice, are loc o comunicare a lor n El nsu si. Aceasta face ca Dumnezeu sa fie n trei Persoane, care -si comunic a ntre ele fiin a sau tatatea si lumina sau cuno stin a. t via a, bun t Aceasta face pe Dumnezeu o Treime de Persoane unite n cea mai mare iubire. Numai via a t ta,rautatea mpu inat sau lipsa de bun atate si ne st sau cuno stin a ta e tiin a, t mpu inat unit a cu necomunicarea. Si aceasta e proprie lumii create, care nu le are pe acestea ca fiinta. Cele trei forme ale t fiin ei existen a con inutului t Sale, t cea prin Sine, pot fi considerate si ca Adev arul total. De aceea Iisus Hristos S-a numit pe Sine nsu si ca Dumnezeu ntrupat si Adev arul. El a spus astfel despre Sine: Eu sunt Adev arul st . Iar dac a cuno st sesizeaz a adev arul i Via a tin a si deci ea este una cu lumina, Hristos a putut spune despre Sine, ca despre Cel ce este Adev arul, si: Eu sunt Lumina lumii . Iar dac a lumina este cuno stin a adev arului, a putut t spune despre Sine nsu sica Cel ce umbl a n El nu umbl a n ntuneric . Deci s-a identificat n fond si cu iubirea. Asadar, n cuvintele urm atoare ale lui Iisus, prin care spune ca este lumina, trebuie sa vedem si afirma ia ca El t este iubirea. Ba spune si direct ca aceast a lumin a

este via a. t Eu sunt Lumina lumii; cel ce mi urmeaz a Mie nu va umbla n ntuneric, ci va avea lumina vie ii (In 8, 12). Dar acestea le t spune despre Hristos si Sfntul Apostol Pavel, cnd l nume ste si Puterea st lui Dumnezeu i n elepciunea (I Cor. 1, 24). Ca Putere este si Via ta s i ca n elepciune este lumin t as i iubire.

Toate acestea formeaz a con inutul t lui t fiin ei Dumnezeu si n El ea este nem arginit a. Si, avndu -le pe toate prin Sine, El este izvorul lor si pentru noi. Iar Iisus Hristos ca Fiu al Tat alui, avndu -le mpreun a cu Tat al, este deofiin ta cu Tat al. Cele create neavndu -le acestea prin ele nsesi, nseamn a ca nu au ofiin ta prin sine si nem arginit a. Dar, neavnd fiin a t prin ele, o au prin actul creator al lui Dumnezeu. ns a aceasta nseamn a nu numai marginirea lor si dependen ta de Dumnezeu, ci si o leg atur a necesar a cu fiin a lui Dumnezeu si cu toate formele ei, deci si t o capacitate de a primi n forme marginite aceste con inuturi, t si chiar o sete de a le avea tot mai mult. Dar setea aceasta spre nem arginire o pot ele si strmba, unii oameni am agindu -se cu ideea ca pot cre ste ntr -o nem arginire a eului lor. ns a pentru ca omul nu are leg atura cu Dumnezeu ca si cu ni ste persoane egale, deci nici iubirea din partea lor n mod vizibil si ntr -un fel n care sa aib as i bucuria iubirii lor fa ta de sine, ca a unora ce au si ele nevoie de El, a facut Dumnezeu multe persoane, ca ele sas il argeasc a tot mai mult zona iubirii, setea de ea si n elegerea bog at t iei ei.

Iar aceasta se datore ste sim arginirii lor. Ei sunt ajuta i t de aceea sa creasc a n nem arginirea iubirii si a bucuriei de ea prin iubirea fa ta de tot mai mul i t semeni si prin bucuria de iubirea tot mai multora. Pe de alt a parte, orict mai multe ar fi persoanele umane cu care realizeaz at de iubire, ele nu -l pot rela iile

mul umi n mod drept pe om si nu -i pot asigura fericirea t ve snic a,caci nu-i pot deschide perspectiva unei iubiri infinite. El ramne nsetat si de rela ia de iubire t cu Dumnezeu Cel n Treime.

3. TREI PERSOANE PURT ATOARE ALE UNEI FIIN TE NEM ARGINITE SI NEREPETATE, CA UN UNIC DUMNEZEU, MODELUL I APTURILOR ST INTA F CREATE CONSTIENTE Nici o fiin ta con stient a nu exist a dect n ipostasuri sau persoane: Fiin a t dumnezeiasc a n trei Persoane, cea omeneasc a, n multe persoane. Altfel nu -si mpline ste nici Dumnezeu si nici umanul destinul de existen ta iubitoare si, prin aceasta, fericite. Dac a fiin a dumnezeiasc a ar fi ntr-o unic a Persoan a, t n-ar fi bun a sau iubitoare din eternitate, deci n-ar fi dumnezeiasc a. Dar si dac a ar fi ntr-o mul ime t de Persoane, valoarea lor, demn a de iubire si capabil a de iubirea infinit a, s-ar relativiza, deci nici aceast a mul ime n-ar fi t dumnezeiasc a. Numai existnd n trei Persoane, aceste trei Persoane sunt dumnezeie sti, pentru ca au o valoare sio rela ie ntre ele care le face demne si capabile de iubirea t absolut a. Si sunt asa, pentru ca sunt asa de prezente una n alta, nct n fiecare e vazut Dumnezeu ntreg, nefiind deci trei Dumnezei. Fa ta de ideea ca Dumnezeu nu poate fi deci o unic a Persoan a, vom spune, ntemeia i pe Sfin ii Parin i, t tt

urmatoarele: Un dumnezeu monopersonal n-ar fi de aceea nici persoan a, nici Dumnezeu. I-ar lipsi des avr sirea. Atotputernicia lui n-ar fi unit a cu bun atatea sau cu iubirea. Si ar mai fi aceasta atotputernicie, o dat a ce ar fi un despot

incapabil de o leg atur a iubitoare cu alte forme de existen ta ? n acest caz ce l-ar mai ndemna sa creeze o alt a form a de existen ta , pe cea din nimic, dac a nu s-ar vedea n aceasta chiar o incapacitate de a o crea? Caci ce l-ar ndemna sa voiasc a o comuniune t create cu sine a unei existen e n timp? Un dumnezeu monopersonal s-ar apropia de o esenta t emana iei, impersonal a supus a unei legi a evolu iei sau a t inexplicabil a n privin a originii sau a ceea ce se petrece prin t mi scarea ei. De aceea, t Parin i au comb atut n mod hot Sfin ii tart ereziile: arian as i pnevmatomah a, care negau dumnezeirea Fiului si Sfntului Duh, si care, cu pretextul ca resping un politeism, declarau pe Fiul si pe Duhul Sfnt creaturi, mai precis ni ste prime creaturi. Sfntul Atanasie zice: A spune de Fiul ca putea sa nu fie eo ndr azneal a ce atinge t Tat alui; caci putea s fiin a a nu fie ceea ce e propriu ei? Aceasta e asemenea cu a zice: Tatal putea sa nu fie bun. Dar precum Tat al eve snic bun prin fire, asaeNasc ator ve snic prin fire. Iar a zice: Tat al voie ste pe Fiul si Cuvntul voie ste pe Tat al nu arat a o voin ta antecedent a (na sterii), ci indic a autenticitatea aceleia si firi si 6

calitatea si identitatea fiin ei t . Nu fiin a neipostaziat a ca Tat a na ste pe Fiul, o face s ta fie Tat a, ci din eternitate t suprem a este ipostaziat fiin a a n Tat alNasc ator si n Fiul Nascut. Tine de ea sa fie astfel ipostaziat a. Tine de bun atatea ei sa fie din eternitate ipostaziat a ca Tat as i ca Fiu. Nu se poate gndi n fiin a t 6 Contra Arianos , Or. I , P.G. 26, col. 48

29 dumnezeiasc a ca existen ta nici o clip a anterioar a ipostazierii ei n Tat al si n Fiul. Tine de bun atatea ei sa fie Tat a din eternitate, ipostaziat a n Tat al si n Fiul. Iar Sfntul Vasile cel Mare condi ioneaz ta rela ia de Tat ta si Fiu a lui Dumnezeu de (bun atate) este pururea toate ; dar e un bine (o fie Tat a al unui astfel de Fiu; deci niciodat a nu lipse ste binele (bun nici nu vrea sa fie Tat al f r Fiul; iar bun atatea si de puterea Lui. Binele n Dumnezeu Cel mai presus de bun atate) ca sa

atatea) din El, voind, nu e f r

aa aa putere; iar voind si putnd, e firesc sa aib a ve snic pe Fiul, pentru ca 7 ve snic voie ste sa fie binele (bun atatea) . Dumnezeu n-ar fi bun si autentic, dac a n-ar fin Elo Persoan a care s -i arate bun atatea fa ta de alt a Persoan as as i n-ar avea puterea sa fac a aceasta. n acest caz n-ar fi mai presus de toate, prin libertatea de a-si ar ata bun atatea din veci si nencetat. Caci, n acest caz, ar fi supus unor legi. Cel mai mult si mai permanent sa o Persoan a bun

 i arat atatea fa ta de alta cnd una e Tat as i alta, Fiu din veci si pn a n veci. Iar fa ta de afirma iile acelora si eretici, sau ale altora, t ca, admi ndu -se trei Persoane n Dumnezeu, se admit trei t dumnezei desp att asa cum s-ar ntampla si dac r i i, a s-ar admite o t de persoane, precum se cunosc mul ime trei oameni, sau mai mul i t ntre ei, Sfntul Grigorie de Nazianz spune: Dar aici (la oameni) comunul nf at s eaz a numai o i unitate care este cunoscut a numai prin gndire. Indivizii sunt foarte desp r i i prin timp, prin cele suferite si prin att 7 La Sfntul Grigorie de Nyssa, Contra lui Eunomiu , cap. VII, P.G. 45, col. 769.

putere 8. Iar afirmnd unitatea lui Dumnezeu fa ta t de mul ii zei ai elinilor, Sfntul Grigorie spune: Dar pentru noi nu este dect un unic Dumnezeu, pentru ca una este dumnezeierea. Si cei ce sunt din ea r amn n ea, de si credem ca sunt Trei. Caci nu este Unul mai mult Dumnezeu, iar Altul mai pu in Dumnezeu. Nici Unul mai nainte, iar Altul mai t trziu. Nici nu se scindeaz a n voin ta , nici nu Se mparte n putere. Nimic din ceea ce este n cele mp at r ite nu se afl a aici (n fiin a t cea Una), ci dumnezeierea e nemp at r it a n Cei ce Se disting, dac a trebuie sa vorbim pe scurt. E ca o unic a lumin a n trei sori ce se penetreaz a reciproc, f r sa se aa contopeasc a. Cnd privim la dumnezeire, la cauza prim as i la principiul unic (la monarhie), apare n cugetarea noastra unitatea ei. Iar cnd privim la Cei n care este dumnezeirea, Cei ce ies din cauza prim a n mod netemporal, fiind din ea si de aceea si slav a, Cei nchina i t sunt Trei 9. La fel spune Sfntul Ioan Damaschin: Cei trei sori care se compenetreaz a sunt o singur a lumin a 10 . Iar un tropar din slujba nmormnt arii spune: O Dumnezeire n trei straluciri . La oameni, firea cea comun a e posedat a de multe persoane prin t ei n acele persoane, deci nedeplin repeti ia unit a n persoanele lor. n Persoanele dumnezeie sti firea nu se repet a, ci e posedat a n modul comun total. Sfntul Vasile cel Mare spune ca

la oameni t este dispersat a, sau n fiin a ipostasuri vedem aceea si fiin ta repetat a, nedeplin unit as i 8 Op. cit., Cuvntul 31. A cincea cuvntare teologica , 15, p. 103. 9 Ibidem , 14, p. 103. 10 De fide orthodoxa , 18, P.G. 94, col. 829.

31 identic a n aceste repeti ii. De aceea, persoanele i comunic a ts numai n parte si cnd voiesc ceea ce au comun prin aceea si fire, ar atnd ca firea lor este aceea si. ntre persoanele umane de aceea si fire se afl a un spa iu sau alte obiecte, care t fac firea sa se repete sisa nu fie ntr -o total a comuniune. La aceasta contribuie si faptul ca firea uman a e constituit a din suflet si trup si, dac a sufletele pot comunica mai usor, trupurile le mpiedic a de la o deplin a comunicare. n Persoanele Sfintei Treimi ns a se vede o continu as i 11 infinit a comunitate , adic a o comuniune nentrerupt a de vreo discontinuitate si infinit a n con inutul ce si-L t comunic a cele trei Persoane. Cugetarea nu vede (n Dumnezeu) nici o ntrerupere, care sa fie ca un spa iu t ntre Tat al si Fiul si Duhul Sfnt. Nu e nimic care sa se intercaleze ntre Ei; nici vreun alt lucru subzistent ( ) afar a de firea dumnezeiasc a, nct sa o poat a mp at r i prin existen e rinserarea a ceva str ain, nici golul vreunei t

faa subzisten ta neipostaziat a, care sa produc a o fisur a n ntregul fiin ei divine, ntrerupnd continuitatea prin t intercalarea golului . Cnd cuget am pe Tat al ca necuprins, ca necreat, i cuget am si pe Fiul si pe Duhul Sfnt la fel, pentru ca Fiul si Duhul Sfnt nu pot fi n afara acestei infinit at i atotcuprinz atoare si n afara singurei existen e t necreate si n afara tsi atotputerniciei ei, slavei, n elepciunii ci se contempl a n fiecare comunul nentrerupt si nemp at r it . La fel nu se va putea cugeta Tat al n afara Fiului sau a Duhului Sfnt, ts n infinitatea lor nele i 11 Ep. 38 , P.G. 32, col. 326-328.

atotcuprinz atoare. at r

C aci nu se va putea n nici un fel inventa

vreo taiere sau mp r ire nct sa se poat a cugeta Fiul f aa Tat al, sau Duhul desp at r it de Fiul, ci se vede si n Ace stia o negr it si nen eleas a comunitate si t nici aa t distinc ie, deosebirea ipostasurilor taind comunicarea ( ) firii, nici comunicarea firii confundnd particularitatile 12 semnelor (ipostatice), adic a cele proprii fiec arui ipostas . Sfntul Atanasie spune si el: Dar dac a zicem ca Fiul este, vie uie ste si subzist a deosebit, asemenea Tat alui, prin t aceasta nu -L desp at de Tat al, cugetnd unele spa ii r im tsi distan e prin care ar fi dessp at ste. Caci credem ca ei t r it trupe sunt uni i t n chip nemijlocit si sunt nedesp att ntre rii ei. ntreg Tat al l are pe Fiul ntreg n snul Sau si ntreg Fiul e mpreun a cunoscut cu Tat al si se odihne ste nencetat n 13 snurile parinte sti .

Astfel, Dumnezeu nu poate fi nici o singur a Persoan a, pentru ca ar fi lipsit de comuniunea iubirii, nici o mul ime

t de persoane. Caci, n acest caz, aceste persoane ar fi marginite si nu s-ar putea cuprinde toate n fiecare persoan a. Deci, nu putem vorbi dect de un singur Dumnezeu, dar ntreit n Persoane, pentru ca acesta de fapt este un unic Dumnezeu prin unitatea de fiin ta s i de iubire nem arginit a tas i Fiu uni i ce-I este proprie prin rela ia de Tat t n Duhul Sfnt. Deci, aceast a calitate de unic Dumnezeu n trei Persoane nu o are pentru faptul ca este simplu n trei Persoane cu totul la fel. n acest caz s-ar socoti si trei persoane umane un singur om. Si ce ne-ar mpiedica sa 12 Sfntul Vasile cel Mare, op. cit., col. 332-333. 13 De Synodis , P.G. 26, col. 723.

33 socotim pe to i t oamenii un singur om, sau sa socotim si pe cele trei Persoane divine trei dumnezei? E un singur Dumnezeu numai pentru ca cele trei Persoane dumnezeie sti sunt ntr -o rela ie n care fiecare le t cuprinde pe celelalte dou a prin locul deosebit ce-l are n rela ie cu acelea. ntre oameni to i sunt, sau pot fi, s tsi tt i ta i, fii. Nici nu e unit numai unul cu altul n calitatea exclusiva de tatasi de fiu. n Dumnezeu, Unul singur este Tat al, deci reprezint a toat a pat si numai parin imea n rela ie cu un rin imea tt unic Fiu, si Unul singur reprezint a toat a fiimea si numai fiimea n raport cu Tat al si Duhul Sfnt reprezint a o t special rela ie a cu amndoi. De aceea, cnd se cuget as i se nume ste Tat al, El e n eles t ca Tat a exclusiv si avnd n rela ie cu El n t mod total si pe Fiul; si cnd e cugetat si numit Fiul, e t n n eles rela ie exclusiv as i total a cu El si Tat al. in mod asem n t Saa tor n elegem si pe Duhul Sfnt. St s att

t i rela ia aceasta, de i este de intim a prin des avr sirea iubirii datorit a nem arginirii fiec aruia si iubirii infinite a fiec aruia fa ta de ceilal i, ca o t unire deplin a, nu nseamn a o confundare ntre Ei. Nu pot gndi si zice Tat al,f r sa gndesc sis a v aa ad n El pe Fiul. De aceea, nu -I pot zice Tat alui sau Fiului Dumnezeu, faa sa vad n El pe Fiul, sau Duhul ca acela si r Dumnezeu. Calitatea de Tat a al unui singur Fiu, si numai de Tat a, l prezint a pe Tat al ca nev azutul exclusiv, ca iubirea de Tat a fa ta de Fiul. Tat al nu e ca Persoan a dect Cel ce iube ste pe Fiul ca Tat a, deci nu pot sa-I spun Dumnezeu f r sa v aa ad

unit cu El ca Dumnezeu si pe Fiul. Iar Fiul este numai Fiu si singur Fiu iubitor al Tat alui si de aceea nu pot sa cuget pe Fiul sis a numesc pe Fiul, ca Dumnezeu, faa sa-Lv ad n El r si pe Tatal ca Dumnezeu. Un om este tat a al unui fiu, sau al mai multora, dar e si fiu al unui tat a. Iubirea unui fiu omenesc nu -l une ste n mod total si exclusiv cu cel ce-i este tat a, sau cu cel ce-i este fiu. Cieunit cu t care fiecare din cei doi, sau cu mai mul i fii pe i are. Nu vad n nici un om numai un fiu, ci si altceva, nici n tat al numai un tat a, ca sa nu mai spun de mo sii lui, de nepo ii lui, de fra ii lui. t Deci cu nici unul din ace stia nu t este voit n mod exclusiv si total. n Dumnezeu o Persoan a n-are dect t de afec iunea Tat a din veci si pn a n veci fa ta de un unic Fiu, iar o Alta numai afec iunea de Fiu n veci si pn a n veci fa ta de un t unic Tat a, fiind Persoane coeterne si aflate n via a t plenar a comun a. Dar se arat as iasa cunoa sterea lumii, pe care a hot art sa o creeze. Tat al nu poate sa nu se gndeasc as is a nu aib a n El exclusiv sim irea iubitoare fa ta de Fiul S au t ca unit cu El, ca unit n slava de Dumnezeu cu El. Pe ct este El

de Dumnezeu, pe att este si Fiul, si viceversa. Nu vrea ca eu sa spun: Tu esti Dumnezeu, iar El nu este Dumnezeu . El vrea sa spun: Tu esti Dumnezeu mpreun a cu El. Amndoi ave i t aceea si slav a, a Aceluia si Dumnezeu. Dac a n-ai fi Tat a al Fiului Dumnez e u, n-ai fi Dumne zeu. E ti s Dumnezeu pentru ca Fiul t ua este Dumnez eu. Sunte i t mpreun a Dumnezeu .

Si fiind numai Tat as i Tat al unui unic Fiu, nu voie ste sa nu gndeasc a unit cu Sine pe Fiul; nu voie ste sa nu aib a n Sine, nedesp r it de Sine, n toat a gndirea st deci at i sim irea, n toat a existen a, pe Fiul. Nu voie ste sa nu se simt a una n t toate cele dumnezeie sti cu Fiul, de si pe de alt a parte tocmai aceasta l men ine t ve snic n calitatea Sa de Tat a, deosebit de Fiul, pentru ca are singur pe Fiul si numai pe un unic Fiu. Unitatea Tat alui cu Fiul trebuie cugetat a mergnd mai departe: Tat al nu voie ste sa nu tr aiasc as i sim irea t iubitoare a Fiului fa ta de Sine, deci une ste tal fa sim irea Sa de Tat ta de Fiul cu tr airea sim irii iubitoare a Fiului fa ta de Sine, faa sa t r se confunde prin aceasta cu Fiul. Tat al tr aie ste ca Subiect sim irea Fiului fa ta de Sine, f aa sa se confunde cu Fiul. t r Dar si n aceasta se vede unitatea neconfundat a a Tat alui cu Fiul. S nu simte n sine st de catre i cine i sim irea

Tatal a sim irii Fiului? t Avem experien a t acestui fapt st dintre i n rela iile noi, oamenii. Deci cum n-ar fi ea nesfr sit mai intens a n rela iile t dintre Persoanele dumnezeie sti? Si cum nu ne-ar obliga aceasta sa socotim pe Tat al si pe Fiul si pe Duhul Sfnt un unic Dumnezeu, si, numind pe Tat al Dumnezeu, sa n elegem n El ca Dumnezeu, faa sa-I socotim t r trei Dumnezei, dar sif r sa-I confund am ca Persoane. Fiecare aa Persoan a e purt atoare a ntregii t dumnezeie fiin e sti nerepetate, deci fiecare e Dumnezeul ntreg, f r sa se aa despart a, dar sif r sa se confunde aa ntre ele. Iisus Hristos spune aceste lucruri n multe feluri, mai ales n Evanghelia dup a Sfntul Ioan. De pild a,raspunznd

la ntrebarea lui Filip: Arat a-ne nou a pe Tat al , El zice: Cel ce M-a vazut pe Mine avazut pe Tat al... Nu crezi tu ca Eu sunt ntru Tat al si Tat al este ntru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tat al Care ramne ntru Mine face lucr arile Lui. Crede i Mie ca Eu sunt t ntru Tat al si Tat al ntru Mine

(Ioan 14, 9-11).

