INTRODUCERE Cuvantul "varice" este unul foarte vechi. Ii are originea n limba greac.

Se pare c a fost folosit pentru prima dat ca termen medical de ctre Hipocrate n anul 460 .e.n. ntr-adevar, de la nceputurile istoriei scrise, omul a suferit i a dezvoltat multe tratamente pentru venele varicoase. Metode de tratament au fost descoperite cu peste 2000 de ani n urma dar pn n prezent a fost acordat foarte puin aten ie finalit ii estetice. Egiptenii Venele varicoase au fost pentru prima oar descrise n papirusul Ebers cu peste 3500 de ani n urm. Aceasta veche lucrare egiptean descrie nite serpentine care nu puteau fi operate deoarece pacienii ar fi czut la pmnt. Aceasta trebuie s fi fost descrierea unei tentative euate de intervenie chirugical pentru tratarea venelor varicoase, intervenie care consta ntr-o incizie care provoca o hemoragie fatal. Grecii Hipocrate a fcut una dintre cele mai vechi descrieri medicale a venelor varicoase. Tratatele lui Hipocrate, scrise n 460 .e.n., duc tratamentul cu un pas mai departe i n timp ce nu recomand tierea varicelor, prescrie compresia n puncte multiple. Crede de asemenea n cauterizare i i se atribuie citatul "ce nu poate fi vindecat de medicamente este vindecat de cuit , ce nu poate fi vindecat de cuit este vindecat de fierul incins i ce acesta nu poate vindeca trebuie considerat incurabil". Romanii n tratatul De Medicina un medic pe nume Celcus (25 .e.n - 14 e.n.) descrie operaiile de ligatur i scoatere a varicelor ca fiind i avnd posibile complica ii. O alt descriere a venelor varicoase i aparine lui Galen (131-201 e.n.).
1

Celcus i Galen sunt probabil primii care au descris flebectomia, o tehnic nc folosit i astzi. Arabii Poate cel mai faimos medici chirug al erei a fost Abu al-Qaim Khalaf ibn al-Abbas Al-Zahrawi. El a scris un foarte important compendiu de cunotine medicale denumit "Tasrif", compus din trei volume. Unul dintre aceste volume reprezint una dintre cele mai bune enciclopedii medicale medievale. Ultimul volum este probabil cel mai important i trateaz toate aspectele chirurgiei. A fost prima carte de chirurgie publicat vreodat, avnd i ilustraii ale instrumentelor utilizate. A avut aa de mare succes nct a devenit principalul manual de chirurgie n mai multe universiti prestigioase. n Europa a fost utilizat pn n secolul al XVII - lea. Al-Zahrawi descrie ligatura cu mult naintea lui Ambrose Pare. A utilizat i el cauterizarea pentru a controla hemoragia. Descrierile fcut nu sunt cu mult departe de chirurgia modern. Renaterea n perioada renascentist intervniile chirurgicale s-au ntos n domeniul tiin ei. Un celebru medic, Lorenz Heister scrie despre cruzimea vechilor proceduri aplicate pentru tratarea venelor varicoase. El recomanda luarea de snge, o diet sever pna la nfometare i aplicarea de bandaje n aa fel nct structura venoas s pot fi consolidat. Secolele urmtoare sunt presrate de diverse descoperiri care au dus la o n elegere mai bun a patologie venoase: descoperirea circulaiei sangvine de ctre William Harvey (1628) i completarea cunotinelor odat cu descoperirea capilarelor de ctre Marcello Malpighi. Testele de insuficien venoas introduse de ctre Trendelberg (1891) i Perthes (1895) au pus bazele tratamentului chirurgical funcional modern al varicelor.
2

n prezent folosirea ecografiei Duplex venoase, a tehnologiei avansate (terapia cu laser i ultrasunete) i progresele acumulate n domeniul chirurgiei i anesteziei converg pentru obinerea rezultatelor bune n terapia varicelor.

