Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Din istoria românilor

Din istoria românilor

Ratings: (0)|Views: 92|Likes:
Published by Kadar Szonja
Alexandru Suga - Din istoria romanilor
Alexandru Suga - Din istoria romanilor

More info:

Published by: Kadar Szonja on Jul 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/16/2013

pdf

text

original

 
Din istoria românilor
de Dr. Alexandru SugaEditura Carpatii, Madrid, 10 Dec. 1982Un fapt este sigur, şi acesta nu mai poate fi schimbat: istoria românilor a fost asa cum a fost şi nucum ar fi trebuit să fie.Greşala multor persoane constă in faptul că la judecarea anumitor evenimente istorice nu tin seamăde cele întâmplate, adică aşa cum s'au petrecut, ci se introduce ceva personal şi se trag concluzii dinfapte imaginare, care diferă dela persoană la persoană, dela cultură, clasă socială, vârstă sauperioadă istorică etc...Ne-am format ca popor intr'o masă iliro-tracă sub o ocupatie romană, apoi ne-am consolidat capopor timp de aproape o mie de ani sub diferite ocupatii străine. De existenta poporului român,opinia publică mondială a luat cunoştintă târziu, aflând că suntem acolo şi că n'am venit de aiurea.Duşmanii poporului român ne mută locul naşterii aşa cum le dictează interesele. Pentru greci, venimdin nord, pentru unguri, venim din sud. Că nici una din teoriile faurite de duşmani nu corespundrealitătilor istorice, o dovedesc descoperirile arheologice. Primele organizatii statale româneşti aparabia in mileniul al doilea. Este inutil să facem teorii şi să sustinem că dacă ne-am fi păstratorganizatia statală, cu sigurantă că astăzi masele iliro-trace romanizate ar fi populat şi alte regiunidecât tinutul dintre Nistru şi Tisa, Maramureş şi Dunăre, şi grupele de români pe valea Timocului, inBanatul jugoslav, Pind, Transnistria, Crimeia sau pe coasta Adriaticei, o dovedesc. In secolul trecutmajoritatea populatiei din sudul Dunării vorbea limba română.Relatările de mai sus vreau să le intăresc cu o intâmplare personală trăită de mine într'o călătorie inIndia între 1960 şi 1963. Un prieten, judecător la Tribunalul din Jaipur-Rajastlan, mă invită să-linsotesc într'o inspectie intr'un sat din regiunea pustiului Than, cca 200 km spre vest de Jaipur indirectia frontierei cu Pakistan. Am călătorit cu o maşină de politie tip-break şi am traversat o regiunefară drumuri şi fără şosele, complet izolată de oraş printre dune de nisip ca in Sahara sau tufişuri deun fel de trestie şi mărăcini, care câteodată împiedicau inaintarea. Drumul se deschidea de însotitoricu topoarele. După ore de cătătorie am ajuns la destinatie: un sat in pustiu care nu se deosebeaintru nimic de satele prin care trecuserăm. Si totuşi, la un moment dat, am impresia că mă găsescundeva într'o lume cunoscută. Ceva special imi sare in ochi: locuitorii aveau o altă infătişare decâtcei pe care îi cunoşteam semănau cu MOTII noştri. Aveam impresia că vedeam MOTUL care se ducela oraş să-si vândă ciuberele, imbrăcati in cămăşi albe şi cu ITARI. Copiii purtau haine de "DIMIE",foarte vechi, adică foarte purtate, (ceiace insemna sărăcie) iar peticile "însăilate" pe haine erau la felca cele din satul meu de pe Bărăgan. Femeile purtau un fel de bluze şi purtau oalele pe cep.La primărie am fost primiti cu bunătătile respective, ni s'a servit "ŞERVET" (numele exact, nu minunati, un nume cunoscut in Rajasthan) şi "CEAI" cu foarte mult zahăr. Către seară ne-am intorsacasă. In tundră am trăit pustiul care înviase. Urlete de şacali şi de alte fiare făceau atâta sgomot încât infricoşau şi pe indienii din maşină. Din toate părtile fugeau animale, iar păsări de noapte neatacau maşina.Luni de zile m'a urmarit calatoria din pustiu şi retrăirea sau găsirea "mediului de acasă". Dar nuştiam de ce. Secretul l-am aflat din intâmplare. Mi-a căzut in mână o lucrare a unui englez care ascris-o la inceputul secolului al 19-lea şi anume despre locuitorii şi pustiul Thar. Englezul povesteştede o "CASTĂ" aparte şi foarte "MÂNDRĂ" care se deosebeste de ceilalti locuitori, prin aceia că "sustincă se trag dintr'o natie NOBILĂ, din ILIRI". (James Tod: Anales and Antiquities of Rajasthan, 183).Părerea de atunci o sustin şi astăzi: "englezul a avut dreptate", iar eu, din intâmplare, am avutnorocul să vizitez un sat ai cărui strămoşi au fost ILIRII.Regret că n'am retinut mai mult din călăorie, nici numele satului şi nici n'am putut constata dacălocuitorii vorbeau un dialect şi dacă mai păstrau ceva din vocabularul ilirilor. Păcat!
 