Fenomenul acesta l trat am n parte si noi, de si suntem fapturi create, marginite, dependente, ar atnd ns a ca nu ne putem mp aca cu nem arginirea. Cnd vorbe ste copilul, el simte ca prin el vorbe ste si mama. Si nu numai el simte aceasta. Ci si cei ce cunosc si copilul si mama. Cei apropia i t suflete ste nu vorbesc n mod izolat. Dar si faptele lor se afl a ntr -o anumit a comuniune. Tat al vede n fapta vrednic a a fiului si fapta sa. Dar tat al omenesc, fiind tat a al mai multor fii, vede n fiecare fiu alt aspect de sine, nu se vede pe sine ntreg ntr -un singur fiu; el, chiar fiind n realitate tat a al unui singur fiu, are putin a sa fie tat as i al altor fii. De aceea t nu se vede ntreg ntr -un fiu al sau. Vom adnci ideea unui singur Dumnezeu n trei Persoane si n modul urm ator: O persoan a trebuie sa aib a ca eu un tu ,ca sa comunice ntreolalt a, si un el care sa-i uneasc a din nou, n interesul pentru al treilea. O persoan a trebuie sa vorbeasc a cu o alta si n modul cel mai interesat si unificator de un al treilea, pentru a se sim i t fiecare fericit a. La Dumnezeu, fiecare din aceste trei Persoane, cuprinznd ntreaga fiin ta nem arginit a, nu e necesar sa fie o t de persoane pentru a-si

mul ime comunica mai mult fiin a. t

Dar cea mai iubitoare t ntre un Eu si un Tu are rela ie loc atunci cnd una e Tat al celeilalte si numai Tat as i al uneia singure. Dac a Acest Tat a ar fi si Tat al real sau posibil al altor fii si dac a ar avea pe lng a calitatea de Tat as i pe aceea de fiu al vreunui alt tat a, sau dac a Fiul ar fi si el tat a al unor al i fii, si ar fi nu numai fiu al unui tat a, ci si al unei t mame, iubirea ntre ei n-ar mai avea toat a tsi fiin a toat a intensitatea iubirii de Tat a exclusiv si de Fiu exclusiv. Dar dac a ace stia doi n-ar avea pe un al treilea tot att de nem arginit si de exclusiv, pe care sa-L iubeasc a mpreun a, ar lipsi ceva care i une ste si n alt a form a pe cei doi. Dar acest al treilea nu poate fi mpreun a Nasc ator cu Tat al al Fiului, nici mpreun a Nascut al Fiului cu Tat al. Elnu poate fi un alt Fiu al Tat alui, sau un alt Tat a al Fiului. Ci este Cineva care reprezint a aten ia sau iubirea Tat alui fa ta de t Fiul siraspunsul iubirii Fiului, ca Fiu, fa ta de Tat al. Eli une ste ta ce spore ste iubirea pe amndoi prin aten ia reciproc ntre Ei, care-I nt are ste n calitatea lor de Tat as i de Fiu. El porne ste de laTat al, ca Tat a, spre Fiul, ca afec iune t de Tat a si, ajuns n Fiul, se ntoarce ca afec iune sporit ta ta

a Fiului fa de Tatal. Aceasta i une ste n mod des avr sit n fiin ta s i n iubire, facnd pe fiecare Dumnezeu deplin, dar nu trei Dumnezei, nefiind desp att r i i n nici un fel n fiin ta s i n iubire. Vom da o ultim as i cuprinz atoare nt arire a nv ata turii ca Dumnezeu este Unul, de si este n trei Persoane si fiecare e Dumnezeu deplin, faa a fi mai mul i dumnezei, cu ni ste r t texte din Sfntul Grigorie de Nazianz. Adresndu -se celor ce

afirmau ca, dac a ar fi trei Persoane de fire dumnezeiasc a, ar fi trei dumnezei, Sfntul Grigorie spune: Dar care este lupta si argumentul nostru mpotriva celor dou a partide mpreun a (din care una afirm a o confundare ntr -un unic Dumnezeu a celor trei Persoane, alta le desparte n trei Dumnezei, n.n )? Pentru noi nu este dect un unic Dumnezeu, pentru ca una este Dumnezeirea. Si Cei ce sunt din ea ramn n ea, de si credem ca sunt Trei. Caci nu este Unul mai mult Dumnezeu, iar altul mai pu in Dumnezeu. Nici Unul mai nainte, iar altul t mai pu in. Nici nu se scindeaz a n voin ta s i nu se mparte n t putere.... ci Dumnezeirea este nemp at r it a n Cei ce se disting, dac a trebuie sa vorbim pe scurt. E ca o unic a lumin a n trei sori ce se penetreaz a n mod reciproc, faa s r a se contopeasc a. Cnd privim la Dumnezeire, la cauza prim as i la principiul unic (la monarhie), apare n cugetarea noastra unitatea ei. Iar cnd privim la Cei Care ies din cauza prima n mod netem poral, fiind din ea is de aceea is slav ,a cei nchina i sunt t Trei 14 . La ntrebarea adversarilor: Oare nu e o unica dumnezeire si la Elini... Si la noi nu este tot neamul omenesc o unic a umanitate? Dar totu si nu sunt mul i t zei si nu unul, ca si mul i t oameni? , Sfntul Grigorie Teologul raspunde: Dar comunul uman posed a o unitate care este cunoscut a

numai prin gndire. Indivizii sunt foarte desp att r i i prin timp, prin cele p atimite si prin putere. Noi tr aim nu numai o compozi ie t (avnd trupuri deosebite), ci si o opozi ie t ntre noi si n noi n sine. Nu r amnem nici ntr -o singur a zi curat Op. cit., Cuvntul 31. A cincea cuvntare teologica , 14, p. 103.

aceia si, cu att mai t toat at ci n trupurile puin viaa, si sufletele noastre este un flux continuu si o schimbare nencetat a. Nu stiu dac a nu sunt asa nici ngerii si toat a firea de sus si de dup a Treime, de si sunt simpli si mai nt arii n t bine prin apropierea de Binele suprem 15 .

Dar cele trei Persoane dumnezeie sti sunt un unic Dumnezeu, pentru ca fiecare reprezint a n alt mod fiin a t dumnezeiasc a cea unic as i prin aceasta se ntregesc altfel dect cele omene sti. Nu sunt Persoane mai mult sau mai t pu in pu in uniforme, ca cele omene sti, si de aceea mai t ntregitoare. De fapt si la oameni e nevoie de un eu-tu si de un al treilea pentru ntregire. Dar la Dumnezeu e mai mare deosebirea si de aceea nu se repet a n ele fiin a, t ci fiecare reprezint a toat at dar altfel, si de aceea Persoanele fiin a, se ntregesc mai deplin, fiind o ntregire a celor trei roluri ale aceleia si fiin e nerepetate. t Aceasta le face pe cele trei Persoane sa aib a deplin fiecare n Sine si pe celelalte dou a. Fiin a, fiind nem arginit ta, nu se poate repeta, dar cele trei Persoane ale Ei nu se confund a, folosind fiecare n alt fel toat a puterea fiin ei t ntr -o comunicare reciproc a. La oameni exist a o comunicare ntre persoanele apropiate corporal si spiritual, care poart a aceea si fire, dar n mod repetat, ca ntre ni ste noduri ntre

care sunt ntinse ni ste fire. Uneori firele comunicative ntre dou a persoane sunt asa de multe, ca firea unic a e tr it aa de firea celeilalte aproape ca identic a cu a sa. Dar nu poate tr ai fiecare persoan a uman a cu toate celelalte aceast a unitate, 15 Ibidem , 15, p. 103-104.

dat a fiind t dintre ele. n t viitoare, unde distan a via a cunoa sterea tuturor de catre fiecare n Hristos va avea o maxim a dezvoltare, se vor apropia si persoanele umane de unitatea care este ntre Persoanele Treimice, fiind unite si ele toate n Fiul cu Tat al prin Duhul Sfnt, dar nu printr -o rela ie t asemenea celei dintre Persoanele divine. n viaa pamnteasc a o persoan a nu este legat a prin t fire mai multe sau mai pu ine t numai cu firea repetat a din alt a persoan a, ca un nod iradiant cu altul, ci cu mai multe astfel de noduri, cu unele prin mai multe fire, cu altele prin mai pu ine. S masur a ce o persoan a e mai t legat t i pe pu in a prin astfel de fire cu t repetat a n alte persoane, e mai fiin a moart a spiritual, f r ca aceasta sa fac a sa nceteze aa subzisten ta sa in firea proprie. Modul unit at ii Sfintei Treimi este astfel originea si ajutorul ve snic al unit at ii ntre fapturile con stiente.

4. DEOSEBIREA CELOR TREI PERSOANE ALE UNICEI FIIN TE DUMNEZEIE TI NEREPETATE N RELA T S IILE NTREGITOARE Fiin a dumnezeiasc a subzist a din eternitate, deci f r t aa de nceput, n trei Persoane: n Tat al nen ascut, n Fiul n ascut din Tat al si n Duhul Sfnt purces din Tat al spre Fiul. Una nu e deci mai nainte de alta. Aceasta nseamn a ca n-a fost nici fiin a dumnezeiasc a impersonal a anterioar a subzisten tei lor t n cele trei Persoane. De si Tat al e nen ascut, iar Fiul N ascut si Duhul purces, nena sterea Tat alui nu au o succesiune ntre ele. n rug aciunea nti a Sfntului Vasile cel Mare, dinainte de Sfnta mp art as anie, se spune catre Fiul: St apne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce esti izvorul vie ii si al nemuririi... Fiul Tat alui Celui faa de t r nceput, Cela ce e sti mpreun a ve snic ca Dnsul si mpreun a faa r de nceput . Deci una si aceea si fire dumnezeiasc a este n Tat al nen ascut a din eternitate, dar totodat a este nascut a n Fiul din eternitate si n Duhul Sfnt este purceas a din eternitate. Dar, deoarece e nem arginit a, ea nu se dubleaz as i nu se ntrege ste prin aceasta, ci Tat al o are din eternitate nen ascut a, n mod nascut din Tat al si Duhul Sfnt din eternitate n mod purces din Tat al spre Fiul. Deoarece nu fiin a n sine na ste si purcede, ci ntruct este n Tat al,ea nu t este nici nen ascut a n Sine, ci ntruct este n Tat al, dar este asa din eternitate. Caci dac a ar fi nen ascut a n sine, ar trebui

sas i nasc a, existnd n Sine, deci ar avea loc o evolu ie de la t starea de fiin ta impersonal a, la cea n starea celor trei Persoane. Din eternitate, fiin a dumnezeiasc a nu exist a altfel t dect n Persoana Tat alui Nen ascut, Nasc ator si Purcez ator, si n Persoana Fiului N ascut si a Duhului Purces. Fiin a cea una are din eternitate n Tat al calitatea t de nen ascut a, dar side nasc atoare si purcez atoare, si prin aceasta are din eternitate n Fiul calitatea de nascut as i n Duhul, de purceas a. Deci nu trece n timp de la calitatea de nen ascut a la cea de nascut as i purceas a, de la calitatea de fiin ta a Tat alui, la cea de fiin ta a Fiului sia a Sfntului Duh. Ci este din eternitate n Persoana nen ascut a, dar si nasc atoare si purcez atoare a Tat alui si n Persoana nascut a a Fiului si n cea purceas a a Sfantului Duh. Toate trei Persoanele sunt din eternitate, nu venite pe rnd la existen ta . Deci, este din eternitate fiecare Persoan a n celelalte dou a, netrecnd ca o debordare de la Tat al la Fiul si Duhul Sfnt n baza unei legi a t panteist. emana iei, n mod Nici nu s-au produs pe rnd, prin voin ta . n cazul acesta, am considera pe Tat al temporal naintea celorlalte, ceea ce ar reduce pe Dumnezeu la o existen ta monopersonal a apropriat a de o esen ta s i de legea ei de dezvoltare. Nu s-ar fi produs ele nici prin t tuturor Celor trei. Aceasta voin a ar nsemna tot un fel de lege existent a ntr -o esen ta nainte de ele. Ele sunt din eternitate ntr -o iubire actual a,f aa

nceput. r ntreaga fire dumnezeiasc a de cnd exist a n mod con stient, deci din eternitate este implicat a n cele trei Persoane. n bun atatea ei, n binele ei, e dat modul etern si

43 liber al t celor Trei Persoane dumnezeie sti. existen ei Persoanele dumnezeie sti, ca existen e din eternitate, arat a t ca iubirea este f r de nceput si cauz as i din faptul ca una aa dintre Persoane este Tat a, alta, Fiu si o a treia, Duhul Sfnt al iubirii care porne ste din Tat al spre Fiul si se ntoarce ca raspuns de la Fiul la Tat al. Caci nu e iubire mai adnc as i mai curat a ca cea dintre Tat al si Fiul, dar mai ales cnd Tat al e numit Tat as i Fiul, numai Fiu. Iubirea cea mai deplin a o arat a o Persoan a, fiind daruit a de Sine ca Tat a, sir aspunsul cel mai deplin la aceast a daruire este al unui Fiu, mai ales ca nu e dect Fiu. Prima Persoan a e prin acesta nen ascut as i numai Nasc atoare. Iar dac a suprema existen ta e suprem a bun atate, ea nu se debordeaz a fr voie, ci eodaruire aa integral a de Sine a t care n-a primit nimic, n existen ei deplin a libertate, dar o daruire care nu poate sa nu tr aiasc a bucuria raspunsului la daruirea iubitoare proprie. Cel ce iube ste astfel se daruie ste ntreg si prime ste raspunsul iubitor ntreg la aceast a daruire. Dac a n-ar fi o Persoan a nen ascut a, n-ar fi nici una numai Tat asi Tat al ultim. Si pn a unde s-ar merge cu na sterea din alta si alta? Unirea ntre eternitate si des avr sirea lor se vede.

Voind sas idaruiasc a din eternitate ntreaga fiin -ta nen ascut a, prima Persoan a na ste din veci Persoana careia i-o daruie ste. Dar tocmai pentru ca se daruie ste ntreag a Aceleia, este n Aceea, dar si Aceea n ea. Tr aind din veci ca originea ultim a a toat at sau toat a bun atatea, o existen a, daruie ste ntreag a unei Persoane care, prin aceasta, este

egal as i unit a deplin cu Sine. Unirea des avr sit a din bun atate face din prima Persoan a originea Persoanelor care sa primeasc a ntreag a bun atatea Ei, ca sa se bucure si Ea de raspunsul Lor, ca daruire ta. Neoriginatul da na stere fiin ial originatului, daruindu -se ntreg lui, ca acesta, umplndu -se de bun atatea nesfr sit a primit a,sa i-o daruiasc a n calitate de bun atate sau de fiin ta primit a, cu toat at ei, mul umirea Persoanei neoriginitate care i s-a daruit. Chiar noi oamenii experiem faptul ca,cu ct ne daruim mai mult altora, cu att ne mbog at im mai mult. Tat al, daruindu -Se ntreg, na ste prin aceast a daruire de Sine pe Cel ce-L prime ste, ca sa primeasc a de la Acela ca raspuns daruirea Lui. Dar nu poate sa nu daruiasc a Celui N ascut prin daruirea de Sine, ca pe o alt a dovad a a iubirii Sale, pe Duhul Sfnt, nu ca pe un Frate al Aceluia, ci ca pe Unul care devine si al Celui caruia i se arat a iubirea Sa, ca sa produc as i n Acela mul umirea iubitoare a iubirii Sale. t Sfntul Grigorie de Nazianz le spune acestea astfel: Astfel, chiar dac a este n ea (n firea dumnezeiasc a)o diferen ta exprimat a prin num ar, nu eotaiere n fiin ta . De aceea monada de la nceput (de la nceputul etern al existen ei ei, n.n. ) se mi sca spre doime pn a

n treime. i tS aceasta este pentru noi Tat al si Fiul si Sfntul Duh. Primul este Nasc ator si Purcez ator si aceasta n chip nep atimitor si netemporal si netrupesc. Dintre ceilal i, Unul este Nascut, t Cel lalt Purces, sau nu stiu cum le-ar numi cineva, ntr a un mod cu totul deosebit de cele vazute. Caci nu vom ndr azni sa vorbim de o debordare a bun a at ii, ceea ce a ndr aznit s t a

45 fac a primul dintre filosofii elini, spunnd despre cauza prim asi cauza a doua, ca prima e ca un crater care debordeaz a prin curgere. Sa nu introducem o na stere involuntar as i un fel de debordare natural as i de nere inut, t care nu e potrivit a ideilor noastre despre Dumnezeire. De aceea, ramnnd n hotarele noastre, admitem nena sterea si o na stere si pe Cel purces din Tat al, cum spune undeva Dumnezeu Cuvntul (In 15, 26). Si de cnd sunt acestea? Acestea sunt deasupra lui cndva . Sau, dac a trebuie sa vorbim cu oarecare curaj, ele sunt de cnd e Tat al. Dar de 16 cnd este Tat al? Nu era cndva cnd nu era . Dac a existen a este prin Sine din eternitate, ea nu t poate fi dect bun atatea suprem a; ea n-a putut fi nici nascut a cndva, nici nen asc atoare, care e autod aruirea total a de Sine. Dar pentru ca existen a aceasta, una cu bun a t tatea nem arginit a, nu se poate multiplica, daruirea si primirea nu e o astfel de multiplicare, ci un act care face s a se tr aiasc a de dou a, mai bine zis de trei con st aruire tiin e, prin d si primire, ntregul infinit care este aceast a existen ta sau bun atate nem arginit a. Existen a con stient a de Sine din eternitate, avnd t n Sine bun atatea neoriginat a

de nimeni, deci nem arginit a, nu poate sa nu fie si fecund a. Dar fecunditatea nu const a n sporirea fiin ei, t care e nem arginit a, ci n capacitatea de-a na ste si o alt a con stiin ta , sau dou a alte con st care sa se tiin e, bucure de aceast a bun atate. n fond bun atatea nu poate sa 16 Ibidem , Cuvntul 29. A treia cuvntare teologic a ,2-3,p. 52-53.

nu fie tr aa n comun de mai multe con s tsi anume, de it tiin e, trei, nu de mai multe, ca s a nu se relativizeze acestea. n Sine ns as i con stiin a t prin Sine, fiind t existen ei o con stiin ta fecund a, are capacitatea si pornirea de-a na ste o alt a con stiin ta , sau dou a alte con st carora sa li se tiin e, daruiasc a cu tot ce are ea. De aceea, P arinii au vat al t zut rela ia ntre Tat si Fiul ca o rela ie ntre Minte si Ra iune, sau ca o rela ie tripersonal a, t tt mplinit a chiar n Persoana Tat alui. Am putea spune ca aceast a rela ie e un fel de auton elegere a existen ei de t sine, tt care ia un caracter tripersonal. n con stiin a de Sine, existen a t f r de nceput, care t aa eo existen ta total a, are un chip al S au, care nu poate fi lipsit de realitate, caci un chip pur gndit nu i-ar da nici o bucurie real a. Dar acest chip nu poate fi nici o realitate desp arti ta de Sine. n t (n Logos), Mintea suprem a se descoper

Ra iune a deplin pe Sine pentru bucuria de Sine, se bucur a de tot con inutul nem arginirii Sale. Ra iunea este actul t sau tt min ii, al Subiectului care se cuget a tt pe Sine. n Ra iune, n elegerea Subiectului suprem se cugeta pe Sine. O con stiin ta singur a nu poate fi nici un om, cu att mai pu in Dumnezeu. Lumina si bucuria ei st a n comuniunea cu t o alt a con stiin ta . Orict as fi de singur, eu privesc la mine, ca la un fel de altul, eu vorbesc cu mine, ma bucur de mine, ma ndemn pe mine, ma ndrept pe mine. n Dumnezeu aceast a convorbire a Tat alui cu Fiul este numai pozitiv a, este numai iubire si numai bucurie. Dumnezeu nu se ndrepteaz a pe Sine n Persoana Fiului, ci se bucura de Sine.

