1.Termenul de integrare economic. Ideea unei Europe Unite. Integrarea economic are mai multe definiii (Pelkmans, W.

Wallace) Pelkmans integrarea drept un proces de eliminare gradual a frontierelor de orice tip ntre 2 sau mai multe state independente menit s permit statelor respective s funcionez ca o unic entitate. Wallace integrarea presupune crearea i meninerea unor modele intense i divesificate de interaciune ntre uniti anterior autonome. E. Dobrescu pune accent pe cele mai rezonabile definiii: * Proces n cadrul creia actorii politici din diferite str-ri naionale sunt convini s-i transf. loialitatea, speranele i activitile politice spre un nou centru al crei instituii posed sau pretind jurisdicia asupra statelor naionale preexistente (Ernest, B. Haos) * Punerea la un loc a mai multor operaii efectuate de aceeai firm (ingegrarea vertical) sau de firme diferite ncorporate n aceeai unitate economic (integrarea orizontal) (Fr. Peroux). * Procesul prin care pn atunci noiuni doritoare i capabile s-i conduc intependent politica intern i extern ncearc s ia mpreun nite decizii sau s delege procesul lurii deciziilor unor organe centrale, * Proces prin care actorii politici din mai multe state diferite sunt convini s-i modifice speranele i activitile politice ctre un nou centru de putere (Lindberg). Integrarea economic reprezint un nalt nivel al schimburilor economici. Integrarea social proces de unificare la nivelul maselor, a grupurilor specifice, a elitelor. Integrarea politic o multitudine de fenomene, inclusiv decizii la nivel internaional, atitudini similare la nivelul statelor membre. INTEGRAREA ECONOMIC: presupune eliminarea bncilor economice dintre 2 sau mai multe state, bariere care la rndul su pot fi definite ca reprez. Orice tip de obstacole cere distorsioneaz mobilitatea factorilor de producie. Experiena european demonstreaz c eforturile de eliminare a barierelor economice nu elimin automat toate distorsiunile care se manifest la nivelul pieelor unice. Distors. sunt determinate de diferenele n calitatea infrastructurii, a nivelului de dezvoltare sau de existena aglomerrilor indurstriale care continu s se manifeste i dup eliminarea barierelor economice.

2. Stadiile integrrii economice:

1. Zona de liber schimb Aceasta este o zona n interiorul careia taxele vamale si restrictiile cantitative pentru schimburi (contingente) au fost suprimate .Produsele din zona pot circula liber si fara restrictii cantitative n interiorul zonei fara sa suporte taxe vamale la trecerea frontierelor interne ale zonei. Dezavantajul este ca ntr-o asemenea zona exista fenomenul deturnarii traficului de marfuri pentru ca anumite produse originare din tari terte nu fac dect sa tranziteze prin tarile zonei care practica slabe drepturi de vama, pentru a profita de regimul de taxare la frontiera cel mai favorabil.1 Pentru a evita aceste deturnari de trafic a fost necesara trecerea la stadiul urmator al integrarii: Uniunea vamala. 2. Uniunea vamala Se vorbeste despre uniune vamala cnd statele n cauza au eliminat drepturile vamale si contingentele nu numai ntre ele, dar au si creat un tarif vamal (sau tarif exterior) comun si o politica comerciala comuna. Tariful vamal comunitar se calculeaza stabilind media aritmetica a tarifelor aplicate n teritoriile vamale pe care le cuprinde Comunitatea. Primul tarif vamal comun a fost stabilit n 1968 si este revizuit periodic. Pentru a garanta libera circulatie a produselor si factorilor de productie (capitaluri, muncitori) numai trecerea la a treia etapa permite suprimarea obstacolelor n ceea ce priveste schimburile. 3. Piata comuna Se vorbeste de piata comuna cnd marfurile, persoanele, capitalurile, serviciile (transporturile, bancile, asigurarile, bursele) circula libere pe piata respectiva - se evoca cele 4 libertati fundamentale ale pietei comune). Piata comuna presupune aplicarea de reguli si legislatii comune, n materie fiscala sau n domeniul concurentei de exemplu. Presupune de asemenea existenta unor politici sectoriale comune, de exemplu n materie agricola sau n domeniul transporturilor. Notiunea de piata comuna a fost recunoscuta n jurisprudenta C.J.C.E. - decizia Schul din 5 mai 1982 prevede ca: notiunea de piata comuna vizeaza eliminarea tuturor barierelor pentru
1

schimburile intra comunitare n vederea fuziunii pietelor nationale ntr-o piata unica realiznd conditii ct se poate de apropiate de cele ale unei veritabile piete interioare. 4. Uniunea Economica si Monetara Sistem Monetar European (S.M.E.) a fost creat n 1979 la initiativa presedintelui Valery Giscard DEstaing si a cancelarului german Helmuth Schmidt. Tratatul de la Maastricht prevede instaurarea unei U.E.M. cu crearea unei monede unice gerata de o B.C.E., cel mai trziu la 1 ianuarie 1999. Dupa o perioada tranzitorie n care moneda unica circula oarecum n paralel cu monedele statelor membre, Euro va nlatura definitiv monedele nationale n 2002. U.E.M. este constituita astfel nct sa asigure avantaje U.E.: - ea permite reducerea riscurilor datorate multiplicitatii devizelor si limiteaza dependenta Europei fata de dolar; - trebuie sa permita eliminarea costurilor legate de gestionarea riscului de schimb, sa simplifice gestiunea ntreprinderilor, sa favorizeze circulatia libera a cetatenilor n U.E. (acestia putnd utiliza o moneda unica pe ntregul teritoriu al U.E.); - va permite cresterea performantelor economice ale U.E. gratie unei convergente a politicilor economice a membrilor sai. 5. Uniunea politica (ultimul grad al integrarii) Primele patru faze ale integrarii europene privesc n mod esential domeniul economic. Ultimul stadiu al integrarii este Uniunea politica, aceasta putnd lua mai ales forma unei federatii (cu un guvern federal, cu o Camera a statelor, cu o Camera a popoarelor si o Curte Suprema dupa modelul german). Din 1969 statele membre ale Comunitatilor Europene au mers mai departe n tentativa lor de a crea o Uniune politica, pentru ca au dat unui Comitet prezidat de Christian Fouchet misiunea de a elabora un proiect de statut n acest sens. Acest Comitet a prezentat pe 2 noiembrie 1961 un statut al Uniunii politice. Dupa toate aceste ncercari, Tratatul de la Maastricht (1992) va crea o Uniune Europeana care este n acelasi timp o U.E.M. si o Uniune politica. Aceasta Uniune politica se fundamenteaza astazi pe trei elemente principale: - cetatenia europeana - politica externa si de securitate comuna (P.E.S.C.) - justitia si afacerile interne (J.A.I.) ETAPELE INTEGRRII ECONOMICE: I ETAP n Europa Occidental prima organ. economic interna. cu caracter integriionist a fost CECO 1951 (Comunitatea Economic a Crbunelui i Oelului) propus de ministrul francez R. Schuman. Tratat semant la Paris de ctre Frana, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg. Tratatul a intrat n viguarea n 1952. rile i propuneau unirea eforturilor pentru scoaterea din criz a industriei crbonifere i siderurgice i crearea unei piee comune pentru ramuri respective. n Europa Rsritean n 1949 a fost nfiinat Cosiliul de Ajutor Economic Reciproc stabil. ea s fie o organiz. cu caracter guvernamental avnd ca scop contribuirea la unirea i coordonarea eforturilor membrilor si n vederea accelerrii progresului economiei i tehnic ridicarea nivelului de industrializare a rilor puin dezvoltate i o cretere nentrerupt a productivitii muncii. II ETAP A nceput prin semnarea la Roma 1975 a 2 trate. Unul cu privire la comunitatea european a energiei atomice (CEEA / EUROATOM) i al II cu privire la nfiinarea comunitii economice euruopene (CEE) la ele participnd aceleai 6 ri din cadrul CECO. Prin crearea EUROATOM se urmrea unirea eforturilor pt promovarea cercetrilor tiinifice comune ndeosebi ceea ce privete utilizarea panic a energiei nucleare precum i constituirea unei piee comune pt materialele i echipamentele nucleare. n timp ce CEEA i CECO se refer la sectoare destul de importante dar limitate, CEE vizeaz ansamblul economiei i politicilor statelor membre. CEE a intrat n vigoare n 1958 i a devenit cea mai reprez. grupare pt integrarea economic. Pt. aceast etap mai e caracteristic semnarea conveniei de la Stockholm 1960 prin care se nfiineaz Asociaia European a Liberului Schimb (AELS). 1960 print-un tratat ncheiat n Montevideo s-a nfiinat asociaia Latino-American a comerului liber (ALACL).
2

III ETAP- S-a nceput prin semnarea n 1965 a tratatului de fuziune sau unificarea (n vigoare 1967) prin care a avut loc fuziunea celor 3 comuniti: CECO, CEEA, CEE avnt aceleai organe de conducere i un buget comun. Noul ansamblu integriionist a luat denumirea oficial de Comunitile Europene avnd un sistem instituional similar. IV ETAP- E marcat de schimbrile pe tot continentul european. La 01.I.1993 prin intrarea n viguarea tratatului de la Maastricht s-a conferit noi dimensiuni polititce i economice acestei mari comuniti i n primul rnd prin intenia de a promova o politic extern Unic i n al II-lea rnd prin introducerea unei monede unice nainte de anul 2000. Ca o reacie la extinderea i consolidarea economic UE pe continentul Americii de Nord a intrat n vigoare n ianuarie 1994 acordul liberului schimb Nord-American.

3.Tratatul de la Paris. Planul Shuman

In 1951, negocierile desfuarate intre ase ri Belgia, Frana, Germania, Italia, Luxemburg i Olanda au condus la semnarea Tratatului de la Paris, prin care se infiina Comunitatea European a Crbunelui i Oelului (CECO). Comparativ cu alte organizaii internaionale existente la acel moment, principalul element de noutate il constituia caracterul supranaional al acestei Comuniti, reprezentat de transferul de competene ctre o instituie (Inalt Autoritate3) responsabil cu luarea de decizii, independent de consensul Statelor Membre (SM). n 1952 statele CECO semneaz un tratat prin care nfiineaz Comunitatea European de Aprare (CEA). Aceast iniiativ eueaz ca urmare a refuzului Parlamentului Franei de a ratifica tratatul. Acest eec a afectat negativ procesul de integrare european. n 1950, planul Shuman, care plasa industriile productoare de oel a ase ri europene sub controlul unei singure autoriti, a fost opera lui Monnet. El a fost cel care l-a convins pe ministrul francez de externe, Robert Shuman, s prezinte aceast idee ca pe o soluie pentru meninerea pcii ntr-o perioad fragil, tiut fiind faptul c oelul era una din industriile de care depindea producerea de armament. Acesta a fost doar un prim pas care fcea ca proiectul s nainteze considerabil pe linia sa economic. Aceast strategie era ideea lui Paul-Henri Spaak, primul ministru al Belgiei i bun prieten cu Monnet. El era convins c n prima etap, modul cel mai eficient de a ascunde scopul politic al proiectului era acela de a-l deghiza sub masca cooperrii economice - o pia comun. El a redactat aa numitul Raport Spaak care a dus la semnarea n 1957 a tratatului de la Roma, care punea bazele Comunitii Economice Europene.

4.Conferina de la Messina
1955: Conferina de la Messina = Propunerile statelor Benelux au fost enunate cu ocazia Conferinei de la Messina, la mijlocul anului 1955, de ctre minitrii de externe ai statelor membre ale CECO, fiind extrem de bine primite. n cele ce au urmat, a fost stabilit un comitet alctuit din reprezentani guvernamentali sub conducerea ministrului belgian de externe Paul-Henri Spaak, care urma s elaboreze un raport, invitnd i Marea Britanie s ia parte la dezbateri. Marea Britanie s-a retras ns n noiembrie 1955, pentru c nu credea c planurile sale privind crearea unei zone de liber schimb, pe ct de liber i-o dorea aceast ar, puteau fi realizate. Conferina de la Messina este o relansare in for a iniativei europene a avut loc in anul 1955, in cadrul conferinei de la Messina, la care minitrii afacerilor externe ai CECO au czut de acord asupra infiinrii unei uniuni economice bazat pe o pia comun i asupra crerii unei organizaii pentru energia atomic. O comisie de experi condus de PaulHenry Spaak, ministrul belgian al afacerilor externe, a elaborat dou proiecte ce au condus la semnarea, in 1957, a celor
3

dou Tratate de la Roma cel prin care se infiina Comunitatea Economic European (CEE) i tratatul Comunitii Europene pentru Energie Atomic (EURATOM). Dup prima experien sectorial a CECO, CEE constituie un exemplu unic de organizaie supranaional adic o oranizaie creat prin transferul de suveranitate de la SM la Comunitate. In acest context, transferul de suveranitate inseamn o delegare - de la membrii fondatori ai Comunitii ctre anumite instituii comune a puterii de decizie asupra unor aspecte comune, conform principiilor democraiei i statului de drept. In acest scop au fost create mecanisme de decizie i un cadru instituional complex, capabile s asigure reprezentarea intereselor guvernelor SM, a interesului general al Comunitii, precum i a intereselor cetenilor europeni.

5. nfiinarea Comunitii Economice Europene

O comisie de experi condus de PaulHenry Spaak, ministrul belgian al afacerilor externe, a elaborat dou proiecte ce au condus la semnarea, in 1957, a celor dou Tratate de la Roma cel prin care se infiina Comunitatea Economic European (CEE) i tratatul Comunitii Europene pentru Energie Atomic (EURATOM). De-a lungul anilor, activitile s-au extins ctre alte domenii, astfel c CEE i-a pierdut caracterul sectorial. Tratatul de la Maastricht a luat act de aceast nou dimensiune, subliniind c este nu numai o organizaie economic, ci i una cu dimensiune politic. Iniial, CECO, CEE i EURATOM, aveau structuri instituionale proprii, dei foarte asemntoare. Dup intrarea n vigoare a Tratatului de fuziune a celor trei Comuniti Europene (1967) se constituie un singur Consiliu i o singur Comisie a Comunitii Europene, care mpreun cu Parlamentul European i Curtea de Justiie a CE (a cror activitate de la formare viza toate cele trei comuniti) au creat o nou structur instituional Comunitatea European. n mod curent, s-a folosit denumirea de Comunitate Economic European (CEE) i adesea cei 6. Un nou institut al Comunitii - Consiliul European - care reunea efii de state i guverne a fost creat n 1974, iar n 1979 au avut loc primele alegeri n Parlamentul European. Obiectivul principal al formrii CEE era crearea treptat a unei piee comune, prin instituirea, n primul rnd, a unei uniuni vamale (anularea barierelor vamale n calea circulaiei bunurilor i crearea unui tarif vamal extern comun). n al doilea rnd, piaa comun presupunea i liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulaie a persoanelor, capitalului i serviciilor) i stabilirea unor politici comune n domenii strategice (agricultur, comer, transport i concuren) ce ar permite o intensificare a activitii economice a statelor membre. Ca urmare, n 1968, CEE avea deja ncheiat uniunea vamal i avea o pia agricol comun.

6. Tratatul de la Roma. Obiective i modaliti de atingere a lor

O comisie de experi condus de PaulHenry Spaak, ministrul belgian al afacerilor externe, a elaborat dou proiecte ce au condus la semnarea, in 1957, a celor dou Tratate de la Roma cel prin care se infiina Comunitatea Economic European (CEE) i tratatul Comunitii Europene pentru Energie Atomic (EURATOM). Obiectivul imediat al Tratatului de la Roma, semnat la 25 martie 1957 i intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, era reprezentat de crearea unei piee comune i de abordarea progresiv a politicilor economice ale SM, ca mijloace de realizare a unei extinderi continue i echilibrate, a unei creteri accelerate a standardelor de via i a unor relaii mai stranse intre SM. Crearea unei piee comune nu inseamn numai eliminarea tuturor barierelor existente in calea liberei circulaii a bunurilor i stabilirea unei taxe vamale unice (uniunea vamal); piaa comun inseamn i liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulaie a persoanelor, serviciilor i
4

capitalului) i stabilirea unor politici comune in domenii strategice (agricultur, comer, transport i concuren) pentru crearea unor condiii omogene in vederea creterii performanei activitilor economice. Astfel, in 1968, CEE avea deja incheiat uniunea vamal i avea o pia agricol comun. Incepand cu 1950, gradul de integrare european a crescut progresiv, atat din punct de vedere geografic prin aderri succesive - cat i din punctul de vedere al dezvoltrii de politici i structuri instituionale comune. Astfel, pornind de la o comunitate economic cu ase membri, in momentul de fa s-a ajuns la o uniune politic a 25 de ri6 (cu negocieri in plin desfurare pentru admiterea de noi membri) i care va avea in curand o nou Constituie. Obiectivul principal al Tratatului era crearea treptat a unei piee comune, prin instituirea, n primul rnd, a unei uniuni vamale (anularea barierelor vamale n calea circulaiei bunurilor i crearea unui tarif vamal extern comun). n al doilea rnd, piaa comun presupunea i liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulaie a persoanelor, capitalului i serviciilor) i stabilirea unor politici comune n domenii strategice (agricultur, comer, transport i concuren) ce ar permite o intensificare a activitii economice a statelor membre. Ca urmare, n 1968, CEE avea deja ncheiat uniunea vamal i avea o pia agricol comun.

7. De la uniunea vamala la piata unica.Cele 4 libertati fundamentale.

INSTITUIREA UNIUNII VAMALE DE LA PIA COMUN LA PIA UNIC Tratul de la Roma a prevzut c procesul de integrare economic s nceap prin intensificarea schimburilor comerciale reciproce ceea ce urma s se realizeze prin formarea ntre rile membre a unei uniuni vamale. n cadrul UV are loc eliminarea discriminrilor existente ntre statele membre pe piaa bunurilor precum i nlturarea taxelor vamale n comerul reciproc, iar fa de rile terte se stabilete o politic comercial comun i un tarif vamal comun. Se poate spune c prin formularea Wareloc o alocare optim a resurselor precum i o cretere a bunstrii. Piaa Comun reprezint o zon n care libera circulaie o bunurilor, serviciilor, capitalului i persoanelor e deplin. => reprezint o UV care elimin toate restriciile privind libera circulaie a factorilor de producie. Realizarea unei piee comune presupune: => barierele comerciale tehnice, fiscale sau administrative ntre rile respective trebuie s fie nlturate. => s fie elaborate reguli privind libera circulaie a celer 4 componente ale pieii(Libertati fundamentale: libera circulaie a bunurilor, libera circulaie a serviciilor, libera circulaie a persoanelor i libera circulaie a capitalului). Un proces de amortizare a reglimentrii naionale precum i stabilirea i aplircarea unor politici comune. Acesta este un pas important pt realizarea uniunuii economice => permanenta adoptare la schimbri => nlturarea oricrui control vamal n interiorul zonei ceea ce aduce la o integrare complet a pieelor naionale i la formarea unei adevrate piee unice; => Piaa Unic cel mai avanstat proces de integrare pe plan comercial; Libera circulaie a bunurilor. => ncepe odat cu formarea uniunii vamale. Pentru efectuarea unei circulaii libere era nevoie att de eliminarea taxelor vamale ct i a barierelor netarifare bariere tehnice (standard).
5

STANDARDUL DE CALITATE => au devenit una din barierele cela mai importante pt produsele exportate n rile dezvoltate. Ele se refer la caracteristica tehnic a produsului, adic calitatea acestuia, asigur. securitii i proteciei, snt. consumat., protecia mediului, etc. Libera circulaie a capitalului. Deosebim cteva forme ale mesc. capitalului: * investiii directe (construcii...) * plasamente de portofoliu (investiii n hrtii de valoare) * depozite bancare n strintate Libera circulaie a prestrii de servicii: Prestarea de servicii n relaiile dintre ri se realizeaz n funcie de natura acestora. * servicii pure prestate de ctre o ar unei alte ri (comunicai potale, telefonice etc.) * servicii oferite consumatorilor indiferent de originea acestora pe terit. unui anumit stat. * servicii oferite de ctre o societate comercial provenind dintr-o anumit ar ns aflat pe teritoriul altei ri (comercial. mrfuri, asigurare etc.) * servicii prestate de ctre persoane provenind dintr-o ar dar pe teritoriul altei ri. AVANTAJE: * varietate mare de servicii oferite pe piaa internaional * mic. internaional a consumatorilor sau a furnizorilor de servicii. Libera circulaie a persoanelor. AVANTAJE: * pot cltori n orice ar a UE ca-n propria ar. * pot opta pentru a-i stabili rezidena sau pt a munci n orice ar din UE. * n cazul cnd se afl n strintate interesele lor sunt aprate de ambasada oricrii ri UE. * orice cetean european are dreptul de a adresa plngere ombudsmanului european dac acesta consider c nu a fost tratat corespunztor de autorit. naionale sau comunitare. Libertatea de micare a persoanelor n calitate de for de munc se refer la: - libera micare a lucrtorilor. - o anumit politic a ocuprii forei de munc. - calificarea profesional. - protecia sntii i a securitii la locul de munc. - protecia social. - etc.

8.Extinderea integrrii europene. Valurile de aderare

Extinderea integrrii europene inseamn extinderea geografic (sau integrarea pe orizontal) i const in aderarea de noi membri la CEE. Sub acest aspect, procesul de integrare s-a desfurat in cinci valuri succesive de aderare, etapele intregrrii geografice fiind indicate mai jos: *Membri fondatori: 1957 Belgia, Frana, Germania, Italia, Luxemburg i Olanda; *Prima extindere: 1973 - Danemarca, Irlanda, Marea Britanie; *A doua extindere: 1981 Grecia; *A treia extindere: 1986 Portugalia, Spania; *A patra extindere: 1996 Austria, Finlanda, Suedia; *A cincea extindere: 2004 Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria I.2. Adancirea integrrii europene
6

Procesul de adancire a intregrrii europene (sau integrarea pe vertical) a demarat in anii 50 i are in vedere urmtoarele aspecte: a) creterea progresiv a obiectivelor comune, pe care SM decid s le realizeze impreun, prin extinderea ariilor politicilor comune; b) intrirea caracterului supranaional al Comunitii, prin utilizarea extensiv a sistemului de vot majoritar (in locul celui bazat pe unanimitate existent la nivelul Consiliului), prin care sunt reprezentate interesele naionale ale fiecrui SM, precum i prin intrirea rolului Parlamentului European (unde sunt direct reprezentai cetenii europeni). Tratatul CEE a fost amendat de cateva ori i suplimentat prin Tratatul Uniunii Europene, pan la consolidarea sa final intr-o Constituie (aflat inc in stadiul de proiect, finalizat in iulie 2003 i urmand a fi rediscutat in octombrie 2003)8. In tabelul de mai jos sunt prezentate tratatele prin care a fost amendat Tratatul UE: Tabelul 1: Tratatele Uniunii Europene Anul Documentul 1986 (ratificat in 1987 Actul Unic European 1992 (ratificat in 1993) Tratatul de la Maastricht 1997 (ratificat in 1999) Tratatul de la Amsterdam 2001 (ratificat in 2003) Tratatul de la Nisa

9.Tratatul de la Maastricht. Tratatul UE

Tratatul privind Uniunea European (numit i Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 n localitatea olandez Maastricht, reprezentnd pn atunci cea mai profund schimbare a tratatelor de la nfiinarea Comunitii Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene. Dup negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme aprute n procesul de ratificare (n Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, n Germania s-a naintat o excepie de neconstituionalitate mpotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat n vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o nou treapt pe calea nfptuirii unei uniuni tot mai strnse a popoarelor Europei. Pe lng o serie de modificri aduse Tratatului CE i a Tratatului EURATOM acest document este i actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptrii unei Constituii definitive a UE, care ulterior va nlocui toate tratatele europene. Uniunea European astfel constituit nu nlocuiete ns vechile Comuniti Europene, ci le reunete sub un numitor comun, acela al unei noi politici i forme de colaborare. mpreun cu celelalte elemente Comunitile Europene alctuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene: Comunitile Europene Colaborarea n politica extern i de securitate (PESC), Cooperarea in domeniul Justiiei i Afacerilor Interne11 (JAI) TRATATUL DE LA MAASTRICHT PRIMUL PILON Dimensiunea comunitar Politica agricol comun Uniune vamal i Piaa intern Politica n domeniul conncurenei , Subvenii de stat Politic structural
7

Politic comercial Uniunea Economic i Monetar Cetenia european Educaie i Cultur Cercetare i Mediul nconjurtor Reele transeuropene Sntate Protecia consumatorului Politic social Politica comun de imigraie Politica n domeniul azilului Protecia frontierelor AL DOILEA PILON:Politica Extern i de Securitate Comun (PESC) Politica extern: Cooperare Meninerea pcii Observatorii electorali i Trupele comune de intervenie Drepturile omului Democraie Asistena acordat statelor tere Politica de securitate: Politica european de securitate i aprare Dezarmarea Aspectele economice ale dezarmrii Sistemul european de securitate AL TREILEA PILON:Cooperarea in domeniul Justiiei i Afacerilor Interne11 (JAI) Trafic de droguri i Trafic de arme Trafic de carne vie Terorismul Infraciuni mpotriva minorilor Crim organizat Corupie, coruptibilitate i nelciune Coninutul tratatului Uniunea monetar i economic Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice i Monetare n trei etape. Conform tratatului moneda unic european urmeaz s fie introdus cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 i cel mai trziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o ar s participe la Uniunea monetar trebuie s ndeplineasc anumite criterii economice (criteriile de convergen), prin care trebuie asigurat stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergen sunt urmtoarele: politica financiar, nivelul preurilor, al dobnzilor i al cursului de schimb. n timp ce criteriul de politic financiar (deficit bugetar < 3% i gradul de ndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte dou au fost valabile numai pentru anul de referin 1997.
8

Odat cu semnarea tratatului s-a pus n micare un automatism, conform cruia rile care ndeplinesc criteriile de convergen n urma constatrilor fcute de Consiliul de Minitri pot participa i la uniunea monetar. Numai Marea Britanie i Danemarca i-au rezervat dreptul de a decide singure dac vor introduce moneda unic european. Politica extern i de securitate comun Vechea Politic European de Colaborare a fost nlocuit prin Tratatul de la Maastricht de Politica Extern i de Securitate Comun (PESC). Cu toate c PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate n cele din urm de statele membre. Pentru cele mai multe din hotrri este nevoie de aceea de un vot n unanimitate. Cetenia european Nu nlocuiete cetenia naional, ci o completeaz. Cetenia european o deine orice persoan care are cetenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acord printre altele dreptul de edere pe ntreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv i activ la alegerile locale precum i dreptul de a alege deputaii din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE. Procesul de democratizare O alt noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. n felul acesta Parlamentul European are n anumite domenii aceleai drepturi ca i Consiliul de Minitri. n afar de aceasta s-a hotrt constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvat a intereselor tuturor regiunilor europene. Colaborarea n domeniul politicii interne i juridice n tratat s-a hotrt mbuntirea colaborrii n domeniul juridic i al afacerilor interne. Pentru o mai bun coordonare a colaborrii poliieneti a fost nfiinat Oficiul European de Poliie Europol, cu sediul la Haga.