Numai statul ca formă de organizare a unui popor este capabil să apere interesele natiunii, s'oconsolideze şi s'o apere de duşmani şi de desnationalizare. In jurul capitalei se strâng fortelecreiatoare ale unui stat. Franta s'a desvoltat in jurul Parisului, iar Germania in jurul Berlinului, şifoarte târziu. Din această cauză Germania, deşi un popor foarte mare, a jucat un rol destul de mic inistorie şi chiar a devenit un stat unitar, foarte târziu. La noi, in jurul oraşului Bucureşti s'auconcentrat, şi puterea economică, cât şi cea culturală.Datorită situaţiei politice şi geografice românii s'au constituit foarte târziu in două principate, şianume Moldova şi Muntenia, iar cei din Transilvania, deşi formau majoritatea locuitorilor din ţinut aurămas sub stăpânire străină până la 1-12-1918. Privită situatia politică prin perspectiva timpului defată, situatia Principatelor este de condamnat, dar nu putem schimba absolut nimic.Pe lângă despărtirea statală a mai lipsit şi alt factor decisiv: "succesiunea la domnie". Domn inPrincipate putea fi ales orice persoană care dovedea că are "os domnesc". Această situatie a dus laanomalităti şi la nesigurantă. Au urmat lupte fratricide şi o multime de aventurieri au slăbit şiinstituţia şi statul.O altă cauză care a dus la slăbirea statelor româneşti, ne-o spune istoricul A.D. Xenopol, consta infaptul că pretendentii la tron, şi bineînţeles şi la alte funcţiuni ale statului, îşi puneau totdeauna ointrebare falsă: "de ce ăla şi nu eu", când in realitate pretendentii trebuiau sa-si pună intrebareainversă "dece eu şi nu ăla". Această mentalitate egoistă a slăbit autoritatea statului şi a facut-oinstabilă. Ori, se ştie, că numai o organizatie statală puternică, -a nu se confunda cu despotism şidictatură-, poate asigura o dosvoltare paşnică pe toate tărâmurile, atât economic, cât şi cultural.De acest ideal au fost călăuziti cei care la 11 Februarie 1866 au detronat pe Domnitorul AlexandruIoan Cuza, care la 24 Ianuarie 1859 fusese ales ca primul DOMN al Tărilor Româneşti, Moldova şiMuntenia, care mai târziu au luat numele de România. Sub Locotenenta Domnească compusă dinLascar Catargiu, Nicolae Golescu, Nicolae Harlambie şi a guvernului condus de Ion Ghica s'a făcutplebiscitul pentru alegerea ca domn al României a printului Carol Hohenzollern-Sigmaringen, iar la10 Mai 1866, adunarea aleasă la 9 Aprilie proclamă ca domn al României pe printul Carol deHohenzollern-Sigmaringen.Aducerea printului strain era menită să înlăture luptele fratricide dintre pretendentii la tron, de aintări institutia domniei şi a succesiunei, iar printr'o stabilitate politică de lungă durată să se deaposibilitatea tării să se desvolte economic şi cultural.A urmat o perioadă de stabilitate caracterizată printr'o bună organizare administrativă, s'a înfiintat oarmta natională puternică, s'au construit unităti economice, poduri, şosele şi căi ferate. Armataromână a dat dovadă in timpul războiului independenţei de o bună instructie inzestrată cu un bunarmament.Cronicarul aminteşte că la 9 Mai 1877, parlamentul român a proclamat independenta, iar la 10 Mai1881 Printul Carol devine Regele României, sub numele de Carol I şi domneşte pănă la 27Septembrie 1914, adică până când a decedat.In timpul celor doi ani de neutralitate 1914-1916 Romănia este curtată de beligeranti Fiecare dintreei promitea României, in cazul când intră in războiu alături, de ei, teritorii pe care celălalt beligerantle ocupa. La urmă garanta integritatea teritorială şi recunoştea drepturile României asupra teritoriilordin Austro-Ungaria locuite de români. Pe de altă parte Austria garanta României ocuparea teritoriilorde sub stăpânirea Rusiei, locuite de români. Romania intră in războiu contra Puterilor Centrale,Austro-Ungaria-Germania, deşi avea cu acestea un tratat secret semnat încă din 1880. La sfârşitulrăzboiului mondial poporul român realizează UNIREA cea MARE, toate provinciile locuite de româniintră in componenta statului român formând ROMÂNIA MARE, visul românilor de totdeauna. Sealipesc: Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul, Tara Crisurilor şi Maramureşul. Ceiace dorea săfacă Mihai Viteazul (1593-1601) este înfăptuit. Toti românii intr'un stat, sub un rege, Ferdinand 1.Despre domnia primilor doi regi. cronicarul nu are aproape nimic rău de povestit. Despre Carol Iscria la 21-4-1924 I.C. Brătianu in ziarul Universul: "Carol, pe atunci Domnitor, a fost un factorhotărâtor in marile realizări, pentrucă era un bărbat intelept, prudent, cu mare convingere a menirei
 