De aceea Sfntul Evanghelist Ioan a vorbit de un Cuvnt personal f r de nceput la Dumnezeu, ca de o alt a aa Persoan a. La nceput era Cuvntul... Si Dumnezeu era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu (In 1, 1-3). Cuvntul ce-l aude Tat al de la Fiul S au e cu adev arat ca de la oalt a Persoan a, dar de la o alt a Persoan a cu totul de n acord cu El. Acea Persoan a vorbe ste, raspunznd, ca o Persoan a Cuvnt, cuvntului Sau. Iar vorbindu -I Tat al, cuvntul ce I-l spune devine Cuvnt -Persoan a, deosebit de Sine, care-I r aspunde, ar atnd caracterul de Persoan a pe care l-a luat cuvntul Tat alui. n convorbirea Tat alui cu Persoana Cuvntului, se descoper as i se pune n deplin a lumin at lui Dumnezeu via a ca iubire plin a de bucurie. Se pune ntr -o lumin a plin a de sens, de ra iune, existen a dumnezeiasc a Fiul lui Dumnezeu tt . se nume ste Cuvnt sau Ra iune nascut a de Tat al si pentru t faptul ca are n El pe Cel ce cuprinde n Sine toate ra iunile t dup a care se vor crea toate ale lumii. n acest sens am putea n elege cuvntul Sfntului t Maxim Marturisitorul: Iar Cap al lui Hristos, adic a al Ra iunii negat a tainic prin dep as ire, este Mintea ridicat ta n mod absolut si infinit peste toate si n tot chipul. Pe aceasta Hristos, Cel n eles t spiritual ca t Min ii prin fire,

Ra iunea t o 17 face cunoscut a celor vrednici . Aceasta arat a ca ntre lumea creat as i Dumnezeu Cel ce are un Fiu nu este o nstr ainare total a. Dumnezeu are un Fiu, conform Caruia a dat o anumit at lumii ra ionalitate create. Oamenii sunt st sau cuvinte ncorporate, at sa iei raiuni f cui 17 Op. cit., p. 84.

cunoasc a prin Fiul pe Dumnezeu Tat al; f acu i t sa se uneasc a mpreun a prin cuvinte cu Cuvntul Tat alui. Ra iunile t lumii sunt facute facute spre o armonie ntre ele, care le vine de la Dumnezeu, si ele duc spre Dumnezeu, deci nu sunt contrare lui Dumnezeu Cuvntul si iubirii. Mai precis se spune aceasta n unele Scolii ale lui. De exemplu: ntruct deodat a cu t care e F c toarea Ra iunea, aa tuturor, e cugetat as i Mintea, la care se raporteaz at Ra iunea, ca la cauza Sa, a numit pe Tat al cap al lui Hristos, n 18 calitatea Lui de Minte, care na ste prin fire Ra iunea . t Tat al ca Minte e Cap al Ra iunii, n Care exist a ntr t o armonie ra iunile lumii create. Dac a folosim t n mod t ra iunea drept, nu putem sa nu vedem prin ea armonia ra iunilor t din lume, care s n unitatea t din Fiul i cer explicarea ra iunilor si deci n originea lor ultim a, n Tat al. Aceasta arat a ca n ra iuni t e o unitate mai presus de ele, c a orice ra iune

t a unei persoane se cere dup at cu alte persoane si cu n elegerea ra iunile t unei lumi, care nu exist a prin ea ns as i. Ra iunile cautate si comunicate de ra iunea omului se tt comunic a prin cuvinte ntre persoane care caut at o n elegere tot mai profund a, mai comun as i mai explicativ a a lumii cu o origine mai presus de t dumneazeiasc ea. Ra iunea a e singura care ne poate explica lumea si n acest sens e Ra iunea lumii, t dar e, n acela si timp, mai presus de aceste ra iuni. t Leg atura ntre Ra iunea dumnezeiasc asi lume, dar t aflat a prin lume, dep as ind lumea, o exprim a Sfntul Maxim si n modul urm ator: Cel ce a primit n chip ne stiut, prin 18 Ibidem, Scolia 6 la Raspunsul 25, p. 88.

49 negarea n sens de dep as ire a celor create, ns as i vederea nemijlocit a a t celei mai de ra iune, Ra iunii presus orice t are drept cap t cea atotunic a, peste care si cu care nu Ra iunea exist a alt at prin fire. Ea are ca nasc atoare prin ra iune fire unica Minte, spre care caa l uzind, ca spre capul ei, mintea ce 19 L urmeaz a, prin Duhul cel de o fiin ta cu Ea,id a via ta . Ra iunea suprem a explicativ a a lumii duce t mintea omeneasc a ce caut a aceast a explicare la via ta , ca la sensul a tot ce exist a. ntre ra iune si via ta este deci o leg atur a. Dar t via a adev arat a nu efaa iubire, care e armonia ntre t r persoane sial carei model si izvor suprem e Dumnezeu. Sensul acesta e una cu Mintea suprem a. Din ea si spre ea, ca din Tat al si spre Tat al, sau spre originea tuturor, este Ra iunea dup a care s-au creat toate si prin care urc am t spre

Tat al prin t care adun a ra iunile lucrurilor nl ra iunea tauntru spre Ra iunea suprem a, care, ca si cauz a a lor, explic a toate. t Iar prin aceast at naint am la Sensul tuturor, care Ra iune nu mai are nevoie de o explica ie. Caci lumineaz a prin Sine t toate. Capul Ra iunii t celei mai presus de toate... este Mintea cea necauzat a prin fire, cugetat a mpreun a cu Ra iunea t a carei cauz a este. Cacicel ce a v azut prin credin ta Ra iunea t a vazut deodat a cu tsi Mintea care na ste n chip Ra iunea 20 netemporal Ra iunea, aflndu -se n t dup a fiin ta . t Ra iune Ra iunea suprem a care explic a toate, fiind mai presus t de putin a noastr a de n elegere, este totodat a atins a prin

tt credin ta . ntre credin ta s i Ra iune, am ajuns n mod tainic tsi 19 Ibidem , Scolia 10 la acela siR aspuns, p. 88-89. 20 Ibidem , Scolia 12 la acela siR aspuns, p. 89.

la Mintea suprem a suprem a, ca Sens al tuturor. Numai n Dumnezeu Tat al, Cel neoriginat de nimic, dar care e originea tuturor prin Fiul sau prin Ra iune, este ultimul Sens al t tuturor. n elesul suprem este mai presus de orice t ra ionament, pentru ca n-are nici o cauz a. El e cauza ultim ta a tuturor celor ra ionale. t Acel n eles t suprem inexplicabil este una cu Subiectul suprem neoriginat. El nu se poate bucura deplin de Sine, dac a nu se n elege oarecum printr -un altul, care t t e Ra iunea Lui. R amn amndoi ntr -o comuniune sau iubire etern a, din care provine ra iunea t sau iubirea, sau armonia tuturor. Dac a, prin actul t sau al n elegerii, Tat al min ii t se descoper a pe Sine ca existen ta t a, ca Logos, ra ional si acesta e chipul S au real, prin sim ire, sau prin Duhul, iube ste t acest chip al S au. Fiul sau Cuvntul, sau Ra iunea suprem a, t este produsul cuget arii la Sine al Tat alui, iar Duhul Sfnt, ca iubire a chipului Sau cugetat, este produsul t sau sim irii al inimii Sale.

Fiul este dedublarea cugetat a a Tat alui, chipul Sau ontologic; Duhul este proiectarea iubirii Sale spre acest chip gndit, ontologic al Sau. Sfntul Vasile cel Mare vede si n numele de Cuvnt dat Fiului lui Dumnezeu gndirea ntreag a a lui Dumnezeu Tat al spre Sine. ntrebndu -se: Pentru ce este numit Cuvnt? , raspunde: Ca s at i arate ca iese din minte . -Si mai departe: Pentru ca este chipul Celui care L-a nascut, ar atnd n El nsu si si ntregind pe Cel ce L-a n ascut sif aa s r a se despart a ntru ceva de Cel ce L-a nascut, are totu si o existen ta

51 des avr sa n El nsu si, asa precum si cuvntul it nostru nf i eaz a n ntregime gndirea noastr a.Asadar, Ioan L-a at s numit Cuvnt, ca sat i arate na sterea nepasiv a din Tat al, s -i teologhiseasc a existen a des avr sa a Fiului sis a arate at t it prin aceasta leg atura n afar a de timp a Fiului cu Tat al. Ca si cuvntul nostru nascut din minte, se na ste faa p r atimire; nici nu se taie, nici nu se mparte, nici nu curge, ci mintea, ramnnd ntreag a n propria sa fiin ta ,da na stere la un cuvnt ntreg si des avr sit, iar cuvntul, ie sind n afar a, are 21 n el toat a puterea min ii care l-a n ascut t Cnd Evanghelistul spune: Si Cuvntul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvntul... Toate printr -nsul sau facut , arat a caracterul personal al Lui, dar si strict unit cu Tat al. Si mai arat a ca prin Cuvnt s-a descoperit n primul rnd Sie si Tat al si a realizat din eternitate un dialog cu Sine, ca si cu o alt a Persoan a, de si strns unit a cu ea. Dar, ntruct: Toate printr -nsul s-au facut , se mai arat a ca n .

Dumnezeu Cuvntul e o atotputernicie care aduce din nimic, n comuniune cu Tat al, din bun avoin a Tat alui, toate la t existen ta s ica prin El, ca prin Cuvntul plin de putere, se sus in toate. Cuvntul fa ta de cele create e liber, dar ele nu t sunt faa El si f r comuniunea ntre El si Tat al, f aa iubirea r aa r dintre ei. N-au fost aduse la existen ta prin evolu ie t involuntar a, ci prin Cuvntul liber si prin bun avoirea Tat alui, Care se folose ste de Elcu bun avoire si n comuniune spre a crea toate. Cuvntul ne arat as i comuniunea etern a cu Tat al, 21 Omilia XVI , n Scrieri. Partea I, vol. 17, P.S.B., trad. de Pr. D. Fecioru, E.I.B .M.B.O.R., 1986, p. 517-518.

dar si t Tat alui de a se folosi liber de El putin a pentru crearea, sus inerea si apropierea fapturilor con tstiente de El. Caci n Cuvnt are loc nu numai ntlnirea ntre oameni si ntre ei si Cuvntul dumnezeiesc. Prin numele de Cuvnt ni s-a ar atat de Sfntul Evanghelist Ioan nu numai interpersonalitatea divin a, ci si voin a si putin a tt lui Dumnezeu de-a se ntlni cu oamenii side a-iajuta pe eis a se ntlneasc a ntre ei si cu El nsu si. Caci a pus si n ei putin a si t cuvntului, sau a ntlnirii lor si cu t trebuin a Cuvntul dumnezeiesc. Dar un alt n eles t principal al expresiei: La nceput era Cuvntul este eternitatea Fiului lui Dumnezeu n convorbire cu Tat al. Caci El era cnd a avut loc un nceput n general, adic a era nainte de orice a nceput, deci de orice i s prime ste o existen ta n timp. El era nainte de timp. Este din eternitate. Caci altfel nu s-ar fi f acut toate prin El. El pur si simplu n-are un nceput, de si s-a n ascut din Tat al. Caci s-a nascut nainte de orice timp, cum e si Tat al nainte de orice timp. Unul e nen ascut, cel alalt nascut, deci l are pe Cel nen ascut ca Tat a, dar, ntruct n-a fost cndva cnd Dumnezeu n-a fost Tat a,a sa n-a fost cndva cnd n-a avut un Fiu. Tine de eternitatea lui Dumnezeu sa fie originea ultim a nu a unor lucruri incon stiente si minore, ci a unui Subiect egal cu El n infinitatea si nem arginirea Lui. Este o comuniune etern a, sau o iubire plin a de toat a bucuria si via a, din eternitate. t Sensul cuvntului ca ntlnire ntre persoane, deci mpreun a eternitatea Cuvntului cu Tat al, ni-l arat asi

53 termenul folosit de poporul romn pentru comunicare ntre persoane, prin vorbire. Poporul romn, prin termenul cuvnt , indic a nu numai exprimarea gndului cuiva, ci si venirea la un loc (conventus ) a dou a sau mai multe persoane. Prin conventus suprem si liber, printr -un conventus al iubirii ntre Tat al si Fiul a fost creat as i lumea. Cuvntul dumnezeiesc arat a ca, si dup a ce sunt facute, persoanele umane pot sa refuze raspunsul pozitiv la ceea ce voie ste Fiul lui Dumnezeu, caci cuvntul e un act liber, folosit de orice persoan a creat a cum voie ste, nu numai spre bine, ca Dumnezeu Cel bun prin fire. Dumnezeu, nzestrnd pe oameni cu cuvntul, respect a libertatea lor n folosirea cuvntului. Dumnezeu respect a libertatea lor. Precum vorbe ste El liber, cnd i creeaz a, dar realiznd toate spre bine, le das i lor putin a sa foloseasc a cuvntul, dar t nu numai pentru a se uni prin iubire ntre ei cu Cuvntul Creator si conduc ator spre unirea n El ca bine, ci si contrar cerin ei Lui, ramnnd totu si t prin cuvntul lor t lega i, contrazic ator, cu semenii si cu Dumnezeu.

5. RELA TIA NTRE PERSOANA TAT ALUI SI CEA A FIULUI TEMELIA CARACTERULUI FILIAL AL PERSOANELOR UMANE SI A NDUMNEZEIRII LOR Dac a n Dumnezeu n-ar fi st etern a dintre Tat i rela ia a si Fiu, n-ar exista o baz a pentru aducerea la existen ta a unor fapturi con stiente, chemate si ele la starea fericit a fr aa sfr sit a rela iei fr at s ti cu Fiul, mai bine zis la hr anirea t e lor din rela ia etern as i prin fire a Fiului cu Tat al. S fi t i nu poate un destin mai nalt pentru umanitate ca acesta. Numai pentru ca este un Tat a, Care are din veci un Fiu, a creat Dumnezeu si o categorie de fapturi careia sa-i arate o iubire asemenea celei dintre El si Fiul S au si pe care Tat al si Fiul Sausa o ajute sa se t la iubirea fa ta de Tat nal e al, asemenea Fiului, si la iubirea fr at easc a fa ta de Fiul, ca si la iubirea fr at easc a ntre ele. De aceea Fiul a avut o lucrare mai apropiat a n crearea lumii si a oamenilor din ea, dar si cnd ace stia s-au dep artat de aceast a calitate a lor. n cazul al doilea li s-a facut om, model si putere n iubirea lor fa ta de Dumnezeu si ntreolalta.

Nu poate fi o existen ta suprem as if aa de nceput ca r model si tint a mai nalt a pentru oameni ca un astfel de Dumnezeu. P rin ii Bisericii spun ca, dac a n-ar fi un Fiu al lui at Dumnezeu deofiin ta cu Tat al, Tat al n-ar fi binevoit sa

55 creeze pe oameni ca pe ni ste fii asem n tori Fiului Unul aa Nascut pe care sa-i iubeasc asi care sa-L iubeasc a, si, nefiind acest Fiu, n-ar fi fost cineva care, din iubire fata de Tat al, sa voiasc a sa se creeze si al i fii care sa iubeasc a pe t Tat al asemenea Lui. Dumnezeu ar fi r amas, n mod fatal, ca un lipsit de atotputernicie; separat de oameni ar fi si El supus, asemenea unei esen e, unor legi de care nu poate t sc apa. F r un Dumnezeu Tat as i Fiu s Sfnt), aa ( i Duh n-ar exista dect viziunea panteist a a unei t din esen e care evolueaz a toate, n cadrul legilor ei oarbe, de nedep as it. De aceea, si cnd oamenii au refuzat sa raspund a iubirii lui Dumnezeu cu iubirea lor, tot t Fiului i-a ncredin atTat al misiunea sa Se fac a om sis a arate oamenilor modelul omului cu adev arat iubitor de Dumnezeu sis a le dea puterea spre aceasta. Dar cum a fost posibil ca oamenii sa nu raspund a iubirii lui Dumnezeu sisa nu se iubeasc a nici ntre ei, iar prin aceasta sa ajung a supu si t ct a vreme modelul

mor ii, lor, Fiul Unul-N ascut al lui Dumnezeu, a ramas n iubirea des avr sa fa ta de Tat al? it Faptul acesta dureros din istoria omenirii se explica prin aceea ca oamenii n-au putut fi adu si la existen ta ca subiecte ale firii dumnezeie sti infinite, ci ale unei firi marginite. Ei au mai primit si corpuri, pentru a trebui sa se ajute si pentru a se ajuta s tsi pentru a se sfin i i unii pe al ii t de Dumnezeu si corpurile lor si universul ndeob ste. Pe lng a aceasta au mai fost crea i tsica faptur a liber a. Fiul Unul-N ascut, avnd si El n Sine toat a infinitatea fiin ei t

Tat alui, putea sa i ajute la ridicarea lor din nou spre asem anarea cu Dumnezeu. La aceasta contribuia si faptul ca Fiul a avut fa ta de Tat la iubirea prin fire; is a avut -o din eternitate, o dat cu existen a Lui. a t Oamenilor li se cerea is voin a t lor, ca sa r spun d a a iubirii lui Dumnezeu cu iubirea lor fa ta de Dumnezeu si ntreolalt a. S n aceast a voin ta s i tendin a de a i aveau t spori n con inutul tt lor, dat a fiind marginirea lor. Dar vie ii prin aceasta omul a putut fi siu sor am agit sa cugete ca trebuie sa lupte pentru subiectul propriu, ca s -i sporeasc a via a as t sa, si prin aceasta sa se intereseze t de Dumnezeu mai pu in i de ceilal i, sau chiar sa lupte cu ei, care se interesau si ei st sas -i atrag a, din universul material si din asezarea altora, sporirea lor. Astfel, ei n-au mai dat pre t iubirii fa ta de Dumnezeu si

de semeni si n-au mai folosit nici ra iunea pentru a t se convinge ca numai n colaborare ntreolalt a, deci prin iubire si prin credin a n Dumnezeu, Care, ca Faa c tor al tuturor, le t cere aceast a unitate prin iubirea ntre ei, pot spori. Au schimbat aceast at conform a firii lor comune si ra iune Ra iunii lui Dumnezeu, sau Cuvntului si Fiului Lui, t n socotin e individualiste, sau egoiste, producnd prin ele o t lupt a n firea lor repetat a n fiecare. Sfntul Maxim Marturisitorul a dezvoltat pe larg aceast a idee n Epistola catre Ioan Cubicularul. Despre iubire . El a descris cum persoanele umane, n loc sa nainteze spre iubire ntre ele, ca o naintare a unuia n altul si n considerarea de catre unul a celuilalt ca o sine proprie,

57 dup a asem anarea Sfintei Treimi, au ales sa se urasc as isa sporeasc a lupta ntre ele, sus innd n cadrul firii celei una, t repetat a n ele, putin a de a se sf ia. s Caci persoanele t umane nu pot nvinge am agirea caut arii infinit at ii n sinea proprie, faa r credin ta n Dumnezeu si alipirea de El, Singurul de la Care le poate veni puterea unirii ntre ei si cu El prin iubire. Numai unindu -se prin iubire cu Dumnezeu, ne vine de la El puterea normal a a unit at ii firii umane. Si numai n unitatea n firea purtat a de persoane diferite, care le vine din iubirea ntreolalt as i n unirea cu Dumnezeu, st a normalitatea ei. De aceea a venit Fiul lui ne conving as is a ne dea harul, sau puterea nvingem aceast a socotin ta egoist a, care pune firea n lupta anormal a cu sine ns as i si cu Dumnezeu. Astfel, convinge socotin a t noastr a sa procedeze potrivit firii, neopunndu -se ra iunii t firii, prin care t avem Dumnezeu ca om, ca sa

Lui, ca sa

noastr a

Hristos

to i, precum o unic a fire, asa putem avea si o unic a socotin ta s i o unic a

voin ta cu Dumnezeu ntre noi, neavnd nici o desp at r ire de Dumnezeu si ntre noi, cnd, prin legea harului, alegem ca regul a de via ta legea firii n t noastr a.Caci e cu socotin a neputin ta ca cei ce nu s-au unit mai nainte cu Dumnezeu, prin buna n elegere si cuget drept, sa poat a conveni ntre ei t prin libera hotarre. C aci la nceput n sel atorul diavol l-a n selat pe om prin rautatea vicleniei, mbiindu -i momeala pl acerii nf iat a ca iubire de sine. Iar prin aceasta l-a desp at pe at s r it om de Dumnezeu si pe noi ntreolalt a,facndu -ne, prin alegerea socotin ei, sa p r sim cugetul drept sis a mp at t aa r im

n modul acesta firea, Cacia f acut ca lege a felde pacat, folosindu i impunnd, ca sprijin de

taind -o n multe pareri si nchipuiri. trupului uneltirea sin ascocirea ca orice -se pentru aceasta de puterile noastre al st aruin ei raului t

st n to i, lipsa acord a t lor. Prin aceasta a convins pe om sa se socotin ei abat a de lami scarea cea dup a fire sis -imi ste pofta de la as ceea ce e ng aduit, spre ceea ce e oprit... Caci din ne stiin ta rasare iubirea de sine, iar din aceasta rasare tirania fa ta de cel nrudit (dup a natur a)... De aceea, prin ra iune t omul trebuie sa ocoleasc a ne stiin a sis ta se mi ste numai spre Dumnezeu prin cuno stin ta ... Si prin acestea si pentru acestea sa dea na stere fericitei iubiri, care l leag a de Dumnezeu si l face dumnezeu pe iubitorul de Dumnezeu. 22 Caci iubirea, contrar ra iunii iubirii de sine, t cele divizate si face pe om iar as i o singur at si un ra iune singur mod de tsi aduce la egalitate si neteze ste vie uire toat a inegalitatea si deosebirea, sus inut a n to i prin socotin e tt t adun a

proprii. Mai mult, ea c o inegalitate mi sa n chip cuvenit spre laudabil a, ntruct fiecare atrage cu voia pe aproapele la sine (n locul sau) a sa de mult, si-l cinste ste cu att mai mult pe acela ca pe sine, cu ct mai nainte l respingea si rvnea sa fie el naintea aceluia... Si fiecare e al fiec aruia si toi t ai tuturor si mai degrab a ai lui Dumnezeu dect unii ai altora . i s-a n at l at spre Dumnezeu, p r sind particularitatea S aa celor diviza i tsi care divide, nemaisocotind pe cel alalt om ca pe altul dect sine, ci cunoscnd pe to i t ca pe unul si pe 22 Epistola a doua catre Ioan Cubicularul. Despre iubire , n P.S.B. vol. 81, Scrieri. Partea a doua , E.I.B.M.B.O.R., Bucure sti, 1990, p. 30-31.