10. Tratatul de la Amsterdam

Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 i ratificat la 1 mai 1999. Tratatul a reprezentat punctul final al lucrrilor Conferinei Inter-guvernamemtale (CIG) iniiate la Torino in 1997 i prevzut deja prin Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Amsterdam amendeaz atat Tratatul CE, cat i Tratatul UE, iar elementele de noutate aduse sunt: *instituionalizarea cooperrii sporite, prin care este combinat nevoia unei continue integrri (existent in unele SM) cu nevoia respectrii dorinei altor SM de a nu fi implicate in anumite politici comune (in domeniul crora vor s ii pstreze suveranitatea naional); acest sistem poate fi aplicat in domeniile de activitate ale celor trei piloni, cu urmtoarele condiii: s aib in vedere promovare obiectivelor UE i s fie aplicat ca o ultim variant; s nu pun in pericol acquis-ul comunitar sau drepturile, obligaiile i interesele SM neparticipante; s se refere la majoritatea SM i s fie deschis tuturor celorlate SM, in orice moment. Acest principiu al unei Europe cu dou viteze a fost aplicat inc dinaintea dobandirii unui caracter formal prin Tratatul de la Amsterdam, cu ocazia semnrii: 1) Acordului Schengen (in 1985, numai de ctre Belgia, Frana, Germania, Luxemburg i Olanda), 2) Cartei Sociale (Marea Britanie refuzand semnarea, in 1993, a angajamentului de armonizare a politicilofr sociale, ins fiind incluse reguli cu caracter relativ i obligatorii pentru celelate SM), 3) uniunii economice i monetare (la care nu au aderat Danemarca, Suedia i Marea Britanie). *Primul pilon dimensiunea comunitar a UE a fost intrit sub urmtoarele aspecte: crearea de politici comune de ocupare a forei de munc: SM vor considera promovarea ocuprii forei de munc drept o chestiune de interes comun i ii vor coordona aciunile in cadrul Consiliului acesta din urm elaborand annual un set Direcii de ocupare a forei de munc13, ce
9

vor fi urmrite de guvernele SM in adoptarea politicilor naionale de ocupare a forei de munc; mai mult, Consiliul poate emite recomandri guvernelor naionale prin majoritate calificat i poate adopta in co-decizie cu Parlamentul msuri de promovare a aciunilor inovatoare in doemniul ocuprii; integrarea coninutului Cartei Sociale in Tratat, odat cu semnarea acesteia de ctre Marea Britanie; extinderea procedurii de co-decizie la noi sectoare de activitate (excluziunea social, sntatea public, lupta impotriva fraudei); extinderea listei drepturilor civice ale cetenilor europeni; intrirea politicii de mediu, a politicii de sntate i a politicii de protecie a consumatorului. *Al doilea pilon: sistemul PESC a fost intrit cu privire la: posibilitatea dezvoltrii de strategii comune pentru aciunile de politic extern ale SM; introducerea principiului abinerii constructive, prin care se permite unui SM s se abin de la votul in Consiliu, fr a bloca o decizie unanim; astfel, respectivul SM nu este obligat s aplice decizia, dar trebuie s accepte obligativitatea acesteia pentru Uniune i trebuie s se abin de la orice aciune ce poate veni in conflict cu aciunile UE bazate pe decizia in cauz; infiinarea unei Uniti de Planificare i Avertizare14 responsabil cu monitorizarea evoluiilor externe i cu avertizarea referitoare la evenimente i situaii ce pot afecta securitatea UE; oferirea poziiei de Inalt Reprezentant pentru probleme de PESC Secretarului General al Consiliului, responsabil pentru asistarea Preedeniei Uniunii in probleme referitoare la PESC i pentru sprijin in formularea, pregtirea i implementarea deciziilor politice de ctre Consiliu; Inaltul Reprezentant poate purta discuii politice cu pri tere, in numele Consiliului i la cererea Preedenei; includerea misiunilor Petersberg15 in Tratatul UE, cu scopul de a sublinia c la baza prioritilor de aciune ale UE st dorina comun de a apra securitatea european prin aciuni de ajutor umanitar i de restaurare a pcii. *Al treilea pilon: majoritatea sectoarelor de activitate acoperite de acest pilon (oferirea de viz i de azil, emigrarea, cooperarea vamal, cooperarea judiciar civil privind libera circulaie a persoanelor) au fost transferate primului pilon, transformand astfel procedurile de decizie - de la metoda inter-guvernamental la metoda comunitar (comunitizare); ca rezultat, al treilea pilon nu mai este Justiie i Afaceri Interne, ci devine Cooperarea judiciar i poliieneasc in domeniul criminalitii. Tratatul de la Amsterdam, ca i Tratatul de la Maastricht, prevede revizuirea sa printr-o a doua Conferin Inter-guvernamental, cu scopul de a realiza reformele instituionale necesare procesului de extindere a Uniunii. Mai mult, prin acest Tratat a fost aprobat un numr de reforme fr legtur cu procesul de extindere. Lucrrile CIG au dus la pregtirea textului Tratatului de la Nisa, care a fost semnat la 26 februarie 2001 i a intrat in vigoare la 1 februarie 2003. 11.TRATATUL DE LA NISA A fost semnat la 26 februarie 2001 i a intrat in vigoare la 1 februarie 2003. El modific pe cel de la Maastricht tratatele de instituie a comunitii europene precum i anumite acte conexe. A fost semnat de efii de stat i de guvern ai UE. Cele mai importante modificri sunt: - deciziile se iau prin majoritatea calificat - se introduce pe lng majotitatea calificat majoritatea dubl (2003/2004). - Compoziia i funcionarea organelor europene a fost modificat astefel nct pt o uniune cu 27 SM. Comisia Europeant trebuie s aib 33 membri. Numrul membrilor parlamentului European ar fi depit 800, iar procesul de luare deciziilor ar fi fost ncetinit.
10

Obiectul tratatului e de a continua prevederile pt a asigura o bun activitate instituional pt o uniune extins nscriindu-se n viziunea unei reforme instituionale ale crei axe principale sunt: - componena i modul de funcionare al instituiei europene; - procedura de decizii n cadrul consil. de minitri; - consolidarea cooper. dintre instituii. Tratatul asigur o baz juridic partenerilor politicii din SM prin definirea unui statut cere s permit stabilirea unor reguli asupra modalitii de finanare a acestora. OPIONAL: Principalele aspecte cuprinse in Tratatul de la Nisa sunt: *schimbrile instituionale din cadrul procesului de extindere: dei, pentru noile SM, numrul de locuri in PE, numrul voturilor alocate in cadrul Consiliului i pragurile aplicabile in cadrul procedurii majoritii calificate vor fi determinate prin tratatele de aderare, Tratatul de la Nisa stabilete noi reguli, ce au in vedere o Uniune cu 27 de membri; __revizuirea sistemului de cooperare, prin realizarea urmtoarelor modificri: * numrul minim de SM necesare pentru propunerea unei clauze intrite de cooperare este 8, ceea ce inseamn c dup a cincea extindere nu va reprezenta majoritatea SM; * inlturarea posibilitii utilizrii dreptului de veto cu privire la cooperarea strans in domeniile aflate sub incidena primului i celui de-al treilea pilon i inlocuirea acesteia cu dreptul SM de a supune problema Consiliului European, care poate decide prin majoritate calificat (mai mult, dac problema aparine unuia din domeniile in care se aplic procedura co-deciziei, este necesar acordul PE); * introducerea posibilitii de stabilire a unei cooperri stranse in domeniul PESC, in scopul implementrii de aciuni sau poziii comune (dar exceptand chestiunile cu implicaii militare sau care in de problema securitii); __introducerea unui instrument de prevenire in cadrul procedurii - procedur ce deja permite Consiliului European s fac public orice inclcare serioas i persistent a drepturilor fundamentale de ctre un SM instrument ce d posibilitatea suspendrii unor drepturi ale statului in cauz; __dezvoltarea capacitii militare a UE, prin crearea unor structuri politice i militare permanente i prin incorporarea, in cadrul Uniunii, a atribuiilor de management al crizei corespunztoare Uniunii Europei Occidentale. __infiinarea Eurojust in domeniul cooperrii judiciare pe probleme de criminalitate; Eurojust reprezint o unitate format din magistrai, a cror sarcin este de a contribui la coordonarea autoritilor naionale responsabile cu procedurile din domeniu; __extinderea sprijinului comunitar in noi sectoare de activitate, pentru aciunile SM din domeniile politicii sociale, a educaiei i formrii profesionale; este vorba despre lupta impotriva excluziunii sociale i reforma sistemelor de protecie social.

12.Principalele categorii de reforme ale UE.

Principalele reforme ale Uniunii Europene pot fi grupate in trei categorii: 1. Structur *Consolidarea diverselor tratate existente intr-un singur document: Constituia European; *UE dobandete personalitate juridic; *Carta drepturilor fundamentale este incorporat in Constituie. 2. Cadru instituional *Stabilirea unui Preedinte al Consiliului European, in scopul de a asigura continuitatea, vizibilitatea i coerena reprezentrii UE atat pe plan intern, cat i pe plan extern;
11

*Reducerea numrului comisionarilor europeni, in scopul de a permite operaionalitatea Comisiei intr-o Uniune cu 25 de SM (sau chiar mai multe); *Introducerea funciei de Ministru de Externe al UE; *Acordul asupra unei clauze de solidaritate pentru sprijin reciproc in caz de dezastre sau atacuri teroriste; * Recunoaterea Eurogrup ca un organism independent, cu dreptul de a ii allege preedintele (Dl. Euro) pe o perioad de doi ani. 3. Procesul de decizie *Utilizarea sistemului de vot cu majoritate calificat ca procedur standard de decizie in cadrul Consiliului i simplificarea sa; * Adoptarea procedurii co-decizie ca procedur legislativ standard. Se urmrete intrarea in vigoare a Constituiei in martie 2005, ins unele prevederi ale sale se vor aplica numai incepand cu 2009.

13. Caracteristica cadrului instituional al UE

Cadrul instituional i procesul de decizie Principalele instituii ale Uniunii Europene, cunoscute ca instituii centrale i implicate in procesul de decizie, sunt reprezentate de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene i Comisia European. Rol consultativ in procesul de decizie au Comitetul Economic i Social, Comitetul Regiunilor. Consiliul European are rol de stimulator al discuiilor i iniativelor comunitare. Alte instituii cu rol important in funcionarea UE sunt: Curtea European de Justiie (impreun cu Tribunalul Primei Instane), Curtea de Conturi i Ombudsmanul European. Nu in ultimul rand, avem instituia financiar reprezentat de Banca European de Investiii care sprijin implementarea politicilor UE (alturi de Fondurile Structurale i de programele comunitare) i Banca Central European creat in scopul sprijinirii uniunii economice i monetare. Aceste instituii, create pe parcursul a mai mult de 40 de ani, reflect evoluia in timp a structurii unionale europene i trec acum printr-un proces de reform generat de extinderea Uniunii cu zece state in 200419 (cea mai mare extindere din istoria sa) i cu alte dou in 200720 (deocamdat, procesul neoprindu-se aici).

14.Parlamentul European
Parlamentul European a fost infiinat prin Tratatul de la Roma (1957) pentru a reprezenta popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii Europene"21, fiind singura instituie a crei componen este stabilit prin alegeri libere, la nivel european i ale crei edine i deliberri sunt publice. Iniial, PE a fost organizat ca un ansamblu deliberativ, cu funcie consultativ i constituit din membri ai parlamentelor naionale. Tratatele de la Maastricht i de la Amsterdam au adus schimbri majore ale rolului PE, acesta devenind un organ cu funcii politice i cu puteri legislative i bugetare.
12

Primele alegeri parlamentare au avut loc in 1979, din acel moment desfurandu-se sistematic o dat la fiecare 5 ani. Membrii PE sunt alei prin vot universal direct i prin sistemul reprezentrii proporionale, fiind grupai in funcie de partidele politice pe care le reprezint i nu de naionalitile lor (exist ins i membri independeni). Alegerile parlamentare se desfoar la nivel de SM, pe baz de sisteme diferite, astfel: la nivel regional : Marea Britanie, Italia i Belgia; la nivel naional: Frana, Spania, Danemarca; sistem mixt: Germania. In Belgia, Grecia i Luxemburg, votul este obligatoriu. Numrul de locuri ce ii revine fiecrui SM in PE este stabilit in funcie de populaia SM respectiv,pe baza unui sistem de proporionalitate ce permite reprezentarea convenabil a statelor cu o populaie mai mic22. Din punct de vedere al organizrii, PE are urmtoarele structuri: *Preedinte reprezint Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial i in relaiile internaionale, prezideaz sesiunile plenare ale Parlamentului i sedinele interne; *Birou parlamentar - organul de reglementare responsabil cu bugetul Parlamentului, cu problemele administrative, organizatorice i de personal; *Conferina preedinilor organ politic al Parlamentului, constituit din Preedintele Parlamentului i preedinii gruprilor politice, responsabil cu stabilirea ordinii de zi a edinelor plenare, fixarea calendarului activitilor desfurate de organismele parlamentare i stabilirea competenei comisiilor si delegatiilor parlamentare, precum i a numrul membrilor acestora; *Comitete organizeaz activitatea PE pe domenii de activitate i sunt imprite in comitete permanente (17), comitete temporare (6) vezi Anexa 2 - i comitete parlamentare mixte ce menin relaiile cu parlamentele rilor candidate; *Secretariat 3 500 de funcionari ce lucreaz in serviciul PE. Rolul Parlamentului in cadrul Uniunii Europene are in vedere: *examinarea i adoptarea legislaiei comunitare, alturi de Consiliul UE (Consiliul de Minitri), prin procedura de co-decizie; *aprobarea (i monitorizarea) bugetului UE; *exercitarea funciei de control asupra altor instituii UE, cu posibilitatea de a infiina comisii de anchet; *aprobarea acordurilor internaionale majore, cum ar fi acordurile privind aderarea de noi SM i acordurile comerciale sau de asociere intre UE i alte ri. De asemenea, PE numete Ombusdmanul European pe o perioad de cinci ani (echivalent mandatului parlamentar), meninand astfel legtura cu cetenii UE. Sediul Parlamentului European este la Strasbourg, unde se in edine in fiecare lun, timp de o sptman.Unele edine se in la Bruxelles,iar Secretariatul General se afl la Luxemburg. Procedurile de decizie aplicabile la nivelul Parlamentului sunt: * procedura de co-decizie Parlamentul imparte puterea legislativ cu Consiliul; * procedura de aviz conform23 acordul Parlamentului este obligatoriu pentru adoptarea unor anumite acte legislative; * procedura de cooperare Parlamentul poate influena deciziile Consiliului prin dreptul de a aduce amendamente propunerilor acestuia aceast procedur a fost limitat, in urma Tratatului de la Amsterdam, la cateva situaii ce privesc uniunea economic i monetar; * procedura de consultare Parlamentului ii este cerut o opinie, ce este fundamentat de unul din comitetele sale;

15.Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Minitri)

13

Conform Tratatului UE, Consiliul Uniunii Europene reprezint interesele Statelor Membre (spre deosebire de Parlament, care reprezint interesele populaiei SM) i este compus din reprezentani ai guvernelor SM (motiv pentru care i se spune i Consiliul de Minitri), avand atat putere legislativ cat i executiv. Numrul membrilor Consiliului este egal cu numrul SM, fiecare guvern avand un singur reprezentant. Consiliul este principala instituie de decizie a UE. Din punct de vedere organizatoric, Consiliul are in componena sa mai multe consilii specifice, grupate pe sectoare de activitate. De asemenea, Consiliul mai are un secretariat permanent (Secretariatul General al Consiliului UE), care pregtete i asigur buna desfurare a lucrrilor acestuia la toate nivelurile (i al crui Secretar General are un mandat de cinci ani), precum i un Comitet al Reprezentanilor Permaneni COREPER24. In urma Tratatului de la Amsterdam, Secretarul General are i rolul de Inalt Reprezentant al Politicii Comune de Securitate i Aprare. Preedinia Consiliului este deinut, prin rotaie, de fiecare SM (schimbarea acesteia avand loc o dat la ase luni). Ordinea rotaiei preediniei a fost stabilit pan in anul 2006, dup cum urmeaz: *2003 : Grecia i Italia *2004: Irlanda i Olanda *2005: Luxemburg i Marea Britanie *2006: Austria i Finlanda. Dac principalul avantaj (i motiv) al unei preediniei prin rotaie este intrirea imaginii i accentuarea importanei rolului Uniunii in SM, dezavantajul creat de acest sistem este reprezentat de discontinuitatea programelor i iniiativelor Consiliului cu atat mai evident dup aderarea celor zece noi SM in 2004, cand fiecrei ri ii va veni randul la Preedinie o dat la 12 ani. Rolul Consiliul European const in faptul c are principala responsabilitate pentru pilonii 2 i 3 ai UE, adic pentru cooperarea interguvernamental in domeniile politicii externe i de securitate comune i al justiiei i afacerilor interne. Alturi de acestea, Consiliul imparte responsabilitatea cu Parlamentul in cadrul primului pilon (dimensiunea comunitar), acoperind astfel domeniile pieei unice i majoritatea politicilor comune, i asigurand libera circulaie a bunurilor, persoanelor, serviciilor i capitalului. Procedura de vot in cadrul Consiliului este cea a unanimitii, alturi de procedura majoritii calificate. Consiliul este implicat in procedura de co-decizie, alturi de PE, avizeaz anumite decizii ale Comisiei Europene i poate amenda altele. Tratatul de la Nisa a modificat modul de funcionare a Consiliului prin extinderea procedurii de vot a majoritii calificate la alte domenii de decizie (cum ar fi cel al politicii comerciale comune). Reforma instituional propus de Constituia european are in vedere: *inlocuirea preediniei prin rotaie cu alegerea unui preedinte pe o perioad de cinci ani (eventual prin dou mandate de 2,5 ani); *preedenia consiliilor specifice (cu excepia celui pentru afaceri externe) va fi acordat SM, prin rotaie, pe o perioad de un an. *numirea Ministrului european al Afacerilor Externe.

16. Comisia European

Comisia European reprezint interesele Uniunii Europene (spre deosebire de Parlament i de Consiliu) i este organul executiv al UE. Principalele competene ale Comisiei sunt: de control: supravegheaz respectarea Tratatului UE i implementarea legislaiei comunitare; de iniiativ: are monopolul iniiativei in chestiuni de competen comunitar (politici comunitare);
14

 de execuie: joac rolul unui guvern la nivel comunitar, avand responsabilitatea implementrii i coordonrii politicilor, precum i a gestionrii Fondurilor Structurale i a bugetului anual al Uniunii; de reprezentare: primete scrisorile de acreditare ale ambasadorilor rilor din afara spaiului comunitar in UE i are Delegaii cu rang de ambasade - in statele candidate sau in alte state din afara Uniunii, precum i birouri de reprezentare in SM. Comisia European este constituit 20 de comisari25 (2 comisari pentru fiecare din cele 5 SM mari i cate unul pentru cele 10 SM mici), cu un mandat de 5 ani, reprezentand interesele UE i nu al SM din care provin i alei dup cum urmeaz: *Consiliul nominalizeaz un candidat la preedinia Comisiei; *Parlamentul European aprob nominalizarea; *Consiliul alctuiete o list cu candidai pentru funcia de comisari, de comun acord cu preedintele desemnat; *lista este supus aprobrii PE; *odat lista aprobat, comisarii sunt numii de ctre Consiliu. De asemenea, acetia includ un preedinte i doi vice-preedini. Sediul Comisiei este la Bruxelles, iar activitatea comisarilor se desfoar la Bruxelles i la Luxemburg, fiind susinut de un aparat birocratic format din 24 000 de funcionari i organizat in direcii generale, direcii, servicii specializate i uniti. Reforma instituional propus de Constituia european are in vedere: *schimbarea componenei Comisiei incepand cu anul 2009, dup cum urmeaz: preedinte, ministru de afaceri externe/vice-preedinte i 13 comisari alei pe baza unui sistem de rotaie intre SM (pan in 2009, fiecare SM va fi reprezentat de un comisar); *crearea, in cadrul Comisiei, a funciei de ministru al afacerilor externe.

17. Curtea European de Justiie CEJ a fost nfiinat n 1952 i are rolul de a
asigura uniformitatea interpretrii i aplicrii drepturilor comunitar i are competena de a soluiona litigii ce implic SM insituii comunitare precum i companii sau persoane fizice din spaiul UE. CEJ are sediul la Luxemburg i este compus din 27 de judectori i 8 avocai generali cu mandat de 6 ani. ncepnd cu anul 1989 CEJ este asistat n activitatea sa de ctre Tribunalul Primei Instane, compus la fel din 27 de judectori care au rolul de a soluiona divergenele dintre comisia european i persoanele fizice sau juridice, precum i pe cele dintre instituiile comunitare i funcionarii si. Din 2004 a fost nfiinat tribunalul funcionarilor publici ai UE cu scopul de a soluiona problemele acestor funcionari. Tratatul de la Nisa a adus o reform major in cadrul CEJ, cele mai importante aspecte: *flexibilitate crescut in privina adoptrii statutului CEJ, care poate fi acum amendat de Consiliu pe baz de unanimitate i la cererea Curii insi sau a Comisiei; *aprobarea regulilor de procedur ale Curii de ctre Consiliu se face acum prin majorit. calif.; *prin decizia unanim a Consiliului i in urma ratificrii parlamentelor naionale, soluionarea disputelor referitoare la drepturile de proprietate industrial intr sub jurisdiciea CEJ;

18.Curtea European de Conturi

Infiinat in 1977, Curtea European de Conturi (CEC) a dobandit statutul de institiie a UE numai in 1993 (prin intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam) i reprezinta contiina financiar a Uniunii. Rolul su este de a controla aspectele financiare ale UE, mai exact legalitatea operaiunilor bugetului comunitar i corespondena acestuia cu programul anual de gestionare a sa.
15

Curtea desfoar acest tip de control anual i elaboreaz un raport pe care il inainteaz Parlamentului European (i care servete la descrcarea bugetar a Comisiei). Curtea de Conturi este independent in raport cu celelalte instituii comunitare i are deplin libertate in privina organizrii i planificrii activitii sale de audit i de raportare. Curtea este constituit din 15 membri (independeni i cu experien in auditul finanelor publice), provenind din cele 15 SM, cu un mandat de ase ani; la randul lor, membrii Curii ii aleg un Preedinte, cu un mandat de trei ani. Membrii Curii sunt asistai in activitatea lor de 550 de profesioniti in domeniu, dintre care 250 sunt auditori. Curtea de Conturi nu poate acorda sanciuni in cazul descoperirii de nereguli, ci doar informeaz organismele comunitare competente.