I. Anatomia i fiziologia aparatului cardiovascular Sistemul circulator este format din inim, vase sanguine i limfatice care alctuiesc o unitate funcional coordonat permanent i adaptat nevoilor organismului. Dei aparatul cardiovascular reprezint un tot unitar, are dou componente: - sistemul saguin: inima i vasele de snge - sistemul limfatic: vasele i ganglionii limfatici

1.1. Inima Inima este organul central al apartului cardiovascular, a crui funcionare asigur circulaia sngelui interstiial. Este aezat n cutia toracic, n etajul inferior al mediastinului, ntre cei doi plmni, deasupra diafragmului. Are forma unui con turtit antero-posterior, mrimea estea cea a pumnului unui adult i cntrete aproximativ 300 g. Capacitatea medie este de 500 cm3. Inima este un organ musculo-cavitar cu rol de pomp aspiro-respingtoare. Este invelit ntr-un sac fibro-seros numit pericard. Configuraie externa Inima are: - dou fee: - una aterioar - la nivelul ei se afl antul interventricular anterior care desparte ventriculul drept de cel stng i antul atrio- ventricular, care desparte atriile de ventriculi.
4

- una inferioar - pe care se continu anturile de pe faa anterioar - dou margini - o baz sau o fa posterioar care corespunde atriului stng si drept - un vrf care aparine ventriculului stng

fig.1 Inima - aspect exterior si caviti

Structura inimii Peretele inimii este format din trei straturi; endocardul, stratul intern, miocardul, stratul mijlociu i epicardul, stratul extern.

Endocardul este o membran lucioas, transparent, care captuete toate cavitile inimii continundu-se cu endoteliul arterelor i venelor. Are terminaii nervoase i vase limfatice, dar nu sanguine, hrnindu-se prin inhibiie. Miocardul reprezint muschiul cardiac. Ca particulariti este de menionat faptul c fibrele miocardice de la nivelul atriilor sunt dispuse circular, iar cele de la nivelul ventriculelor n fascicule cu direcie oblic-spiralat, formnd spre vrf vrtejul inimii. Musculatura atriilor nu se continu cu cea din pereii ventriculelor. Musculatura inimii se inser pe formaiuni fibroase care constitue scheletul fibros al inimii format din patru inele fibroase, dou formaiuni numite trigoane(drept si stng) i partea membrenoasa a septului interventricular. Miocardul atrial este neted pe faa intern, iar cel ventricular prezint muchi papilari trabecule carnoase de care se prind, prin cordaje, valvele atrio-ventriculare. n masa muchiului cardiac se afla aparatul de conducere (sistemul excitoconductor) distribuit astfel in inima adultului; n peretele atriului drept, ntre cele dou vene cave se afl nodulul sino-atrial (Keit-Flack), iar n partea interioar a septului interatrial, lng tricuspid i deasupra trigonului fibros drept, se afla nodulul atrioventricula (Aschoff-Tawara). De la nivelul nodului atrioventricular pleac fasciculul Hiss, care coboar n interiorul septului interventricular i se imparte n dou ramuri se ramific sub endocard, formnd reeaua Purkinje, la nivelul esutului nodal ia natere stimuli contractili care sunt condui la miocard (de unde denumirea acestui esut aparat aparat de conducere). Epicardul este foia visceral a pericardului seros si acopera complet exteriorul inimii. Cavitaile inimii: Atriile se caracterizeaz prin capacitate mai mica decat a ventriculelor, sub forma cuboidala, pereii mai subiri i prezint cte o prelungire numit urechiue. n atriul drept se deschid vena cava superioara (n peretele superior) i vena cava inferioara (in peretele inferior).
6

n atriul stang se deschid, n peretele posterior , cele patru vene pulmonare. Ventriculele sunt caracterizate prin capacitate mai mare decat cea a atriilor, forma piramidala, grosime mult mai mare a pereilor i prezenta muchilor capilari i a trabeculelor crnoase care dau suprafeei interioare a ventriculului un aspect neregulat. Din ventriculul drept pleac trunchiul arterei pulmonare a carei origine poart numele de con arterial. Orificiul trunchiului arterei pulmonare este prevzut cu trei valvule semilunare sau sigmoide, de forma unor cuiburi de randunica. Din ventricului stng pleac artera aorta a carui orificiu este prevzut cu trei valvule semilunare sau sigmoide. Vascularizaia i inervaia inimii Inima este irigat de cele dou artere coronare (stnga i dreapta), cu originea in aorta ascendent. Coronar stnga dup un traiect scurt, se mparte n dou ramuri: - artera interventriculara anterioara; - artera circumflex, care strbate antul coronar stng. Artera coronar dreapta se angajeaza n antul coronar drept i apoi coboara prin santul interventricular posterior. Din arterele coronare se desprind ramuri colaterale, care sunt de tip terminal, irigand anumite teritorii din miocard si neanastomozandu-se cu ramurile colaterale vecine. Daca una din una numita interventriculara anterioara, care coboara in santul interventricular anterior,in aceste colaterale se obstrueaza printr-un spasm prelungit sau printr-un trob (embolus), teritoriul respective nu mai primeste substante nutritive si oxigen, se necrozeaza si apare infarctul. Venele care colecteaza sangele trecut prin capilarele miocardului sunt: -vena mare a inimii, care urca prin santul interventricular anterior, -vena mijlocie a inimii, care urca prin santul interventricular posterior, -vena mica a inimii, care strabate santul coronar drept