59 unul ca t la ra iunea cea atotuna, mpreun a cu to i... privind t care l cunoa stem ap arnd pe Dumnezeu si prin care El st aruie sa Se arate ca bun, adunnd n Sine fapturile Sale, fiindc a ra iunea nu -L poate cunoa ste din El nsu si t cum este

23 . sa nu mai desparte pe Fiul si pe ace stia nu Se mai consider a al. Fiecare l vede n sine pe

Prin Hristos ajungem astfel socotim pe cel alalt ca pe noi n sine, asa cum Tat al Duhul Sfnt de Sine si nici desp rii ntre ei si de Tat

att cel alalt, ba e preocupat mai mult de acela dect de sine. Aceasta este t proprie iubirii care une ste, dar nu sim irea confund a. at pe cel alalt mai mult ca pe tine, nu C ci, pre uind tr aie sti desp at r irea lui, dar nici pe a ta, care ai, n aceast a tr aire aluide c atre tine, cea mai mare bucurie a ta. Aceasta e t (Cuvntul) care ne une ste si n ea Ra iunea tr aim Sensul suprem t (pe Tat al). al existen ei noastre Dar aceast atint a a realizat -o nti Fiul n Sine, ar atndu -ne calea pe care sa naint am spre ea n pilda vie ii t Lui de om si dndu -ne din Sine puterea Lui. Facndu -Se El omul pe care trebuie sa-l realiz am si noi n unire cu El, a primit sip atimirile ce au intrat n firea noastr a prin dezbinarea ntre noi si ntre noi si Dumnezeu. Dar, primind nu patimile pl acerii, ci numai patimile suferitoare care au venit n firea noastr a

de pe urma acelora, le-a biruit pe acelea. Astfel, primind si moartea care a intrat n noi prin voia noastr a, a nvins -o si pe ea, dndu -ne n Sine puterea de-a o nvinge si noi, dac a ne unim prin 23 Ibidem , p. 31-33.

credin ta cu El is ne desp r im a t pe ct putem is noi de patimile pl cerii a i de s vina de-a suporta moartea ve nic s a de pe urma lor. n patimirea Lui pentru noi, pn a la moartea pe cruce, se arat a iubirea Fiului lui Dumnezeu facut om, ca a Celui mai bun Frate pentru noi, dar si puterea dumnezeiasc a lucr atoare n aceast a iubire. Dac a renun ta m si noi la patimile egoiste, primind patimirile pentru pacatele egoismului nostru, ar aa m si noi iubirea fa ta de Dumnezeu, t Care, ntrupat ca om, a primit moartea ca s a o nving a. n Hristos ni se arat a ca Dumnezeu a nvins moartea nu n mod arbitrar, folosindu -Se de atotputernicia simpla, ci de iubirea care se une ste cu umanul, facndu -l iubitor de Dumnezeu pn a la dobndirea prin aceasta a iubirii, capabil a de deplina primire a puterii Lui, ca sa nvng a prin ea moartea. Iubirea nvinge moartea n creatur a, pentru ca e unit a cu puterea dumnezeiasc a. Dac a atotputernicia divin a a creat lumea din iubire, tot prin iubire atotputernicia Lui readuce la via ta trupul creat la nceput din ta rna neorganizat a. Fiul lui Dumnezeu vrea sa realizeze un dialog cu o fiin ta creat a n trup, sau sa vorbeasc a cu aceast a

fiin ta existent a n trup. n Hristos ia El nsu si trup, ar atnd ca, chiar ca Dumnezeu, poate vorbi cu omul n trupul readus la via a nemuritoare. Pentru ca sas i nvie trupul Sau, dup a ce t la f acut chiar al S au, pentru a nvia prin el si pe al celorlal i, t din iubire, era nevoie ca faptura omeneasc a sa raspund as i ea iubirii Creatorului, Care a voit sa-i dea t ve snic a n via a sine. Si prin trupul Sau a voit sa c stige si iubirea oamenilor

61 de rnd, ca sa poat a fi nvia i t prin atotputernicia Lui. Atotputernicia lui Dumnezeu n-ar avea rost sa nvie pe om n trupul lui, urm arind dialogul iubirii cu el si folosindu -se de acest dialog. Iubirea pune n mi scare atotputernicia, sau chiar n ea este atotputernicia. Nu se poate cugeta una f r aa alta. Iar iubirea din partea lui Dumnezeu se arat asi n nsu sirea, prin ipostasul Lui, a patimirii pentru om, ca sa ajute si omul sa patimeasc a, nfrngndu -si pl acerea egoist a prin patimirea pentru Dumnezeu. Unde este iubire, este putere care nvinge urmarile raului sau ale diminu arii t Unde nu este existen ei. iubire, este extrema putere a t sau srciei de via ta , neputin ei, aa ca moarte spiritual a. n Dumnezeu este iubirea atotputernic a, sau mbinarea lor, pentru ca existen a des avr sa este t it existen a t faa r nici o lips a sim it ta. Dar iubirea nu poate fi ntr-o existen ta monopersonal a. Iubirea implic a comuniunea interpersonal a. Iubirea nseamn a ndreptarea mea spre altul; si n aceasta se arat a puterea mea. Pe de alt a parte, iubirea nvinge legile necesit at ilor. Dumnezeu nu tr aie ste supunerea sau niscaiva legi, menite sa frneze raul, pentru ca este, prin Sine, binele deplin tr ait n cea mai mare libertate. Crend pe oameni ca fapturi

marginite, chemate sa urce prin comuniunea ntre ele n comuniune cu Dumnezeu, drumul acesta le-a fost indicat si ajutat prin unele legi, care trebuia sa stea n leg atur as i cu legile ntip arite naturii. Oamenii trebuia sa se conformeze si unor legi ale naturii, avnd sa mplineasc a legile binelui.

Dar, prin neascultarea de Dumnezeu, nemplinind n parte legile lui Dumnezeu, acestea s-au schimbat n legi care le aduceau oamenilor suferin e tsi, pn a la urm a, moartea. Oamenii, cautnd sa scape de ele, i mplineau patima s s poftele lor, care au caa tat si ele un fel de caracter de legi p care i stapneau. Fiul lui Dumnezeu, lund trupul omenesc, a nvins st apnirea acestor legi cu o mare putere, de si, lund trupul omenesc, suferea de caracterul pedepsitor luat de legile binelui, le-a suportat cu rabdare, faa sa se lase condus de r ele spre noi calc ari ale lor. Si, prin aceasta, a ridicat trupul Sau deasupra legilor cu marea putere a iubirii de oameni. Ace stia, pn a tr aiesc pe pamnt, dac a se unesc prin credin a t n Hristos, nainteaz asi ei spre biruirea acestor legi prin rabdare. Dar deplin le vor nvinge si ei cnd vor fi nvia i. t Atunci iubirea, care -i alipe ste pe veci de Dumnezeu, i va ridica si pe ei mai presus de legi. Vor fi si ei mp ara i t n mp r ia lui Hristos pe care a venit El sa o preg ateasc aat a pentru ei, ajutndu -le s a nainteze spre ea prin Biseric a. Dar n aceast a preg atire spre mp a at ia des avr sitei libert at ia r iubirii, ei sunt ajuta i t de Duhul Sfnt al lui Hristos. St apni n aceast a mp r ie vor fi Tat al nostru, Fratele nostru aat si Duhul lor, prezent si n noi, deci si noi. De fapt, toat a

propov aduirea si faptele lui Hristos urm aresc c stigarea oamenilor pentru mp a at ia r lui Dumnezeu. n Evanghelia Sfntului Matei se spune despre nceputul propov aduirii lui Hristos: De atunci a nceput Iisus sa propov aduiasc asisa spun a: Poc at i i-v a,caci s-a

63 apropiat mp a at r ia cerurilor (Mt. 4, 17). Si dup a aceea: Sia str b tut Iisus toat a Galileea, nv at nd n sinagogile lor i aa s propov aduind Evanghelia (vestea buna) a mp r(Mt. 4, a atiei 23). El ne nva ta sa ne rug am lui Dumnezeu, numindu -L Tat a, si cerndu -I s a vin a mp r ia Lui , iar n Fericiri a at promite celor saraci cu duhul si celor prigoni i t pentru dreptate mp a at ia cerurilor. n Predica de pe munte r cere oamenilor: Cat mai nti mp a at ia lui Dumnezeu utai r si toate celelalte se vor ad auga vou a n ultimele t se arat a n ce fel trebuie s propozi ii a se preg ateasc a oamenii pentru mp r ia cerurilor. a at n predica de pe munte, dnd toate poruncile iubirii de oameni, Mntuitorul spune: Cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va nv at aasa pe oameni, foarte mic se va chema n mp a at (Mt. 6, 33).

ia cerurilor; iar cel ce va face s at a, r i va nv acesta mare se va chema n mp a at ia r cerurilor (Mt. 5, 19). Iar poruncile ce se cer mplinite sunt cele ale iubirii, ale milei, sau ale iert arii pn a acolo, nct cel lovit pe un obraz sa i-l ntoarc as i pe cel alalt. St apnirea n mp r a at ia cerurilor este nu a celor t ci a celor t Adev arva zic ngmfa i, smeri i: ve i ntoarce s vei fi vou a:De nu vat i nu t ca pruncii, nu ve i t intra n mp r ia cerurilor . Ca sa facem parte din a at acea mp a at r ie, trebuie sa fim fii ai Tat alui celui din ceruri , mpreun a cu Fiul Lui, Care S-a smerit din iubire pn a a Se face om. Dar fii ai Tat alui ceresc se fac cei ce binecuvnteaz a pe cei ce-i bleast ama, cei ce iubesc pe vr ajma sii lor (Mt. 5, 44-45).

Dac a st apnirea prin sine n aceast a mp a at ie este cea r a comuniunii treimice, participarea la ea nu o pot avea oamenii dect unindu -se cu Ea si tr aind si ei din puterea Acesteia, comunicnd ntre ei. Deci, cine se va smeri si va fi ca pruncii, acela va putea intra n mp a at r ia cerurilor (Mt. 18, 4-5). Ceiceau sc apat de legile greu de mplinit prin puterea lor au devenit, prin iubire, st apni peste toate. Pe de alt a parte, aceast a calitate o dobnde ste cel ce face voia Tat alui ceresc , mplinind cele cerute nainte, dup a pilda Acelui Tat a Care face sa rasar a soarele si trimite ploaie si peste cei buni si peste cei r ai (Mt. 5, 45). Dar aceast a preg atire, spre a ajunge la iubirea care st apne ste peste toate legile, nu o pot realiza oamenii dup a ce S-a n at l at Hristos la ceruri, dect prin Duhul Lui Cel Sfnt. n acest sens spune Mntuitorul catre Nicodim: Adev ar, adev ar zic tie:de nu se va na ste cineva din ap as i din Duh, nu va putea sa intre n mp r ia cerurilor (In 3, 5). a at Nu f r El le-a nvins si Fiul ca om, nti rabdndu -le aa ca urm ari ale sl abiciunii aduse de pacate, apoi biruind ns as i treapta ei culminant a, adic a moartea. Vom vedea prin ce lucrare poate ajuta Duhul Sfnt biruirea acestor sl abiciuni, si poate ajuta pe om sa ajung a la starea de nviere, superioar a legilor ap arute de pe urma pacatului. Deocamdat a sa

ar t m cum le-a nvins Hristos, Care aa nu le-a avut de suportat faa r voie, ca noi, ci le-a asumat si suportat de bun avoie. De aceea alterna n via a Lui actele de t

65 putere cu cele de patimire si greut at ile omene sti, ba uneori le unea ntr -un mod tainic. E o unire antinomic a, care mpac a cele finite cu cele infinite, pentru ca exist a totu sio nrudire a celor finite cu cele infinite si cele finite se pot largi ca sa ncap a n ele cele infinite. Dumnezeu ndumnezeie ste cele omene sti si omul nomene ste cele dumnezeie sti, f aa rsa le desfiin eze. t Iat a cum descrie unirea celor dumnezeie sti cu savr sirea sau patimirea celor omene sti n Hristos, Sfntul Grigorie de Nazianz: Omul de acum era necompus. Ceea ce era, ar amas. Iar ceea ce nu era, a asumat. Era la nceput faa r de cauz a,caci care este cauza lui Dumnezeu? Dar si mai trziu, El S-a n ascut pentru o cauz a. Iar aceasta a fost: ca s a te mntuie sti tu, care -L jigne sti, care pentru aceasta dispre uie sti dumnezeirea, fiindc a a primit grosimea ta. t Caci, nso indu -Se cu trupul prin mijlocirea t t min ii, Dumnezeu S-a facut omul de jos, fiindc a s-a mbibat cu Dumnezeu..., ca sa ma fac atta Dumnezeu, ct Acela S-a facut om. Els-an ascut (Mt. 1, 16), dar era sin ascut (Ps. 2, 7; Fapte 13, 33; Evr. 1, 5; 5, 5). Se na ste din femeie (Gal. 4, 4), dar dintr -o fecioar a (Lc. 1, 34-35; Mt. 1, 20). Una dintre acestea l arat a om, cealalt a, Dumnezeu. El se arat a aicif r aa Tat a (Mt. 1, 20), dar acolo faa mam r a

(Ps. 2, 7). Amndou a sunt proprii dumnezeirii. A fost luat n pntece (Lc. 1, 31), dar a fost cunoscut de Prooroc, care era si el purtat n pntece sia saltat t Cuvntului (Lc. 1, 41) n prezen a pentru Care a fost facut. A fost nvelit n giulgiuri (In 19, 40), dar leap d giulgiurile, sculndu -Se din mormnt (In 20, 5-7). A aa

fost pus n iesle (Lc. 2, 7), de si a fost sl avit de ngeri (Lc. 2, 13-14) si vestit de o stea (Mt. 2, 2) si nchinat de magi (Mt. 2, 11). A fugit n Egipt (Mt. 2, 13-14), dar fug are ste pe egipteni (Ie s. 14, 27)... S-a botezat (Mt. 3, 16; Lc. 3, 21) ca om, dar a desfiin at t pacatele ca Dumnezeu (In 1, 29), deci ca sa sfin easc a apele. A fost ispitit ca om (Mt. 4, 1; Lc. 4, 2), dar t a biruit ca Dumnezeu (Mt. 4, 11). A fl amnzit (Mt. 4, 2; Lc. 3, 21),dar as aturat mii (Mt. 14, 20-21), c aci El este pinea de 24 via ta -d aa toare si cereasc a (In 6, 35, 48) . t Op. cit., Cuvntul 29. A treia cuvntare teologic a , 19-20, p. 67-68.

6. NOMENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU, MIJLOC DE NFIERE SI NDUMNEZEIRE A OAMENILOR. SPIRIT SI MATERIE Dumnezeu, crend prin Cuvntul si Fiul Sau UnulNascut toate (In 1, 3), a creat pe oameni ca chipuri ale Fiului S u, pentru a-si extinde iubirea parinteasc as i la al i fii, dar at nu deofiin ta cu Sine si deci nu printr -o lege intrinsec a, fiindc a aceasta ar relativiza pe Unul-N ascut si L-ar supune pe Dumnezeu unei legi, care nu ar t o mai men ine deosebire ntre Dumnezeu si lume. Dar voind sa dea fiin ta tuturor formelor de existen ta , a creat si o ordine material as i pe oamenii compu si din spirit si trup, deci a creat si materia si lumea material a ca un mijloc de unire si de manifestare a iubirii lor, dar t n mod accentuat de t prin dependen i voin a care vor s as i manifeste iubirea, dar sit aria spiritual -a. Caznd oamenii din rela ia t iubitoare cu Tat al si cu Fiul, prin nemanifestarea ta tta de materie, Fiul, cu riei voin ei lor fa bun avoin a Tat alui Care a creat pe om dup a chipul Lui, S-a t facut si El om, compus din suflet si materie, dar ramnnd si Dumnezeu, ca s a fac a nepieritoare unirea umanului, compus din suflet si materie, cu Dumnezeirea. Faptul acesta, avnd la baz a constitu ia omului din t

spirit si materie, arat a ca materia nu este inapt a de-a fi format a prin spirit ca o sum a de organe prin care sa se manifeste bog at ia de activit at i ale spiritului. Dar omul fiind

creat ca o astfel de compozi ie t prin Fiul lui Dumnezeu, se poate face si El om, adic a a putut s -i fac a El nsu as si materia, prin sufletul asumat, un trup constituit de organe prin care sa se manifeste El nsu si ca Dumnezeu si pe care sa-l elibereze de moartea sub care a cazut prin pacat, ca sl abire a spiritului sica sa-l fac a organul unei vie i t nemuritoare si deplin ndumnezeite. Aceasta nseamn a ca materia nu e creat a de Dumnezeu ca o form a de existen ta incapabil a de-a fi f acut a organ deplin adecvat al ipostasului dumnezeiesc si deci al ns as i Treimii dumnezeie sti. Dar ca sa facem mai usor de acceptat aceast a suprem a tain a, e bine sa st aruim pu in asupra tainei prin care spiritul t omenesc, creat dup a chipul Fiului lui Dumnezeu, poate da materiei o form a de trup capabil sa fie organ al func iilor lui t multiple. Aceasta nseamn a ca materia nu e creat a ca omas a condamnat a sa ramn a amorf a, sau de-o unic a form a.O rug aciune bisericeasc a, pe care o vom reda mai trziu, ne va vorbi despre rolul Duhului Sfnt n formarea universului format din astri care se arat a oamenilor de pe pamnt ca lumin a, prin starea aprins a n care se manifest a materia unora din ei. Faptul ca ntreg universul material, cu ordinea lui armonioas a, a fost creat st de Dumnezeu,

i e sus inut deci prin Duhul Sau cel Sfnt, ni-l spun adeseori si Psalmii: Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea minilor Lui o veste ste taria (Ps. 18, 1). Pe larg descrie minunata lucrare a lui Dumnezeu n univers, de exemplu, Ps. 135. Dar si la nceputul Genezei ni se spune ca Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor, sau a universului si toate le-a

69 organizat Dumnezeu dup a treptele n care cele superioare se puteau folosi de cele inferioare, prin Cuvntul S au,de Care e nedesp at r it Duhul S au. Aceasta nseamn a ca chiar n materie sunt ni ste puteri care pot fi folosite pentru organizarea armonioas a a universului de catre Dumnezeu pentru folosirea lui de catre spiritul omenesc. n acest sens spune Sfntul Apostol Pavel ca ra iunile dumnezeie sti se vad n univers si de ele s-a t folosit Dumnezeu chiar n facerea sau organizarea lumii. Cele v azute ale Lui se v ad de la facerea t

lumii, n elegndu sedin fapturi, adic a ve snica Lui putere si Dumnezeire 1, 20).

(Rom.

n elepciunea lui Dumnezeu imprimat a n univers t a cunoscut -o Sfnta Scriptur a nainte cu mii de ani. Dar st tiin a nu va putea vedea curnd aceast at n n elepciune cele materiale. Elinii socoteau ca materia e o mas a uniform a, compus a din atomi identici. De-abia chimia mai nou a a vazut num arul variat de atomi si molecule variate n care se compun prin energiile ce-i atrag. Iar fizica mai nou a a descoperit for ele variate aflate n materie: mi scarea, t electricitatea, caldura, energia din atomi. Caci cum s-ar fi produs din atomi, uniform a, bog at ia de ierburi si de flori, n care Mntuitorul nsu si vede lucrarea ta a

n eleapt lui Dumnezeu? Iar de mbr aa minte de ce va ngriji i? c t Lua i t aminte la crinii cmpului cum cresc... Nici Solomon, n toata slava lui, nu s-a mbr acat ca unul dintre ei (Mt. 6, 28-29). Astronomia mai nou a a descoperit un mare num ar de corpuri cere sti, constituite n mari unit at i planetare, toate

mi scndu -se unele n jurul altora, deci atr agndu -se ntre ele, dar ntr -un fel care le t distincte. E legea men ine gravita iei, descoperit a prima dat a de Newton. Iar Plank a t stabilit prin teoria cuantic a marginirea ordinii materiale. Dar e o minune la fel de mare cat variat , din mul imea a de molecule, sunt organizate organele variate ale trupului: inima, pl amnii, stomacul, organele sim urilor, toate legate t ntre ele ntr -un trup si servind scopurilor con stiente ale subiectului uman. Si prin toate se manifest a unitatea con stient a a aceluia si subiect. Cine poate explica aceast a posibilitate a materiei de a fi organizat a att de variat si de a putea servi ca mijloc de manifestare a variet at ii faptelor gndite, voite sau sim ite ale t sufletului omenesc? Tot Dumnezeu trebuie sa fie prezent cu lucrarea Lui si n aceast a leg atur a dintre sufletul omenesc si materia att de minunat si de corespunz ator cu ele organizat a a trupului. Ce mare tain a e n puterea sufletului de aa seza n elesuri n ochii organiza i t pentru aceasta; de a t exprima voin a t sa prin glasul construit de organul vorbirii etc! De ce n-ar putea atunci si Fiul lui Dumnezeu, Care a creat pe om dup a chipul Lui, s a organizeze sis a foloseasc a ntr -un mod si mai intim, si mai direct pentru El, materia ntr -un trup propriu? Caci de unde ar avea sufletul capacitatea de a organiza att de complex si de unitar

materia n organele trupului ce se ntregesc, dac a nu din bog at ia armonioas at a ra iunilor Logosului dumnezeiesc?