19.Consiliul European.Puncte de reper cu Consiliul de Minitri

Consiliul European a fost nfiinan n 1977, ns a dobndit statut de instituie abia n anul 1993 i reprezenta contiina financiar a U. Curtea european de conturi are funcia de controla aspectele financiare ale UE mai exact de calitatea operaiunilor bugetului comunitar i corespondena acestuia cu programul su anual de gestiune. Curtea desfoar acest tip de control anual i elaboreaz un raport pe care l nainteaz parlamentului european PE. Este o instituie independent n raportu cu alte instituii comunitare i are deplin libertate n privina organizrii i planificrii activitii sale de audit i de raportare. Curtea de contruri nu poate acorda sanciuni n cazul depistrii unor nereguli i doar informeaz organele comunitare competente. Are un rol esenial in trasarea prioritilor i definirea orientrilor politice generale ale UE. El a dobndit rolul unui forum de discuii n care preedeniile succesive ale consiliului ncearc s coordoneze obiectivele i prioritile fiecrului mandat. Consiliul European NU este instituie comunitar, cum este, Consiliul de Ministri, nici organ comunitar cu activitate permanent sau deliberativ,cum sunt COREPER,Comitetul Regiunilor, etc. Consiliul European NU deine putere public la nivelul UE. Influena sa se manifest cu pregnan la nivel informal, deoarece efii de stat i de guverne sunt cei care stabilesc liniile directoare n politica Uniunii, urmnd ca instituiile comunitare, n frunte cu Consiliul i Comisia, s pun in aplicare, prin acte comunitare, hotrrile luate. Consiliul European este constituit din efii de stat sau de guvern ai SM, iar lucrrile sale sunt gzduite de SM care deine Preedenia Consiliului Uniunii Europene.

20.Mediatorul European.
Ombudsmanul European (sau Mediatorul European) este echivalentul unui Avocat al Poporului la nivel comunitar, i este numit de Parlament pe o durat de cinci ani. Instituia Ombudsmanului exist din 1992 iar rolul su este de a primi reclamaii referitoare la acte de administrare deficient27 in activitatea instituiilor sau organismelor comunitare, din partea cetenilor europeni sau a oricrei persoane fizice sau juridice cu sediul in unul din SM. Ombudsmanul soluioneaz o astfel de reclamaie prin efectuarea de investigaii, informarea instituiei in cauz, cutarea unei soluii amiabile i emiterea de recomandri ctre instituia respectiv la care aceasta trebuie s rspund printr-un raport detaliat, in termen de trei luni. Ombudsmanul European trimite un raport de activitate Parlamentului, la sfaritul fiecrui an.

21.Comitetul Economic i Social

Comitetul Economic i Social (CES) este un organ consultativ, infiinat prin Tratatul de la Roma (1957), care reflect implicarea societii civile in viaa politic i care reprezint cele mai
16

importante grupuri de interese din domeniile economic i social. CES este constituit din 222 de membri - de la reprezentani ai sindicatelor, la consumatori i ecologiti. Rolul CES este: de a oferi consultan Parlamentului, Consiliului i Comisiei in procesul de luare a deciziei; de a asigura o mai mare implicare a societii civile in iniiativa european i de a promova dialogul social; de a intri rolul organizaiilor i asociaiilor societii civile in rile ne- membre ale UE. Prin componena i domeniile sale de activitate, CES acioneaz ca un forum european de reflecie pentru organizaiile i asociaiile societii civile, constituind, in acelai timp, o punte de legtur intre acestea i UE. Domeniile in care este consultat CES sunt reprezentate de: piaa intern, educaie, protecia consumatorului, mediu, dezvoltare regional i afaceri sociale ultima pe probleme specifice, precum politica de ocupare a forei de munc, sntatea public, egalitatea de anse, etc. De asemenea, CES poate emite opinii i din proprie iniiativ. Tratatul de la Nisa nu a schimbat numrul i distribuia locurilor SM in cadrul CES, dar a clarificat criteriile de eligibilitate pentru calitatea de membru.

22.Comitetul Regiunilor (CR) - Cea mai nou instituie comunitar infiinat n

1992 ca rspuns la cererea organizaiilor locale i regionale de a fi reprezentat n cadrul UE. Este un organ consultativ, opinia cruia snt cerute i luate n consideraie n domenii ce intersecteaz interesele locale i regionale, cum ar fi: educaia, problemele de tineret, cultura, sntatea, coeziunea economic i social. Rolul su a fost extins odat cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam, printre ariile sale de expertiz numrandu-se acum i problemele de mediu, Fondul Social, formarea profesional, cooperarea transfrontalier i transportul. Poate emite opinii i n propria iniiativ i este constituit din 344 de membri. Activitatea comitetului regiunilor reflect 3 principii de baz ale activitii UE: 1. principiul subsidiaritii: UE nu trebuie s ii asume sarcini ce se potrivesc mai bine administraiilor naionale, locale sau regionale; 2. principiul proximitii: toate nivelurile de guvernare trebuie s aib drept scop apropierea de ceteni, printr-o organizare corespunztoare a activitii lor; 3. principiul parteneriatului: colaborarea i implicarea in procesul de decizie a autoritilor de la nivel european, naional, regional i local, in vederea realizrii unei guvernri europene solide.

23.Banca European de Investiii

17

Instituie financiar a UE, infiinat in baza Tratatului de la Roma, Banca European de Investiii (BEI) finaneaz proiecte ce duc la realizarea obiectivelor Uniunii in Europa i in toat lumea. BEI este un organism cu personalitate juridic i independen financiar i are sediul la Luxemburg. Acionarii BEI sunt SM ale Uniunii, banca fiind administrat de un Consiliu al Guvernatorilor, alctuit din 15 minitri de finane (numr echivalent celui al SM). Responsabilitile Consiliului constau in: stabilirea politicilor de creditare, aprobarea bilanului i raportului anual, autorizarea operaiunilor de finanare din afara Uniunii i luarea de decizii cu privire la majorrile de capital. De asemenea, Consiliul Guvernatorilor numete membrii Consiliului Directorilor, ai Comitetului de Management i ai Comitetului de Audit. Activitatea BEI se desfoar pe baza unui document strategic, numit Planul Operaional Corporativ i aprobat de Consiliul Directorilor, document care definete politica bncii pe termen mediu i stabilete prioritile operaionale prin prisma obiectivelor stabilite de Consiliul Guvernatorilor, fiind in acelai timp un instrument de evaluare ulterioar (ex-post) a activitilor bncii. Documentul acoper o perioad de trei ani, ultimul fiind adoptat in decembrie 2001 i acoperind perioada 2002-2004, ale crei prioriti operaionale sunt: * sprijinirea dezvoltrii regionale i a coeziunii economice i sociale pe teritoriul Uniunii; * implementarea iniiativei Inovarea 2000; * protecia mediului i imbuntirea calitii vieii; * pregtirea rilor in curs de aderare pentru integrarea in UE; * intrirea ajutorului comunitar de dezvoltare i a politicii de cooperare in rile partenere.

24.Banca Central European

Banca Central European (BCE) cu sediul la Frankfurt - a fost infiinat in 1998 i este responsabil pentru politica monetar a UE. Principalul obiectiv al BCE este asigurarea stabilitii preurilor, astfel incit s se pstreze valoarea monedei unice (Euro) i economia european s nu fie afectat de procesele inflaioniste. In plus, politica monetar are i rolul de a sprijini alte obiective politice stabilite la nivel comunitar. BCE este administrat de un preedinte i un consiliu executiv, care menin o cooperare strans cu bncile centrale naionale ale SM ce au aderat la zona Euro alctuind astfel Sistemul European de Bnci Centrale (SEBC), sau Eurosistemul. Obiectivele acestui sistem sunt: * definirea i implementarea politicii monetare a zonei euro; * derularea operaiunilor externe; * pstrarea i administrarea rezervelor Statelor Membre; * promovarea unui sistem eficient de pli. Banca Central European a inlocuit Institutul Monetar European

25. Necesitatea politicilor comunitare.

18

Necesitate e ca s creeze o politic eficient n orice domeniu din Politicile Comunitare. Agricola: Primul, a fost nevoia unei fluidizri a comerului european cu produse agricole, i mai ales dorina rilor exportatoare de a se asigura de certitudinea plasamentului produselor lor. Foamea dup cel de-al doilea rznoboi mondial --Creterea productivitii agricole prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltrii raionale a produciei agricole, i prin utilizarea optim a factorilor de producie, in special a forei de munc --Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaia agricol, in special prin creterea veniturilor individuale ale lucrtorilor agricoli --Stabilizarea pieelor --Asigurarea siguranei aprovizionrilor --Asigurarea unor preuri rezonabile pentru consumatori Politicii Regionale: care s aib n vedere echilibrarea repartiiei demografice i localizarea polilor de dezvoltare, ca i susinerea eforturilor regiunilor cel mai slab dezvoltat pentru a le ajunge din urm pe celelalte, nu a scpat atenia legiuitorului comunitar de-a lungul celor peste patru decenii de existen a UE. --msuri veterinare (vizand sntatea i condiiile de cretere ale animalelor) i fito-sanitare --msuri generale de informare i evaluare. --investiii in exploataiile agricole i in activiti de prelucrare/comercializare a produselor agricole --intinerirea populaiei agricole --activiti de formare profesional --stimularea dezvoltrii activitilor neagricole Politicii de dezvoltare rural, definite in Regulamentul Consiliului nr. 1257/17 mai 1999 referitor la sprijinul pentru dezvoltare rural, sunt: --Ameliorarea exploataiilor agricole --Garantarea siguranei i calitii produselor agricole --Asigurarea unor niveluri stabile i echitabile ale veniturilor fermierilor --Protecia mediului --Dezvoltarea de activiti complementare i alternative generatoare de locuri de munc, Necesitatea unei politici comune in domeniul concurentei in Uniunea Europeana are la baza o serie de factori si circumstante, printre care promovarea unei functionari corespunzatoare a pietei interne. Pe de alta parte, existenta sa poate fi justificata partial de conflictele potentiale dintre jurisdictiile nationale

19

26.Conceptul PAC. Politica agricol n tratatul de la Roma

Problema fundamental a oricrei societi att la nivel mondial ct i la nivel naional a fost i rmne garantarea securitii alimenare cu scopul de a asigura populaia cu hran, cele 6 state au convenit pentru crearea unei piee comune pentru produsele agricole cu condiia promovrii unei politici agricole comune cu scopul garantrii aprovizionrii alimentare necesare. Aplicare unei politici agricole comune s-a prevzut nc din primele etape ale construciei europene. Agricultorii reprezentau la momentul semnrii tratatului de la Roma aproximativ 25% din populaia activ. Conform tratatului de la Roma obiectivele PAC se grupeaz n 3 categorii: -Obiective economice promovarea progresului tehnico-tiinific, alocarea raional a resurselor precum i creterea produciei. - Obiectiv social- stabilirea unui nivel de via echitabil pentru agricultori i ntreaga populaie precum i asigurarea unor preuri rezonabile pentru consumatori - Obiectiv politic garantarea securitii alimentare i securitii aprovizionrii. Tratatul de la Romastabilete c: piaa comun se va extinde i asupra sectorului agricol i comerului cu produse agricole i c operarea i dezvoltarea pieei comune pentru produsele agricole vor fi insoite de crearea unei politici agricole comune, Conform tratatului de la Roma PAC se bazeaz pe urmtoarele principii: 1. Cel al promovrii pieii unice n domeniul agricol 2. Formarea unui sistem protecionist, menit s aduc avantaje productorilor agricoli comunitari n faa produselor importate. 3. O susinere financiar comun de ctre toate statele membre a costurilor implicate. Tratatul fixeaz obiectivele politicii agricole comune: --Creterea productivitii agricole prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltrii raionale a produciei agricole, i prin utilizarea optim a factorilor de producie, in special a forei de munc --Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaia agricol, in special prin creterea veniturilor individuale ale lucrtorilor agricoli --Stabilizarea pieelor --Asigurarea siguranei aprovizionrilor --Asigurarea unor preuri rezonabile pentru consumatori La fel stabilete trei principii care s guverneze PAC: --Principiul pieei unice: in interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circul fr restricii --Principiul preferinei comunitare: este favorizat consumul produselor originare din Uniunea European, prin impunerea de preuri mai mari la produsele din import fa de producia intern --Principiul solidaritii financiare: msurile comune sunt finanate dintr-un buget comun Pentru realizarea obiectivelor PAC definite in Tratatul de la Roma i in spiritul principiilor stabilite la Stresa, s-a construit un sistem complex de reguli i mecanisme care reglementeaz producia, comerul i prelucrarea produselor agricole, grupate sintetic sub denumirea de organizaii comune de pia.

20

27.Principalele Perioade ale PAC

Istoricul PAC incepe in 1957, odat cu semnarea Tratatului de la Roma privind crearea n 1958, minitrii agriculturii din cele ase state semnatare ale Tratatului s-au intalnit la Stresa (Italia) pentru a se pune de acord asupra modului de transpunere in practic a politicii agricole. Propunerile Comisiei au fost acceptate de Consiliu in 1961, iar detaliile au fost negociate in anul urmtor, incat PAC a intrat in vigoare din 1962. Efectiv, PAC a inceput s funcioneze din 1964, cand s-au fcut primii pai spre uniformizarea preurilor. n 1968, acelai Sicco Mansholt a iniiat o prim tentativ de reform. Ideea lui a fost s provoace o restructurare a exploataiilor agricole in sensul creterii dimensiunilor lor prin comasri. PAC i-a pstrat aadar caracteristicile i in perioada anilor 70. Anii 80 au adus ins unele schimbri, cea mai important fiind introducerea cotelor de producie, care limitau dreptul productorilor la veniturile garantate funcie de un nivel maxim al produciei. Momentul care a determinat o schimbare radical in arhitectura PAC a fost anul 1992, cand Consiliul a aprobat un pachet de msuri de reform propuse de comisarul pentru agricultur, Ray MacSharry. Efectele reformei McSharry au fost incurajatoare, incat o alta a urmat in 1999, pe baza propunerilor de reform ale Comisiei din documentul Agenda 2000. ablonul urmat a fost in linii mari acelai: reducerea preului la cereale, lapte i produse lactate, vit i carne de vit, in parallel cu creterea plilor compensatorii. Principalele momente in evoluia PAC 1957: Tratatul la Roma (articolele 38-46, respectiv 32-38 in forma consolidat a Tratatului) 1958: Conferina de la Stresa intre minitrii agriculturii din cele ase ri membre ale Comunitii Economice Europene (CEE) pune bazele PAC 1962: primele msuri de politic agricol comun: sistemul de preuri, intervenia pe pia, prelevri i cote la import, subvenii la export Perioada anilor 70: politica orientat preponderent spre susinerea veniturilor, CEE devine exportator net de produse agricole, apar surplusuri de producie in special la cereale, lapte, carne de vit, cheltuielile agricole cresc la cca. 2/3 din bugetul comun Perioada anilor 80: msuri mai restrictive: introducerea sistemului de cote, stabilizarea cheltuielilor agricole, scderea preurilor garantate, introducerea schemei de ingheare a terenurilor (set-aside) i a programelor de extensificare a produciei agricole. Ins problemele vechi (supraproducia, cheltuielile bugetare) persist i apar unele noi: dispute comerciale, efecte duntoare asupra mediului datorit caracterului intensiv al produciei 1992: reforma MacSharry: reducerea preurilor garantate in paralel cu introducerea de pli compensatorii, permanentizarea schemei de ingheare a terenurilor (set-aside), introducerea primelor msuri de protejare a mediului i pensionare anticipat a fermierilor 1986-1994: negocieri in cadrul GATT (runda Uruguay): tarificarea barierelor non-tarifare, reducerea proteciei tarifare, reducerea subveniilor la export, introducerea accesului minim garantat pentru produsele agricole in proporie de 5% din cererea intern. Perioada anilor 90: lips de competitivitate pe pieele internaionale determinat de preurile mari, proceduri administrative complicate, cheltuielile agricole in continuare ridicate 1999: Consiliul European de la Berlin ii insuete documentul strategic Agenda 2000. Noi msuri de reform: reducerea mai accentuat a preurilor de intervenie, creterea plilor directe; importan sporit acordat politicii de dezvoltare rural, care devine pilonul al doilea al PAC
21

 Iulie 2002: Comisia analizeaz stadiul PAC i propune noi direcii de reform (mid-term review) Ianuarie 2003: Comisia propune un pachet de noi msuri de reform Iunie 2003: Consiliul ajunge la un compromis privind noua reform a PAC 2005-2007: Noua reform a PAC va intra in vigoare I.2. Situaia actual Politica agricol comun este construit in jurul a doi piloni. Primul, cel al organizaiilor comune de pia, cuprinde msurile comune de reglementare a funcionrii pieelor integrate ale produselor agricole. Al doilea, cel al dezvoltrii rurale, cuprinde msuri structurale, care intesc dezvoltarea armonioas a zonelor rurale, sub cateva aspecte: social, al diversitii activitilor, al calitii produselor, al protejrii mediului.

28. Organizarea comun a pieii. Orientarea produciei comunitare prin intermediul preurilor
Organizaii comune de pia Pentru realizarea obiectivelor PAC definite in Tratatul de la Roma i in spiritul principiilor stabilite la Stresa, s-a construit un sistem complex de reguli i mecanisme care reglementeaz producia, comerul i prelucrarea produselor agricole, grupate sintetic sub denumirea de organizaii comune de pia. Treptat, organizaiile comune de pia le-au inlocuit pe cele naionale pentru produsele/sectoarele care cad sub incidena PAC. In prezent, circa 90% din produsele agricole din Uniunea European fac parte dintr-o organizaie comun de pia, i anume: cereale, carne de porc, ou i carne de pasre, fructe i legume proaspete i procesate, banane, vin, lapte i produse lactate, carne de vit i viel, orez, uleiuri i grsimi (inclusiv ulei de msline i plante oleaginoase), zahr, flori i plante decorative, furaje uscate, tutun, in i canep, hamei, semine, carne de oaie, carne de capr, precum i alte produse crora li se aplic numai anumite reglemntri. Pentru implementarea msurilor comune de reglementare a pieelor, Comunitatea are la dispoziie urmtoarele instrumente: preurile, intervenia pe pia, ajutoarele financiare, cotele de producie, protecia vamal comun. A. Preurile Mecanismul general de funcionare a pieelor produselor agricole in Uniunea European este bazat pe un sistem complex de reglementare a preurilor de comercializare a produselor. Astfel, anual se stabilesc de ctre Consiliu trei niveluri de pre pentru produsele de sub incidena PAC: preul indicativ, preul de intervenie, i preul prag. Preul indicativ este preul la care Consiliul recomand comercializarea produselor agricole pe Piaa Intern. Nivelul su este considerat cel potrivit pentru a asigura un standard rezonabil al veniturilor productorilor agricoli. In acest spirit, iniial, preurile indicative au fost fixate la niveluri foarte ridicate, in special pentru cereale. Ele au mai fost diminuate dup refomele din 1992 i 1999, dar rman in continuare, in medie, mai ridicate decat preurile internaionale. Preul de intervenie este preul minim garantat care poate fi obinut pentru producia comercializat pe piaa intern. Atunci cand preurile unor produse (in special la cereale, produse lactate, carne de vit, de porc, zahr, orez), ating nivelul minim (cand oferta este in exces fa de cerere), Comunitatea intervine prin achiziia i stocarea produsului respectiv, nepermiand scderea preului de pia sub preul de intervenie i asigurand fermierilor garania unor venituri minime. Iniial, in stadiul de inceput al PAC, nivelul preului de intervenie era mult superior celui de pe piaa mondial. Msura era in spiritul obiectivului asigurrii unui nivel de trai echitabil pentru populaia agricol. Ins, preurile mari la produsele alimentare constituiau un stimulent puternic pentru creterea produciei, incat curand s-a ajuns la situaii de supraproducie i producie pe stoc.
22

Prin reformele din 1992 (McSharry) i 1999, preul de intervenie a fost adus spre nivelul de pe piaa mondial, in special pentru produsele generatoare de surplusuri (culture arabile, carne de vit, lapte i produse lactate), concomitent cu acordarea, ctre fermieri, de ajutoare financiare (pli compensatorii), care s compenseze pierderile suferite. Preul prag este preul sub care importurile de produse agricole nu pot ptrunde in Uniunea European. Raiunea este aceea ca, dup adugarea cheltuielilor specifice de transport i comercializare pe parcurs comunitar, preul la consumator al produselor importate s fie mai mare decat preurile produselor interne. Nivelul preului prag se obine prin aplicarea taxelor vamale la nivelul preului mondial. Iniial, taxele (prelevrile) vamale erau variabile, in funcie de variaiile preului mondial. Acordul pentru agricultur, negociat in 1995 in cadrul rundei Uruguay a Organizaiei Mondiale a Comerului, a prevzut transformarea tuturor barierelor netarifare (inclusiv a prelevrilor variabile) in taxe vamale.