poporului romăn de care Dumnezeu îl lega, mare simţ al demnitătii personale şi a Statului, cufirească ambitiune pentru Tară şi pentru El".Independenta României nu s'a făcut intr'o singură zi şi n'a făcut-o un singur om, ea a fost rezultatulmultor lupte, a multor jertfe şi a unei nemărginite increderi in zile mai bune. Unirea Principatelor,Independenta, România Mare au fost făcute contra vointei Marilor Puteri, iar pierderile de teritoriidin 1940, pierderea suveranitătii şi a independentii după 1944, s'au făcut contra vointei poporuluiromân, pierderi impuse din cancelarii străine.Tot din citatul lui I.C. Brătianu, am remarcat că se scoate in evidentă "menirea poporului român" şidacă poporul român s'ar fi complăcut în situatia dată, niciodată nu s'ar fi schimbat, ci s'ar fiperpetuat situatia in care se găsea la inceputul secolului al 19-lea şi celui de al 20-lea. Nu trebuieuitat că am fost şi suntem inconjurati de state imperialiste care niciodată nu ne-au vrut binele.Austria dorea sa-si intindă frontierele spre răsărit şi viza o parte din posesiunile turceşti. Rusia voiasă ajungă la tărmuri calde şi să stăpănească Bosforul şi drumurile care duceau peste Principate.Prusia sustinea politica de expansiune a Rusiei, iar Anglia visa prin destrămarea imperiului otomannoi debuşeuri comerciale pentru plasarea produselor fabricate. Franta, in opozitie cu Anglia, sustineacând interesele turceşti când pe cele ruseşti. Principatele se găseau la mijloc, intre ciocan şinicovală.Pe deoparte, voiau să scape de suzeranitatea şi tributul greu din partea Turciei, iar pe de altă parte,erau sufocate de influenta şi fortă ruseacă cure se întindea din ce in ce mai mult, şi devenea din cein ce mai grea.Se ştie că incepând din 1774, după pacea dela Kuciuc-Kainardji, Rusia capătă un vag drept deinterventie la Poartă in favoarea Principatelor. In 1782, Rusia descoperă o nouă impărtireadministrativa a Principatelor şi anume pe lângă Muntenia şi Moldova, apare Basarabia, un tinut carela 2 Aprilie 1711 era socotit ca făcând parte din Moldova, aşa se putea citi in tratatul incheiat intrePetru cel Mare şi Dimitrie Cantemir. Impărăteasa Caterina a II-a propune la 1782 înfiintarea DACIEI,adică unirea celor trei provincii sub sceptrul unui print rus. La 1812 Rusia ne fură Basarabia. Prinhatişeriful din 1802, Poarta se obligă ea singură, ca inlocuirea Domnilor in Principate să se facănumai cu aprobarea Rusiei. Conventia dela