Poate fi dintr -o ntmplare, lipsit a de con st unui tiin a sens si scop, ntregirea t inimii cu pl amnii, existen ei cu stomacul, cu ficatul, si aceasta pentru a sus ine t t via a con stient a a sufletului n trup si n cadrul universului ntreg? Nu se dovede ste n aceasta o ra ionalitate superioar a t voit a, care a cugetat si a organizat ntreaga realitate a lumii, avnd pe om ca centru con stient al ei, ndreptat prin aspira ia lui spre leg atura cu Creatorul mai presus de lume? t O mare si minunat a tain a se arat asi n faptul ca sufletul simte si el durerile ( i pl acerile) produse s de n ep aturi, de lovituri, sau pl acerea mng aierilor, t a mnc arurilor si a odihnei n trupul material. Fiul lui Dumnezeu, facndu -Se Subiect al trupului, si-a putut nsu si ntr -un anumit fel durerile suferite cu trupul Sau, culminate prin cuiele batute n el prin rastignire. Caci nu cred ca am putea spune ca ipostasul Cel Unul al lui Hristos st atea cu o parte a Lui nep aa tor la durerile ce le s patimea. Si astfel a putut ridica materia trupului deasupra mor ii, a putut sim i El nsu tsi bucuria transparen tei t Lui prin trupul nviat. Din bun atatea lui Dumnezeu nu lipse ste mila. Iar mila nu exist a f r o simire. Asa cum mama simte n aa t

suflet durerea pentru chinurile copilului, exist a o sim ire t a milei pentru oameni si n Dumnezeu. Fiul Lui i tr aie sste rolul de Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridic a pacatul lumii ( In 1, 29), ce sufer a jertfa n locul oamenilor pentru pacatele lor, ca sa-i elibereze de ele, si cu siguran ta ca nici Tat al nu st a nep s tor la aceast aau. aa durere a Fiului S

Desigur, Fiul lui Dumnezeu nu si-a organizat El nsu si prin suflet trupul Lui din materie si n-a manifestat prin acest trup faptele omene sti unite cu cele dumnezeie sti, si primele ridicate la puritatea deplin a prin ultimele, n mod silit, ci a f cut a acestea is s vr ea a s minunile, n care se manifesta prin faptele trupului, cu prec dere a lucr rile a dumnezeie sti, prin voia Sa. Dar faptul cas i-a putut organiza cu voia Sa un trup omenesc si lucra prin cele omene sti ale Lui, n mod curat si minunat, cele dumnezeie sti, prin mijlocirea unor fapte trupe sti, arat a ca a creat El nsu si pe om cu trupul lui material, si deci materia ntreag a n stare de-a fi nsu sit asi folosit a ca mediu de manifestare a Persoanei lui dumnezeie sti. Si ridic a pe oameni la calitatea de fii prin har ai Tat alui ceresc, prin faptul ca era El nsu si Fiul Unul-N ascut al Tat alui ceresc. Dac a n-ar fi deci un Dumnezeu treimic, un Dumnezeu care e Tat a, Fiu si Duh Sfnt, nu s-ar fi putut face aceasta. Ridicarea omului din nchisoarea naturii sale e posibil a datorit a faptului ca exist a un Dumnezeu al Treimii, ca s a nu se reduc a totul la o esen ta a lumii acesteia, supus a unor legi de origine inexplicabil a. Pentru om ns a materia trupului, fiind nzestrat a cu o sensibilitate, poate reprezenta si un prilej de sensibilitate pl acut a, deci o atrac ie contrar a bucuriei spiritului de t Dumnezeu, Care e Spirit pur. Numai o nt arire a leg aturii spiritului uman cu Dumnezeu poate sa fac as i din trup un mijloc de bucurie spiritual a curat a. Aceasta a f acut -o Fiul lui Dumnezeu, Spiritul divin nt arind leg atura spiritului uman

cu El. Iar putin a acestei caderi a omului de la str amutarea t n

iubirea lui Dumnezeu nu poate fi v azut a ntr -o neputin ta a lui Dumnezeu de a-l face pe om incapabil de ea. Aceasta e facut a posibil a pe de o parte prin limitarea lui prin nem arginire, creznd ca poate dezvolta marginirea din sine si din univers. Omul, sl abind n st apnirea materiei de catre spirit, materia trupului intr a astfel ntr -un proces de descompunere, ajungnd la moarte. Fiul lui Dumnezeu, lund trupul, i nsu s ss te t la care e supus trupul e suferin ele omului, dar, rabdndu -le f r sa le despart aa a de Dumnezeu, face din rabdarea lor, inclusiv a mor ii, o form a t de manifestare a puterii spiritului si prin aceasta poate ridica trupul din moarte. El ia astfel asupra Sa urm arile pacatelor noastre, sufer a pentru ele pn asi moartea, dar nvinge aceast a sl abiciune a materiei, inclusiv moartea. Astfel, se mpline ste marginirea cu setea de nem arginire a omului n voia lui Dumnezeu de a crea toate formele de existen ta deci si cea compus a din spirit si materie pentru a le atrage pe toate n spiritualitatea Sa. Dumnezeu voie ste sa se vad a frumuse ea iubirii sufletului creat fa ta de El, datorat ta primirii puterii dumnezeie sti n el, si n formele si sim irile t ar atate n materie. Dar si calitatea Fiului de Cuvnt ne poate deschide unele n elesuri ale n a ta l rii omului, aduse de ntruparea t Lui. Expresia Sfntului Evanghelist Ioan: Cuvntul nseamn a

La nceput era

nu numai ca Fiul lui Dumnezeu e f r aa nceput si Persoan a dumnezeiasc a asemenea Tat alui, n dialog iubitor cu Tat al, ci sic a El este nainte de tot ce are un nceput sic a toate cele ce au un nceput au venit la existen ta

prin El, sica toate sunt organizate dup a un cuvnt sau o ra iune a Lui, aflndu -se toate ntr -o armonie asa cum sunt t ra iunile lor din El, dar sic a El ca Cuvnt al Tat alui t este angajat ntr -un raspuns etern iubitor fa ta de Tat al si ca atare angajeaz a mpreun a cu Elfa ta de Tat al si pe oamenii crea i dup ta chipul Lui ca cuvinte sau prin cuvintele lor. Si de aceea, cnd sabesc acest angajament fa ta de Tat al, se ei isl face El nsu si si om, deplin angajat fa ta de Tat al, ca sa le comunice si lor aceast a angajare. El nsu si tr aie ste n Sine puternic, ca Fiu dumnezeiesc, angajarea perfect a fa ta de Tat al si o ntip are ste aceasta si umanit at ii Sale; iar angajarea aceasta se ntinde si la ceilal i t oameni care cred n El ca n Fiul lui Dumnezeu. Asa sunt atra si si oamenii n rela ia iubitoare a Treimii. Dar, t fiind atra si n angajarea Fiului fa ta de Tat al, sunt uni i tsi ntre ei. Caci asa cum Fiul tr aie ste n Sine cererea de angajare a Tat alui, care implic a asigurarea pre uirii si iubirii Tat alui tsi raspunsul angajator sau asigurator al iubirii Fiului, El extinde cererea de angajare si a oamenilor, ceea ce nseamn a asigur ari reciproce ale iubirii. Deci nseamn a ca fiecare are n cuvntul sau o cerere, implicnd si o asigurare a iubirii Sale de angajare iubitoare fa ta de altul st r i trebuin a aspunsului angajant al celuilalt, bazat pe tr airea de catre Fiul ntrupat a

cererii de angajare a Lui, din partea Tat alui, ca asigurare a iubirii Lui sipe raspunsul asigurator al Lui, extins si n umanitatea Lui. F r t interpersonal a n-ar exista aa rela ia aceast a cerere de angajare sir aspunsul la ea prin asigurarea proprie. Iar supremul izvor al acestei cereri angajatoare si

75 raspunsul angajator este n Treime. Treimea este existen a t supremei asigur ari a iubirii, asigurare pornind de la Tat al si raspunznd prin Fiul.

6. SFNTA TREIME, IUBIREA DES AVR IT SA N SINE SI MANTUITOARE A NOASTRA Dac a iubirea ntre Tat al suprem si numai Tat a al unui unic Fiu ni se descoper a n cea mai nalt a iubire, f r aa nceput if aa r sfr sit, iubirea aceasta se arat a des avr it , existnd s sa tot din eternitate si o alt a Persoan a,catre Care se ndreapt a iubirea dintre Tat al si Fiul si Care, la rndul Ei, se bucur a cu fiecare dintre ei si cel alalt. Simplul fapt ca e o alt a Persoan a dect cele dou a aflate n rela ie de Eu-Tu poate aduce o not ta nou a, sporit a, n iubirea dintre cele dou a, primind ntr -o nou a eviden ta t ei. Desigur, s-ar putea spune c importan a a Tat al fiind infinit si Fiul, infinit, nu mai e lips a de oalt a Persoan a pentru a aduce ceva nou n iubirea Unuia fa ta de Cel lalt. Dar cu judecata aceasta s-ar putea afirma sica a o singur a Persoan a dumnezeiasc a i este suficient sa n infinitatea ei pentru fericirea proprie. Dar, dac a infinitatea unei Persoane cere pentru iubirea care da

fericire si o alt a Persoan a, de ce n-ar cere infinitatea iubirii Lor, care e primul mod de iubire, sporindu -l pe primul cu toata infinitatea Ei. Nu infinitatea n sine da bucuria iubirii, ci reprezentarea ei de catre o alt a persoan a dect cea proprie. Unde lipse ste con st ste bucuria. Dar bucuria tiin a, lipse real a oda alt a con stiin ta atent a la ea. Si vedem chiar n noi, care suntem dup a chipul dumnezeiesc, ca un altul dect eu si tu ne aduce un mod nou si sporit de iubire si deci de bucurie.

77 Iubirea ntre eu-tu, chiar n planul infinit, vrea sa se extind a spre alt a persoan a, sau bucuria unuia de altul spore ste cnd e nso it ta de bucuria unui al treilea, sau cnd bucuria celor doi tr aie ste bucuria comun a de un al treilea. Poate n acest sens, Sfntul Atanasie al Alexandriei a spus: Iar Domnul a spus ca Duhul este Duh al Adev arului si Mngietor: prin 25 aceasta a ar atat ca n Duhul este Treimea des avr sa it .n acest sens, Sfntul Grigorie Palama precizeaz a ca aceast a calitate de Duh al Adev arului st i al n elepciunii si am putea ad auga cas i calitatea de Mngietor nu o ndepline ste Duhul numai pentru oameni, continund lucrarea Fiului, ci: De El se folose ste si Cuvntul si Fiul preaiubit al Tat alui fa ta de Nasc ator, dar avndu -L ca mpreun a ie sit din Tat al, si odihnindu -Se n El prin unitatea firii . Mai ncolo (p. 75) vom da tot textul din care am luat acest citat, pentru a vedea cum Sfntul Grigorie de Palama vede pe Duhul pe Duhul ca pe Cel ce este necesar pentru plenitudinea iubirii sia bucuriei n Dumnezeu, sau ca s a vedem ca dou a Persoane nu epuizeaz a toat a posibilitatea iubirii, ci e nevoie si de a treia, care e si ea nu numai ntr -o leg atur a, ci chiar ntr -o unire, sau ntr -o unitate cu cele doua. Tr aim acest fapt si noi, oamenii, chiar prin necesitatea limbii de -a ad auga la eu-tu , un el. Nu putem sa uit am de un el, aflndu -ne n rela ie t de eu-tu. Poate ca, cu ct ne iubim mai mult unul cu altul, sim im si iubirea fa ta de el; sau t invers: cu ct tr aim doi in si, lega i t

ca eu-tu, pe un al treilea mai mult, cu att ne iubim si unul pe altul. Noi sim im t 25 Epistola catre Serapion, P.G. 26, col. 589.

trebuin a t sat sis fim iubi i de al treilea a iubim pe al treilea, si cu ct l iubim mai mult mpreun a, cu att ne iubim si noi mai mult. Teologul rus Pavel Florensky nume ste n felul urm ator adev arul despre num arul trei: Voi fi ntrebat: de ce exist a tocmai trei ipostasuri? Eu vorbesc de num aarul trei ca de unul imanent adev arului, inseparabil de el, eu nu pot exista n afara t cu tine si tu n afara t unui orizont rela iei rela iei care ne confirm a... Numai n unitatea celor trei prime ste fiecare o unitate absolut a. n afar a de trei nu exist a 26 confirmare (n adev ar), nu exist a subiect al adev arului . Dac a am fi numai doi, am sim i t ca ne-ar lipsi ceva din realitate. Chiar t divin a trebuie sa tr aiasc a n deplin fiin a a mul umire, n rela ie t de trei con stiin e personale. tt Eu nu vreau sa fiu iubit numai de unul (de tu ), orict ar fi de infinit, ci vreau sat ta de mine fie nso it n iubirea lui fa si de un al treilea (de un el); si tu al meu voie sti la fel, s a am si pe altul care te iube ste mpreun a cu mine. Dar si cel de -al treilea vrea sa ne vad a uni i t n iubirea fa ta de el, sau n

iubirea lui fa ta de noi. Infinitatea t unei persoane nu esen ei ma mul ume ste prin iubirea ei. Simt ca aceasta nu e t toat a (iubirea) realitatea. Iubirea are drept baz a con stiin a t unei alte persoane. De ea vad condi ionat a iubirea ei, precum t ea vede n con stiin a mea iubirea mea. Con st proprii t tiin ele a dou a persoane sunt subiecte care dau si primesc iubirea. 26 Der Pfeiler und die Grundfeste der Wahrheit, 4 Briefe in II, Mnchen, 1925, p. 36. Ostliches Christentum ,

Iar la Dumnezeu, dat a fiind infinitatea persoanelor, ajunge un singur El care sa completeze iubirea ce o a stept si care sata cu iubirea pe care ne-o arat a. ne mul umeasc Dar al treilea n Dumnezeu nu poate fi ca al doilea, deci Fiu. Aceasta ar ar ata pe Fiul neatr agnd iubirea integral a a Tat alui. Ci trebuie sa fie o Persoan a de alt a categorie, Care, chiar prin felul n care sste subzisten ta de la Tat al, i prime arat a pe Tat al iubind deplin pe Fiul nsu si si pe Fiul iubind pe Tat al nsu si. Astfel, Duhul une ste si mai mult pe Tat al si pe Fiul, ceea ce-L face sa fie si El iubit de Amndoi si El s a-I iubeasc a pe Amndoi, dar ar atnd iubirea Lui deosebit a fa ta de fiecare n raport cu iubirea lor ntre Ei, si a fiec aruia dintre Ei fa ta de El, deosebit a. El face pe Fiul si mai iubit de Tat al si pe Tat al si mai iubit de Fiul. De aceea si Tat al nu -L iube ste pe Fiul dect n Duhul, si pe Duhul, dect n Fiul, si deci pe noi, ca fii duhovnice sti, si Fiul, ca fra i duhovnice tsti. Duhul i nt are ste n unitate prin iubirea Lui si Ei se nt aresc n unitate prin iubirea fa ta de El. Nu se trece dincolo de iubirea ntre Tat al si Fiul prin Duhul. Sau Fiul e vazut n Duhul, si invers, ca sa fie vazut asa dup a ce Se va ntrupa Fiul si n noi. Sfntul Grigorie de Nazianz spune: Treime des avr sa , din Trei des avr i i . it st Fiecare cuprinde si descoper a adeseori nu Eul s au, cipe ceilal i. De aceea, n fiecare ipostas se pot vedea celelalte. t Vezi, prin urmare, zice Sfntul Vasile cel Mare, ca uneori Tat al descoper a pe Fiul, alteori Fiul pe Tat al. Deci toat a

Dumnezeirea ti se arat a uneori n Tat al, alteori n Fiul si n Duhul. 27 De aceea, pn a ce Fiul este pe pamnt, Duhul l arat a mai mult pe El, iar dup a ce nvie si Se nal ta Fiul, arat a El mai mult pe Duhul, sau Duhul l descoper a sub un acoper amnt sim it ca atare, facnd pe Fiul chiar mai sim it s tt i mai eficient n lucrarea Lui. C aci monada mi scndu -se din pricina bog at iei ei, dar dep as indu -se doimea (fiindc a e mai presus de materie si form a, din care sunt corpurile), se hot arnice ste ca Treime (c aci aceasta este prima care dep e te doimea), ca s a nu as s fie 28 Dumnezeirea nici strmt a, nici s a se reverse la nesfr sit. n cele trei Persoane dumnezeie sti este pluraritatea n unitate, sau iubirea deplin a, realizat a n amndou a formele; rela ie ntre Persoane, dar tr aa it n unitate deplin a. t n cele trei e totul n rela ie t direct a,caci Duhul e mereu n Tat al si Fiul. Dac a ar fi patru, n-ar fi totul n aceast at direct rela ie a nencetat a. Ar ramne mereu un El exterior. S-ar vedea ca cineva ramne mereu afar a. n dou a Persoane, iar as i, s-ar vedea ca nu e totul, ca

ceva lipse ste. n Dumnezeu Trei e totul. Duhul reprezint a ntoarcerea Dumnezeirii n Sine, asa zicnd readunarea Ei pe planul modului de existen ta n comuniune personal a.Fr sa anuleze acest aa mod, Dumnezeirea se arat a prin Duhul ca structur a, ca matc a interpersonal a a Dumnezeirii infinite, evitnd att lipsa de generozitate a t ncuiate ermetic n fiin ei ntunericul 27 Contra lui Eunomiu, cartea VI, P.G. 29, col. 756. 28 Idem, Oratio de Pace, P.G. 35, col. 1160 D.

existen ei impersonale, ct si dezordinea pluralit at ii infinite t ca num ar. Att primul fapt, ct si cel de-al doilea ar umple totul de o esen ta neliber a, panteist a, neiubitoare, incapabil a de crea ie, supus a unor legi oarbe, lipsit a de sens. t Dup a nal area Fiului, cnd oamenii t nu -L pot vedea nici n spaiu marginit, nici pretutindeni, aflndu -Se n Duhul, t Care poate fi prezent pretutindeni, poate fi si Hristos prin El. Duhul iradiaz a pretutindeni din trupul nviat al lui Hristos (la Sfntul Vasile, Cum lucreaza Duhul n to it ). Vom vedea n alt capitol cum Duhul ne pune pe fiecare n leg atur a cu Hristos, dar si cum Hristos e n leg atur a cu Duhul. E forma activ arii practice sau a prelungirii n noi a ceea ce afacut Hristos pentru noi n cur at irea de patimi, chiar prin patimire, si n naintarea spre nviere, deci spre spiritualizarea trupului. Aceast a leg atur a ntre lucrarea lui Hristos si a Duhului se arat a chiar n felul venirii la subzisten ta a Duhului, prin purcederea din Tat al, spre aSe odihni n Fiul.

8. PURCEDEREA DUHULUI SFNT DIN TAT AL SI ODIHNA LUI N FIUL, TEMEI AL IUBIRII DES AVR ITE NTRE TAT AL I FIUL S SS I AL NFIERII NOASTRE PRIN DUHUL Iisus Hristos spune de Duhul Sfnt ca purcede din Tat al si El va trimite celor ce cred n El (In 15, 26). De aceea si n Simbolul niceo-constantinopolitan Biserica a spus despre El: Care din Tat al purcede . Parin ii au tinut t sa accentueze ca purcederea Duhului din Tat al este altceva dect na sterea Fiului, dar n-au voit sa precizeze n ce const a ea. Sfntul Grigorie de Nazianz spune: Dar ce este purcederea? Spune -mi tu, ce este nena sterea Tat alui sieu i t voi explica ce este na sterea Fiului si purcederea Duhului. Si vom delira amndoi tinnd a str abate tainele dumnezeie sti (In 20, 11)29 . Ce-I lipse ste, zic ei, Duhului deci, pentru a fi Fiu? C aci dac a nu i-ar fi lipsit ceva, ar fi tot Fiu. Noi spunem ca nu-i lipse ste. Caci Dumnezeu nu are lipsuri. Dar este o deosebire de ar atare, ca sa spunem asa, sau de rela ie t ntreolalt a. Si aceasta a produs si o deosebire de nume 30 .

Dar exemplificnd deosebirea ntre na sterea Fiului din Tat al si purcederea Duhului, cu deosebirea ntre luarea Evei din Adam si na sterea lui Set, tot Sfntul Grigorie de Nazianz spune: Nu se poate spune de acela sic a unul en ascut din ei (Adam si Eva), iar altul vine n alt mod la existen ta ? Dar cum? Eva si Set nu vin din acela si Adam? Din care altul? Si 29 Op. cit., A cincea cuvntare teologica ,8, p. 98. 30 Ibidem , 9, p. 99.

83 sunt amndoi nascu i? Nicidecum! Dar ce sunt ei? Eva t e luat a din Adam, iar cel alalt nascut. Si totu si amndoi sunt oameni identici ntreolalt a.Caci sunt oameni. Nimeni nu va nega. Vei nceta deci sa lup i t mpotriva Duhului afirmnd sau ca e numaidect nascut, sau ca nu enicide ofiin ta , nici Dumnezeu? 31 . Dar tot at au tinut sa accentueze c P rin ii a Duhul, purceznd din Tat al, se odihne ste n Fiul. Sfntul Grigorie Palama, bazndu -se pe marturia Sfntului Ioan Botez atorul, ca avazut pe Duhul pogorndu -Se din cer siramnnd peste Fiul , spune ca aceasta e o dovad a ca, si nainte de ntruparea Fiului, Duhul se odihne ste peste El. Si el arat as i pe Sfntul Ioan Damaschin cugetnd astfel. Caci, dup a ce aminte ste locul din Evanghelia dup a Ioan 1, 33, Sfntul Grigorie Palama continu a: Sica sa nu socoteasc a cineva ca acestea s-au scris si s-au savr sit pentru ntruparea Fiului, sa ascult am pe dumnezeiescul Damaschin, care scrie n alt 8-lea din capetele dogmatice: Credem si n Sfntul Duh, 32 Care din Tat al purcede si n Fiul se odihne ste .