29. Finanarea PAC. Fondul European de Orientare i Garantare Agricol

Finanarea msurilor de politic agricol comun Msurile de politic agricol comun sunt finanate din bugetul comunitar, prin intermediul Fondului European de Orientare i Garantare Agricol (FEOGA). Crearea Fondului a fost prevzut inc de la inceput, in Tratatul CEE (articolul 40). In mod practic, Fondul a fost constituit in 1962, actul oficial care ii confer baza legal fiind Regulamentul CEE 25/1962, modificat prin Regulamentul CEE 728/1970 i prin Regulamentul CE 1258/1999. Constituirea FEOGA reprezint concretizarea principiului solidaritii financiare stabilit la Stresa, care presupune finanarea comun a msurilor comune. In fapt, aceasta inseamn c unele ri subvenioneaz in parte agricultura altor ri. In general, rile net contributoare sunt i cele care doresc reformarea sistemului actual al PAC, in scopul reducerii cheltuielor agricole. In cadrul Fondului exist dou linii de finanare distincte: seciunea garantare i seciunea orientare. A. Seciunea Garantare finaneaz: --funcionarea organizaiilor comune de pia --msurile de dezvoltare rural din prima categorie, a msurilor insoitoare, precum i msurile de dezvoltare rural din doua categorie, a modernizrii i diversificrii exploataiilor agricole, dar care nu intr sub incidena Obiectivului 1 al Politicii Regionale --msuri veterinare (vizand sntatea i condiiile de cretere ale animalelor) i fito-sanitare --msuri generale de informare i evaluare. B. Seciunea Orientare finaneaz msuri de dezvoltare rural in zonele care intr sub incidena Obiectivului 1 al Politicii Regionale, i anume: --investiii in exploataiile agricole i in activiti de prelucrare/comercializare a produselor agricole --intinerirea populaiei agricole --activiti de formare profesional --stimularea dezvoltrii activitilor neagricole

23

30.Principalele Reforme ale PAC

n 1968, Sicco Mansholt a iniiat o prim tentativ de reform. Ideea lui a fost s provoace o restructurare a exploataiilor agricole in sensul creterii dimensiunilor lor prin comasri. Fermele mari fiind mai eficiente i rezistand mai bine jocului pieei, ar fi fost posibil i reducerea nivelului msurilor de protecie. Reforma nu a putut fi pus in aplicare, neintrunindu-se consensul asupra ei. Anii 80 au adus ins unele schimbri, cea mai important fiind introducerea cotelor de producie, care limitau dreptul productorilor la veniturile garantate funcie de un nivel maxim al produciei. Cote s-au introdus, intr-o prim etap, la cereale, produse lactate, zahr. Momentul care a determinat o schimbare radical in arhitectura PAC a fost anul 1992, cand Consiliul a aprobat un pachet de msuri de reform propuse de comisarul pentru agricultur, Ray MacSharry. Motivele reformei din 1992 au fost pe de o parte interne, determinate de cheltuieli bugetare mari i supraproducie, iar pe de alta, externe, respectiv, negocierile din cadrul Rundei Uruguay i presiunile SUA in direcia unei reduceri cat mai substaniale a intervenionismului agricol in randul membrilor Organizaiei Mondiale a Comerului. Elementul central al reformei la constituit reducerea preurilor la produsele care generau cele mai mari surplusuri, in special, cereale, carne de vit i unt, insoit de acordarea, ctre fermieri, a unor sume care s compenseze pierderea suferit de acetia. Plile compensatorii au fost stabilite la hectar pentru culturile arabile, i pe cap animal pentru bovine. Pentru culturile arabile, s-a introdus totodat condiionalitatea acordrii lor in funcie de inghearea (set-aside, scoaterea din circuitul productiv) unui procent de 15% din suprafaa deinut. Reforma a abordat i aspecte structurale:stimulente pentru utilizarea produciei in scopuri non-agricole, scheme de pensionare anticipat a agricultorilor, stimulente pentru protecia mediului. Efectele reformei McSharry au fost incurajatoare, incat o alta a urmat in 1999, pe baza propunerilor de reform ale Comisiei din documentul Agenda 2000. ablonul urmat a fost in linii mari acelai: reducerea preului la cereale, lapte i produse lactate, vit i carne de vit, in parallel cu creterea plilor compensatorii. Ceea ce reforma din 1999 aduce cu adevrat nou este acordarea unei importane mult sporite componentei structurale a politicii agricole i gruparea acestor msuri vizand calitatea produselor i a procesului de producie, grija pentru mediul inconjurtor, dezvoltarea multilateral a zonelor rurale - sub o umbrel comun, cea a politicii de dezvoltare rural, care a devenit astfel cel de-al doilea pilon al PAC. Deci: 1992: reforma MacSharry: reducerea preurilor garantate in paralel cu introducerea de pli compensatorii, permanentizarea schemei de ingheare a terenurilor (set-aside), introducerea primelor msuri de protejare a mediului i pensionare anticipat a fermierilor 1986-1994: negocieri in cadrul GATT (runda Uruguay): tarificarea barierelor non-tarifare, reducerea proteciei tarifare, reducerea subveniilor la export, introducerea accesului minim garantat pentru produsele agricole in proporie de 5% din cererea intern. 1999: Consiliul European de la Berlin ii insuete documentul strategic Agenda 2000. Noi msuri de reform: reducerea mai accentuat a preurilor de intervenie, creterea plilor directe; importan sporit acordat politicii de dezvoltare rural, care devine pilonul al doilea al PAC Iulie 2002: Comisia analizeaz stadiul PAC i propune noi direcii de reform (mid-term review) Ianuarie 2003: Comisia propune un pachet de noi msuri de reform Iunie 2003: Consiliul ajunge la un compromis privind noua reform a PAC 2005-2007: Noua reform a PAC va intra in vigoare
24

31. Esena i cauzele, obiectivele Politicii Sociale Comune

Politica social a UE este format dintr-un set de politici complementare, ce s-au dezvoltat i multiplicat pe parcursul timpului i care acioneaz in acele sectoare de activitate ce afecteaz sau genereaz gradul de bunstare individual i social. CAUZELE: Permanenta preocupare a comunitii europene pentru aspectele de politic social - inceput cu Tratatul de Roma (1957)- a dus, in timp, la crearea unui model social european1. Unul din momentele cele mai importante ale evoluiei acestui model se situeaz in jurul anului 2000, cand se face trecerea de la o abordare bazat pe minimizarea consecinelor sociale negative ale schimbrii structurale, la o abordare ce are in vedere modernizarea sistemului social european i investiia in capitalul uman altfel spus, se trece de la o abordare cantitativ (minimizarea consecinelor) la una calitativ investiia in oameni). De asemenea.o cauz important a apariiei politicii sociale este delegarea responsabilitilor de atingere a obiectivelor comunitare ctre Statele Membre. Astfel cauzele pot fi grupate n urmpatoarele categorii: prioritile commune tuturor SM in domeniile pieei muncii, formrii profesionale i proteciei sociale; imbuntirea situaiei ocuprii forei de munc; accelerarea progresului in crearea unui sistem de producie bazat pe calitate; stimularea solidaritii i integrrii sociale; lupta impotriva srciei i excluderii sociale; piaa unic i libera circulaie a persoanelor; promovarea egalitii de anse pentru brbai i femei; sprijinirea dialogului social; coeziunea economic i social; Obiective: - asigurarea unui nivel de trai favorabil - lichidarea somajului - protectia dreptului omului - inbunatatirea sistemului de invatamint - lichidarea descriminarilor dintre cetateni - prevenirea terorismului - lichidarea fenomenului traficului de fiinte umane - lupta cu drogurile - promovarea dialogului social - PMA - imbunatatirea sistemului demografic - libera circulatie a bunurilor - protectia paturilor social vulnerabile - egalitatea in drepturi a barbatilor si femeilor. Obiectivul acestei politici il constituie ameliorarea conditiilor de viata si de lucru, promovarea egalitatii de sanse si asigurarea unei protectii sociale minimale in interiorul spatiului comunitar. Pentru aceasta, UE are la indemana Fondul Social European (FSE), o serie de programe comunitare si normele juridice din Tratat care completeaza legislatiile nationale. Dimensiunea sociala a Pietei Interne comunitare a impus instaurarea unui dialog social intre partenerii sociali reuniti la nivelul UE. Conceptul a fost introdus in 1985 prin Actul Unic European si semnifica faptul ca partenerii sociali trebuie sa participe la realizarea Pietei Interne si la
25

concretizarea dimensiunii sale sociale. Pentru a concretiza aceasta dimensiune sociala , Consiliul European a adoptat in decembrie 1989 Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor

32.Actori instituionali ai politicii sociale in UE

Principalii actori instituionali implicai in procesul de decizie i de implementare a politicii sociale sunt reprezentai de Comisia European, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Minitri) i Comitetul Economic i Social, sprijinii in activitatea lor de trei agenii europene i un numr egal de parteneri sociali. Comisia European este direct responsabil pentru pregtirea i asigurarea implementrii politicilor sociale, prin Direcia General(DG) Probleme Sociale i Ocupare a Forei de Munc.3 Rolul su este de a iniia si definitiva noi acte legislative in domeniu i de a se asigura c msurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre. In activitatea sa, DG colaboreaz cu DG Mediu i DG Dezvoltare Regional. Parlamentul European este implicat in procesul decizional prin Comitetul pentru Ocupare i probleme sociale4, ale crui responsabiliti au in vedere diverse aspecte ce in de politica de ocupare a forei de munc i de politica social. Consiliul UE este echivalentul unui consiliu de minitri la nivel european i se reunete de cateva ori pe an , in scopul coordonrii politicilor sociale ale SM. Comitetul Economic i Social (CES) are rol consultativ in procesul de decizie i emite opinii, la solicitarea Comisiei Europene, care au ins numai caracter informativ. CES constituie legtura cu societatea civil, in cadrul su fiind reprezentate diverse organizaii economice i sociale de pe teritoriul SM. Comitetul de Ocupare (a forei de munc)5 a fost infiinat in anul 2000 (inlocuind Comitetul pentru Ocupare i Piaa muncii), are rol consultativ i este activ implicat in dezvoltarea Strategiei europene de angajare a forei de munc (European Employment Strategy), precum i in promovarea coordonrii intre SM in privina politicilor ce in de ocuparea i de piaa forei de munc. Centrul European de Monitorizare a Rasismului i Xenofobiei, cu sediul la Viena, a fost infiinat in 1997 (incepandu-i activitatea in 1998) i sprijin procesul decizional prin furnizarea de date i informaii referitoare la situaia rasismului, xenofobiei, islamofobiei i anti-semitismului la nivel comunitar, precum i elaborarea de studii i strategii de aciune in acest domeniu. Fundaia European pentru Imbuntirea Condiiilor de Via i de Munc a fost infiinat in 1975 i are sediul la Dublin. Activitatea sa este orientat in dou direcii: (1) managementul cercetrii i (2) informare i comunicare. De asemenea, Fundaia sprijin procesul decisional prin furnizarea de date privind imbuntirea condiiilor de via i de munc la nivel european. Agenia European pentru Sntate i Securitate la Locul de Munc , cu sediul la Bilbao, a fost infiinat in 1996, in scopul de a colecta, disemina i facilita schimbul de informatii i bune practici in domeniu. Rolul su in procesul decizional const in furnizarea de date privind sntatea i securitatea la locul de munc, pe baza crora sunt fundamentate propunerile i iniiativele Comisiei Europene in aceast direcie. Alturi de aceste organisme comunitare, un rol important in trasarea cadrului politicii sociale il au partenerii sociali, reprezentai de Confederaia Sindical European (ETUC6), Uniunea Patronatului din Comunitatea European (UNICE) i Centrul European pentru Intreprinderi Publice (CEEP). Acetia sunt implicai in procesul de dialog social i reprezint anagajaii, patronatul i sectorul profesiilor liberale.

26

33. Prioriti ale politicii sociale

Prioritile politicii sociale pentru perioada 2000-2005 reflect aceast orientare spre calitate i sunt reprezentate de: gradul ridicat de ocupare al forei de munc are in vedere crearea i promovarea de noi locuri de munc; calitatea muncii se refer la locuri de munc mai bune i la moduri mai echilibrate de combinare a vieii profesionale cu viaa personal, ceea ce implic existena unor politici de angajare mai bune, salarii rezonabile i o organizare a muncii adaptat atat nevoilor companiilor cat i nevoilor indivizilor; calitatea politicii sociale propriu-zise implic un grad ridicat de protecie social, existena unor servicii sociale de calitate pe tot cuprinsul Uniunii i accesibile tuturor, crearea de oportuniti reale pentru toi indivizii i garantarea drepturilor fundamentale i a celor sociale aspecte ce joac un rol esenial in atingerea obiectivului pe zece ani al politicii sociale, prin imbinarea productivitii cu satisfacia personal-profesional; calitatea relaiilor industriale are in vedere adaptarea cu succes la schimbrile industriale i reflect impactul cunoaterii adic al noilor tehnologii i al cercetrii in progresul economic. Aceste prioriti reflect nevoile cu care se confrunt la ora actual societatea european i se constituie ca puncte de referin ale noii politici sociale, fiind secondate de instrumente i direcii de aciune special adoptate in vederea realizrii lor.

34.Direcii de aciune ale politicii sociale

Rezolvrea prioritilor prezentate anterior constituie provocarea major a politicii sociale la inceput de mileniu i impune structurarea pe obiective specifice i adoptarea de msuri de aciune concrete i adecvate situaiilor identificate. Astfel, dat fiind c primele dou prioriti - gradul ridicat de ocupare al forei de munc i calitatea muncii - in de dinamica pieei muncii i de sfera profesional, ele sunt tratate impreun i dispun de direcii comune de aciune ce au in vedere: crearea de locuri de munc mai multe i mai bune , cu scopul de a crete rata general de ocupare pan la 70% i rata de ocupare in randul femeilor pan la 60%; anticiparea i managementul schimbrii, precum i adaptarea la noul mediu de lucru (reprezentat de o societate bazat pe cunoatere i pe dezvoltare tehnologic) prin informarea corespunztoare i eficient atat a angajatorilor cat i a angajailor in vederea ponderrii flexibilitii i siguranei unui loc de munc; exploatarea oportunitilor oferite de o societate bazat pe cunoatere prin promovarea invrii continue, a promovrii de noi forme de organizare a muncii i creterea anselor de angajare a persoanelor cu handicap; promovarea mobilitii forei de munc, prin implementarea liberei circulaii a forei de munc i eliminarea obstacolelor geografice, prin dezvoltarea de mecanisme ce faciliteaz mobilitatea (inclusiv noile tehnologii); Prioritatea referitoare la imbuntirea calitii politicii sociale ca atare este reprezentat de msuri ce au vedere diverse domenii ale vieii sociale i este strans corelat cu modul in care
27

aceasta interfereaz cu viaa profesional. Direciile de aciune adoptate pentru adresarea acestei nevoi sunt: modernizarea i imbuntirea proteciei sociale, astfel incat s asigure indivizilor un venit sigur, s se realizeze securizarea pensiilor i crearea unor sisteme de pensii durabile, s duc la dezvoltarea unui sistem de sntate performant; promovarea incluziunii sociale - ce are ca obiectiv prevenirea i eradicarea srciei, precum i promovarea participrii tuturor in viaa economic i social; promovarea egalitii de gen, prin promovarea participrii femeilor la viaa economic, tiinific, social, politic i civic; intrirea drepturilor fundamentale i combaterea discriminrii, prin asigurarea dezvoltrii i respectrii drepturilor sociale fundamentale. Promovarea calitii in relaiile industriale este poate domeniul prioritar cu cel mai ridicat caracter de noutate i are in vedere intrirea dialogului social, promovarea competitivitii i a solidaritii la acest nivel. Acestor direcii de aciune ce corespund unor prioriti specifice se adaug alte dou linii de dezvoltare a politicii sociale, ce corespund dimensiunii extra-comunitare a acesteia: pregtirea in vederea extinderii UE i promovarea cooperrii internaionale.

35. Aspecte generale ale politicii n domeniul concurenei

POLITICA N DOMENIUL CONCURENEI Una din cheile succesului integrrii europene a Europei Occidentale o constituie existena, nc de la nceputurile construciei comunitare, a unei politici concureniale comune. Dup mai bine de 30 de ani de funcionare, aceast politic continu s fie o condiie necesar att unei economii de pia viabile, ct i unei piee comune ce asigur libera micare a bunurilor, serviciilor, capitalului i persoanelor. Principalul beneficiar al unei politici a liberei concurene este ceteanul, n tripla sa calitate: de consumator (concurena liber conduce la o palet mai larg a ofertei, cu scderea corespunztoare a preului de vnzare); de participant pe piaa forei de munc (concurena liber oblig la inovaie continu, att a produselor, ct i a procesului de producie); i de acionar (concurena liber conduce la eficien crescut, i deci i la profituri ridicate). Politica n domeniul concurenei interzice practicile de: - acordare de ajutoare publice care creaz distorsiuni n relaiile de concuren dintre agenii economici - stabilire a preurilor prin nelegeri prealabile ntre productori sau furnizori; - creare de carteluri care s-i mpart piaa, astfel nct s nu se concureze ntre ele; - abuz al poziiei dominante pe pia; - realizare de fuziuni care distorsioneaz libera concuren. Obiectivele politicii in domeniul concurenei pot fi succint grupate in trei categorii: 1. Politica european in domeniul concurenei (PDC) trebuie s garanteze unitatea pieei interne i s evite realizarea de inelegeri intre firme, de natur s afecteze comerul intracomunitar i manifestarea liber a concurenei. (inelegerile i practicile concertate); 2. Politica in domeniul concurenei caut s impiedice situaiile in care una sau mai multe intreprinderi incearc s exploateze intr-o manier abuziv puterea lor economic in raport cu alte firme mai puin puternice (abuz de poziie dominant); 3. De asemenea, PDC trebuie s impiedice acele intervenii ale guvernelor statelor membre care pot falsifica regulile jocului liber al pieei prin discriminri in favoarea intreprinderilor de stat sau prin acordarea de ajutoare ctre anumite firme din sectorul privat (ajutoarele de stat).
28

Atragem atenia asupra faptului c reglementrile comunitare din domeniul concurenei interzic numai acele comportamente care pot influena negativ relaiile comerciale dintre statele membre, fr a avea in vedere i situaiile in care efectele negative sunt vizibile numai la nivelul unui singur stat membru (asemenea situaii sunt de competena autoritilor naionale in omeniu). Pe de alt parte, deoarece in cadrul economiei de pia concurena reprezint un vector esenial in asigurarea succesului economic, sunt considerate ca acceptabile anumite practici, care genereaz efecte pozitive asupra economiei. Pentru atingerea celor dou obiective ale politicii concureniale, funcionarea economiei de pia i funcionarea pieei unice, dou condiii trebuie ndeplinite: regulile de concuren trebuie aplicate universal, att ntreprinderilor de stat, ct i celor particulare; este de neconceput o pia integrat n care s existe reguli diferite de concuren ntre cele dou tipuri de ntreprinderi; autoritatea de implementare a regulilor concureniale trebuie s aib capacitatea de a impune penaliti, constnd n amenzi suficient de mari pentru a descuraja nclcarea legii.

36. Reglementri referitoare la intervenia statului i alte practici restrictive. (PDC)

Principalele reglementri ale politicii in domeniul concurenei A. Bazele juridice ale politicii in domeniul concurenei Dei politica comunitar in domeniul concurenei este tot mai mult determinat de considerente economice, constrangerile la care este supus sunt in principal de ordin juridic. Baza legal (juridic) a PDC este oferit, in primul rand, de prevederile incluse in Tratatului UE , respectiv: Articolul 81, privind practicile restrictive Articolul 82, privind poziia dominant pe pia Articolul 86, privind intreprinderile publice Articolele 87-89 privind ajutorul de stat. In al doilea rand, referiri se gsesc in legislaia secundar, adoptat de Consiliul UE i de Comisia European, sub forma Regulamentelor i Directivelor. Astfel, in aceasta categorie se includ: Regulamentul Consiliului, privind controlul fuziunilor, amendat prin Regulamentul; Regulamente i directive privind exceptrile in bloc, acordate in cazul unor acorduri care privesc situaii precis determinate, precum: transferul de tehnologie, cercetarea i dezvoltarea, distribuia autovehiculelor, etc. In al treilea rind, un numr in cretere instruciuni, care nu sunt in mod formal obligatorii, ofer informaii eseniale menite s arate cum pot fi interpretate regulile obligatorii sau in ce mod va aciona Comisia in acest domeniu. Prin intermediul acestora, Comisia caut s creasc gradul de predictibilitate al aciunilor sale. Acestor surse de drept li se adaug deciziile Curii Europene de Justiie i ale Tribunalului de Prim Instan. Nu in ultimul rind, trebuie menionate i acordurile internaionale in care se fac referiri exprese la situaii specifice privind concurena. Politica n domeniul concurenei interzice practicile de: - acordare de ajutoare publice care creaz distorsiuni n relaiile de concuren dintre agenii economici
29

- stabilire a preurilor prin nelegeri prealabile ntre productori sau furnizori; - creare de carteluri care s-i mpart piaa, astfel nct s nu se concureze ntre ele; - abuz al poziiei dominante pe pia; - realizare de fuziuni care distorsioneaz libera concuren. III. Politica in domeniul cartelurilor i a altor practici restrictive Dac anumite acorduri, inelegeri intre firme pot avea efecte benefice asupra pieei, altele pot influena negativ procesul competiional10. Articolul 81 (fost art.85) al Tratatului UE (TUE) introduce principiul interzicerii acelor acordurilor intre firme, decizii i practici concertate, care au ca obiect sau ca efect impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurenei in interiorul spaiului comunitar, i care sunt susceptibile de a afecta comerul intre statele membre. In ceea ce privete acordurile verticale (incheiate intre firme aflate in stadii diferite ale aceleiai filiere de producie sau distribuie), ele au fcut obiectul unor acorduri separate privind acordarea exceptrii pe categorii de acorduri sau tipuri de sectoare. In prezent, aceste acorduri se supun unui regulament unic (Regulamentul 2790/99 din 22 decembrie 1999) prin care sunt exceptate global acordurile verticale care nu au o poziie dominant pe pia. Condiiile impuse se refer la existena unui prag (o cifr de afaceri care s nu depeasc, pentru prile asociate in acord, 50 milioane euro i nu mai mult de 30% din piaa de desfacere) i la excluderea anumitor practici restrictive grave. Alte acorduri, chiar dac nu indeplinesc condiiile paragrafului 3 al Art.81, pot beneficia de statutul de excepii, in cazul in care sunt considerate a fi de importan minor (principiul de minimis) i, ca atare, incapabile s afecteze concurena la nivel comunitar. O lung perioad de timp, aceste acorduri au fost definite numai prin cota de pia i cifra de afaceri anual a firmelor vizate. La finele anului 2001, Comisia a relaxat chiar acest mod de definire, suprimand criteriul cifrei de afaceri i ridicand nivelurile corespunztoare cotelor de pia la 10% in cazul acordurilor verticale i la 15% pentru cele orizontale. In general, reglementrile prevzute de Art.81 nu se aplic in cazul: Relaiilor dintre o firm i agenii si comerciali sau intre o societate i filiale; Acordurilor de cooperare; Operaiunilor de sub-contractare. Anumite tipuri de acorduri au fost intotdeauna considerate periculoase de ctre Comisie i interzise, practic fr excepie: In cazul acordurilor orizontale: o Fixarea preurilor o Existena unor birouri de vinzare comune o Fixarea de cote de producie sau livrare o Imprirea pieei sau a surselor de aprovizionare In cazul acordurilor verticale: o Fixarea preurilor de revanzare o Clauze de protecie teritorial absolut.

37.Abuzul de poziie dominant se manifest atunci cand, prin comportamentul su, o

firm influeneaz structura sau gradul de concuren de pe piaa respectiv, chiar i in situaia in care un asemenea comportament este rezultatul anumitor dispoziii legislative. Printre posibilele abuzuri de poziie dominant se pot enumera: __faptul de a impune in mod direct sau indirect preul sau alte condiii de tranzacie ne echitabile; __limitarea produciei sau a pieelor de desfacere in detrimentul consumatorului;
30

__aplicarea, in raport cu anumii parteneri comerciali, a unor condiii inegale, pentru prestaii echivalente. __Condiionarea incheierii unui contract, de ctre acceptarea unor prestaii suplimentare, fr legtur cu obiectul contractului. Art. 82 (fost art. 86) prevede c orice abuz din partea unuia sau mai multor ageni economiciflai intr-o poziie dominant in piaa comun sau intr-un segment important al acesteia estenterzis, atata vreme cat poate afecta comerul dintre rile membre 12. Un abuz poate consta din: a) impunerea, in mod direct sau indirect, a preurilor de vanzare sau de cumprare sau a altor condiii comerciale inechitabile; b) limitarea produciei, distribuiei sau a dezvoltrii tehnologice in dezavantajul consumatorilor; c) aplicarea, in privina partenerilor comerciali, a unor condiii inegale la tranzacii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in poziia concurenial; d) condiionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de ctre parteneri, a unor clauze stipuland prestaii suplimentare care, nici prin natura lor i nici conform uzanelor comerciale, nu au legtur cu obiectul acestor contracte. Art. 82 se constituie intr-un instrument de control al exercitrii puterii de monopol pe o pia sau alta. El implic analizarea a dou elemente: __existena unui agent economic aflat in poziie dominant; __comportamentul respectivului agent economic, care are drept efect afectarea concurenei pe piaa respectiv. Subliniem faptul c Art. 82 (fost art. 86) interzice numai abuzul de poziie dominant, nu doar simpla sa existen. Acest articol se preteaz la numeroase controverse. Dac formularea inclus aici este destul de clar in ceea ce privete combaterea abuzului de poziie dominant, ea este mai puin clar in ceea ce privete puterea de care dispune Comisia in domeniul controlului concentrrilor. Cu alte cuvinte, in aplicarea Art.86 apar dou aspecte: pe de o parte, controlul comportamentului abuziv pe pia datorit restrangerii libertii de alegere a consumatorilor determinat de faptul c o firm dominant pe pia, practic elimin concurena i, pe de alt parte, modul in care CEE d Comisiei nu numai puterea de a interzice inelegerile i abuzul de poziie dominant, ci i posibilitatea de a exercita un control prealabil asupra concentrrilor economice. Poziia dominant reprezint situaia in care, puterea economic deinut de o firm, ii permite acesteia s obstrucioneze concurena de pe piaa in cauz. Cu alte cuvinte, poziia dominant pe pia permite unei firme s influeneze in mod covaritor condiiile in care se manifest concurena.