Ackerman din 1826 intăreşte hatişeriful din 1802, iar prinpacea dela Adrianopol, Rusia devine protectoarea Principatelor şi le ocupă până in 1834. Practic seinlătură protectoratul turcesc căruia se substitue cel rusesc. Mai rău, Turcia nu s'a amestecat inafacerile interne ale Principatelor, in timp ce Rusia nu tine seamă de nicio intelegere, se amestecă inafacerile interne ale Principatelor şi se consideră stăpâna lor. Prin pacea dela Paris este inlăturatprotectoratul rusesc şi se înlocuieşte cu cel al Murilor Puteri.Toate aceste presiuni din afară şi din interior, apăsau atăt de greu pe spatele poporului român incâto schimbare a situatiei se impunea. Mai trebuie tinut seamă de faptal că odată cu aparitia Rusiei cafortă politică in devenire, iar imperiul turcesc socotit ca un imperiu in declin, toate tările europeneaşteptau "moartea bolvanului dela Constantinopol" şi voiau să profite. In primul rănd Rusiaintretinea o propagandă bine pusă la punct contra imperiului turcesc. Pe de o parte, atăţa răscoale inimperiul turcesc, iar pe de altă parte inăbuşirea răscoalelor dădea prilej propagandei ruse săvorbească in numele creştinilor oprimati despre "cruzimile nemaipomenite ale păgânilor" contracreştinilor din Balcani. Si pe acea vreme, ca şi in zilele noastre propaganda rusească era crezută.* * *Incă din timpurile trecute Principatele au fost obiectul de târg şi de intelegere al Marilor Puteri contraintereselor poporului romăn. Intre tarul Rusiei Alexandra I şi împăratul Frantei, Napoleon I se încheie două tratate secrete prin care Rusia işi aroga dreptul de a anexa Principatele romăne. Deşibeligeranti in timpul războialui ruso-turc din 1877-1878, nu ni so recunoaşte dreptul de beligerant,iar Rusia, cu care Romania incheiase la 4 Aprilie 1877 un tratat, prin care se acorda din parteaRomâniei dreptul de pasaj al trupelor ruseşti, in timp ce Rusia se "obligă să garanteze integritateateritorială a stutului român". Dar in timp ce trupele române sunt chemate in grabă decomandarrnentul rusesc să le salveze de distrugere, Rusia lua măsuri de anexarea sudulaiBasarabiei. Nici la pacea dela San Stefano şi nici la Congresul dela Berlin nu ni se recunoaşte dreptulde beligerant, deşi sângerasem. Mai mult, Marile Puteri sanctionează anexiunea Basarabiei şi neimpune, conditia, ca pentru recunoaşterea independentei, să "acordăm cetătenia tutaror evreilor

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->