Aceast a odihn a a Duhului n Fiul pune ntr -o leg atur a pe Duhul si cu Fiul, leg atur a pe care catolicismul a socotit n mod gre sit ca o poate afirma identificnd purcederea Duhului din Tat al cu purcederea din Fiul, ca dintr -un singur principiu (tanquam ex uno principio ), ceea ce sterge n acest act deosebirea ntre Tat al si Fiul, considernd -o ca un act al

31 Ibidem , 11, p. 100-101. 32 La Iosif Vrienie, Cuvinte dou azeci si patru pentru purcederea Sfntului Duh , C uv. I , Buz au, 1832, p. 80-81.

fiin ei lor comune, nu ca un act care t pe Tat al t men ine ca Persoan a deosebit a de Fiul. Odihna Duhului purces din Tat al peste Fiu o socote ste Sfntul Grigorie Palama ca dovedind iubirea Lui fa ta de Fiul. Duhul e trimis de Tat al peste Fiul ca o fapt a a iubirii Lui fa ta de Fiul. Caci i place Tat alui nsu sisa Se odihneasc a peste Fiul prin Duhul purces spre El. Dar Fiul nu ramne pasiv sau nep s tor n aceast a aten ie iubitoare a aa t Tat alui fa ta de El. El e bucuros ca Tat al trimite Duhul Sau spre El si-Si arat a, primindu -L, si bucuria Lui fa ta de Tat al. Sfntul Grigorie Palama spune de fapt urm atoarele: Si nsu si Cuvntul preaiubit si Fiul lui Dumnezeu Se ntoarce spre Nasc atorul prin Duhul Sfnt, ca iubire, si are Duhul 33 Sfnt prin Tat al, odihnindu -Se mpreun a cu El n Sine . A-i ar ata cuiva direct iubirea ta e o bucurie pentru acela. Dar a-i comunica si participarea altuia la iubirea sa e o bucurie si mai mare pentru acela. Dac a Tat al este originea Fiului, prin faptul ca, gndindu -sste un chip Sepe Sine, ina al S au, numai El poate fi si originea iubirii fa ta de Fiul sia Fiului fa ta de El, prin faptul ca, gndindu -Se pe Sine ca Tat a iubitor al Fiului, face sa se vad a pe Sine ca o alt a Persoan a prin care sa iubirea Sa fa i arat ta de chipul S au. Fiul nu poate

ramne dect Fiu si n aceast a rela ie de iubire tsi de bucurie ce exist a ntre Tat al si Fiul din eternitate. n acest sens Sfntul Grigorie Palama spune: Iar acest Duh al Cuvntului suprem este ca o iubire negr aa aNasc atorului fa it ta de Cuvntul nascut n mod negr ait. De El se folose ste si 33 (n traducerea Arhim. Ciprian Kern, Antropologia Sfntului Grigorie Palama , Paris, Ymca Press, p. 356).

85 Cuvntul si Fiul preaiubit al Tat alui fa ta de Nasc atorul Lui, dar avndu -L ca mpreun a ie sit din Tat al si odihnindu -Se n El prin unitatea firii. Pe Acesta Fiul l are si El ca Duh al Adev arului st si al Cuvntului si prin El se i al n elepciunii 34 bucur a mpreun a cu Tat al, Care se bucur a deEl . Prin purcederea Duhului nu se constituie de catre Tat al o Persoan a ca tint a proprie a Sa, spre a fi si Tat alo tint a a Duhului, ci Duhul se constituie ca leg atur a iubitoare des avr sa ntre Tat al si Fiul. Duhul e trimis spre Fiul it ca Persoan a mpreun a-iubitoare a Fiului de c atre Tat al,ca s a fie drept urmare o Persoan a mpreun a-iubitoare a Tat alui cu Fiul. Aceasta se arat a spunndu -se ca Duhul, purceznd din 35 Tat al, Se odihne ste peste Fiul, sau str aluce ste din Fiul . Prin aceast a str alucire, Duhul arat a (pune n des avr sita eviden ta ) Fiului pe Tat al si Tat alui, pe Fiului. E o reciprocitate, n care Tat al nu nceteaz a sa Se arate 36 ca Tatasi Fiul, ca Fiu . Dar aceasta nu nseamn a ca Duhul e mai pu in t

Persoan a ca Tat al si ca Fiul. El nu e numai o t a sim ire Tat alui, Care l purcede, si o sim ire a Fiului. Tat as t l i arat a iubirea des avr it fa ta de Fiul, avnd bucuria de o alt sa a Persoan a purceas a din El, mpreun a -iubitoare cu El fa ta de Fiul. Si acest rol l prime ste Duhul si n Fiul. Acest rol de mpreun a-iubitor al Duhului cu Tat al si cu Fiul se arat as i n faptul ca Duhul nu e numit niciodat a singur, ca iubitor, cum e numit Tat al fa ta de Fiul, si invers. Aceasta se arat as i n 34 Ibidem . 35 Grigorie Cipriotul, Patriarhul Constantinopului (1283-1289), P.G. 142, col. 2 40, 242, 257, 260, 267, 286. 36 Iosif Vrienie, op. cit.

faptul ca noi spunem ca iubim pe Duhul prin Tat al sau prin Fiul; si mai spunem ca Fiul sau Tat al ne dau pe Duhul, nu invers. Dar pe Duhul nu -L mai na ste Tat al ca Fiu aparte, caci atunci nu L-ar mai referi la Fiul, ci Duhul ar lua o pozi ie t independent a. Pe Duhul l refer a Tat al la Fiul Sau unic, ca eviden iere a iubirii Lui absolute fa ta de acest unic Fiu. t Nu e corect nici a socoti ca Duhul este purces de Tat al pentru ca este Nascut Fiul, c a nici Fiul nu e n ascut pentru a fiu purces Duhul peste El. De aceea spune Sfntul Grigorie de Nazianz n ,,Cuvntul teologic 31 ca Fiul si Duhul Sfnt sunt uni i t nu numai prin fire, ci si prin faptul ca Fiul e nascut si Duhul purces de Acela si Tat a. Iar deosebirea ntre Fiul si Duhul e numai ca Unul eNascut, iar Duhul, purces. Dar e firesc sa se aminteasc a nti de na sterea Fiului, ca sa se poat a spune apoi ca peste Fiul n ascut Se odihne ste Duhul purces. Dar totu si Duhul e purces pentru a Se odihni peste Fiul si Fiul e n ascut de Tat al, pentru ca voie ste sa aib a pe Cel peste Care vrea sa Se odihneasc a Duhul Lui. Duhul nu e un al Treilea, nici n sensul de un alt Nascut, nici n sensul de un El, Care se afl a nchis n rela ia t dintre ceilal i Doi. t Duhul e n Tat al, Care iube ste pe Fiul, ca o Persoan a ce se bucur a mpreun a cu El de Fiul si Se odihne ste

pornind din Tat al n Fiul, ca o Persoan a care se bucur as i El mpreun a cu Fiul de Tat al,dar caun Fiufa ta de Tat al,nu ca un alt Tat a. n acest caz n-ar mai vedea pe Tat al ca Tat a. Duhul tr aie ste iubirea ntre Tat al si Fiul, men innd t calitatea lor distinct a de Tat as i Fiu. Tat al este mpreun a cu Duhul n

87 iubirea Fiului, si Fiul este si El, datorit a faptului ca are pe Duhul de la Tat al mpreun a-iubitor, ca Duh al Tat alui. Dac a Tat al purcede pe Duhul pentru a spori bucuria Lui fa ta de Fiul si Fiul se na ste din t Tat alui de a Se bucura de El voin a mpreun a cu Duhul. Faptul de-a folosi Tat al si pe Duhul pentru iubirea dintre ei arat as i mai mult iubirea ntre ei si unirea lor. ,,Vezi, spune Tat al, Fiului, ct Te iubesc de mult pe Tine, avnd si pe Duhul care se bucur a mpreun a cu Mine de Tine? Si Fiul raspunde: ,,Prive ste si Tu cum ma mul umesc t de aceast a mpreun a iubire a Mea de catre Tine mpreun a cu Duhul. Pot sa Te iubesc si Eu ca Fiu, mpreun a cu Duhul daruit Mie de Tine, pe Tine, nu singur, ci mpreun a cu El . Tat al si Fiul se unesc mai mult ca Tat as i Fiu prin Duhul, sunt Trei Persoane, dar a treia nu st a la o parte de cele dou a, ci Le une ste pe amndou a, sau este n fiecare, unindu -Le, dar si nt arindu -Le n calitatea lor distinct a, chiar si cnd vorbesc cu noi. ns a aceasta nu -L opre ste pe Duhul sa ne vorbeasc as i El nsu si nou as is a ne inspire sa vorbim cu Tat al si cu Fiul, mai ales sa ne rug am lor. Iisus le spune ucenicilor: ,,nc a multe am av a spune, dar acum nu le pute i purta. Iar cnd va veni Acela, Duhul Adev arului, va va t c l uzi la tot adev arul; caci nu va vorbi de la Sine, ci cte

aa aude va vorbi si cele viitoare va va vesti (In 16, 12-13). Att Fiul, ct si Duhul vorbe ste avndu -L si pe cel alalt n El; dar si pe Tat al. De aceea am spus ca Duhul nu este un El de Care vorbesc Tat al si Fiul, ci fiecare vorbe ste n mod nedesp at r it tal si nici Fiul nu de ceilal i doi. Nici Tat vorbesc

despre Duhul ca de un al treilea n afar a de ei, ci Tat al are n Sine pe Duhul cnd vorbe ste cu Fiul si Fiul, pe Duhul cnd vorbe ste cu Tat al, dar si cnd vorbesc cu noi. To i trei sunt nencetat t Tat al une ste pe Fiul si t uni i. Duhul Sfnt ca origine a ambilor, a unuia prin na stere, a celuilalt prin purcedere spre Fiul, sau Fiul e unit cu Tatal prin faptul ca en ascut de Tat al si are pe Duhul purces de la Tat al odihnind peste El. duhul este unit cu Tat al, prin faptul ca e purces din El, si cu Fiul, prin faptul ca Se odihne ste peste El. Fiecare din cele trei Persoane dumnezeie sti este unit a cu Celelalte dou a nu numai prin firea lor comun a, ci si prin propriet at ile lor personale. Duhul este numit si Duh al Tat alui si Duh al Fiului: al Tat alui, ca purcez ator al Lui spre Fiul nspre Care purcede. Dar Tat al nu este numit Tat a al Duhului, n sensul ca are ceva de la Duhul, nici Fiul nu este al Duhului, ca avnd ceva din existen ta de la El, dar Duhul este numit att Duh al Tat alui, ct si al Fiului, avnd existen a legat a de Amndoi. Asa cum Fiul este al Tat talui, Duhul este al Lui pentru ca Se odihne ste n El. Duhul este al Tat alui si al Fiului n sensul cat Lor se mpline n existen a ste Treimea. Fiecare une ste pe ceilal i t doi, dar numai n Duhul se des avr e te Treimea ca existen ta s i prin aceasta este ss Cel ce duce la o ultim a unitate pe Tat al si Fiul. Numai prin Duhul, Tat as a toat a iubirea fa l i arat ta de

Fiul si numai sa toat a iubirea fa prin Duhul, Fiul i arat ta de Tat al. Numai prin Duhul, Tat as a toat a iubirea de l i activeaz Tat a fa ta de Fiul si Fiul, la fel.

Purcederea Duhului din Tat al spre Fiul si str alucirea Lui din Fiul spre Tat al se reflect as i n faptul ca noi primim pe Duhul de la Tat al prin Fiul si putem fi f acu i fii iubitori ai t Tat alui, ca sa raspundem si noi, mpreun a cu Fiul, iubirii Tat alui. Aceasta ne ncadreaz asi pe noi n iubirea dintre Tat al si Fiul, fiind iubi i de Tat al ca au si iubind si noi t Fiul S pe Tat al ca Tat a al nostru, dar si pe Fiul, ca Frate al nostru n Tat al, ceea ce face ca si noi sa ne iubim unii pe al ii ca fii ai t aceluia si Tat as i fra i t ai aceluia si Fiu al Tat alui, f acut Frate al nostru prin ntrupare. Poate ca acest rol se arat a n parte si n rolul ce-l are el n realitatea t dintre eu si tu . (rela ia) Fiecare l avem pe acela n noi, mpreun a iubitor, si astfel iubirea dintre noi este mai mare. Dar din Fiul nu L-am avea pe Duhul ca fiind al Lui, si ca Fiu al Tat alui nu ne-ar comunica nici nou a pe Duhul ca Duh de fii, si n acest caz n-am avea produs a n noi iubirea de fii ai Tat alui si de fra i t ai Fiului. n Sfnta Scriptur a se afirm a adeseori ca Iisus Hristos, ca Fiu, ne face prin Duhul Sau fii ai Tat alui ceresc. Astfel, Sfntul Apostol Pavel spune: Iar cnd a venit plinirea vremii, a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau ca sa dobndim nfierea. Si pentru ca sunte i fii, a trimis Dumnezeu t pe Duhul Fiului S au n inimile voastre, care strig a: Avva, Parinte 4, 4-6). Deci Duhul sus ine t n Fiul din eternitate dragostea

(Gal.

de Fiu fa ta de Tat al, ca Unul ce purcede din Tat al cu acest scop, sau pentru aceast a lucrare. De aceea cnd Se face si om, Fiul are si ca om pe Duhul iubirii de la Tat al, ca sa ni-L comunice si nou a. Ceea ce spune n locul amintit din

Epistola catre Galateni, o spune Sfntul Pavel si n Epistola catre Romani: Cat t ci c i sunt mna i de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu De aceea si c i t am primit Duhul nfierii, strig am prin El: Avva, Parinte! . Ca atare suntem si mo stenitori ai lui Dumnezeu, mpreun a cu Hristos (Rom. 8, 14-15, 17). Prin aceasta Hristos ni S-a facut ntiul nascut ntre mul i fra i t (Rom. 8, 29), sau El ni S-a facut, si ca om, t purt ator al Duhului Sau de Fiu al lui Dumnezeu, ca sa ni-L transmit as i nou a. n felul acesta, Sfntul Duh este Cel ce ne une ste si pe noi cu Dumnezeu Tat al si cu Fiul n aceast a calitate a lor. Duhul se une ste att de mult cu noi, cat ce-o sim irea da, de a spune lui Dumnezeu a Tat a , o tr aim ca o t

sim ire noastr a. Dar totu si ne d am seama ca, dac a nu s-ar uni Duhul cu noi, dac a n-ar striga si El cu noi lui Dumnezeu: Avva, Parinte , n-am putea striga si noi n sine. Dar aceasta nseamn a cas i n Fiul nentrupat Duhul Fiului este nu numai al Lui, ci si al Tat alui, adic a primit de la Tat al. Si mai nseamn a ca Duhul, prin Care strig am: Avva, Parinte , nu e desp at r it nici de Fiul. Fiul ntrupat este Cel ce strig a mpreun a cu noi, nt ats a ri i de acela i Duh, Avva, P rinte . Dar prin Duhul nu spunem Tat alui numai: Avva, Parinte , ci ne si rug am Tat alui si Fiului, sau si Fiul se roag a o dat a cu Duhul n noi. Nu putem sa ne rug am singuri lui Dumnezeu Tat alf aa Duhul, deci sif aa Fiul. Dumnezeu, Care vrea

rr sa ne mntuim prin ajutorul pe care ni-L d a,ne das i puterea sa cerem ajutorul Lui: De asemenea si Duhul vine n ajutor sl abiciunii noastre, caci noi nu stim s a ne rug am cum trebuie,

91 ci nsu si Duhul Se roag a pentru noi cu suspine negr aite (Rom. Duhul putem ntre 8, 26). Precum une ste pe Fiul cu Tat al, asa ne une ste si pe noi cu Tat al si cu Fiul, asa de mult, nct nu vedea t noi si Dumnezeu. i totu si,

grani a S ramnem con stien i tsi de sl abiciunea noastr a. Iat a cum Duhul nu ramne pentru Dumnezeu Tat al si Fiul un El , nici chiar cnd se mi sa n noi, ci se face un Eu greu c de distins de al nostru, punndu -ne si pe noi n rela ie de eu-Tu t cu Dumnezeu. Aceast a pornire de-a striga si a ne ruga mpreun a cu Duhul Fiului, sau cu Fiul sa as luit n noi prin Duhul l Lui, Tat alui, ne spune Sfntul Pavel ca nu ne vine sifaa o r contribu ie din partea omului. Dar n aceast a contribu ie tt ar tm ca ne silim si noi sa devenim asemenea Fiului, ct aa timp a fost ntrupat pe p amnt, si Fiul vrea, dup a n at l are, sa parcurgem si noi drumul parcurs de El cu trupul Lui, pentru a ajunge la nviere. Ne atrage prin Duhul tot mai mult spre starea de fii, asemenea Lui, chiar dac a nu ev azut a de noi, fii ai Tat alui, nvia i t cu trupul, sau schimba i t la fa ta sau ndumnezei i, asemenea aacut om si nviat.

t FiuluiS uf

8. LUCRAREA FIULUI NTRUPAT N NOI, DUPA N L ARE, PRIN DUHUL DE -VIA TA -ACATOR SI AT F SFINTILOR Fiul nviat si n at l at lucreaz a n noi prin Duhul Sfnt pentru a parcurge si noi drumul spre starea de fii, n care trupul e schimbat la fa ta sau ndumnezeit prin Duhul. Hristos Cel n at lat savr ss te n noi aceast a lucrare e prin Duhul S au, a sacum as avr sit-o si El n umanitatea Sa ct a fost pe pamnt. Duhul Lui ne duce spre starea n care a fost dus trupul lui Hristos prin nviere, spre starea de fii schimba i la fa ta cu trupul, str at ndumnezei i. t lumina i, t Lucrarea aceasta a Fiului n at l at prin Duhul este o lucrare de via ta faa toare st nu o poate face Fiul cu c i sfin itoare. Aceasta oamenii de pe pamnt, ramnnd El pe pamnt, ci numai dup a ce a ajuns la cap atul deplinei p atrunderi a trupului Lui de Duhul de-via ta -F aa tor si Sfin ilor. Lucrarea aceasta c t sfin itoare si de via ta f c toare e si a Fiului si a Duhului, t aa sau e a Fiului prin Duhul. Astfel, Duhul purcede din Tat al si Se odihne ste n Fiul, nu numai pentru a ar ata deplina unire n dragoste dintre Tat al si Fiul, dragostea Fiului venit a

de la Tat al ntorcndu se spre Tat al, ci pentru a trece si la oameni dragostea Fiului, al Carui chip sunt facu i t oamenii, iar dup a ce ace stia se despart prin pacat de Dumnezeu, de-a Se face nsu si Fiul om n care lucreaz a Duhul, ca din El s a treac a n oameni.

Aceast a lucrare a Duhului din Fiul e prevestit a nti prin prooroci, pentru a-i ntoarce si pe ei spre Tat al, sau a-i atrage si pe oamenii uni i t cu Fiul prin credin ta spre Tat al, umplu i deplin de Duhul din Fiul. t De aceea, Biserica a numit pe Duhul n Simbolul niceo constantinopolitan nu numai Sfnt si de-via ta -F c tor, ci aa si Cel Care a gr ait prin prooroci. Cuvntul nentrupat a preg atit astfel n prealabil pe oameni pentru lucrarea ce-o va s avr si prin Sine, att ct va fi pe pamnt, si apoi n oameni, dup a ce Seva n at l a nviat si ndumnezeit cu trupul. Lucrarea revelatoare comun as i complementar a a Fiului si a Sfntului Duh are o dezvoltare. Paul Evdokimov vede aceast a dezvoltare ca o alternare a lucr arilor mereu mai vadite ale Duhului si Cuvntului, mai bine zis ale Ambilor, ar atndu -Se cnd unul, cnd cel alalt mai vadit n aceast a lucrare comun a. Duhul Sfnt a preg atit venirea Cuvntului n trup, Care va lucra nti n mod vazut asupra trupului Sau, nu faa prezen a lucr atoare a Duhului n El, ducnd trupul r t pn a la nviere, ca apoi sa prelungeasc a aceast a mpreun alucrare Hristos nemaiv azut n lucrarea Duhului savr sindu se n mod sim it n nduhovnicirea trupului celor credincio si, t spre nvierea din via a t viitoare. Prin spusa proorocilor, tot Vechiul Testament este o Cincizecime preliminara n vederea 37 apari iei Fecioarei si a acelui Fie . Apoi Cincizecimea

t apare ca scopul ultim al iconomiei trinitare a mntuirii. Urmnd Parin ilor biserice sti se poate chiar spune c

ta Hristos 38 este Marele nainte -Merg ator al Duhul Sfnt . Pe de alta

37 L Esprit Saint dans la tradition orthodoxe , Ed. du Cerf, Paris, 1969, p. 87. 38 Ibidem.

parte, Evdokimov observ a ca Duhul Sfnt si Cuvntul sunt mereu mpreun a, dar ntr -o perioad a se afl a Unul pe planul prim, iar n alt a perioad a, a n timpul lucr Cel lalt. arii pamnte st se ti a lui Hristos, rela ia oamenilor cu Duhul Sfnt efectua prin Hristos. Din contr a, dup a Cincizecime, rela ia t cu Hristos se efectueaz a prin si n Duhul Sfnt. n at l area suprim a vizibilitatea istoric a a lui Hristos. Dar Cincizecimea restituie lumii prezen a interiorizat a a lui Hristos si acum l t 39 reveleaz a nu nfa ta , ci n interiorul ucenicilor S i. a A fost necesar a lucrarea profetic a a Duhului Cuvntului nentrupat, pentru ca oamenii sa cread a n El cnd va veni n trup n chip minunat. Si a fost necesar a venirea n trup a Fiului, pentru ca s a nfieze cu adev arat prin Dumnezeu umanitatea n trup, ducnd -o la nviere. Dar a fost necesar asi lucrarea Fiului ntrupat si nviat n chip nev azut prin Duhul Sfnt, pentru a face pe oameni sa nainteze ntr -o via ta p mnteasc a a dup a modelul lui

Hristos, spre a ajunge la trupul nviat is nduhovnicit, asemenea celui al lui Hristos. Cre stinismul occidental nu da aproape nici o nsemn atate lucr arii Duhului Sfnt n oameni dup a n at l area lui Hristos sau lucr arii lui Hristos si Duhul Sfnt. Se afirm a n Hristos, separat, un Hristos al discursurilor, nu al harului necreat din Sfintele Taine, al Celui ce une ste cu subiectul nostru energia dumnezeiasc a necreat a, sfin itoare, t transformatoare, ridicare a credinciosului n alt plan. Ortodoxia e singura care vorbe ste continuu de lucrarea 39 Ibidem , p. 96.