38.Reforma politicii in domeniul concurenei

Politica in domeniul concurenei, ale crei obiective i proceduri au rmas in linii mari nemodificate de la inceputul procesului de integrare, se afl acum in proces de modernizare i descentralizare. In prezent sunt in curs dou reforme: O reform in domeniul reglementrilor antitrust respectiv a regulilor privind acordurile dintre intreprinderi, care presupune modificarea radical a faimosului Regulament 17/62, privind aplicarea Articolelor 81 i 82; O reform in domeniul concentrrilor, care privete modificarea Regulamentului privind concentrrile economice. Modernizarea Reglementrii 17
31

Reglementarea 17, care are deja o vechime de 40 de ani, a suferit mai multe modificri prin adoptarea Regulamentului 1/200317, respectiv: a) pentru prima dat in istoria UE, sunt imputernicite autoritile naionale, inclusive tribunalele naionale, s aplice exceptrile conforme cu Art.81(3) impreun cu interdiciile prevzute de Art.81(1) i 82. Acordarea exceptrilor a reprezentat intotdeauna o prerogativ a Comisiei. b) Pentru prima oar, autoritile naionale au obligaia s aplice legislaia comunitar in locul celei naionale ori de cate ori comerul frontalier este afectat; c) Pentru prima dat, autoritile naionale au obligaia s consulte Comisia inainte de a lua orice decizie; d) Pentru prima dat, tribunalele naionale trebuie s inainteze Comisiei copii dup decizii; e) Comisia va avea dreptul s apar in faa tribunalelor naionale; f) Cei 40 de ani de notificri prealabile vor lua sfarit. Acest lucru va asigura: a. pe de o parte, descentralizarea sistemului, prin inlocuirea principiului autorizrii prealabile a inelegerilor, cu cel al exceptrilor legale, in cazul in care acestea sunt conforme cu reglementrile Tratatului (Art.81), ceea ce va da dreptul autoritilor din domeniul concurenei din rile membre s decid in cazul exceptrilor (Art.81/3); b. pe de alt parte, va asigura o aplicare uniform a reglementrilor comunitare, deoarece Comisia ii va conserva puteri de decizie importante, precum exceptrile pe categorii, deciziile individuale, formularea de linii directoare, vor fi intrite capacitile acesteia de inspectare i se va urmri realizarea unei cooperri sistematice dintre autoritile naionale i Comisie. Reforma Regulamentului privind concentrrile Obiectivul modificrilor propuse in legtur cu acest nou Regulament vizeaz creterea transparenei procesului de decizie. In acest scop, reforma propus in vara anului 2000 intrun raport al Consiliului i apoi, lansat oficial prin publicarea Crii Verzi, in decembrie 2001, prevede un ansamblu de msuri, printre care, se detaeaz prin importan: vor fi ameliorate criteriile de apreciere a operaiunilor de concentrare, prin ameliorarea testului dominanei. Noul test va permite mai buna analiz a efectelor concentrrilor, efecte care scpaser testului anterior. Astfel, efectele create de o concentrare vor putea fi considerate de o manier favorabil atunci cand efectele pozitive vor depi consecinele potenial negative ale operaiei. Urmare a analizelor tot mai complexe pe care le vor solicita testrile respective, Comisia va intri de o manier semnificativ expertiza economic, completand structura personalului cu un economist ef al concurenei la cel mai inalt nivel, care, susinut de o echip de economiti industriali, va intreprinde anchetele respective. Sunt propuse unele msuri pentru a oferi prilor notificante garania c argumentele i angajamentele lor, prezentate pentru a rspunde obieciilor Comisiei, vor fi luate in considerare. Astfel, in plan intern, sistemul checks and balances va fi considerabil intrit, atat datorit unei expertize economice superioare cat i datorit unui sistem de passage sur le grill pentru toate anchetele in faza a II-a. Redistribuirea competenelor intre Comisie i statele membre va trebui clarificat, astfel incat s se realizeze in cel mai precoce stadiu al operaiunii, in strans colaborare cu prile. Asigurarea unui control jurisdicional mai eficace i mai rapid, care s se sprijine pe intrirea resurselor Tribunalului de Prim Instan i Curii de Justiie. In decembrie 2002, Comisia a adoptat un pachet de reforme menite s contribuie la procesul de reform a legislaiei in domeniul concentrrilor. Reforma va aduce in prim planul ateniei analiza economic a fenomenului, va intri sistemul de verificare i control, precum i dreptul prilor implicate in concentrare de a fi ascultate pe parcursul investigaiilor18. De asemenea, reforma propune adoptarea unui nou
32

regulament, conform cruia va exista obligaia de a fi consultat atat Consiliul de Minitri cat i Parlamentul European. Consiliul va discuta noul regulament pe parcursul anului 2003, noile reglementri procedurale urmand a intra in vigoare la 1 mai 2004.

39.Principalele instrumente ale Politicii Monetare.

Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul careia se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea indeplinirii acestor obiective revine bancii centrale, care detine monopolul in formularea si transpunerea in practica a obiectivelor politicii monetare. Stabilitatea preturilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, in acelasi timp, reprezinta un obiectiv central al politicii economice, alaturi de: cresterea economica durabila, ocuparea deplina a fortei de munca, sustenabilitatea balantei de plati. Pentru atingerea acestor obiective, la nivelul fiecarei tari, sunt identificate instrumentele care sa conduca la cele mai bune rezultate, dintre care cele mai insemnate sunt: politica fiscala, politica veniturilor, politica monetara, politica valutara si politica comerciala . Politica monetara contribuie la realizarea politicii economice si prin obiectivele specifice care constau in urmatoarele: a) cresterea masei monetare pana la un nivel optim b) mentinerea ratei dobanzii la un nivel corespunzator c) practicarea unui nivel optim al ratei de schimb d) alocarea optima a resurselor financiare (fonduri pentru creditare) in cadrul economiei. Instrumentele politicii monetare Pentru indeplinirea obiectivelor de politica monetara pot fi utilizate instrumente directe si indirecte intre care este posibila stabilirea urmatoarei distinctii : instrumentele indirecte sunt utilizate de catre banca centrala in relatiile cu celelalte banci si cu agentii nefinanciari. La modul traditional, aceasta categorie de instrumente include instrumente care permit controlul asupra costului si asupra cantitatii de moneda centrala. instrumentele directe sunt reprezentate de masurile care afecteaza, in mod direct, utilizatorii si detinatorii de moneda, inclusiv institutiile financiare. Dintre acestea prezinta importanta: incadrarea creditului, fixarea administrativa a unor rate ale dobanzii si controlul asupra ratei de schimb . Din distinctia prezentata, rezulta ca instrumentele indirecte corespund actiunilor asupra pietei, iar cele directe constituie masuri ale autoritatilor monetare. Prin fiecare tip de instrument pot fi urmarite anumite obiective, astfel incat exista posibilitatea clasificarii instrumentelor dupa urmatoarea structura: a) instrumente prin care banca centrala furnizeaza si retrage moneda centrala; b) instrumente care afecteaza direct activele sau pasivele bancilor; c) instrumente care permit controlul operatiunilor cu strainatatea.

40. Concepte ale crerii Uniunii Economice i Monetare (UEM).

(UEM) Uniunea Economic i Monetar - (EMU) Economic and Monetary Union Uniunea Economic i Monetar (UEM) este zona utiliznd o singur moned din cadrul pieei unice a Uniunii Europene, piaa caracterizat prin circulaia fr restricii a persoanelor, bunurilor, serviciilor i capitalului. Aceast zon asigur cadrul pentru stabilitatea i creterea economic i se caracterizeaz prin existena unei bnci centrale independente, precum i a obligaiilor legale asumate de statele participante de a avea politici economice naionale riguroase i de a-i coordona strns aceste politici.
33

Date generale Avnd n vedere faptul c tranzaciile comerciale intracomunitare reprezint 60% din totalul tranzaciilor comerciale desfurate de UE, Uniunea Economic i Monetar este o necesitate economic i reprezint complementul firesc al pieei unice. Aceasta din urm poate funciona mai eficient i cu beneficii mai mari n condiiile eliminrii costurilor nalte ale tranzaciilor legate de conversiile valutare, precum i al incertitudinilor legate de instabilitatea ratei de schimb, lucru realizat prin intermediul introducerii monedei unice. O pia unic mai eficient permite impulsionarea creterii economice i a ocuprii forei de munc, n timp ce moneda unic ntarete stabilitatea monetar internaional. Comparabilitatea preurilor n Euro face companiile mai competitive, ele trebuind s ofere produse i servicii la preuri stabile i uneori chiar mai sczute dect nainte de introducerea Euro. La modul general, moneda unic ntrete unitatea europeana i constituie un factor de stabilitate, pace i prosperitate. Regulile de funcionare, instituiile adecvate i obiectivele UEM sunt stabilite prin Tratatul de la Maastricht. Uniunea Economic i Monetar se bazeaz pe dou concepte: -coordonarea politicilor economice naionale i -existena unei instituii monetare independente, i anume Sistemul European al Bncilor Centrale (SEBC). Uniunea politic nu este o condiie neaprat necesar a realizrii Uniunii Economice i Monetare. Dei muli susin faptul c prin crearea unei uniuni monetare se va mri integrarea politic, este clar faptul c UEM poate funciona efectiv fr o uniune politic. n acelai timp, o politic monetar comun prin intermediul Bncii Centrale Europene va necesita o mai mare coordonare din partea statelor membre a politicilor i din alte sectoare OBIECTIVE: 1. Obiectivele majore ale uniunii monetare sunt: - finalizarea constructiei pietei unice prin eliminarea sentimentului de nesiguranta si a costurilor inerente operatiunilor de schimb valutar, dar si a costurilor protectiei impotriva riscurilor fluctuatiilor valutare, precum si prin asigurarea comparabilitatii totale a costurilor si a preturilor in cadrul Uniunii. Prin facilitarea derularii afacerilor si venind in sprijnul cetatenilor, aceasta trebuia sa stimuleze comertul intra-comunitar; - cresterea activitatii economice, din aceleasi motive; - consolidarea stabilitatii monetare a Europei si sporirea puterii sale financiare prin: a) eliminarea, prin definitie, a oricarei posibilitati de speculatie implicind monedele comunitare, b) asigurarea, prin dimensiunea economica si financiara a uniunii monetare astfel formate, a unei anumite invulnerabilitati a noii monede la speculatiile de pe plan international, c) crearea posibilitatii pentru moneda euro de a deveni o moneda principala de rezerva si o moneda de plata. 2. Stadiile crearii UEM au fost menite sa asigure tranzitia la moneda unica, astfel incat aceasta sa aiba o baza solida, datorita in special realizarii in prealabil a unei convergente complete a politicilor economice si monetare. Evoluie Crearea Uniunii Economice i Monetare (UEM) i introducerea monedei unice pn la data de 1.01.1999 sunt stipulate n Tratatul de la Maastricht, semnat n februarie 1992 i ratificat ulterior de toate statele membre, tratat ce a intrat n vigoare n noiembrie 1993. Dup acest moment, alte date importante au fost: decembrie 1995: Consiliul European (reuniunea efilor de state i guverne din Uniunea Europeana) de la Madrid hotarate moneda unic se va numi Euro i fixeaz datele de 1.01.1999
34

pentru introducerea lui n tranzaciile valutare i 1.01.2002 cel trziu pentru introducerea monezilor si bancnotelor; iunie 1997: Consiliul European de la Amsterdam aprob termenii Pactului de Stabilitate i Cretere, crearea unui nou mecanism al ratei de schimb pentru monedele neparticipante la zona Euro i reglementrile stabilind cadrul legal al Euro; decembrie 1997: Consiliul European de la Luxemburg aprob procedurile de ntrire a coordonrii politicilor economice naionale, precum i cele privitoare la orientarea politicii ratei de schimb pentru Euro; 25.03.1998: Comisia European i Institutul Monetar European raporteaz n ceea ce privete atingerea convergenei economice de ctre statele membre UE, potrivit criteriilor stabilite n Tratat. Comisia recomand 11 ri care s participe la zona Euro; 2.05.1998: Consiliul European de la Bruxelles hotrte ca zona Euro s fie format din cele 11 state propuse de Comisie, i anume: Belgia, Germania, Spania, Frana, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia si Finlanda; 1.01.1999: Consiliul Uniunii Europene stabilete n mod irevocabil ratele fixe de conversie n Euro ale monedelor naionale din statele participante la zona Euro. Istoric Crearea Uniunii Economice i Monetare a fost un proiect al Uniunii Europene nc de la sfritul anilor 60. n 1969, Summitul European de la Haga transform UEM ntr-un obiectiv oficial. Raportul Werner, din 1970, prezenta un plan pentru atingerea obiectivului Uniunii Economice si Monetare, plan ce urma s se desfoare ntr-un interval de 10 ani. ns, datorita crizelor petroliere, divergenelor de politica economic i slabiciunii dolarului, aciunile de articulare a monedelor naionale ntr-un soi de sarpe monetar au fost limitate la un aranjament n acest sens ntre Germania, Danemarca i rile Benelux. n 1979, procesul a fost relansat prin crearea Sistemului Monetar European (SME), ce reprezenta un exemplu nemaintlnit de cooperare n domeniul monetar. Sistemul era construit pe principiul unor rate de schimb stabile dar ajustabile, bazate pe existena unei serii de rate centrale determinate prin comparaie cu ECU, acesta din urma reprezentnd o nou valoare calculat ca medie a monedelor participante. Pn n momentul negocierii Tratatului de la Maastricht (1990 1991), SME era privit ca un succes att de ctre economiti, ct i de ctre politicieni. Volatilitatea ratelor de schimb ntre monedele europene fusese redus substanial: ntre 1979 si 1985 ea ajunsese la jumtatea valorii din perioada 1975 1979, i a continuat s se njumteasca n perioada 1986 1989. Scderea i, n acelai timp, convergena dintre rata inflaiei i rata dobnzii pe termen lung au contribuit i ele la succesul SME. Succesul SME a reprezentat un cadru deosebit de favorabil pentru discuiile privitoare la Uniunea Economic i Monetar, ce au fost reluate dupa 1985, cu UEM aprnd din ce n ce mai mult n ipostaza unei etape necesare pentru finalizarea pieei unice. n 1988, Consiliul European de la Hanovra a nfiinat un comitet condus de Jacques Delors, preedintele de atunci al Comisiei Europene, care s propuna etape concrete ce vor jalona drumul ctre Uniunea Economic i Monetar 41. Trecerea de la Sistemul Monetar European la Uniunea Economic monetar Trecerea de la uniunea economic la uniunea economic i monetar prin crearea unei monede europene unice (euro), crearea unei noi instituii financiare (Banca Central European), responsabil cu politica monetar comun i, in special, cu controlul stabilitii preurilor, domeniu in care are autoritate deplin
35

Planul Dellors si Tratatul de la Maastricht au formulat continutul procesului de evolutie graduala spre o uniune monetara europeana si conditiile pe care trebuie sa le ndeplineasca participantii la uniunea monetara. Planul Dellors a stabilit parcurgerea a trei stadii pentru realizarea trecerii la uniunea monetara: Stadiul I : 1 iulie 1990 - 1 ianuarie 1994: ale carei elemente centrale au fost stabilite inainte de Maastricht a reprezentat etapa consolidarii pietei si a marcat inceputul perioadei de creare a structurilor economico-institutionale proprii uniunii economice si monetare. -Liberalizarea deplina a circulatiei capitalului: s-a realizat ncepnd cu 1 iulie 1990. -Realinierile de paritati sa fie putin frecvente si sa aiba loc o mai strnsa coordonare a politicilor monetare. -Ce anume s-a ntmplat n respectiva perioada? (vezi mai sus bibliografia). Stadiul II : 1 ianuarie 1994 - 1 ianuarie 1999: Este un stadiu de tranzitie de la Sistemul Monetar European la Uniunea Monetara n care s-a prevazut urmatoarele: -Politicile monetare, desi continuau sa fie nationale, urmau a fi strns coordonate. -Renuntarea la realinierea paritatilor. Deoarece n urma crizei din 1992- 93 s-a trecut la un sistem de cvasiflotare, realinierea paritatilor nu mai era necesara. n realitate, marjele de fluctuare s-au mentinut foarte aproape de vechile marje admise, care se ncadrau n +/- 2,25%. -Crearea unei institutii monetare centrale care sa devina, ulterior, banca centrala europeana. Aceasta institutie s-a creat sub forma Institutului Monetar European, cu sediul la Frankfurt. Bancile centrale continuau sa functioneze n regim de banci nationale. Stadiul III : 1 ianuarie 1999 (cel mai trziu): Raportul Delors prevede orientarea spre cursuri valutare fixate irevocabil si nlocuirea n final cu o singura moneda. Consiliul European de la Madrid din decembrie 1995 a hotart ca: -viitoarea moneda unica sa se numeasca EURO; -nominalizarea primelor state care urmau a participa la viitoarea uniune monetara sa se faca n prima parte a anului 1998; totodata, Banca Centrala Europeana se pune n functiune; -administratia tarilor participante, bancile, institutiile financiare se pregatesc pentru trecerea la stadiul III; la 1 ianuarie 1999 sa nceapa efectiv uniunea monetara prin fixarea irevocabila a paritatilor, cu functionarea Bancii Centrale Europene care va emite EURO. Principiile pe care se bazeaza realizarea Uniunii Economice si Monetare Principiile care stau la baza realizarii Uniunii Economice si Monetare si care constituie o componenta principala a obiectivelor Uniunii sunt: Sistemul economiei de piata sau al concurentei este liber acolo unde pietele sunt deschise; Stabilitatea monetara este garantata de o dezvoltare ritmica a economiei; Existenta unui nivel inalt de ocupare a fortei de munca si a stabilitatii sociale; Finante publice puternice si sanatoase in toate statele membre; Libertatea deplina a miscarii capitalurilor si o perfecta integrare a pietei financiare; Stabilitate irevocabila in ceea ce priveste cursul de schimb, si in final, o moneda unica. Trecerea la utilizarea unei singure monede aduce n primul rnd avantajul evitarii riscului valutar - al deprecierii monedei de ncasat pentru exportatori sau al scumpirii monedei de plata pentru importatori - existent ori de cte ori se pune problema convertirii monedelor ale caror cursuri se pot modifica n timp ntr-un sens sau altul. Acoperirea riscului valutar, mai ales n cazul unei mari instabilitati a cursurilor, presupune operatiuni speciale de acoperire (hedging, gestionarea structurii detinerilor n devize prin operatiuni de swap etc.) ale caror costuri sunt ridicate. Costurile
36

tranzactiilor sunt mai ridicate n cazul statelor mici, deschise, ale caror monede sunt putin sau deloc utilizate. Asemenea monede nregistreaza si diferente mari (spread) ntre cursul de vnzare si cel de cumparare, tocmai datorita folosirii lor putin frecvente. Eliminarea riscului valutar poate stimula activitatea economica, inclusiv investitiile, favoriznd astfel procesul de alocare a resurselor, de creare de locuri de munca si de crestere economica. n aceeasi directie actioneaza si avantajul exprimarii preturilor n aceeasi moneda ceea ce le face usor comparabile preturilor pentru aceleasi bunuri pe diverse piete. Toate aceste avantaje arata ca un curs stabil este superior unuia flotant, fluctuant, pentru ca decurge din conditii economice care genereaza stabilitate. Importante beneficii ale uniunii monetare pot sa existe la nivel macroeconomic:(mai mare stabilitate a preturilor si o sporire a credibilitatii autoritatilor monetare - conditie esentiala a bunei functionari a politicii monetare). Faptul ca Banca Centrala a Uniunii Monetare este independenta, este de natura a mari aceasta credibilitate. De asemenea, piata financiara liberalizata, asa cum aceasta exista n cadrul unei uniuni monetare, va contribui la o mai buna alocare a resurselor.

42. Bugetul UE. Structura bugetului comunitar

Bugetul Uniunii Europene Bugetul UE reprezinta ansamblul resurselor financiare de care aceasta dispune anual pentru indeplinirea de catre institutiile comunitare a obiectivelor stabilite in prezent prin Tratatul de la Amsterdam (TUE + TCE). Bugetul comunitar este limitat in valoare absoluta, el reprezentand astazi un procent de 1,27% din produsul national brut (PNB) total al celor 15 tari membre. La nivelul anului 1999, bugetul UE se ridica la aproape 90 miliarde Euro. Sistemul de finantare a bugetului. Comunitatilor Europene, bazat initial pe contributii nationale, a fost inlocuit progresiv printrun sistem de resurse proprii format din : - prelevari agricole (sume obtinute din schimburile agricole cu terte tari ); - taxe vamale prelevate in cadrul schimburilor cu state din exteriorul CE, pe baza tarifului vamal comun ; - retete provenind din taxa pe valoarea adaugata (TVA) perceputa in statele membre (fiecare stat membru contribuie cu 1,4% din TVA ). - o contributie din PNB al fiecarui stat membru. Bugetul s-a dovedit a fi un instrument esenial n realizarea obiectivelor politice ale UE. Acesta reprezint o investiie pentru obiectivele viitoare ale Europei, iar cetenii ateapt i merit cel mai bun randament posibil al acestei investiii. Acest lucru implic asigurarea faptului c bugetul este orientat pentru a realiza efectul optim, gestionat la cele mai nalte standarde i c reuete s aduc mbuntiri concrete vieii de zi cu zi a cetenilor. Aceasta nseamn un buget care poate fi schimbat pentru a reflecta schimbarea prioritilor i pentru a nsoi procesul de integrare european n evoluia acestuia. Structura bugetului, precum i dimensiunea acestuia, au cunoscut o evoluie continu: La nceputul procesului de integrare, fiecare dintre cele trei Comuniti Europene dispunea de un buget specific. Primul buget al Comunitii Economice Europene (CEE) a fost foarte redus, acoperind exclusiv cheltuielile administrative. Bugetul general din 2007 este n special un buget de funcionare, autoriznd credite de plat n valoare de 115,5 miliarde euro destinate creterii durabile, conservrii resurselor naturale, ceteniei, libertii, securitii i justiiei, precum i aciunii externe a Uniunii. n 1965, plile pentru politica agricol comun (PAC) absorbeau 35,7% din buget i au crescut pn la 70,8% n 1985. n primul an din cadrul financiar 1988-1992, cheltuielile pentru
37

PAC reprezentau n continuare 60,7% din buget. Pn n 2013, proporia cheltuielilor tradiionale pentru PAC (cu excepia dezvoltrii rurale) va fi sczut la jumtate (32%), n urma unei reduceri n termeni reali survenit n cursul perioadei actuale de finanare. Numai 6% din bugetul comunitar era cheltuit pentru politica de coeziune n 1965, o cot-parte care nu a cunoscut dect o cretere uoar pn n anii 1980 (10,8% n 1985). Actul Unic European a pus un accent deosebit pe coeziunea economic i social i a fost urmat de o majorare semnificativ a cheltuielilor pentru coeziune. Suma consacrat aciunilor structurale crescuse deja pn la 17,2% n 1988 i va reprezenta 35,7% din bugetul UE n 2013, cu cel puin dou treimi destinate competitivitii, creterii i locurilor de munc. Finanarea pentru alte politici (n special, competitivitate, aciuni externe i dezvoltare rural) a fost iniial deosebit de limitat. n primul cadru financiar, numai 7,3% din buget a fost rezervat acestor domenii. Cu toate acestea, noua importan acordat dezvoltrii i competitivitii va conduce la majorarea cotei-parte a acestor politici pn la 26% n 2013, dintre care 10,2% pentru competitivitate, 6,3% pentru aciuni externe i 7,3% pentru dezvoltare rural. Politicile de cheltuieli pentru perioada 2007-2013 au acordat o nou prioritate obiectivelor de cretere i ocupare a forei de munc, precum i noilor orientri politice precum libertatea, securitatea i justiia. n acelai timp, decizia de a efectua o revizuire a confirmat necesitatea unei evaluri mai fundamentale, care s ofere un context pe termen lung n vederea definirii de propuneri pentru urmtorul cadru financiar i n viitorul mai ndeprtat. Provocarea const n elaborarea unui buget pentru viitor, care s anticipeze problemele viitoare ntr-o lume care se confrunt cu schimbri rapide. Dup cum bugetul evolueaz de la un cadru financiar la altul, fiecare dintre aceste cadre este caracterizat, de asemenea, de a o anumit flexibilitate. n timp ce unele programe de cheltuieli beneficiaz de continuitate, schimbrile survenite n situaia politic pot testa, de asemenea, capacitatea bugetului UE de a se adapta pentru a produce rezultate optime i pentru a spori capacitatea de reacie politic.

