nalitatea şi devine simplă ,,manieră
�
. În acest moment, literatura cavalerească se limitea-ză la prelucrarea unui material vechi de secole, iar rezultatul este, aşa cum remarcă Hui-zinga, o ,,proză plată
�
2.Tot Huizinga observă cele două arte în acest moment de răscru-ce. Decăderea din literatură, unde ,,forma şi conţinutul sunt ambele vechi
�
, nu o regăsimşi în pictură (şi în general în reprezentările vizuale), unde ,,conţinutul e vechi, dar forma enouă
�
3. Remarcând mutaţia care se produce la nivelul artelor plastice începând cu seco-lul al XV-lea, Huizinga confirmă existenţa unui fond ,,vechi
�
, valorificat atât în textul lite-rar, cât şi în cel vizual. Este deci necesar ca în locul literaturii manierizante a secolelor alXIV-lea şi al XV-lea, textele care trebuie puse în relaţie cu imaginile prezentate să aparţinăacelui fond ,,vechi
�
, originar al literaturii cavalereşti. Este vorba de romanele secolului alXII-lea, care conţin în germene întreaga dezvoltare ulterioară a literaturii de gen şi ale că-ror elemente au fost valorificate la nesfârşit atât la nivelul textelor literare, cât şi la nivelulilustraţiilor. Pentru a putea înţelege nu numai textele literare ale sfârşitului de Ev Mediu,dar şi imaginile din această perioadă este necesară întoarcerea la începuturile literaturiicavalereşti, atunci când au fost constituite regulile şi structurile acestui tip de literatură, lafel de rigide şi de imposibil de transgresat ca şi legile codului cavaleresc. Am optat aicipentru literatura lui Chrétien de Troyes, dat fiind caracterul ei reprezentativ pentru perioada în care au fost puse bazele romanului cavaleresc.Interpretarea iconologică, aplicată imaginilor şi textelor literare medievale, se va în-scrie într-un demers sintetic, căci aceste producţii artistice îşi asumă experienţa practică şispirituală a epocii. Ele oferă o imagine a lumii căreia îi aparţin şi a structurilor ei mentale4.Aceste producţii artistice devin nu numai un mijloc de comunicare, ci şi unul de cunoaşte-re: Georges Duby afirma că arta nu are altă finalitate decât de a ,,înfăţişa structura armoni-că a lumii
�
şi de a transpune ,,în forme simple, spre a face perceptibile de către cei aflaţipe prima treaptă de iniţiere roadele unei vieţi de meditaţie
�
DRAGOSTE ŞI CĂSĂTORIE ÎN EVUL MEDIU
Subiectul în jurul căruia gravitează imaginile şi care are un rol important şi în textul luiChrétien de Troyes este cel al cuplului. Mai precis, este vorba despre istoria constituirii cu-plului, aşa cum ne-o prezintă imaginile şi textul. Momentele acestei poveşti sunt cele eterncunoscute: mărturisirea sentimentului, logodna şi căsătoria. Dacă în ceea ce priveşte textulvizual nu putem verifica în ce măsură dragostea şi căsătoria fac parte din aceeaşi poveste, în schimb ştim că în romanele lui Chretién iubita devine soţie. Distanţându-se de ,,ideolo-gia
�
literaturii curteneşti din secolul al XII-lea (în special de poezia scrisă în sudul Franţei),Chretién susţine căsătoria întemeiată pe dragoste şi al cărei secret pare să fie una din virtu-ţile cavalereşti fundamentale: generozitatea. Această calitate este asigurată de ieşirea cu-plului din izolarea ce s-a dovedit fatală lui Tristan şi Isoldei şi împărtăşirea din ceea ce auto-rul numeşte în primul său roman,
Érec et Énide
, ,,la Joie de le Cour
�
.Opţiunea pentru analiza iconologică a celor trei momente importante din viaţa unuicuplu se explică prin ceea ce au ele în comun, şi anume caracterul ritualic. Chiar şi mărtu-risirea dragostei între îndrăgostiţi poate fi privită ca un ritual intim şi personal, dar care pre-supune şi el solemnitate, anumite gesturi, anumite semnificaţii. Ceea ce face ca aceste si-tuaţii să fie interesante pentru o abordare de tip iconologic este faptul că toate trei se ba-
3
Leave a Comment