95 Duhului Sfnt cel de-via ta -F c tor si Sfin itor, Cel prin aa t care Hristos ne face fii ai lui Dumnezeu, cu un trup nviat, str aluminat, mpreun a cu toat at ortodoc si, nu crea ia. Pentru ajunge oamenilor sa fie ierta i t numai pentru suprameritele lui Hristos, sau sa fie cur at t ii de pacate doar n via a viitoare t printr -o credin ta n efectul jertfei Lui, ci via a lor cre ste n t sfin enie si cre sterea oamenilor n t dup t sfin enie a modelul lui Hristos tinde spre a ajunge la un trup transfigurat, asemenea Lui, n via a viitoare, prin Duhul lui Hristos. t Pentru Ortodoxie Dumnezeu i s poate nsu si umanitatea n mod real, ca mediu de transformare (transfigurare) si normalitate asemenea Dumnezeirii n sfin enie. t Dar pentru aceasta trebuie sa ne silim si noi sa ducem o via ta pe pamnt pe ct se poate dup a modelul lui Hristos. Dar si aceast a silin ta a noastr a de vie uire ca fii ai lui t Dumnezeu ne este ajutat a

de Duhul lui Hristos. Ea ncepe prin na sterea noastr a din nou prin Duhul Sfnt, care ni se d a n Botez. Prin aceasta ie sim din moartea spiritual a care e una cu alipirea la lumea aceasta, socotit a ca unica realitate. Duhul ne na ste la ovia ta adev arat a n Dumnezeu si ne sus ine n ea; si aceasta e o naintarea n sfin enie. tt Mntuitorul promite pe de o parte, pe Duhul ce-L va trimite pe seama celor ce vor crede n El, pe de alta le spune ca ei trebuie sa-L primeasc a prima dat a prin Botez, pentru a se na ste din nou, deci ca fii ai lui Dumnezeu, ncetnd sa fie robii lumii materiale (Gal. 4, 7-9). El spune lui Nicodim: Adev arat, adev arat zic tie:Denu seva na ste cineva din ap a

i din Duh, nu va putea sa intre n mp a at ia lui Dumnezeu. s r Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este Trebuie sa va na ste i t de sus (In 3, 5-6, 7). Dar ace stia se nasc ca fii ai lui Dumnezeu pentru ca Fiul lui Dumnezeu cel ntrupat se une ste cu ei prin Duhul. Celor ce L-au primit (pe Cuvntul), care cred n numele Lui, le-a dat putere ca sa se fac a fii ai lui Dumnezeu (In 1, 12). De aceea preotul ntreab a pe cel venit sa se boteze (sau pe na sul lui): Te lepezi de Satana? si: Te une sti cu Hristos? Iar aceasta raspunde afirmativ la amndou a ntreb arile. Prin Duhul vine Hristos, sau prin Hristos vine Duhul lui Hristos Care S-a n at l at. Pentru prefacerea pinii si vinului n Trupul si Sngele Domnului Hristos este cerut a iar as i lucrarea Sfntului Duh: nc a aducem Tie aceast a slujb a duhovniceasc as if r aa de snge si Te chem am, Te rug am si cu umilin ta la Tine cadem: trimite Duhul T au Cel Sfnt peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse nainte sifa pinea aceasta cinstit trupul Hristosului Tau, iar ce este n potirul, acesta cinstit sngele Hristosului T au, pref acndu -le cu Duhul T au cel Sfnt . Este n lucrare ntreag a Sfnta Treime: Tat al preface darurile, dar prin Duhul, si pinea si vinul nu se pot preface n Trupul si Sngele lui Hristos, faa rsa vrea aceasta Hristos nsu si. Iertarea pacatelor n Taina Spovedaniei iar as i se produce prin Duhul Sfnt. Caci Hristos a suflat si sufl a puterea Duhului peste Apostoli si urma sii lor spre iertarea pacatelor (In 20, 22-23). Fiul sufl a asupra lor puterea iert arii

pacatelor, dar puterea aceasta este Sfntul Duh.

Si sfin irea apei, prin care t toate t se sfin esc cele stropite prin ea, are loc prin Duhul Sfnt cerut de la Domnul Hristos: n rug aciunea de sfin ire a apei, preotul se adreseaz a t Celui ce avenit sa aduc a tamaduiri oamenilor: Si acum trimite harul Prea Sfntului si de -via ta -F ctorul Tau Duh, care aa sfin e ts te toate, si sfin e te apa aceasta . Duhul este ts puterea suflat a de Dumnezeu, care ts te toate. Duhul sfin e purcede pururea din Tat al, e trimis prin Fiul spre a sfin i t toate, a n la t oamenilor si, cnd voie ste, atamadui toat a at via a boala. Sfnta Treime ntreag a este n lucrare asupra ntregii crea ii, t de la Tat al purceznd Duhul, trecnd prin Fiul, si realizndu -Si lucrarea asupra celor cerute, mai ales ca sa atrag a pe oameni spre calitatea de fii ai Tat alui. Crea ia t e atras a spre Tat al prin lucrarea pornit a din Tat al, trecut a prin Fiul si unificat a prin Duhul Sfnt cu umanitatea Fiului. Umanitatea e ta prin mi scarea pornit a din Tat al sfin it si facut a spre Tat al, asemenea Fiului, fiind ncadrat a

n mi scarea Treimii de la Tat al spre Fiul si de la Fiul spre Tat al, prin Duhul. Iubirea, pornit a de la Tat al spre Fiul prin Duhul si ntoars a iar as i spre Tat al, prinde n cadrul ei si umanitatea. Dar sa insist am tsi asupra sensului calit at ii pu in Duhului ca Persoan a de-via ta -f c toare si sfin itoare, deci aa t si asupra efectelor ce le are Duhul asupra oamenilor prin lucr arile Lui. Duhul este de-via ta -F aa tor, pentru se scoate pe c oameni din moartea sufleteasc a, ncadrndu -i n via a de t un

con inut t tot mai nalt si tot mai bogat pe cei mor i t suflete ste, prin caderea n trec atoarele pl aceri si prin continua saa cire produs a de egoism. De aceea, pe cnd, n r cntarea ntreit sfnt a, Tat al e numit Dumnezeu , Fiul, tare , ca Cel Care a nvins moartea rabdnd -o, Duhului I se spune f aa de moarte . El ne-a dat prin na sterea r prin Botez o via ta nou a, n sensul de via ta n continu a cre stere spiritual a, o via ta nesl abit a de moartea spiritual a. Apostolul Pavel descrie n Epistola catre Romani n cuvinte de adnc t via a cea nou a a celor ce au n eles t primit Duhul nfierii . El spune ca, devenind prin Duhul fii ai lui Dumnezeu, ne facem si mo stenitori, mpreun a cu Hristos ca om, ai mp a at r iei cerurilor. ns a aceasta nseamn a pream arirea noastr a cu Hristos dup a ce am patimit mpreun a cu El: Si dac a suntem fii, suntem si mpreun a mo stenitori cu Hristos, dac a patimim mpreun a cu El, ca mpreun a cu El sa ne si pream arim. Caci socotesc ca patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de marirea care ni se va descoperi (Rom. 8, 17-18). Dar patimirea prin care ne preg atim pentru slava vie ii t noastre viitoare n Dumnezeu si pe care o suport am prin duhul de fii, d aruit nou a de Hristos, nu poate avea loc f r

aa sa avem si pe Hristos, Care ne nt are ste n aceast a patimire a nfrn arii de la cele rele siarabd arii unei vie i t supus a pentru credin ta la tot felul de greut at i si necazuri. De aceea primim pe Hristos si ca jertf a n Sfnta mp art as anie, ca sa putem suporta si noi o via ta de jertf a, nesupus a pl acerilor. Aceast a via ta patimitoare era suportat a n Hristos ca foame,

99 ca oboseal a, ca batjocur a, ca lovituri, ca rastignire; era o patimire prin care nt area firea Sa omeneasc a mpotriva ispitei de hran a, de odihn a, de sl avire lumeasc a, de frica mor ii. t El ne ajut as i pe noi, prin puterea Duhului daruit nou a,sa sl abim sisa desfiin ta m patimile pl acerii si ale egoismului. E o mare tain a cum Hristos, de si n at lat la o via ta deplin ndumnezeit a ca om, poate sa ne dea nou a puterea suport arii patimirii dureroase. El nu ramne nesim itor la aceast a sim ire a noastr a. E ceva analog tt cu sim irea mamei care tr aie ste durerile copilului, ajutndu -l t sa le nving a. t patimilor Sale l face pe Iisus Anun area sa retr aiasc a spiritual acele patimiri si deci sip atimirile celui ce le tr aie ste si el din dragostea pentru El. Iar sc aparea de patimile pl acerii si egoismului este una cu o via ta ridicat a n leg atur a cu Dumnezeu ntr-un plan care nu mai e inclus n crea ie, ci ntr -o tr aire mai ndumnezeit a, care e una cu t silin a sporirii n iubirea lui Dumnezeu, Care ne une ste t tot mai mult cu El. Sfntul Apostol Pavel descrie pe cel naintat n aceast a via ta astfel: Sunt ncredin at ca nici moartea, nici t via a, nici ngerii, nici st apnirile, nici cele de acum, t

nici cele ce vor fi, nici puterile, nici n at l imea, nici adncul si nici o alt a faptur a nu va putea sa ne despart a pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea ntru Hristos Iisus, Domnul nostru (Rom. 8, 38-39). Prin Duhul purt am totdeauna n trup omorrea lui Iisus pentru ca st lui Iisus sa se arate n trupul i via a nostru (II Cor. 4, 10). Fiindc a Dumnezeu, Care a zis: Str aluceasc a, din ntuneric, lumina, -El a str alucit n inimile noastre, ca sa

str aluceasc a cuno stin a slavei lui Dumnezeu pe t lui t fa a Hristos (ca om), care ne va aduce si nou a covr sitoare (II Cor. 4, 6, 17). Duhul dumnezeiesc este Duhul de -via ta -F c tor s aa i Sfnt, pentru ca El este Cel n Care Dumnezeu Tat al, prin Fiul, ajunge pn a la noi, aducndu -ne toat a cur at ia, slava si sfin enia dumnezeiasc a. t Duhul se nume ste asa ca suflare dumnezeiasc a, sau ca o adiere spiritual a care ajunge din Tat al prin Fiul ntrupat pn a la noi, adiere pe care o sim im dintr -un plan superior t lumii, ca o adiere de bun atate, de iubire, de cur at ie. Prin aceast a adiere n noi Treimea iubitoare si atotsfnt a e ca un vnt , ca o suflare spiritual a, deci ca un vnt care are un glas, care nu stii de unde vine, nici ncotro se duce . Astfel se ntmpl a cu oricine e n ascut din Duhul , dup a spusa Mntuitorului catre Nicodim (In 3, 5). n aceast a tainic a adiere, cuno sti tainic a pe Dumnezeu, dar te cuno sti pe tine cunoscnd drumul nu mai sluje sti asigur a viaa ve snic a.

slava ve snic a

prin experien ta si El te cunoa ste pe tine si te face sa n Dumnezeu. Si, cunoscnd pe Dumnezeu si ce te poate duce la adev arata ta realizare, lumii trec atoare, ci lui Dumnezeu, Care-ti Atunci, necunoscnd pe

t Dumnezeu, slujea i t celor ce din fire nu sunt dumnezei. Acum ns a, dup a ce ai t

cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrab a dup ce ai t fost cunoscu i t de Dumnezeu, cum va ntoarce i t iar as i la stihiile cele slabe sis arace, carora voi i iar as is a le sluji i tt ca nainte?

(Gal. 4, 8-9).

Credin a n Hristos, con st t sau tiin a t prezen ei lui Hristos n sine, nu o poate avea nimeni dect prin Duhul. Aceasta arat a ct de unii t sunt Duhul si Hristos n cel credincios. Dar, pe lng a credin a n Hristos si via a curat as i iubitoare tt de Dumnezeu, Duhul da fiec aruia si unele daruri potrivite firii lui. Nimeni nu poate sa zic a: Domn este Iisus, dect n Duhul Sfnt. Darurile sunt felurite, dar acela si Duh se da prin Duhul Sfnt cuvnt de n elepciune, iar altuia, t dup a acela si Duh, cuvntul cuno stin ei t (I Cor. 12, 3-4, 8). Si darurile felurite ale celor mul i t se ntregesc ntre ele si folosesc tuturor. Caci calitatea cea mai nalt a, spre care trebuie si pot nainta t iubirea. De aceea, to i prin Duhul, este dac a ar avea cineva vreun dar ct de mare, dar dragoste nu are, mincinos este (I Cor. 13). Sfntul Vasile cel Mare a spus n acest sens ca orice dar are cineva, nu-l are numai pentru sine, ci n primul rnd pentru al ii. t Importan a acordat a de Biserica Ortodox a lucr tarii Sfintei Treimi prin Duhul Sfnt n cei credincio si si n toat a crea ia, lucrare ce aduce acestora via a t nou as i ve snic t as i sfin enia, se vede din rug aciunea mp arate ceresc , adresat

Unuia i

ta Sfntului Duh, prin care ncepe Biserica unele din slujbele ei. n aceast a rug aciune i spunem Duhului Sfnt mp arate ceresc , pentru ca El ne nal ta n mp a at ia cerurilor, unde r st apne ste ca Duh peste cele materiale. El este Mngietorul , pentru ca ne da mngiere n greut at ile si necazurile vie ii pamnte sti. El este Duhul Adev arului , t pentru ca ne descoper a calea adev arat a, care este t n via a Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel ntrupat, sau Adev arul. El

este pretutindeni Acela si , unind n credin ta si iubire pe to i. El mpline ste toate , pentru ca ne scap a de t toate lipsurile, ne da via a n Dumnezeu, care ne t satisface n toate. El este Vistierul bun t ilor , caci toate cele bune ne vin de a at la El si le putem comunica altora. Prin aceasta mpline ste de fapt toate. El este D aa t torul de via ta , sc apndu -ne de sr t -ne nemurirea t tot aa cia existen ei moarte, dndu existen ei mai fericite. Pe El l rug amsa Se s a as luiasc a ntru noi l sis a ne cur at easc a de toat a ntin aciunea, sfin indu -ne, tsi, prin aceasta, mntuindu -ne.

10. DUHUL SFNT, CAPATUL DINSPRE LUME AL LUI DUMNEZEU, LUCR ATOR SI CONDUC ATOR AL OAMENILOR PRIN PURIFICARE SPRE SFIN TIRE SI NDUMNEZEIRE ntr-o carte tip arit a n grece ste, n tipografia Patriarhiei din Constantinopol, la 1799, si tradus asi publicat a n romne ste la maa stirea t la 1827, se cuprind n Neam , sapte rug aciuni catre Sfntul Duh, care sunt o adev arat a teologie ascetic asi mistic a. Ele descriu ntr -un stil t de nuan at, adev arat a poezie, cum nu se mai ntlne ste azi, drumul spiritual al purific arii si starea mistic a a unirii cu Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfnt, Care sus ine si efortul omului t credincios. Rug aciunile sunt alc atuite de ndrum atori si slujitori duhovnice sti ai Bisericii, ncepnd cu una a Sfntului Simeon Noul Teolog si continund cu ale altora din secolele urm atoare, ca o dovad a ca n trecutul Bisericii n-a ncetat sa se exprime si n alte si alte rug aciuni experien a t tr airii n Dumnezeu. Asupra acestei c r i mi-a atras aten ia at t Prof. Virgil Cndea, care mi-a procurat si o copie xerox dup a ea. Prima rug aciune, scris a n caractere chirilice, am transcris -o cu unele comentarii. n prima rug aciune se semnaleaz a bucuria adus a n suflet de Sfntul Duh si unirea neamestecat a ce o realizeaz a El cu sufletul sau cu subiectul celui ce se roag a. Se afirm a n

ea si lumina ce o aduce Duhul Sfnt n suflet, o dat a cu cur at irea de patimi: Vino, via a t cea vesel asi ve snic asi dreapt a, cea atot iitoare, ntru tot Sfinte s de-via ta -F c torule i t i aa s Ziditorule Duh, Cela ce e sti ntru aceea si cinste cu St apnirea Tat alui si a Fiului, Care au aceast a egalitate si Dumnezeire si unitate de socotin ta n trei fe e. Vino, Doamne al meu, Tu, pe t Care Te-a dorit si Te dore ste tic alosul meu suflet! Vino, Cel ce Te-ai f acut Tu nsu i tt ntru mine i m -ai f acut a dorin a s Te dori pe Tine, Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea nencetat as i desf atarea si slava. Vino, suflarea mea, via a t mea, mngierea sufletului meu! Fa-Te cu mine un duh, Preabunule St apne, faa de amestecare, faa de mutare, rr faa r de schimbare. Dumnezeule, Cel peste toate, fa-Te mie nsu i toate t ntru toate, hrana negr a as i cu totul nemistuit it a, care de-a pururea se revars a pe buzele sufletului meu si curge n izvorul inimii mele; mbr aa mintea care str aluce ste c si cu totul arde pe draci; cur at irea care ma spal a pe mine prin nestric acioase si sfinte lacrimi, pe care venirea Ta le daruie ste celor la care vine. Fa-Te mie, Doamne, lumina nenserat asi soare neapus, n tot locul str alucindu -ma pe mine Cela ce nu Te ntorci de la nimeni, ca sa

nu ne acoperim de ntunericul pacatelor noastre, nevoind a veni catre Tine. Dep arteaz a de la mine, Doamne, toat a n at l area cea pierz atoare i-mi d a tt a s mie, Doamne, ntreaga n elep ie ochilor. Pune limbii mele fru. Arat a auzul meu bine supus sfintelor Tale porunci. Da-mi rabdare ntru necazuri. nelepe te sare ste inima mea ntru ndelung a-rabdare, t ts i nt

105 ntru ner autate, ntru nfrnare, ntru mpreun a-patimire, ntru milostivire, ntru dragoste, ntru smerit a cugetare, n sinea mea satre t ntoarcerea dinspre lenevia i c to i, ntru si trnd avia dracilor, ntru care ca n ni ste dulce i t m-am desf atat. Da-mi mie deslu sire n gnduri, ca sa aflu pe care dintre ele se cade mai mult a le alege. Da-mi a cunoa ste uneltirile diavolului si pe acestea mpreun a cu ela lelep ada; si cu totul a-mi taia voia mea si atrna cele ale mele de purtarea Ta de grij as i de la aceasta a n aa d jdui folosul. Caci via a lumina i pe la Tine este t mea, mea, mntuirea mea, s Tine bine Te cuvntez si Te sl avesc si Tie ma nchin, mpreun as i Celui f aa de nceput Slobozitorului T au rParinte si Celui mpreun a vecuitor si de o fire cu Tine al Lui Fiu, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin. Rug ciunea a a doua c tre a Sfntul Duh este a lui Ioan diaconul, cel ce a fost frate al lui Marcu, Mitropolitul Efesului, is nomofilax al Bisericii celei mari (din Constantino p ol). Se pare ca e vorba de un frate al Mitropolitului Marcu Efeseanul, care la 1438 a comb atut la Sinodul de la Ferrara Floren a nv ata tura catolic a despre Filioque . Remarc am de la t nceput n aceast a rug aciune expresia: mplinitorul Treimii . Caci nu s-ar ndrepta deplin Unul catre Altul Tat al si Fiul dect prin Iubire, sau prin Duhul. Se mai afirm a n ea c a prin lucrarea Treimii, ajuns a la cap at n fapturi, se savr ss te

e ndumnezeirea acestora. n ea se afirm a clar ca n lucrarea terminat a simte plinul Sfintei Treimi.