43.Principiile i particularitile bugetare

Principiile bugetului Bugetul comunitii europene respect regulile generale care se aplic i n statele membre, avnd ca scop asigurarea transparenei veniturilor i cheltuielilor n procesul lurii deciziilor i a claritii n monitorizarea i controlul execuiei bugetului pentru protejarea intereselor financiare ale UE. Aplicarea dreptului bugetar i procedura elaborrii, aprobrii, executrii i ncheierii bugetului comunitar sunt generate de anumite principii, n doctrina modern a finanelor publice, sunt unanim admise urmtoarele: Anualitatea bugetului; unitatea bugetului; universalitatea bugetar; echilibrul bugetului i speciliazarea bugetar. a) Principiul anualitatea bugetului. Presupune operaiunile bugetare care se vor derula, n timpul exerciiului bugetar, n comunitatea europen acesta se ntinde n intervalul 1 ianuarie- 31 decembrie. Veniturile care trebuiesc ncasate n anul financiar curent i nu s-au ncasat n acel an se face venit la bugetul anului urmtor. Orice impozit i tax prevzut a se plti n anul financiar curent i neonorat se anuleaz la finele anului respectiv. Excepii pot exista. b) Principiul universalitatea bugetului n practica UE sunt respectate dou reguli bugetare: (1) neafectarea veniturilor bugetare, adic o dat vrsate la bugetul UE, aceste venituri se depersonalizeaz, fiind folosite n totalitatea lor la finanarea tuturor cheltuielilor; (2) prezentarea bugetului n form brut, respectiv nscrierea veniturilor i cheltuielilor n sume
38

toate, fr compensri i omisiuni. Excepii pot exista c) Principiul echilibrului bugetar. n cazul UE este strict respectat, n sensul c veniturile sunt egale cu cheltuielile sau mai mari. UE nu este autorizat s se mprumute pentru finanarea cheltuielilor prevzute n bugetul UE. n consecin situaia normal pentru execuia bugetului este surplusul de venituri asupra cheltuielilor, care este preluat obligatoriu n bugetul pe anul urmtor. Ca atare, n bugetul UE nu se refelect operaiunile de mprumut pe care comunitatea european sau instiuii ale UE sunt autorizate prin tratat s le fac (de exemplu, mprumuturi acordate unor state membre i ri candidate pentru susinerea balanei de pli). Aceast particularitate n aplicarea principiului echilibrului bugetar n cazul UE reprezint cea mai important deosebire fa de bugetele din statele membre, unde existena deficitelor este uzual. Cel mai reuit buget este cel care se apropie de deficit, degajnd ns un execedent simbolic . d) Principiul specializrii bugetare impune nscrierea n bugetul UE a veniturilor bugetare pe categorii stabilite dup provenien, n raport cu specificul surselor i a cheltuielilor dup destinaie, potrivit clasificaiei bugetare. n acest sens sunt eliminate confuziile n procesul deciziei bugetare i a executrii acesteia. Clasificaia bugetar folosit de ctre UE cuprinde seciuni, tiluri, capitole i alienate. Particularitatile si evolutia bugetului comunitar Instituit prin Tratatul de la Roma (Tratatul ComunitItii Economice Europene CEE, 1957), care afirma cu claritate principiul solidaritItii financiare, bugetul comunitar avea la origine o dimensiune redusI, principalele sale cheltuieli fiind destinate politicii agricole comune (PAC). Finantarea acestui buget se fIcea, la inceputurile constructiei europene, din douI resurse proprii : prelevIrile (taxele) la importurilor de produse agricole din spatiul extra-comunitar si drepturile vamale (taxe) la importurile de produse manufacturate din afara ComunitItii Europene, iar sumele obtinute erau suficiente pentru acoperirea necesitItilor de finantare comuna. Pentru a suplini insuficienta resurselor proprii traditionale (taxele vamale si prelevIrile la importurile agricole), la sfarsitul anilor 70 au fost create alte douI surse de finantare europeanI : prelevIri din TVA si contributii din PIB-ul national al fiecIrui stat membru (produsul intern brut). Contributia din PIB a crescut sensibil incepand cu sfarsitul anilor 80 si reprezintI astIzi aproape trei sferturi din reteta bugetului european. Bugetul Uniunii Europene se deosebeste fundamental de bugetele nationale ale statelor comunitare deoarece, pe de o parte, institutiile publice (armata, politia, justitia, sanatatea si educatia) se afla in responsabilitatea statelor membre si sunt finantate din bugetele nationale, iar pe de alta parte, cheltuielile cu institutiile administratiei europene (Comisia, Parlamentul, Consiliul, Curtea de Justitie) sunt reduse. In primii ani de functionare a comunitatilor europene s-a urmarit consolidarea sistemului financiar european actionandu-se in trei directii principale: a. Unificarea instrumentelor bugetare. Cele trei comunitati europene: CECO - 1951 si EURATOM-1957, dispuneau de bugete, proprii, iar dupa fuziunea lor in anul 1965 au mai ramas doar doua instrumente bugetare: bugetul general si bugetul operational CECO pana in anul 2002, cand Tratatul CECO a devenit neoperational, Comisia asigurand conditiile ca aceste fonduri sa aiba o existenta distincta. Aceasta inseamna ca incasarile ce provin din gestiunea patrimoniului CECO vor reprezenta incasari la bugetul general si vor fi utilizate pentru finantarea cercetarilor in domeniile carbunelui si otelului; b. Cresterea autonomiei financiare. Pana in anul 1970 bugetul comunitar a avut doua surse de venituri: prelevarile CECO si contributiile statelor membre. Din anul respectiv a fost instaurat regimul resurselor proprii, iar finantarea a avut in vedere, in principal, politicile comune precum FEOGA si FEDR;
39

c. Realizarea echilibrului institutional in exercitarea putem bugetare prin armonizarea atributiilor institutiilor comunitare. in prezent, puterea bugetara este impartita intre Parlament si Consiliu. Parlamentul are putere de decizie in ceea ce priveste cheltuielile bugetare ne obligatorii, poate respinge bugetul si accepta modul de executie al acestuia.

44. Costurile i riscurile Uniunii Economice Monetare

Uniunea economic i monetar considerat a fi , dintr-un anumit punct de vedere, cel mai ambiios dar i cel mai riscant proiect al construciei europene este rezultatul unei decizii politice fundamentat pe o puternic component economic. Lipsa fluctuaiilor valutare Odat cu introducerea monedei euro, au disprut de asemenea fluctuaiile valutare i implicit riscurile valutare din zona euro. n trecut, riscurile i costurile valutare au afectat competiia i activitile comerciale transfrontaliere. Costurile reduse ale tranzaciilor i riscul mai mic legat de cursul de schimb, mpreun cu transparena preurilor i cu o modalitate unic de plat, au sporit mrimea efectiv a pieelor de produse din zona EURO. Ca rezultat, unii afirm c acum companiile multinaionale realizeaz economii de scar care nu au mai fost niciodat ntlnite n mediile de afaceri europene. Istoricii economiei tiu c economiile la scar au constituit un factor cheie care a determinat succesul industrial al Statelor Unite de-a lungul secolelor. Acum, zona EURO sper s profite de pe urma costurilor medii mai mici, de pe urma productivitii mai ridicate i a competitivitii mbuntite, factori care sunt promii de piaa intern mare. Acest lucru este cu att mai sigur, afirm ei, cu ct Banca Central European aduce preuri stabile i rate mai mici ale dobnzilor. Stadiul de Uniune economic i monetar, care presupune, aa cum am artat anterior, eliminarea cursului de schimb i aplicarea unei politici monetare comune conduce la diminuarea unor costuri i riscuri care, anterior, au putut s accentueze sau, dup caz, s impiedice interpenetrarea pieelor de capital, s genereze distorsiuni in funcionarea pieei agricole comune sau s nu permit politicii industriale o dezvoltare unitar care s conduc spre o pia comun in domeniu Din punct de vedere politic, formarea Uniunii economice i monetare reprezint cedarea de suveranitate i de control asupra deciziilor privind politica economic a statelor membre. Mai mult, introducerea i utilizarea monedei unice ar presupune o singur conducere economic care ar necesita transferul de responsabiliti i chiar funcionarea unei conduceri politice unice. Nici strict din punct de vedere economic, Uniunea economic i monetar nu prezint argumente sufi ciente pentru crearea ei, in primul rand deoarece spaiul comunitar nu reprezint o zon monetar optim. Statutul de zon monetar optim presupune: - un grad ridicat de deschidere a economiilor pentru comerul intracomunitar - un grad ridicat de mobilitate transfrontalier a capitalului i forei de munc, - fl exibilitate inalt a preurilor i salariilor, - transferuri fi scale in condiiile in care veniturile din impozite sunt redistribuite spre zone afl ate in recesiune. In esen, statele dintr-un grup sau care ader la un grup pot catiga reciproc din deinerea unei monede comune doar atunci cand fac parte dintr-o zon monetar optim, adic atunci cand structurile lor economice sunt similare i cand nu exist riscul ca ocurile asimetrice s afecteze doar unele din aceste ri. Cum ins intre economiile statelor membre exist diferene notabile intre nivelurile de dezvoltare, acestea vor reaciona in mod diferit la ocurile venite din exterior.
40

Astfel, pentru acele state membre care sunt exportator net modifi carea preului mondial al unui produs va avea efecte opuse celor inregistrate de statele care se situeaz pe poziia de importator net. In mod similar, consumatorii din unele state member se imprumut mai mult, alii mai puin i ca atare vor percepe in mod diferit fl uctuaiile ratelor dobanzilor de pe piaa internaional. ocurile asimetrice pot genera disfuncionaliti i din perspectiva incompatibilitii ciclurilor de afaceri, in sensul c unele state membre se pot afl a in faza de cretere, altele in cea de declin sau stagnare, astfel incat o politic monetar unic, proprie zonelor monetare optime, nu ar putea rezolva problemele tuturor statelor implicate. Particularizand pentru zona Euro, care nu reprezint nici in acest moment o zon monetar optim, statele membre ale acesteia nu mai au posibilitatea de a-i stabili propria rat a dobanzii sau de a utiliza cursul de schimb ca instrument al politicii economice. Mai mult, nici unul din mecanismele alternative de ajustare, cum ar fi migraia, nivelul salariilor, micrile de capital, politica fi scal, transferurile fi scale sau ajutoarele directe nu funcioneaz la parametri optimi in spaiul Euro. In acelai timp, exist bariere culturale i lingvistice legate de mobilitatea forei de munc, ceea ce determin variaii legate de nivelul salariilor i de rata omajului. Din aceste considerente, Uniunea European reprezint i in prezent o zon monetar suboptim, fapt ce constituie un impediment in aceast etap a integrrii. Argumentele impotriva formarii unei uniuni monetare in spa.iul Uniunii Europene : - pierderea controlului i a puterii de decizie cu privire la problemele monetare; - pierderea de fl exibilitate, in sensul c guvernele naionale nu vor putea s ia decizii de politic monetar care s permit protejarea economiilor lor de ocurile externe, in detrimentul altor ri; - diferene relativ mari in ciclurile de afaceri i standarde de via intre statele membre; - pericolul de a diviza Uniunea European in state din interiorul i din afara Uniunii economice i monetare; - costurile materiale pe care le incumb inlocuirea monedelor naionale cu moneda unic, crearea instituional i modifi crile de natur legislativ cerute de acest demers.

45. Beneficiile Uniunii Economice Monetare

Beneficiile esentiale care se obtin de pe urma participarii la uniunea monetara sunt: 1. Eliminarea costurilor de tranzactie drept consecinta a substituirii diferitelor monezi nationale pentru o moneda unica. Chiar daca este dificila calcularea acestei reduceri de costuri, unii autori au estimat castigurile derivate din eliminarea acestor costuri de tranzactie pentru Uniunea Europeana la aproximativ 0,5% din PIB. 2. Eliminarea nesigurantei asociate variatiei tipurilor de schimb ale monezilor tarilor ce se integreaza in moneda unica. Acest avantaj este clar daca se considera efectele daunatoare pe care diversitatea excesiva a tipurilor de schimb si incertitudinea le genereaza in schimburile comerciale si in investitiile internationale In plus fata de efectele pozitive asupra acestor doua variabile se pot semnala si efecte de mai mica incertitudine asupra cresterii economice: reducerea variabilitatii tipurilor de schimb ar duce la scaderea primei de risc ce incorporeaza tipurile de dobanzi reale. Aceasta la momentul sau va creste investitiile productive pentru a face atractive acele proiecte care momentan nu pot fi din cauza ridicatului cost al capitalului. In forma ca cea mai mare eficienta in utilizarea resurselor ar duce la o mai mare productivitate si, in consecinta, la o mai mare crestere pe termen mediu. Importante beneficii ale uniunii monetare pot sa existe la nivel macroeconomic:(mai mare stabilitate a preturilor si o sporire a credibilitatii autoritatilor monetare - conditie esentiala a bunei
41

functionari a politicii monetare). Faptul ca Banca Centrala a Uniunii Monetare este independenta, este de natura a mari aceasta credibilitate. De asemenea, piata financiara liberalizata, asa cum aceasta exista n cadrul unei uniuni monetare, va contribui la o mai buna alocare a resurselor. Uniunea Economic i Monetar (UEM) aduce stabilitate, protejeaz valoarea veniturilor populaiei i incurajeaz crearea de noi locuri de munc. Socialitii Europeni militeaz pentru ca Uniunea European s se concentreze mai mult pe promovarea creterii economice i pe lupta impotriva omajului. Beneficiile monedei euro sunt diverse i sunt resimite la niveluri diferite, ncepnd cu persoane fizice i ntreprinderi i ajungnd pn la economii ntregi. Printre acestea se numr: -Ofert mai variat i preuri stabile pentru consumatori i ceteni -Securitate mai mare i mai multe oportuniti pentru ntreprinderi i piee -Stabilitate i cretere economic -Piee financiare mai integrate -O prezen mai puternic a UE n economia global -Prezena unui semn tangibil al identitii europene Moneda unic aduce o nou for i ofer noi oportuniti care deriv din integrarea i dimensiunile economiei zonei euro, piaa unic devenind, astfel, mai eficient. naintea monedei euro, nevoia de a realiza operaiuni de schimbvalutar atrgea costuri suplimentare, implica riscuri, iar tranzaciile transfrontaliere erau lipsite de transparen. Odat cu introducerea monedei unice, afacerile au devenit mai rentabile i mai puin riscante n zona euro. n acelai timp, posibilitatea de a compara uor preurile ncurajeaz comerul transfrontalier i investiiile de orice tip, de la consumatorii individuali aflai n cutarea celui mai ieftin produs, pn la ntreprinderile care achiziioneaz servicii de cea mai bun calitate i la marii investitori instituionali care pot investi mai eficient n zona euro, unde nu exist o fluctuaie a ratelor de schimb. n cadrul zonei euro, exist n prezent o singur mare pia integrat care utilizeaz aceeai moned. Beneficiile la nivel mondial Moneda unic i zona euro nseamn i noi oportuniti n cadrul economiei mondiale. Moneda unic transform zona euro ntr-o zon de afaceri atractiv pentru rile tere, promovnd, astfel, comerul i investiiile. Prudena n gestionarea sa economic, face din euro o moned de rezerv atractiv pentru rile tere i asigur zonei euro o poziie mai puternic n cadrul economiei mondiale. De asemenea, dimensiunea i gestionarea prudent confer stabilitate economic zonei euro, care rezist, astfel, mai bine la aa-zisele ocuri economice externe, adic la schimbrile economice brute care pot aprea n afara zonei euro i afecta economiile naionale, precum creterea preului petrolului sau apariia unor turbulene pe pieele valutare internaionale. Datorit dimensiunii i forei sale, zona euro poate absorbi mai bine asemenea ocuri externe fr pierderea de locuri de munc i fr diminuarea creterii economice. Realizarea beneficiilor Moneda euro nu poate garanta, singur, stabilitatea i creterea economic . Acestea se realizeaz, n primul rnd, prin buna gestionare a economiei zonei euro conform prevederilor tratatului i ale Pactului de stabilitate i cretere (PSC), un element vital pentru Uniunea economic i monetar (UEM). n al doilea rnd, ca instrument fundamental pentru potenarea beneficiilor
42

pieei unice, ale politicii comerciale i ale cooperrii politice, moneda euro face parte integrant din structurile economice, sociale i politice ale Uniunii Europene de astzi.

46. Concepte ale Politicii Comerciale Comune

Politica comerciala comuna: cea mai importanta diferenta intre conceptul de piata comuna si zona de comert liber Conceptele care stau la baza politicii comerciale a Uniunii Europene Politica comercial este unul din pilonii principali ai relaiilor Uniunii Europene cu rile tere, practic cu restul lumii. Implementarea unei politici comerciale comune a fcut parte din planul iniial de integrare economic interstatal care a condus la crearea Uniunii Europene. Politica comercial a Uniunii Europene are in vedere s contribuie la dezvoltarea durabil prin integrarea unui numr cat mai mare de ri in ansamblul comerului mondial. Pentru aceasta se are in vedere: - Promovarea intereselor europene i aprarea valorilor europene privind democraia, domnia legii, mediul, drepturile sociale, serviciile publice, diversitatea cultural, securitatea alimentar; - Deschiderea pieelor mondiale prin eliminarea progresiv a obstacolelor din calea comerului internaional i prin diminuarea barierelor tarifare; - Valorifi carea potenialului globalizrii prin adoptarea consensual a unui set de norme de reglementare a pieelor i prin asigurarea compatibilitii liberalizrii comerului cu alte valori sociale. Cele 3 dimensiuni ale politicii comerciale a Uniunii Europene a) Dimensiunea multilateral este realizat in cea mai mare parte in cadrul Organizaiei Mondiale a Comerului i are drept scop promovarea regulilor privind accesul la piee in contextul asigurrii unei guvernane globale efective. b) Dimensiunea bilateral/regional. In afara negocierilor multilaterale din cadrul Organizaiei Mondiale a Comerului, Uniunea European incheie i acorduri bilaterale i adopt msuri specifi ce cu ri tere sau cu asociaii regionale. Motivaia utilizrii acordurilor bilaterale in cadrul politicii comerciale a Uniunii Europene este dat de: - dezvoltarea comerului la scar global i nevoia tot mai acut de reguli ale jocului acceptate de participani impreun dar i dincolo de Organizaia Mondial a Comerului ; - necesitatea de a stimula dezvoltarea in general i de a promova dezvoltarea regional ; - sprijinirea unor concepte noi ale Uniunii Europene precum Politica de vecintate sau Europa extins care au dat deja rezultate in relaiile cu rile mediteraneene. - Acordurile de Parteneriat Economic negociate cu rile ACP (Africa, Caraibe, Pacifi c) Acordul Cotonou. - Acordurile de comer liber cu Asociaia European a Liberului Schimb, Euromed, Mercosur (in negociere), Mexic, Africa de Sud ; - Uniunile vamale cu Turcia, Andorra i San Marino ;
43

- Acordurile de Parteneriat i Cooperare cu Rusia i Ucraina. c) Dimensiunea unilateral. Pe lang abordrile enunate mai sus Uniunea European adopt i implementeaz i msuri unilaterale drept instrumente suplimentare de politic comercial in scopul asigurrii dezvoltrii i/sau stabilitii politice corespunztor prioritilor politice ale Uniunii. Aceste msuri au cel mai adesea forma concesiilor comerciale care sunt acordate de Uniunea European rilor tere pe baza unui interes economic pentru accelerarea comerului cu o anumit regiune i creterea avantajelor economice pentru ambele pri. In plus creterea fl uxurilor comerciale poate contribui la dezvoltarea i stabilizarea rilor tere i facilitarea integrrii lor in economia mondial.

47. Principalele instrumente ale Politicii Comerciale Comune

Instrumente de politic comercial utilizate de Uniunea European A) Instrumentele defensive: sunt acele instrumente care asigur comerul echitabil i apr interesele companiilor europene. Aceste instrumente au fost concepute in conformitate cu prevederile Organizaiei Mondiale a Comerului care recunosc dreptul membrilor organizaiei de a se apra fa de practice comerciale neloiale. Principalele instrumente defensive sunt: Msurile anti-dumping sunt concepute pentru a contracara practicile de dumping, cele mai des intalnite forme de practici de distorsionare a comerului. Dumpingul se produce atunci cand productori din ri care nu sunt membre ale Uniunii Europene vand mrfuri in Uniunea European sub preul de vanzare de pe pieele din rile de origine sau chiar sub costul de producie. Msurile anti-subvenie i compensatorii sunt concepute pentru a combate subveniile ce sunt puse la dispoziia productorilor de ctre autoritile publice i care distorsioneaz comerul atunci cand ajut la reducerea in mod artifi cial a costurilor de producie sau a preurilor de export ctre Uniunea European. Msuri de salvgardare: astfel de msuri pot fi luate de orice membru al Organizaiei Mondiale a Comerului (deci i de rile membre ale Uniunii Europene care sunt membre in ambele organizaii); ele presupun restricionarea suplimentar temporar a importurilor unui produs dac producia intern a acelui produs este afectat in mod serios sau ameninat de inregistrarea unor prejudicii datorit creterii brute a importurilor. B) Instrumentele ofensive au drept scop deschiderea pieelor i eliminarea obstacolelor din calea comerului prin aciuni multilaterale, bilaterale i unilaterale. Principalele instrumente ofensive sunt reprezentate de : Reglementrile privind barierele in calea comerului care permit fi rmelor din Uniunea European s depun o plangere la Comisia European atunci cand intalnesc bariere comerciale care le restricioneaz accesul pe piaa unor ri tere. Reglementrile pot fi utilizate i pentru evaluarea situaiei de nerespectare a regulilor comerciale internaionale care determin efecte comerciale negative. In cazul in care rezultatul evalurii este afi rmativ se poate apela la mecanismul prevzut de Organizaia Mondial a Comerului pentru rezolvarea disputelor. Baza de date privind accesul pe piee a fi rmelor din Uniunea European care permite: - Obinerea de informaii despre condiiile privind accesul pe piaa rilor ne-membre ale Uniunii Europene ; - Modaliti de urmrire sistematic de ctre Comisia European a reclamaiilor fi rmelor din rile member privind barierele in calea comerului din rile nemembre;
44

- Asigurarea respectrii de ctre partenerii comerciali ai Uniunii Europene a obligaiilor asumate prin acorduri internaionale. Aceast Baz de date nu este un instrument de aciune direct, ci un instrument de suport i fundamentare a msurilor i iniiativelor pe care Uniunea European le poate lua fa de acei parteneri comerciali care creaz difi culti de natur comercial fi rmelor comunitare. Instrumentele folosite de Uniunea European in cadrul dimensiunii unilaterale a politicii sale comerciale sunt: - Sistemul Generalizat de Preferine (SGP) care este instrumentul clasic de stimulare a dezvoltrii prin intermediul acordrii de taxe vamale prefereniale. - Iniiativa Totul in afara armelor (Everything But Arms Initiative - - EBA) care reprezint o schem de preferine acordate rilor cel mai puin dezvoltate. - Acordarea de preferine asimetrice, de exemplu pentru rile din Balcani sau Moldova, in scopul de a asigura pacea, stabilitatea, libertatea i prosperitatea economic in regiune conform conceptului Europei extinse. 48. Evoluia Politicii Industriale a UE. Conceptul actual de politica industriala in UE este rezultatul unei evolutii in etape. Aparitia conceptului a fost favorizata de cresterea consensului intre statele member asupra necesitatii unei politici industriale la nivelul UE si a tipului de actiuni de politica care sa fie urmate in cadrul Comunitatii. Cinci etape (1958-1975, 1975-1985, 1985-1990, 1990 si 1991-prezent) par sa fi marcat in mod decisiv evolutia politicii industriale in cadrul UE de la data semnarii Tratatului de la Roma (1958). Prima etapa (1958-1975): dominanta politicilor industriale nationale. Primele elemente legate de o politica industriala la nivelul Comunitatii pot fi identificate in prevederile Tratatului privind Comunitatea Carbunelui si Otelului (aprilie 1951) si ale Tratatului EURATOM (martie 1957). Ambele tratate pot fi privite ca stabilind prioritati pentru fiecare industrie. Cu toate acestea, pana in anii 1970, politica industriala a Comunitatii a fost in mod fundamental limitata la prevederi referitoare la concurenta si inlaturarea barierelor comerciale intre statele membre. Desi Tratatul de la Roma a fundamentat viziunea unei piete comune, statele membre aveau libertatea sa urmeze propriile politici nationale industriale. A doua etapa (1975-1985): dominanta abordarii interventioniste. Tenta interventionista a politicilor industriale a fost o reactie la conditiile economice nefavorabile (recesiune, inflatie si somaj). Actiunile de politica la nivelul Comunitatii au fost gandite cu scopul de a potenta eforturile nationale orientate catre realizarea cresterii economice si a competitivitatii. Interventiile au imbracat o multitudine de forme, de la acordarea de subventii industriei de otel, chimica si constructiilor de nave, pentru a sprijini restructurarea si modernizarea, pana la finantarea proiectelor de C&D derulate in cooperare in sectoarele de inalta tehnologie si la impunerea de bariere comerciale fata de restul lumii. A treia faza (1985-1990): Piata Unica Proiectul Pietei Unice poate fi privit si ca o actiune importanta de politica industriala. Justificarea proiectului era una directa: permitand fortelor pietei sa opereze la nivelul Comunitatii, firmele europene vor fi stimulate sa beneficieze de avantajele economiilor de scara si astfel, sa devina competitive. Din perspectiva limitata a politicii industriale, intentia era aceea de a promova asa numitii campioni europeni si nu campioni nationali. A patra faza (1990): primul document oficial de politica industriala Raportul Comisiei Europene Politica industriala intr-un mediu concurential: precepte pentru o abordare la nivelul Comunitatii [Comisia Europeana, (1990)] a pus bazele unei politici industriale coerente la nivelul Comunitatii. Viziunea Comisiei Europene avea la baza trei tinte operationale:
45

- Crearea si consolidarea unui mediu de afaceri favorizant; - Adoptarea unei abordari pozitive in vederea ajustarii, prin evitarea apelarii la politicile industriale defensive sau protectioniste; - Deschiderea pietelor in fata concurentei, atat din interiorul, cat si din exteriorul Comunitatii. Raportul mentionat a identificat elementele esentiale, catalizatorii si acceleratorii ajustarilor structurale. Conform acestui raport, elementele de baza care trebuie indeplinite pentru a stimula ajustarea industriala se refera la un mediu de afaceri favorizant, un mediu macroeconomic stabil si previzibil, un nivel ridicat al investitiilor in capitalul uman, promovarea convergentei economice si a coeziunii sociale, protectia mediului. Catalizatorii promovarii ajustarilor structurale sunt existenta Pietei Unice si practicarea unei politici comerciale deschise, dar precaute. Raportul considera intreprinderile mici si mijlocii, noile tehnologii si capitalul uman, pietele deschise pentru servicii de afaceri, C&D si inovarea drept catalizatori ai ajustarilor structurale. A cincea etapa (1991-prezent): politica industriala coerenta in cadrul Pietei Unice Tratatul de la Maastricht ofera cadrul legal al politicii industriale in UE. Articolul 157 (130) al Tratatului ilustreaza clar orientarea catre piata. Articolul precizeaza patru arii ale politicii industriale: - Ajustarea industriei la modificarile structurale; - Dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii; - Cooperarea intre companii; - Inovarea, cercetarea si dezvoltarea tehnologica.