Limfa inimii: ajunge in ganglionii traheobronici i mediastinali dupa ce a facut staie n ganglionii intermediari. Dintre acestia, unul se gsete pe faa anterioara a aortei descendente. Inervaia inimii este asigurat de nervii cardiaci, provenii din vag si simpatici. Din vag se desprind nervii cardiaci (superiori si inferiori), ct i nervii cardiaci toracali. Nervii simpatici sunt n numar de trei. Cel superior provine din ganglionul cervical superior, cel mijlociu provine din ganglionul cervical mijlociu, cel inferior din ganglionul stelat. Nervii cardiaci se mpletesc formand plexul cardiac situate sub crosa aortei. Pericardul: este un sac fibroseros care conine inima i rdcinile vaselor mari. El este alctuit din dou foie: una numit pericardul fibros, de forma unui sac situate la periferie, cu rol protector pentru inima i alta numit pericardul seros care se gse te n interior, favoriznd alunecarea n timpul contraciilor inimii. Funciile inimii: - transport sngele n sens unic prin inim i vasele de snge, - transport snge, substane nutritive la organe si esuturi, transport produse de metabolism de la esuturi la organe catre organele de excreie, - genereaz presiunea sngelui prin contraciile inimii i mic asfel sngele prin vase, - regleaz cantitatea de snge necesar organelor i esuturilor diferite n func ie de repaos, activitate fizic sau poziia corpului, prin schimri n frecvena i fora contraciilor. Cum circul sngele Sngele venos din corp vine la inim n atriul drept, apoi n ventriculul drept i trece prin artera pulmonar la plmni. Aici sngele se ncarc cu oxigen i elibereaz bioxidul de carbon, care este eliminat prin expiraie. De la plmni sngele oxigenat

vine prin venele pulmonare la inim, n atriul stng, apoi n ventriculul stng, de unde este pompat prin aort n arterele corpului i ajunge la esuturi. Sngele care trece prin intestine preia lichidele i substanele nutritive, care au fost digerate i absorbite. Din intestin, sngele ajunge la ficat, care neutralizeaz substanele toxice i adaug proteine eseniale cu rol n coagulare .a. n splin sngele descarc celulele roii mbtrnite, unde sunt distruse, iar n rinichi sunt eliminate excesul de minerale, uree i sruri. La nivelul capilarelor din corp, se face schimbul de gaze i substane nutritive. Sngele este preluat apoi de vene i se ntoarce la inim prin venele cave. Pentru ca sngele s treac prin toate esuturile corpului, el parcurge aprox. 96.000 km

Fig. 2 Sistemul venos

Legend : Fig. Reeaua capilar. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Fig. 3 Reeaua capilar

Arteriole, Metaarteriole, Anastomoz capilar, Sfincter precapilar, Capilare arteriale, Capilare venoase, Venule.

Funciile circulaiei periferice transport sngele, hormonii, enzimele, substanele nutritive, gazele, componentele sistemului imunitar i alte substane n diferite pri ale corpului; - permite schimbul de substane nutritive, gaze i produse de eliminare rezultate din arderile tisulare; - regleaz presiunea sngelui.