Mngietorule Bunule, Duhule Sfinte, Duhul adev arului, Cela ce din Tat al negr ait i nen eles st purcezi, Cela ce esti mplinitorul Sfintei si ncep atoarei de via ta Treimi, al unuia Dumnezeului nostru, Cela ce mpreun a cu Tat al si cu Fiul esti nchinat si sl avit; Cel, dup a adev ar, adev arat Dumnezeu si ndumnezeitor; Cela ce sfin e ts ti si luminezi sil aca suri Tie faci pe cei vrednici de primirea Ta si darul T au;Cela cee sti mpreun a-Ziditor cu Mintea cea dinti si cu Cuvntul a toat a faptura cea gndit as ta ; Cela i sim it ce mpreun a bine ai voit venirea cea catre noi si ntruparea Cuvntului mpreun a cu Tine ve snic si mpreun a ai sfin it t firea noastr a. Si dup a sl avita Lui n at l are la ceruri, Te-ai pogort fiin e te pe pamnt, Cela ce pretutindenea esti i ts s toate le pline sti. Si (a sa) n limbi de foc Te-ai ar atat peste Sfin ii Apostoli tsi i-ai umplut pe ei de darul si puterea cea negr a as it i printr -n sii toat a lumea Adev arului o ai adus. nsu i, mp arate t ceresc, iubitorule de oameni, iubitorule de daruiri, sid aruitorule de daruri mari, lesne ndurate si mult milostive, Vistierul bun a at ilor s t torule de via ta , t iD aa caut a cu t din sfintele n at ale slavei Tale celei blnde e l imi

sfinte spre tic alo sia si smerenia mea n ziua si n ceasul acesta si n toat a vremea si locul, ntru care cu nevrednicie chem numele Tau cel Preasfnt si nchinat. Sisa nu Te ngre o ezi de mine, iubitorule de bun atate, pentru cele din ts pruncie si pn a acum necuviincioasele mele fapte si gnduri rele sip acate. Ci, precum ai ajutat de demult lui Manase si lui David spre poc ain ta , precum desfrnatei spre buna ntoarcere, precum ai suflat n Sfin ii st de t i binecuvnta ii

Dumnezeu Prooroci si ai gr ait printr -n sii, precum si acum si pn a la sfr sit ajui t spre fapt a bun as i frica lui Dumnezeu tuturor celor ce voiesc, a sa ajut a-mi imie, paa tosului, celui s c ce alearg a la blnde ea sau. t i darul T Scoate-ma din fundul de sert aciunii si din adncul ne stiin ei s al orbirii, Cela ce ai izb avit lumea din t i n sel aciunea vr ajma sului. Sfin e te-m a cu puterea Ta ts cea f c toare de via ta , Cela ce esti firea cea t lumina aa sfin itoare, cea mai nainte de veci, de la Care toat a darea bun t a at ilor izvor as te pentru toat a zidirea. Arde -mi t cea mul imea nem asurat a a gre selilor mele, Cela ce ai ars me ste sugurile vicleanului celui potrivnic cu focul Dumnezeirii Tale celei nemateriale. Zdrobe ste capul lui de picioarele mele n pace, cu arme de lumin a ma ocole ste. Cu pav aza t m credin ei a ap r , cu zaua drept at ii ma ngr ade ste. Cu cuvntul lui

aa Dumnezeu gura mea o ts te. Duh drept nnoie ste sfin e ntru cele dinl auntru ale mele, si cu duh st apnitor alunecarea cugetului meu o nt are ste. ncununeaz a-ma n chip gndit, cu cununa ve snic a a slavei si a cinstei celei de la Tine, cu ceata faptelor bune celor sfin ite t mpodobe ste-m a, Cela ce tii toat a puterea cerurilor. Prosl ave ste-m a, Bunule, cu darurile Tale cele de multe feluri. Daruie st te-mi duhul n elepciunii, al priceperii, al sfatului, al tariei, al cuno stin ei, al temerii de t Dumnezeu. Hr ane ste-m a cu roadele Tale cele sfinte, Cela ce umpli toat a vietatea de bun avoin ta s i de dar. Cu nfrnarea i cu nep atimirea ntemeiaz a via a mea. Cu bun atatea st blnde ii mbun aat s t e te-mi inima. Cu t a tste t ria credin ei zide mi casa sufletului. Cu s bun a at ii paze lini tea t ste-mi

gndurile. Cu milostivirea ndur arii ndrepteaz a -mi voin a t mea cea t Cu suferirea ndelungii rabd nemul umitoare. ari ndrepteaz a-mi lenevirea mea. Pace dulce daruie ste puterilor sufletului meu. Cu bucurie des avr it pierde mhnirea mea sa cea din pacat si, prin dragostea cea curat a catre aproapele, fa-m a des avr sit prin dragostea Ta. Tu, Mngietorule, Bunele, mintea mea cea ntunecata de pcla patimilor cu str alucirea puterii Tale celei mntuitoare o lumineaz a. Partea cea cuvnt atoare ce s-a supus necuvnt arii n elep e ts te-o i la calea cea dreapt a ts a voii Tale celei sfinte pov at uie ste-o. Duhul meu cel sfr sit de raceala lenevirii si omort de gerul p acatului nc alze ste-l cu Duhul T aucelf c tor devia ta . Mnia mea ntoarce aa o numai asupra pacatului si sarpelui celui pierz ator. Pofta ndrepteaz -o numai catre Tine, Cela ce esti vrful doririlor. Cuvntarea mea fa-o sa ocrmuiasc a toate (s at in a seama de timp) sis a se ndrepteze dup a voia Ta cea presfnt a.Fa ca n duh si adev arsa ma nchin Tie, Mngietorului Dumnezeu, sT i ie s -i slujesc, pe Tine sa aT Te slavoslovesc, pe Tine sa Te laud. S saT i t ntru toate, m i -mul umesc a

nvrednice ste, Cela ce totdeauna n veci esti slavoslovit ntru cele nalte de Sfintele Puteri cele f r aa de trupuri. Tu, Mngietorule, Dumnezeule, Preabunule, esti Savr sitorul Sfintelor Taine ale Bisericii. Prin Tine a doua oar a m-am nascut si de iznoav a * m-am zidit (creat) si m -am nnoit si m -am apropiat de Dumnezeu. Prin Tine cu ungere mp r teasc a m-am nsemnat i m -am pecetluit din partea aa s din nou (n. red.).

109 lui Dumnezeu si prin daruirea darului Tau. Prin Tine de masa cea faa r de moarte a Tainelor celor faa toare c de via ta m-am nvrednicit si n chipul lui Hristos m a fac, si dumnezeu dup a dar. Tu esti al t nsu i Lucr ator, celor ntru preo iei t nso ire t spre nfrnare ajut ator; celor feciorelnici de cur at ire Daa t tor; celor ce se duc din via ta catre poc ain ta Pov at uitor. Tu mi ajut a mie, celui ce ma primejduiesc, cu puterea Ta cea negr aa , Atotputernice; sprijine ste t mea si fieit neputin a ti mil a de lenevirea si trnd avirea mea. Nu ma lasa sa fiu ocar a dracilor celor v t matori de suflet. Nu ma paa si robit aa r de la ie si

patimile cele de ru sine, ci d a-mi, lesne ndurate, ca, pn a r asuflarea mea cea mai de pe urm a, ntru cur at si luare aminte frica lui Dumnezeu, sfr situl vie ii acesteia s

ta-l savr sesc i de prga t ve snice i a desf aa rii ce va s vie ii celei s t sa fie de aici curat sa ma nvrednicesc sisa

dobndesc bun t ile cele cere sti. S prosl avitul Mngietorul a at i pe Tine, Dumnezeu, sa Te sl avesc s -tsis a ma nchin, is aT i mul umesc mpreun as i Tat alui si Fiului, n vecii vecilor. Amin. Remarc am n mod special ca, n rug aciunea aceasta, Taina ungerii cu Sfntul Mir e considerat a ca un act de ungere pentru calitatea de mp arat a credinciosului n mp a at r ia cereasc asica Duhul Sfnt nsu si este Cel ce savr ss e te prin preot toate Tainele si sfin irile. t Remarc am si expresiile: fundul (abisul) de sert aciunii i adncul ne stiin ei din care ne scoate Duhul. Abisul st de sert aciunii corespunde, prin opozi ie, abisului vie ii tt din Dumnezeu si adncul ne stiin ei, infinitei cunoa steri n t care se poate nainta n Dumnezeu. t la infinit vie ii Te po i opune t

prin de sert aciuni si cuno st prin strmba cunoa tin ei stere, caci Dumnezeu nu ta total fapturile con stiente desfiin eaz create, ci le las a sa se adnceasc a n contrariul infinit at ii Lui pozitive. Puterea sfin itoare, t se mai spune n rug aciune, este totodat a cur at itoare. Cu ct spore sti n via ta , spore sti n cur at ie si viceversa. Caci t fiind una cu Dumnezeu, e via a, una cu bun atatea si generozitatea. Remarc am si expresia lini stea bun a at ii . Bun atatea nu t se teme de nimic, ea e generoas a, pentru ca se hr ane ste din infinitatea vie ii. t A treia rug aciune catre Sfntul Duh prezint a n mod si mai precis pe Sfntul Duh ca Cel ce l conduce pe credincios pe calea ascetic a, spre unirea mistic a cu Dumnezeu. La Tine, Duhul cel bun si cu totul Sfnt si de-via ta F c tor, cad eu, cel vinovat de toat a munca (chinuirea) i aa s vrednic de toat a pedeapsa. Si pe Tine Te rog, Domnul meu si Dumnezeu, Via a mea de-a pururea vecuitoare sa, t i nencetat Lumina cea adev arat as

i nenserat a,sa nu ma surpe pn a n sfr sit potrivnicul, ci mp r e te Tu ntru Mine, Puterea a at s cea atotputernic asi negr aa it , St apnirea cea prea deplin asi necuprins asi neajuns a, toat a Bun atatea si pricina a tot lucrul bun si de folos. Cela ce izvor esti a toat a firea zidirii, de unde cei neputincio si se fac tari, de unde este a doua na stere a noastr asi pl asmuirea de a doua oar asi toat a cuno stin a, de la Cel prin Care ne lumin am a vedea t pe Domnul, Izb avitorul si Mntuitorul nostru, prin Care toate viaz as i dureaz a. n elepciunea cea negr aa , st cea t it Cuno tin a

111 mai presus de sim ire t (de sim uri), Str alucirea t cea nen eleas a, toat a Via a, toat a Puterea, toat a Slava, tt Dumnezeul tuturor, purt ator de grij as i milostiv, binevoie ste ca tot alT ausa ma fac sis at dup vie uiesc de acum a voia Ta. Ridic a madularele mele pe care le-a zdrobit pacatul. Lumineaz a inima mea, pe care o ntunec a pofta cea rea si sufletul meu cel omort de pacat nviaz a-l. nceteaz a ntreitele nv aluiri ale patimilor. Miluie ste saa cia r mea. Izb ave ste-m a de tot vr ajma sul care, dinl auntru sau din afar a, se scoal a asupra mea. Izb ave ste-m a de tot lucrul rau. Iart a toate gre selile nelegiurii mele sisade ste ntru mine dragostea Ta cea des avr it sa . Scrie numele robului T au t i-mi d aruie ste n cartea vie ii s sfr sit bun. Ca, dobndind biruin a asupra diavolului, sa ma t nchin faa de ru sine naintea Scaunului mp r iei Tale. r a at Fac a-se Tie, St apne, inima mea pamnt bun, primind samn a bun a. Sa darul Tau ntru dnsa, rou a

de t i roureaz via ta ve snic a. Sis a seceri darul Tau dintr -nsa, manunchi bun, nchin aciune cu umilin ta , nfrnare, priveghere, lacrimi. ntoarce sufletul meu la odihn a, prin post. ntoarce sufletul meu la staulul raiului prin grea patimire si prin scrb a (necaz). Sa se afle sufletul meu, Doamne, ntru lumina Ta cea negr it , mpreun a cu ceata t Tai. Asa, St apne al aa Sfin ilor tuturor, Necuprinsule st ascult a-m a pe i Nen elesule, mine, netrebnicul si nevrednicul robul T au. Ajut a-ma, Doamne, sa trec sis a savr sesc calea cea strmt as i nec ajit a, ca sa ma nvrednicesc a dobndi faa duin ele Tale sisa strig g t ntru desf atarea raiului: Slav a Tat alui Celui faa de moarte i r s

Fiului Celui f r de moarte s Sfnt Celui faa de aa i Duhului r moarte, mare cuviin ta s i nchin aciune n vecii vecilor. Amin. Se descrie calea t ascetice ca o cale ngust a, nevoin elor re inut a de pl acerile patimilor pl acute, parcurs ta prin patimi nepl acute: nfrn ari, suportarea de greut at i si necazuri, cu ncredere n voia lui Dumnezeu, ajungndu -se astfel la iluminarea prin Sfntul Duh si la o tot mai naintat a sfin enie, care va fi ta n mod des avr sit n viaa t ob inut t viitoare, ca lumin a negr aa . Aceasta echivaleaz it a cu dobndirea virtu ilor t contrare patimilor, care culmineaz a n dragostea des avr it . Acestea sunt rodite de inim a cnd sa ea efacut a pamnt bun, primitor si roditor al semin ei t Sfntului Duh. odihn a sufletului, sc stare de odihn gndirea lui Dumnezeu si n Sfntului Duh. Postul e socotit puterea ce da apat de grijile mnc arilor pl acute. n aceast a a, sufletul i poate darui toat a inima lui pot intra cu mbel sugare darurile

A patra rug aciune catre Sfntul Duh: Vino, ntru tot Cinstite, Atotf c torule, Atot iitorule, t aa

Duhule, Atotcercet a Prean elepte, torule, t Preaputernice, Neschimbatule, Nescrisule Nen elesule, mprejur, t Neurmatule, cu nem arginirea Puternicule, nem arginit Daruitorule, cu nem arginire Bunule, mplinitorule a toat a lumea dup a fiin ta s i nenc aput de cineva dup a putere: nsu i t via a t i izvor al t nsu i t i izvor al s vie ii, t n eleptule s n elepciunii, nsu i puterea si izvor al puterii s tot tt i ntru ndurate Dumnezeule! t cea adev arat Vino, n elepciunea a a tuturor celor ce vor s a se mntuiasc a. Vino, Unule catre unul,

113 caci unul sunt, precum ma vezi. Vino s sa as luie te ntru iTe l s mine sima cur at s te de toat a n v lirea i e aa s bntuiala potrivnicului! Bine Te cuvnt am pe Tine, a toate mp arate, Preabunule, ca de la Tine este ntru noi sa fim, sa sufl am, sa cuget am, sa Te cunoa stem Dumnezeu pe Tine, Prea Sfinte Duhule, si pe Tat al Cel f r de nceput i pe Unul-N a aa s scut Fiul Lui. Bine Te cuvnt am pe Tine, ca de la Tine ne este nou a a n elege t frumuse ea cerului, drumul soarelui, rotunjeala t lunii, buna podoab a a stelelor si buna potrivire cea ntre toate acestea si mi scarea cea de multe feluri. Bine Te cuvntm pe Tine, ca de la Tine este nou a a n elege t schimbarea ceasurilor, prefacerile vremurilor, primenirile vnturilor, nconjur arile anilor. Mul umim Tie, ca de la Tine t d r ia cerurilor, cinstea cea ntocmai este nou a

an aa jdui mp at cu ngerii, primirea slavei, acum ca n ni te oglinzi si s ghicituri, iar nu dup a mult a vreme i cea mai des avr it i s sas ta iscusin a mai curat a. Mul umim Tie, ca Tu ne dai nou t lucr arii pamntului, hran a, me ste suguri, legi, deprinderi, fapte bune, purtari bune. Ce limb a va gr ai, St apne, marile Tale fapte cele mai presus de cuvnt st mari s C i de n elegere, i minunate? a Tu esti al cur at eniei i al sfin eniei izvor, de-a pururea cur at itor st si nede sertat, si al n elepciunii s prea t i al puterii adnc mult nem arginit s neajuns; al vie ii s al nemuririi noian i t i nem asurat si necuprins; al cuno stin ei tsi al priceperii s nempu inat t comoar a nede sertat a i ta; a bun a at ii si milostivirii visterie a toat a lumea, nede sertat as i necheltuit a.

Tu ntru Prooroci ai suflat si cele ce vor fi mai nainte le-ai vestit si ntruparea Mntuitorului Unuia -N ascutului mai nainte o ai propov aduit. Tu catre Maria cea cu daruri daruit a venind, cea hot art a mai nainte de vecia a se face Maica lui Dumnezeu cea aleas a din toate neamurile, ca o f r de prihan as prea curat a, prea sfin itul pntece al aa i t acesteia loca s al Cuvntului lui Dumnezeu l-ai facut si mpreun a cu Dnsul ai lucrat pea sfnta Lui luare (fire omeneasc a). Tu mpreun a cu Hristos Cuvntul ai fost, ca Cel de o fire cu Dnsul si deofiin ta , si mpreun a ai facut dumnezeie ste semnele cele minunate. Iar dup a ce S-a suit la ceruri sia sezut de-a dreapta Tat alui cu nedesp at r ire ca un Dumnezeu, la Sfin ii Lui Ucenici tsi Apostoli ai venit n chip de limbi de foc, si de cuvnt si de n elepciune tsi de ndr azneal a pe dn sii i-ai umplut si puternici i-ai f acut ntru semne. Deci Tie ma rog, la Tine cad, Tie ma cuceresc sa Te apleci mie, robului Tau, si cu bun atate sa ma cercetezi pe mine sisa ma sco i t din adncul gre selilor celor de voie si celor ne stiute. Cur e te-m a de toat a spurc aciunea trupului at s i a duhului. Sfin e te-m a, n elep e ts te-m a,da-mi pricepere, s ts t spre toat a cuno stin a cea mntuitoare, pov at uie ste-m a, t

viteaz ma arat asi nenduplecat de patimi, dect toat a puterea cea potrivnic a mai tare, sufl a ntru mine blnde e, t ndelung a-rabdare, adev ar, dreptate, tacere. Fa-m a pe mine biseric a vrednic a a slavei Tale. St apnitor (peste) ntru mine sa fii Tu, Pazitor i D t tor de toate darurile Tale cele s aa bogate. Ca Tu esti lucrarea cea des a sa a vr it tuturor

115 bun a at t ilor i ie, mpreun a cu Tat al i cu Fiul, dup sT sa datorie, laud a i aducem, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin. t E o rug aciune n care se cere venirea Duhului Sfnt cu mare st aruin ta s i se laud a lucrarea Lui mpreun a cu Tat al n crearea si conservarea lumii, n minunata ei rnduial a, dar si prevestirea contribu iei t la ntruparea mai presus de fire a Fiului, lucrarea Lui n Fiul ntrupat, mpreun a cu Tat al, dar si n cea de n at l are a lui Hristos. Se afirm a din nou ca El sufl a n noi via a natural a, dar si cea mai presus de fire si ajut ta la sporirea celei create si a celei noi. De aceea, se afirm a ca El face pe omul credincios biseric a plin a de slava Duhului, n via a aceasta, dar deplin n via a viitoare. tt Prin Duhul Sfnt se realizeaz a ntreg dialogul ntre Dumnezeu sif apturile umane, t prin Cel din Primul trimi nd urm a iubirea Lui acestora si ace stia primind aceast a iubire si fructificnd -o prin iubirea cu care raspund iubirii dumnezeie sti, care are ca efect ve snica ndumnezeire a omului n mp a at r ia cerurilor.

CUPRINS PREFATA ................................................................................ ...............................................................2 EXISTEN TA CON STIENT AS I LIBER A,F ARA NCEPUT I F ARA CAUZ , I S AS EXISTEN TA NCEPUT AS I CREAT A....................................................................... ........................5 PLIN ATATEA EXISTEN T TSARGINITE EI PRIN SINE, SAU A FIIN EI DUMNEZEIE TI NEM SI FIREA OMENEASC A MARGINIT A, NSETAT A DUP A NEM ARGINIRE SI MP ART AS IREA EI DE ABSOLUT ............................................................. ....................................19 TREI PERSOANE PURT ATOARE ALE UNEI FIIN E NEM ARGINITE I NEREPETATE, TS CA UN UNIC DUMNEZEU, MODELUL ST I INTA F APTURILOR CREATE CON STIENTE ................................................................................ ................................................................................ 27 DEOSEBIREA CELOR TREI PERSOANE ALE UNICEI FIINTE DUMNEZEIE TI S NEREPETATE N RELA IILE NTREGITOARE................................................ ..........................41 T RELA IA NTRE PERSOANA TAT TALUI SI CEA A FIULUI TEMELIA CARACTERULUI FILIAL AL PERSOANELOR UMANE SI A NDUMNEZEIRII LOR ............................... ...........54 NOMENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU, MIJLOC DE NFIERE SI NDUMNEZEIRE A OAMENILOR. SPIRIT SI MATERIE.................................................... ............................................67 SFNTA TREIME, IUBIREA DES AVR SIT A N SINE SIM ANTUITOARE A NOASTR A

76 PURCEDEREA DUHULUI SFNT DIN TAT AL SI ODIHNA LUI N FIUL, TEMEI AL IUBIRII DES AVR ITE NTRE TAT AL I FIUL S SS I AL NFIERII NOASTRE PRIN DUHUL ................................................................................ ................................................................................ 82 LUCRAREA FIULUI NTRUPAT N NOI, DUP A N AT ARE, PRIN DUHUL DE-VIA L TA FACATOR SI SFIN TILOR .................................................................. ...............................................92 DUHUL SFNT, CAP ATUL DINSPRE LUME AL LUI DUMNEZEU, LUCR ATOR SI CONDUC ATOR AL OAMENILOR PRIN PURIFICARE SPRE SFIN TIRE SI NDUMNEZEIRE...................................................................... ........................................................103