49. Instrumente utilizate pentru realizarea Politicii Industriale

Principalele instrumente utilizate n realizarea obiectivului general al politicii industriale sunt: -Consolidarea unui mediu de afaceri viabil i deschis, bazat pe principiile liberei concurene, pe asigurarea de condiii egale tuturor agenilor economici, pe un cadru instituional i legislativ corespunztor, armonizate cu cele din UE. -Accelerarea ajustrii structurale (restructurare i privatizare). -Atragerea investiiilor strine directe. -Dezvoltarea pieei concureniale. -Promovarea investiiilor intangibile. -Dezvoltarea cooperrii industriale. -Susinerea dezvoltrii IMM. -Asigurarea compatibilitii cu mediul nconjurtor. -Dezvoltarea cererii pieei romneti de produse industriale. -Modernizarea rolului autoritii publice -Promovarea coeziunii sociale. Prioritile majore pe termen scurt pe care se vor concentra aciunile viznd implementarea Politicii industriale sunt : -Accelerarea ajustrii structurale prin: continuarea restructurrii sectorului industrial de stat, inclusiv prin nchideri de capaciti neviabile; schimbri n structura de proprietate prin accelerarea privatizrii, conducnd la creterea ponderii proprietii private; modificri n structura produciei prin creterea ponderii produselor cu valoare adaugat mare; creterea ponderii ntreprinderilor mici i mijlocii n ansamblul economiei. -mbuntirea permanenta a mediului de afaceri, ca factor stimulativ pentru dezvoltarea economiei romneti . -Atragerea unui volum ct mai mare de investiii strine. Conceptul actual de restructurare a industriei abordeaz acest proces n termeni de viabilitate economic i nu de producie, urmrind, n mod deosebit, asigurarea eficienei activitilor
46

industriale ale cror produse sau servicii au desfacere pe pia. n acest context, dezvoltarea sectorului privat, ca element de susinere a dezvoltrii industriale, s-a produs n multe sectoare i subsectoare din industrie ntr-un ritm mai susinut dect n alte ramuri ale economiei naionale. Principalele instrumente avute in vedere pe termen scurt si mediu pentru realizarea cresterii competitivitatii industriale sunt urmatoarele: Dezvoltarea unui mediu de afaceri viabil si deschis prin consolidarea unui sistem legislativ stabil, simplu, transparent si coerent, sustinut de un cadru institutional adecvat, ambele armonizate cu cele din UE. Accelerarea restructurarii intreprinderilor pe principiul rentabilizarii activitatii economice a acestora, inclusiv prin inchiderea capacitatilor de productie neviabile. Viabilitatea economica si financiara constituie tinta principala a procesului care vizeaza imbunatatirea competitivitatii intreprinderilor. De asemenea, in cazul restrangerii activitatii sau lichidarii unor intreprinderi se are in vedere influenta in amonte si aval din circuitul economic, pentru a fi preintampinate posibilele efecte negative asupra procesului de productie al altor operatori economici . Stimularea procesului de privatizare, prin diversificarea metodelor de privatizare care sa permita accelerarea acestui proces, realizarea unor privatizari eficiente si asigurarea transparentei corespunzatoare, in conformitate cu practica internationala in materie. Dezvoltarea pietei concurentiale si stimularea activitatii operatorilor economici pe piata prin continuarea procesului de armonizare legislative si de aplicare efectiva a politicii in domeniul concurentei Dezvoltarea utilizarii tehnologiilor informatice in sectoarele industriale prin aplicarea Strategiei de dezvoltare a domeniului tehnologiei informatiei si comunicatiilor. Promovarea investitiilor directe prin dezvoltarea si perfectionarea cadrului legislativ si institutional specific, in vederea asigurarii transferului de tehnologie, cresterii performantelor manageriale si imbunatatirea competitivitatii si accesului produselor romanesti pe pietele internationale. Promovarea investitiilor intangibile , respectiv in domeniul resurselor umane, in domeniul cercetarii-dezvoltarii si inovarii, privind asigurarea calitatii si evaluarea conformitatii produselor, precum si in domeniul standardizarii. Dezvoltarea cooperarii industriale, prin identificarea si aplicarea unor masuri specifice de sustinere a initiativelor industriale in acest scop, conducand totodata la asigurarea unei mai mari stabilitati a relatiilor economice. Sustinerea dezvoltarii IMM-urilor prin facilitarea accesului la surse de finantare si servicii de asistenta, consultanta, si informare. Dezvoltarea unei piete nationale functionale a produselor industriale prin stimularea competitivitatii acesteia si a cresterii cererii interne de produse industriale. Aceasta va facilita economiile de scara, oferind oportunitati pentru adancirea specializarii productiei si aparitia de noi producatori, mentinand astfel caracterul concurential al pietei. Asigurarea compatibilitatii tehnologiilor si produselor industriale cu exigentele de protectie a mediului inconjurator. In aceasta privinta, Guvernul este preocupat de respectarea reglementarilor in domeniul protectiei mediului inconjurator si promovarea pe scara larga a tehnologiilor si produselor curate, in conditiile mentinerii unui raport eficient intre costuri si beneficii si ale crearii de noi modele de productie si consum. Promovarea coeziunii sociale prin permanetizarea procedurilor de consultare cu toti actorii din domeniul industrial, pentru extinderea participarii largi la luarea deciziilor majore si prin obtinerea sprijinului partenerilor sociali in realizarea ajustarilor structurale.
47

Prioritatile majore pe termen scurt sunt: accelerarea ajustarilor structurale (restructurare si privatizare) pentru asigurarea viabilitatii economice, eliminarea barierelor birocratice in cadrul procesului de imbunatatire a mediului de afaceri si atragerea investitiilor straine directe .

50.DEZVOLTAREA COOPERRII INDUSTRIALE Comunitatea European a creat cadrul legal i mecanismele de sprijinire a cooperrii ntre firme din diferitele sale state membre. O atenie deosebit se acord ntreprinderilor mici i mijlocii (IMM) care sunt mai ezitante n mbarcarea n cooperri care s depeasc graniele statului unde sunt nregistrate. Ele reprezint ns 99% din numrul firmelor nregistrate n UE, oferind 70% din locurile de munc existente n sectorul particular. Gruparea European a Interesului Economic este o structur legal, creat n iulie 1989 i recunoscut de toate statele membre. Ea are rolul de a facilita cooperarea pe proiecte, a partenerilor din mai multe state membre, n domenii precum cercetarea-dezvoltarea, aprovizionarea, producerea i desfacerea produselor de diferite tipuri. La aceast grupare se poate afilia orice firm public sau privat, ce dorete s beneficieze de avantajele punerii i folosirii n comun a resurselor umane i financiare. Centrul de Cooperare n Afaceri este o alt structur ce se ocup de difuzarea informaiilor privind propunerile de cooperare naintate de firme mici din mai toate ramurile industriale. Reeaua Cooperrii n Afaceri pune n legtur consultanii pe probleme de cooperare din statele membre. Sute de oferte i cereri de cooperare se ntlnesc i i gsesc soluionare prin intermediul acestei reele. Programul Europarteneriat organizeaz de dou ori pe an ntlniri directe ntre conductori de firme. Scopul programului este de a ncuraja cooperarea i de a promova nelegeri de afaceri ntre IMM-uri din regiuni mai puin dezvoltate ale UE i firme din alte ri europene sau mediteraneene.

51. Piaa Uniunii Europene i piaa mondial. Principalele realizri ale UE.
Piaa Comun protejeaz Comunitatea pe piaa mondial ca fiind o singur unitate de negociere, cu propriile bariere tarifare vamale cuprinse in Tariful Vamal Comun precum i in Politica Comercial Comun. Concret, Piaa Comun se bazeaz pe patru liberti fundamentale: libertatea de micare a bunurilor; libertatea de micare a persoanelor; libertatea de micare a serviciilor; libertatea de micare a capitalurilor. Adiional celor patru liberti fundamentale, Piaa Comun se sprijin pe dou politici principiale: Politica Comun in Agricultur; Politica Concurenei.
48

Piaa Comun Fundamentele legislaiei economice Europene sunt stabilite de ctre Tratatul de Fundamentare al Uniunii Europene, Tratat prin care prile contractante, respectiv Statele Membre, stabilesc Uniunea European (art.1). Inc de la inceputul Tratatului sunt definite prcis obiectivele Uniunii Europene. Astfel, art. 2 din cadrul Tratatului prevede ca sarcini specifice de indeplinit pentru Comunitate stabilirea i crearea unei Piee Comune precum i a unei uniuni economice i monetare. Totodat, prin implementarea politicilor comune, aa cum sunt acestea definite in art. 3 i art. 4 ale Tratatului, promovarea, la nivelul Comunitii, a unei dezvoltri armonioase, echilibrat i susinut a activitilor economice, un nivel ridicat al angajrii i al proteciei sociale, egalitatea dintre brbai i femei i dintre toi cetenii din cadrul Comunitii, fr discriminare, cretere economic echilibrat, susinut i cu un coeficient sczut al inflaiei, un grad ridicat de competitivitate in domeniile economice, un grad ridicat de protecie i de imbuntire a mediului, creterea standardelor de via precum i a calitii vieii in general, coeziune economic i social i solidaritate intre Statele Membre. Incepand cu 20 de ani in urma, decalajul economic dintre Uniunea Europeana si Statele Unite nu a incetat sa creasca. Intre 1980 si 2000, cresterea economica a SUA a depasit-o pe cea din zona euro cu un procentaj mediu anual de 0,9%, pentru ca in perioada 1992-2005, acest decalaj sa atinga nivelul de 1,4%, scrie cotidianul francez Le Figaro. Pentru Vechiul Continent, aceasta diferenta a determinat costuri echivalente Produsului Intern Brut al Frantei si Italiei. Acest lucru se justifica prin rata ridicata a somajului din aceasta regiune. Kepler Equities, vorbeste chiar de posibilitatea modificarii ordinii economice mondiale. El mentioneaza ca, pana in 2035, PIB al Chinei il va depasi pe cel european, conform statisticilor. Aceasta problema se amplifica cu atat mai mult cu cat principala cauza a scaderii importantei economice a zonei euro consta in lipsa productivitatii investitiilor acumulate de Europa in ultimii 15 ani. Mai mult, masurile luate de oficialii Uniunii Europene pentru a eradica problema respectiva nu au avut cele mai bune rezultate. Foarte dinamic in jurul anilor ''70, datorita castigurilor superioare celor din Statele Unite, Vechiul Continent nu a beneficiat de un inceput pozitiv procesului mondializarii. La inceputul anilor ''90, reunificarea Germaniei i-a costat scump pe toti locuitorii regiunii. La aceasta s-au adaugat moneda unica foarte puternica si ratele foarte ridicate ale dobanzii, care au determinat, in primul rand, criza imobiliara din Franta. Investitiile au scazut si mai mult in momentul izbucnirii revolutiei tehnologiilor informatiei, dincolo de Oceanul Atlantic. Acest sector s-a dezvoltat si in Europa, insa abia incepand cu anul 1998. In ceea ce priveste Internetul, investitiile din Europa sunt aproape invizibile in comparatie cu cele de pe teritoriul Statelor Unite. Donay avertizeaza ca "Europa ar putea rata un nou ciclu de investitii care a luat amploare in Statele Unite", o data cu dezvoltarea biotehnologiei, nanotehnologiei si sectorului energetic. Americanii au inceput sa faca investitii semni-ficative in acest domeniu incepand cu aproximativ doi ani in urma. In acelasi timp, in Germania volumul investitiilor din acest sector abia a atins nivelul inregistrat de SUA in 1995. Oficialii europeni realizeaza, totusi, ca dinamismul economic intr-o economie matura este influentat mai mult de oferta decat de cerere. Iar acest lucru se vede mai ales pe piata de telefonie mobila sau in cazul Internetului. Inovatia a devenit un lucru esential pentru cresterea economica. In acest sens, cele 15 tari membre ale Uniunii Europene, reunite in cadrul summitului de la Lisabona, din 2000, si-au fixat drept obiectiv ca Europa sa devina cea mai competitiva si mai dinamica economie, pana in 2010. Insa obiectivul respectiv a ramas doar consemnat pe hartie, avand in vedere putinele eforturi si investitii care s-au facut in domeniul cercetarii si dezvoltarii.
49

In 2003, Europa a consacrat cheltuielilor de cercetare si dezvoltare doar 1,9% din Produsul Interrn Brut, comparativ cu cele 2,7% alocate de Statele Unite acestui sector, 3,2% ale Japoniei si cele 1,31% ale Chinei. Asadar, pentru a atinge targetul de 3% pana in 2010, Europa mai are un foarte lung drum de parcurs. Cu atat mai mult cu cat statisticile arata ca, in 2005, cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare au stagnat, practic. Conform estimarilor analistilor, chinezii vor aloca 2,2% din PIB acestui sector, mai mult decat nivelul actual al Europei. Noua dintre cei mai mari editori de software din lume sunt americani. Uniunea Europeana afiseaza, de asemenea, un deficit comercial semnificativ in domeniul produselor de inalta tehnologie. Acest deficit s-a ridicat la 23 de miliarde de euro in 2000, in timp ce Japonia a inregistrat un excedent de 39 de miliarde de euro in acest domeniu. Insa, care sunt motivele pentru care Uniunea Europeana a inregistrat o asemenea intarziere? Se pare ca Vechiul Continent a avut alte prioritati, precum politica agricola comuna sau politica regionala destinata tarilor mai putin dezvoltate. Cele doua domenii acapareaza 80% din bugetul european. Asa ca nu mai raman decat 5% pentru cercetare si dezvoltare. Constienta insa de aceasta problema, Comisia Europeana a propus, in urma cu cateva luni, ca acest procent sa fie dublat in vederea bugetului specific perioadei 2007-2013, care consta in jur de 70 de miliarde de euro. Acest lucru a dat nastere unor numeroase polemici in privinta structurii viitorulului buget. "Ma nelinisteste starea de spirit care domina in acest moment printre statele membre in ceea ce priveste solutiile preferate de acestea", a declarat Janek Potocnik, comisarul european al cercetarii, facand referire la prevederile celui de-al saptelea program de referinta pentru cercetare si dezvoltare. Se pune insa problema gestionarii celor 5 procente destinate sectorului de R&D. "Impartirea acestui buget intre cele 25 de state membre ale Uniunii Europene este inutila. Mult mai eficienta este promovarea muncii in retea", subliniaza Lionel Fontagne, directorul Centrului de Studiu si Cercetare a Economiei Internationale din Franta (CEPII). El ofera drept exemplu Statele Unite, in cazul carora universitatile si intreprinderile depun un efort comun in ceea ce priveste sectorul de cercetare si dezvoltare. Insa, toti observatorii au recunoscut necesitatea stabilirii unor standarde europene comune. Cele 25 de state membre ale Uniunii Europene ar avea, de altfel, de castigat din cumularea cheltuielilor la nivelul intregii Europe. "Din totalul investitiilor realizate in Europa, doar 10% au fost puse in comun.", a subliniat Pascal Lamy, conducatorul Organizatiei Mondiale a Comertului. Contradictiile dintre competitivitatea de pe piata europeana si lipsa unei fiscalitati comune demonstreaza faptul ca statele membre nu sunt foarte interesate de investitiile in viitorul lor si al intregii Uniuni Europene. "Concurenta fiscala determina statele Uniunii Europene sa reduca o mare parte din cheltuieli, si in special pe cele pentru cercetare si dezvoltare", adauga Pascal Lamy. Cat timp zona euro nu va exploata suficient inovatia, productivitatea si potentialul sau de crestere vor ramane la acelasi nivel scazut. Ea are nevoie de investitii puternice, capabile sa sustina proiectele pe termen lung ale Bruxelles-ului. Economiile europenilor sunt destul de ridicate, insa ele sunt utilizate cel mai adesea in scopul acoperirii cheltuielilor curente ale statelor membre. Cat despre intreprinderi, acestea profita de nivelul scazut al ratelor dobanzilor, beneficiind, astfel, de o situtie financiara foarte buna. Cu toate acestea, nivelul scazut al consumului european le determina sa caute proiecte de investitii mai rentabile, in strainatate. Un lucru este sigur insa. Europa nu este mai putin capabila decat Statele Unite sa creeze noi locuri de munca si, implicit, cerere.
50

Studiile specialistilor arata ca o crestere economica de 1% genereaza crearea a unui procent de 0,2% de locuri de munca suplimentare, atat in zona euro, cat si in Statele Unite.

52. Criterii de aderare la UE criteriile de la Copenhaga

La Consiliul European de la Copenhaga din 1993 Uniunea a facut un pas decisiv catre extindere, convenind ca statele asociate din Europa centrala si de est sa devina membri ai Uniunii europene daca o cerere este formulata in acest sens . Prin urmare, extinderea era mai degraba o chestiune de timp. In ce priveste planificarea, Consiliul European a hotarat ca aderarea sa aiba loc de indata ce tarille asociate au capacitatea sa duca la indeplinire obligatiile de stat membru prin satisfacerea conditiilor economice si politice stabilite. Tot cu aceasta ocazie au fost formulate criteriile de aderare, cunoscute sub numele de "criteriile de la Copenhaga". Consiliul European de la Copenhaga (1993) Pentru a deveni stat membru, o tara candidata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: Institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor; O economie de piata functionala, precum si capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale din piata interna Capacitatea de a-si asuma obligatiile de stat membru, inclusiv adeziunea la obiectivele politice, economice si monetare ale Uniunii Europene Consiliul European de la Madrid (1995) Dupa cum s-a subliniat in concluziile Consiliului European de la Madrid din 1995, calitatea de stat membru presupune de asemenea crearea conditiilor pentru o integrare armonioasa prin adaptarea structurilor administrative. Oricat de important este ca legislatia comunitara sa fie transpusa in legislatia nationala, este si mai important ca aceasta legislatie sa fie efectiv pusa in practica prin structuri administrative si judiciare adecvate. Aceasta este premiza pentru relatia de incredere care fundamenteaza calitatea de stat membru. 53. UE n relaiile cu restul lumii. Extinderea UE dup anul 2007, statele candidate UE are o populaie de circa 450 milioane - mai mult dect Statele Unite mpreun cu Rusia. Este cea mai mare din lume n planul comerului i formeaz o ptrime din prosperitatea global. Ofer ajutor rilor srace, mai mult dect orice alt donator. Iniial UE nu i-a propus s devin una din puterile lumii. nfiinat n urma celui de-al Doilea Rzboi Mondial, prima sa cauz a fost ca s reuneasc popoarele i naiunile Europei. ns odat cu extinderea Uniunii i asumarea mai multor responsabiliti, a fost necesar de a-i defini relaiile cu restul lumii. Pe msur ce a reuit tentativa de reducere a barierelor n comer, de dezvoltare a regiunilor srace i de promovare a cooperrii panice n interiorul su, Uniunea colaboreaz i cu alte ri i organisme internaionale de a asigura fiecruia avantaje din liberalizarea pieelor, a creterii economice i stabilitii ntr-o lume tot mai interdependent. n acelai timp, UE i apr propriile interese legale economice i comerciale pe arena internaional. Una din provocrile majore este de a propaga pacea i securitatea n spaiul Uniunii Europene. Pentru a realiza acest scop, UE elaboreaz o strategie comun extern i de securitate, astfel devenind o for de generare a stabilitii, cooperrii i bunei nelegeri n toat lumea. Pe parcursul a peste 40 de ani, Rzboiul Rece a divizat lumea n dou tabere. Consecinele lui a adus la dezechilibru n ornduirea unei lumi destul de complexe i fragile, fiind necesar
51

implicaia mai intens a UE ntru prevenirea conflictelor, meninerea pcii i combaterea terorismului. UE finaneaz activitatea administraiei civile a NU n Kosovo, oferind suport financiar pentru Autoritile Palestinei, contribuind cu suma de un miliard de euro la reconstruciile din Afganistan. n Balcanii de Vest i Africa central n 2003 UE s-a ncadrat n prima sa misiune din cadrul politicii sale de aprate i securitate. Extras din Articolul I-3 din Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa prevede: 4. n relatiile cu restul lumii, Uniunea afirma si promoveaza valorile si interesele sale. Contribuie la pacea, la securitatea, la dezvoltarea durabila a planetei, la solidaritatea si respectul reciproc ntre popoare, la comertul liber si echitabil, la eliminarea saraciei si la protectia drepturilor omului, n special ale copilului, precum si la respectarea stricta si la dezvoltarea dreptului international, n special la respectarea principiilor Cartei Natiunilor Unite. n domeniul comertului cu produse agricole, relatiile fata de restul lumii au fost chiar de la nceput incluse n politica agricola comuna, fiind astfel integrate o data cu toate componentele acesteia. UE_SUA necesitatea consolidrii relaiei dintre UE i SUA realizarea unei piee transatlantice fr bariere nevoia unei baze legale solide n lupta mpotriva terorismului i nevoia proteciei datelor angajarea n lupta mpotriva schimbrii climatice. Consiliul European a stabilit i data aderrii pentru Bulgaria i Romnia - anul 2007. Oboseala extinderii impiedica UE sa priveasca spre Balcanii de Vest Institutiile de la Bruxelles tempereaz optimismul statelor balcanice privind aderarea rapid a acestora la UE. Intr-un raport ce nu a fost inca dat publicitatii, Comisia Europeana apreciaza ca datorit ritmului lent al reformelor ca si euro-scepticismului in crestere, statele din Balcanii de Vest nu pot spera sa devina prea curind membri ai UE. Croatia a fost prima tara din regiune care a obtinut statutul de tara candidata si care a demarat negocierile. Insa, in ciuda ambitiilor sale de a adera in 2009, raportul indica faptul ca in conditiile in care negocierile au inceput anul trecut, prioritatile pe termen scurt au fost abordate doar in parte. Reforma juridica si cea administrativa sunt cu precadere problematice, la fel fiind si coruptia. Macedonia a obtinut statutul de candidata la UE in luna decembrie a anului trecut si spera sa demareze negocierile in 2007. Insa CE nu considera ca Macedonia este pregatita, concluzionand in raportul sau ca ritmul reformelor a incetinit in 2006, tara fiind nevoita de aceea sa isi intensifice eforturile in viitor. Raportul asupra Serbiei aduce comentarii pozitive la adresa stabilitatii macroeconomice obtinute prin privatizare si prin investitiile straine directe, insa acelasi document indica faptul ca problema coruptiei este inca destul de grava. \ Albania trebuie sa se concentreze pe implementarea SAA, care va intra in vigoare luna viitoare. Raportul CE referitor la aceasta tara pune accent pe succesul implementarii acordului semnat in luna iunie a anului trecut, inaintea analizarii oportunitatii unui pas viitor catre aderarea la UE. Prioritatile Albaniei vor ramane reformele politice, ale sistemului juridic si economiei, precum si lupta impotriva coruptiei si a crimei organizate.
52

In primul raport privind Muntenegru, se arata ca cel mai nou stat european a inregistrat unele progrese in lupta impotriva coruptiei. Insa CE isi doreste ca aceasta problema sa fie abordata in intregul sistem legislativ si institutional care inca mai contine goluri legislative ce permit extinderea coruptiei si limiteaza capacitatea statului de a preveni si combate eficient coruptia. Constatarile Comisiei cu privire la Bosnia si Hertegovina sunt dezamagitoare. Potrivit raportului, progresul inregistrat de acest stat in indeplinirea criteriilor politice a continuat intr-un ritm mai scazut, iar prioritatile politice prevazute in Parteneriatul European au fost abordate doar in parte. Situatia delicata a teritoriului Kosovo este o provocare deosebita pentru CE care precizeaza ca stabilirea unui statut al provinciei trebuie sa se faca in mod clar, atat din punct de vedere politic, cat si legal. In timp ce raportul de acest an prezinta o imagine obiectiva a tranzitiei din Balcani, CE recunoaste ca strategia sa de extindere, care spune stop pentru moment potentialilor membri este, de asemenea, un raspuns la reticenta cetatenilor UE vis a vis de o eventuala extindere a blocului ce va fi format in curand din 27 de natiuni. Pentru cele din Europa de Est si din regiunea caucaziana, insa, situatia este mai putin optimista, raportul continand doar vagi referiri la viitor. 54. Relaiile RM cu rile UE EVOLUIA RELAIILOR REPUBLICII MOLDOVA CU UNIUNEA EUROPEAN Republica Moldova a nceput relaiile sale cu UE dup 27 august 1991 n calitate de succesor al URSS, ca i alte foste republici sovietice. La 20 iulie 1992 Comisia propune semnarea acordurilor de parteneriat i cooperare cu noile state independente, aprute n urma destrmarii URSS. Negocierile n acest scop au nceput cu mai multe ri ale CSI, dar nu i cu Moldova. La 1 noiembrie 1993, i repetat la 28 ianuarie 2004 Preedintele Republicii Moldova dl Mircea Snegur adreseaz preedinilor Consiliului European i Comisiei Europene scrisori, n care constat cu regret c Moldova este unica ar din spaiul Europei centrale i de est, cu care UE nc nu i-a definit relaiile. Insistena autoritilor moldoveneti de atunci a fcut pn la urm ca APC s fie negociat i semnat ntr-un termen destul de scurt la 28 noiembrie 1994, la numai 10 luni de la ultimul mesaj al preedintelui Snegur. Dat fiind c procesul de intrare n vigoare a acordului era de lung durat, la 2 octombrie 1995 a fost semnat i la 1 mai 1996 a intrat n vigoare Acordul interimar privind comerul ntre Republica Moldova i Uniunea European, fapt care a permis o dinamizare a schimburilor comerciale. Sfritul anului 1994 i prima jumtate a anului 1995 este perioada cnd Moldova apare ntro lumin favorabil pe arena internaional, ajungnd chiar s fie un exemplu al reformelor democratice. Anume n aceast perioad, mai concret la 13 iulie 1995 Moldova devine prima ar din CSI, care este admis n Consiliul Europei, pas important pe calea apropierii rii noastre de UE. Dup intrarea n vigoare a APC la1 iulie 1998, relaiile Republicii Moldova cu UE au fost plasate ntr-un cadru legislativ oficial, care a pus i baza juridic a aplicrii programului TACIS de asisten n Moldova.
53

n primvara anului 1999, noul Guvern al Republicii Moldova introduce n programul su de activitate un capitol special, declarnd integrarea european obiectiv strategic principal al politicii sale externe. ns demiterea guvernului, survenit la sfritul lui 1999, a jucat un rol negativ n evolutia relatiilor dintre Republica Moldova i UE. n anul 2001, cnd Republica Moldova a devenit membr a OMC i a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, ara noastr a fost invitat s participle la activitile Conferinei Europene, care este un for consultativ la nivel de minitri ai afacerilor externe ai rilor candidate la aderare n UE. La 27.12.2001 a fost adoptat Documentul de strategie a rii pentru Moldova (Country Strategy Paper) pentru perioada 2002-2006. Acest document stabilete obiectivele de cooperare ale UE cu Republica Moldova, axndu-se pe implementarea programului de susinere a reformelor n ar. Un alt factor important este apropierea geogrific a Uniunii Europene de frontierele noastre. n 2004 au loc dou evenimente deosebit de imporatnte: la 2 aprilie 2004, 7 noi state devin membre ale NATO, printre ele i Romnia, i astfel frontiera de vest a rii noastre devine frontier cu Aliana Nord Atlanitc. La 1 mai 2004, aderarea a zece noi membri la Uniunea European face Moldova i mai aproape de spaiul UE. Aceste procese, iniierea crora a avut loc mai muli ani n urm, au impus UE elaborarea unei noi politici fa de mai multe state, inclusiv i fa de Republica Moldova. n urma lansarii n 2002 de ctre diplomaia britanic i cea suedez a ideei oferirii Ucrainei, Belarusiei i Moldovei statutului de vecini speciali ai UE, la 11 martie 2003 este publicat Comuncarea Comisiei Europene cu titlul Europa lrgit vecintatea: un nou cadru propus pentru relaiile cu vecinii UE de la est i sud. Acest document propune rilor vecine cu UE, inclusiv Moldovei, colaborarea cu UE n urmtoarele domenii: - extinderea pieei interne i a structurilor de reglementare; - relaii prefereniale comerciale i deschiderea pieei; - implicarea politic mai activ a UE n prevenirea conflictelor i aplanarea crizelor; - noi instrumente de promovare i protecie a investiiilor; - sprijinirea n procesul de integrare n sistemul mondial de comer; - intensificarea asistenei, ajustat mai bine la necesiti; - noi surse de finanare. Noul instrument de vecintate trebuia s substituie instrumentul precedent TACIS, dar fiindc TACIS era planificat pn n 2006, Comisia a decis c noul instrument va fi aplicat abia dup expirarea termenului de valabilitate a programului TACIS. n schimb, pentru perioada respectiv 2004-2006 a fost propus un alt instrument financiar temporar Programul de vecintate, prin care trebuie s fie finanat cooperarea transfrontalier dintre statele membre i cele vecine cu UE, dar i dintre statele candidate la aderare i cele nemembre, care au frontier comun cu viitoarele state membre. Au devenit mai intense contactele parlamentare, ceea ce s-a soldat cu luri de poziii ale Parlamentului European fa de procesele din Republica Moldova. n acest sens se evideniaz rezoluia Parlamentului European din 5 iunie 2003 cu privire la reuniunea Troici UE cu rile participante la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, n care se spune, c Parlamentul European ...menioneaz c Procesul de Stabilizare i Asociere este un proces dinamic care are drept scop s-i aduc pe beneficiari mai aproape de standardele UE i euro-atlantice, i de aceea invit instituiile UE s evalueze fezabilitatea extinderii lui i includerii Republicii Moldova, i dac este necesar, s clarifice condiiile ce trebuiesc ndeplinite n acest scop... n pofida faptului c n problema acceptrii noilor membri Parlamentul European nc nu are puterea de decizie final, totui autoritatea lui este n cretere i votul PE este important.
54

Relaiile diplomatice dintre Republica Moldova i UE au devenit mai intense odat cu lansarea PEV. Pe de o parte, rspunznd apelurilor repetate ale Republicii Moldova (dar i ale Parlamentului European), UE a luat decizia de principiu de a deschide Delegaia Uniunii Europene la Chiinu. Pe de alt parte, dup cum s-a mai menionat, prin Hotrrea Guvernului Republicii Moldova la sfritul anului 2004 a fost instituit misiunea diplomatic a Moldovei pe lng UE. i relaiile diplomatice bilaterale cu rile europene iau n permanen amploare. Dup instituirea n 2004 a ambasadei Republicii Moldova n Marea Britanie, la nceputul lui 2005 Preedintele Republicii Moldova a anunat deschiderea misiunilor diplomatice n Suedia, Cehia, Letonia, Estonia, Lituania i Serbia i Muntenegru. n acest fel, la nceputul anului 2005 cnd ncepe implementarea Planului de aciuni, n ar sunt create condiiile necesare pentru ca acest proces s fie lansat i s ia amploare.

55. Necesitatea integrrii RM n UE n condiiile n care noua ornduire mondial se configureaz n jurul marilor poli de putere evident c Republica Moldova nu poate rmne n afara lor, devenind vital necesitatea orientrii i inte sale ntr-unul din aceti poli pentru a-i asigura perspectivele dezvoltrii i securitatea naional. P Republica Moldova acest pol l constituie Uniunea European, a crei pondere politic i economic incontestabil.

Opiunea de integrare european a Republicii Moldova are la baz urmtoarele argumente polit economice: Istoria UE este un bun exemplu de cooperare regional drept mijloc sigur de aprare a intereselor naionale. Actuala faz a proceselor de integrare politic i economic a Europei este orientat spre constituirea unui sistem politic paneuropean i face necesar antrenarea tuturor rilor continentului, indiferent de statutul lor vizavi de UE: membru, candidat, asociat sau candidat ntr-o perspectiv mai ndeprtat. Aceast necesitate este dictat i de contextul actual al sistemului internaional, inclusiv, globalizarea economiei i a relaiilor interstatale, consecinelor crora RM va trebui s le fac fa, mai devreme sau mai trziu. Doar fcnd parte dintr-o comunitate politic i economic puternic, precum este UE, RM va fi n msur s nfrunte aceast problem; Lund n considerare criteriile geografice i istorice RM este o ar de tradiie i cultur european. Prin urmare, integrarea ntr-un spaiu european este un obiectiv natural. Totodat, RM, proclamndu-i independena, i-a fixat sarcin strategic edificarea unui stat de drept n baza valorilor democratice universale. UE constituie un model de democraie, stabilitate politic i bunstare economic demn de urmat. Este deci, firesc ca RM s aspire anume la o astfel de comunitate; Dezvoltarea dialectic a civilizaiilor vorbete despre faptul c, mai devreme sau mai trziu, toate rile situate pe continentul european, fr excepie, vor fi antrenate n procesul integrrii. RM nu poate s rmn izolat i nici s se opun acestui proces. Aderarea RM la UE va consolida statalitatea RM (inclusiv, independena i suveranitatea, integritatea teritorial i securitatea naional, tradiiile, limbile i identitatea cultural);
55

 Orientarea clar european a RM va atrage investiiile strine care rmn o component decisiv n creterea economic a rii. Acest lucru va determina i competitivitatea mrfurilor sale pe piaa extern; Un element favorabil integrrii europene a RM l constituie i relaiile sale actuale economice i comerciale: printre primele 28 de state cu care RM dezvolt aceste raporturi, 9 fac parte din UE iar altele 10 snt pe cale de a adera la UE. Ponderea investiiilor directe n economia RM provenind din statele UE constituie 86,1 la sut, iar cea a comerului exterior este de circa 26,2 la sut (2001); 56. Aspecte pozitive i negative ale integrrii RM n UE Referindu-se la aspectele pozitive, conduce la democratizarea si imbunatatirea situatiei economice a Republicii Moldova; stimularea investitiilor straine in Republica Moldova si respectiv crearea a noi locuri de munca calificate. In ceea ce priveste aspectele negative, este competitivitatea redusa a statelor noi integrate, in comparatie cu cele vest-europene. In cazul Republicii Moldova, integrarea in UE va crea probleme in solutionarea conflictului transnistrean. Daca populatia de pe malul stang al Nistrului nu vede in UE nici o problema, atunci integrarea in NATO nu va fi acceptata. Dar este binecunoscut, ca cel putin neoficial, se promoveaza ideea ca integrarea in UE, fara a fi membru NATO, este practic imposibila. Mentinerea relatiilor constructive cu Federatia Rusa va fi dificila deoarece nu este in interesul Rusiei sa aiba la hotarele sale o puternica organizatie militara sau economica, Moscova este obligata sa-si apere interesele si cetatenii sai aflati in alte state. Dar Moldova are relaii economice foarte dependente de F.Rus. Un impact pozitiv ar fi o dezvoltare economic posibil ca Moldova s-i modifive anumite standarde pentru a fi la nivelul Uniunii Europene, i totodat cei care nu sunt suficient de buni vor avea de suferit din aceast cauz". La fel i respectare celor 4 libertai fundamentale pe teritoriul ntregii europe incuznd i moldova.

57. Fluxul investiiilor din rile Uniunii Europene

Potrivit teoriei eclectice, exist patru factori-cheie, care acoper intreaga motivaie a investiiilor internaionale. Aceti factori sunt: Resursele: investiiile au ca motivaie obinerea accesului la resursele naturale sau energetice, care sunt de o calitate mai bun i/sau mai ieftine decat in ara de origine a acestora. Pieele: ISD caut posibiliti de desfacere a produselor pe pieele rilor-gazd. Eficiena: Investiiile sunt efectuate in scopul obinerii unei productiviti a muncii mai inalte; Activele strategice: Investiiile sunt realizate pentru reducerea riscurilor, realizarea de economii de scar sau pentru intrirea capacitii societilor multinaionale de a concura pe piaa mondial. Rolului investiiilor strine constribuie direct in modernizarea economiei in tranziie, in special prin respecializarea acesteia. Atragerea activ a ISD in Moldova a condus la dezvoltarea noilor ramuri i renovarea celor tradiionale: structura lor a devenit mai calitativ i mai divers. Permanent s-au modificat direciile exportului, s-a ameliorat structura de export s-a redus ponderea mrfurilor alimentare, a buturilor alcoolice i a celor nealcoolice, a tutunului i a articolelor de tutunrit.
56

Concomitent s-a majorat exportul altor grupe de mrfuri (articole textile i din piele, grsimi i uleiuri, metale, maini) Astfel, atragerea ISD in Moldova a contribuit la dezvoltarea noilor ramuri i renovarea celor tradiionale, a modificat structura atat a exporturilor, cat i a importurilor, in structura importurilor crescand ponderea utilajului i a echipamentului. Sporirea fluxului de investiii strine in ramurile orientate ctre export contribuie la diversificarea structurii economiei naionale, saturarea pieei de consum interne i lichidarea soldului negativ al comerului exterior. Investiiile UE directe au devenit, deja, o parte component a economiei moldoveneti. Dar, cu toate c dinamica fluxului de investiii strine este relativ pozitiv, momentan, ele nu influeneaz in mod real dezvoltarea rii. Capitalul strin inc nu stimuleaz creterea produciei industriale i nu contribuie la efectuarea unor transferuri structurale profunde in economia rii, la ameliorarea situaiei pe piaa muncii, la creterea potenialului de export al rii. n Republica Moldova investesc ntreprinztorii din 42 de ri, cele mai eseniale investiii fiind din rile Uniunii Europene. Nivelul investiiilor strine din rile membre ale Uniunii Europene in rile candidate reprezint adevratul barometru al integrrii. Dincolo de aceste considerente legate strict de aderarea la Uniunea European, analiza situaiei actuale i a tendinelor in perspectiva termenului mediu a fluxurilor mondiale de investiii strine directe ne-au condus la concluzia unui grad tot mai mare de interdependen intre evoluiile din domeniu din diferite zone ale globului. Drept urmare, evoluia fluxurilor de investiii strine directe din Moldova va fi influenat de evoluiile din Europa dar i de cele din Asia. In acest context apreciem c o politic activ de atragere a investiiilor strine directe trebuie s aib in vedere nu doar aspectele specifice pieei interne din Moldova, ci i evaluarea implicaiilor evoluiilor unor piee situate la mare distan. Evaluarea trsturilor produciei i investiiilor strine directe ne conduc la concluzia c extinderea Uniunii Europene duce la intensificarea concurenei pentru atragerea ISD. Noile state membre nu vor reui s ating aceleai rate de cretere a ISD ca in perioada de preaderare iar vechile state membre ale UE au nevoie din ce in ce mai mare de ISD pentru a contrabalansa creterea economic sczut. In ceea ce privete scenariul convergenei specializrii pe termen lung vechile i noile state membre ale Uniunii Europene vor concura pentru atragerea aceluiai tip de investiii strine directe, noile state membre pierzand avantajul costului mai redus de producie, acesta fiind preluat de rile din Sud-Estul Europei i Comunitii Statelor Independente. Mrimea, atractivitatea i claritatea prezentrii ofertei de proiecte de investiii au un rol major in determinarea volumului intrrilor de investiii. Totodat am constatat c utilizarea stimulentelor financiare sau fiscale nu este un substituent al unui cadrul legal stimulativ ci in unele cazuri poate fi considerat un supliment al unui cadru investiional deja atractiv sau o compensaie pentru imperfeciunile pieei care nu pot fi remediate altfel. Statele care acord stimulente trebuie s analizeze relevana acestora, relaia beneficii economice-constrangeri bugetare inclusiv impactul pe termen lung asupra eficienei interne i angajamentele asumate pe plan internaional. 58.POLITICA EUROPEAN DE VECINTATE Politica European de Vecintate (PEV) reprezint o nou abordare in cadrul relaiilor dintre Uniunea European i vecinii si, abordare ce o depete pe cea tradiional bazat pe cooperare.
57

Aceast politic constituie un cadru de consolidare a relaiilor de vecintate i vizeaz intensificarea cooperrii cu statele vecine UE lrgite in vederea crerii unei zone de prosperitate i bun vecintate, a unui cerc de prieteni" la frontierele Uniunii. Obiectivele Politicii Europene de Vecintate: Obiectivul principal al PEV este imprirea beneficiilor aduse de extinderea UE din 2004 cu rile sale vecine. Un alt obiectiv este cel stabilit prin Strategia European de Securitate din 2003, i anume creterea securitii in vecintatea Uniunii extinse. Politica European de Vecintate nu ofer statelor vizate (statele din estul Europei i statele mediteraneene, i din iunie 2004 i statele sud-caucaziene) perspectiva aderrii la UE, ci permite o relaie privilegiat cu vecinii i o mai bun focalizare a eforturilor in domenii de importan vital pentru apropierea statelor vizate de standardele europene. Printre beneficiile oferite de PEV se numr cele ce in de dezvoltarea economic i social precum i obinerea posibilitii de acces pe piaa intern i integrarea in cadrul altor alte politici europene: Educaia, pregtirea profesional i tineretul; Cercetarea; Probleme de mediu; Cultura; Politica audio-vizualului; Planurile de Aciune urmau s aib la baz angajamentul pentru valorile comune: respectful pentru drepturile omului, inclusiv drepturile minoritilor; supremaia legii; o bun guvernare; promovarea unei bune relaii cu vecinii; respectarea principiilor economiei de pia i a dezvoltrii durabile. Un alt obiectiv al Planurilor de Aciune a fost declarat apropierea in politica extern a partenerilor. Evoluia relaiilor dintre UE i statele vecine cu care Uniunea European va semna Planurile de Aciune va depinde totalmente de modul in care statul vecin va imprti efectiv valorile comune citate mai sus. Planurile de Aciuni vor fi difereniate, astfel incat s reflecte stadiul existent al relaiilor UE cu fiecare ar in discuie. Trasarea Planului de Aciuni pentru fiecare stat-vecin va depinde de necesitile i capacitile acestuia, in consideraie fiind luate interesele ambelor pri. De asemenea se va ine cont i de urmtoarele circumstane: Poziia geografic; Situaia economic; Nivelul de dezvoltare a relaiilor UE statul vizat; Reformele in derulare. Planurile de Aciune vor avea ca marj definit de timp o perioad de 3-5 ani. Exist posibilitatea ca odat cu indeplinirea prioritilor stabilite de Planurile de Aciune, actuala generaie de acorduri bilaterale s fie inlocuite cu o form nou de parteneriat privilegiat, reprezentat de Acordurile Europene de Vecintate. Statele incluse in Politica de Vecintate European: In Est: Moldova, Ucraina, Belarus Uniunea European i Rusia au stabilit s dezvolte in continuare parteneriatul strategic, deja existent, prin crearea celor patru spaii comune, conform deciziilor adoptate la summitul de la St. Petersburg Rusia din luna mai 2003. In Caucazul de Sud: Georgia, Armenia, i Azerbaidjan In Zona Mediteran: Maroc, Algeria, Tunisia, Liban, Libia, Egipt, Israel, Iordania, Siria, Autoritatea Palestinian. 59. Acordul de Parteneriat i Cooperare RM-UE Acordul de Parteneriat i Cooperare (APC) reprezint baza juridic a relaiilor dintre Republica Moldova i Uniunea European. Acordul a fost semnat la 28 noiembrie 1994 i a intrat n vigoare la 1 iulie 1998 pentru o durat iniial de 10 ani. Acest aranjament asigur baza
58

colaborrii cu UE n domeniul politic, comercial, economic, juridic, cultural-tiinific i are ca obiective susinerea Moldovei pentru: consolidarea democraiei i statului de drept cu respectarea drepturilor omului i a minoritilor prin asigurarea cadrului corespunztor al dialogului politic; dezvoltarea durabil a economiei i finalizarea procesului de tranziie spre economia de pia prin promovarea schimburilor comerciale, investiiilor i relaiilor economice armonioase. Relaiile Moldovei cu Uniunea European sunt instituionalizate prin intermediul celor trei structuri responsabile pentru intensificarea dialogului politic i monitorizarea implementrii APC: Consiliului de Cooperare RM-UE, Comitetul de Cooperare RM-UE i Subcomitete de Cooperare RM-UE i Comitetul de Cooperare Parlamentar RM-UE. Republica Moldova a semnat la 22 februarie 2005 la Bruxelles Planul de Aciuni RM-UE n cadrul Politicii Europene de Vecintate (PEV). Planul de Aciuni RM-UE este un document care include obiective strategice i aciuni concrete pentru atingerea acestor obiective. Implementarea Planului de Aciuni va avansa semnificativ armonizarea legislaiei Moldovei, a normelor i standardelor sale cu cele ale UE. ndeplinirea obiectivelor i aciunilor incluse n Planul de Aciuni va crea condiii pentru avansarea la un alt grad al relaiilor cu UE. Politica de integrare european a Moldovei se bazeaz pe doi piloni principali: (i) realizarea Planului de Aciuni Moldova-UE i (ii) valorificarea posibilitilor ce deriv din participarea Moldovei la iniiativele regionale din Europa de Sud-Est Pactul de Stabilitate, Procesul de Cooperare n Europa de Sud-Est (SEECP) i viitorul acord CEFTA modificat. Acestea sunt dou direcii prioritare ale proceselor de integrare european a Moldovei, care deseori se suprapun i se complementeaz. Exist un consens politic n ceea ce privete realizarea celor dou obiective prioritare ale Republicii Moldova: integrarea european i reintegrarea rii. Republica Moldova ntreprinde eforturi pentru lansarea pe parcursul anului 2007 a discuiilor asupra avansrii acestui cadru juridic pentru obinerea de ctre ara noastr a unui statut diferit de acel a unui stat vecin. La 4 mai 2006, Republica Moldova a fost acceptat n calitate de membru cu drepturi depline n cadrul Procesului de Cooperare n Europa Sud Est (SEECP), ceea ce confirm nc o data apartenena Republicii Moldova la spaiul Sud Est European i deschide noi perspective cadrului de relaii ntre RM i UE. Pentru consolidarea poziiei Republicii Moldova n vederea avansrii pe calea integrrii europene, se impune n primul rnd implementarea deplin i n termenii stabilii a Planului de Aciuni RM-UE. 60. Planul de Aciune RM-UE Planul de Aciuni RM-UE (semnat deRepublica Moldova la 22 februarie 2005 la Bruxelles n cadrul Politicii Europene de Vecintate (PEV)). este un document care include obiective strategice i aciuni concrete pentru atingerea acestor obiective. Acesta este un document bilateral care implic o responsabilitate comun pentru adoptarea standardelor europene i apropierea Republicii Moldova de perspectiva european. Implementarea Planului de Aciuni va avansa semnificativ armonizarea legislaiei Moldovei, a normelor i standardelor sale cu cele ale UE. ndeplinirea
59

obiectivelor i aciunilor incluse n Planul de Aciuni va crea condiii pentru avansarea la un alt grad al relaiilor cu UE. Scopul: Planul de Aciuni RM-UE stabilete un set comprehensiv de prioriti n domenii ce in de sau depesc aria Acordului de Parteneriat i Cooperare dintre UE i Moldova. Prioritile menionate n Planul de Aciuni drept necesitnd o atenie special 1. Conflictul transnistrean 2. Democraia i supremaia legii 3. Libertatea Mass-media 4. Reforma administrativ i reforma justiiei 5. Cooperarea cu Instituiile Financiare Internaionale, stabilitatea macroeconomic i reducerea srciei 6. mbuntirea climatului investiional 7. Vama i Managementul Frontierei (inclusiv sectorul transnistrean) 8. Promovarea comerului reciproc, inclusiv Preferinele Comerciale Autonome 9. Lupta mpotriva crimei organizate 10. Managementul eficient al fluxurilor migraionale Suplimentar la aciunile menionate mai sus care reflect aciunile prioritare identificate de UE i Moldova n Planul de Aciuni, urmtoarele aciuni adiionale vor fi necesare de implementat in domeniul de: Statistica Energetica Transport Mediul nconjurtor Societate Informaional Contacte inter-umane

60