1.2. Sistemul venos n cadrul sistemului circulator, sistemul venos realizeaz transportul sngelui de la periferie la inim. Marea majoritate a venelor transport snge neoxigenat, de la nivel

10

tisular la inim, excepie fcnd venele pulmonare i venele ombilicale (n timpul vieii intrauterine), ambele transportnd snge oxigenat la inim. Anatomie i fiziologie Sistemul circulator este alctuit din dou sisteme, i anume: Sistemul vaselor sanguine, Sistemul vaselor limfatice. Sistemul vaselor sanguine este alctuit din: Vene sunt vase ce se formeaz prin unirea reelei difuze a capilarelor, realiznd un sistem ramificat ce pornete n sens opus arborelul arterial, de la terminaii subiri ctre diametre progresiv mai largi. Artere sunt vase ce pleac de la nivelul cordului i se ramific pe traiectul lor, la fel ca ramurile unui copac, devenind din ce n ce mai mici, alctuind arborele arterial ce ndeplinete funcia de transport la nivel tisular att a nutrimentelor, ct i a oxigenului. Capilarele sunt vase sanguine de mici dimensiuni ce formeaz o reea difuz, realizaznd numeroase anastomoze la nivelul crora au loc schimburile dintre esuturi i snge. Venele sunt vase de capacitan i pot fi clasificate astfel: - Vene mari: vena cav superioar, vena cav inferioar, venele pulmonare; - Vene medii i mici: vena jugular extern, vena jugular intern; - Venule O alt clasificare poate fi fcut n funcie de localizare: - Vene superficiale; - Vene profunde; - Vene comunicante sau perforante - acestea realizeaz conexiunea dintre venele superficiale i cele profunde.
11

Venele prezint aceeiai structur general ntlnit la toate vasele de la nivelul sistemului circulator reprezentat de intim, medie i adventice, ns cu anumite specificiti. Intima este alctuit din endoteliu i esut endotelial, ns membrana limitant elastic intern lipsete. Media este alctuit din esut muscular fibros i elastic, ns n cantitate mai mic dect la nivelul arterei omonime. Adventicea este mai groas dect la nivel arterial, cu vasa vasorum foarte bogat i cu numeroase terminaii nervoase. La nivelul poriunii inferioare a corpului, venele sunt adaptate cu valve ce se formeaz prin plierea intimei, fragmentnd astfel coloana de snge, scznd presiunea de la nivel parietal i deteminnd o singur direcie de circulaie a fluxului sanguin. Principalele vene i sisteme venoase sunt reprezentate de: - Vena safen mare; - Vena safen mic; - Venele pulmonare; - Vena cav superioar; - Vena cav inferioar; - Vena azygos; - Vena hemiazygos; - Sistemul venos port; - Sistemul venos a lui Thebesius; - Sinusurile durale. Vena cav superioar i are originea la nivelul primei articulaii condrocostale drepte, posterior de aceasta, i se formeaz prin unirea celor dou vene brahiocefalice dreapt respectiv stng. Prezint un traiect vertical pn la nivelul celei de-a treia articulaii condrocostale drepte, unde se vars n peretele superior al atriului drept.

12

Dimensiunea sa este de aproximativ 7 cm i poate fi mprit n dou segmene: unul intrapericardic i unul extrapericardic. La nivelul venei cave superioare se vars i vena azygos. Vena cav inferioar se formeaz anterior de corpul vertebral L5 prin unirea celor dou vene iliace commune: dreapt i stng. Are un traiect vertical, de-a lungul coloanei vertebrale, la dreapta aortei abdominale, strbate muchiul diafragm i ajunge la nivelul toracelui, unde se vars n atriul drept, la nivelul peretele inferior. Acest orificiu poart denumirea de orificiul venei cave inferioare i prezint valva lui Eustachio. La nivelul venei cave inferioare se vars venele lombare n numr de patru perechi, venele renale, vena suprarenal dreapt, vena genital dreapt, venele frenice, venele hepatice. Vena azygos se formeaz prin unirea a dou rdcini. Prezint un traiect vertical i ptrunde la nivelul toracelui prin orificiului aortic al diafragmului. La nivel toracal, la nivelul vertebrei toracale T4, realizeaz crosa venei azygos i se vars n vena cav superioar. La nivelul venei azygos se vars venele intercostale posterioare drepte, vena intercostal superioar dreapt, vena hemiazygos, vena hemiazygos accesorie, venele esofagiene, venele pericardice, venele bronhice drepte. Venele hepatice transport snge de la capilarele sinusoide la vena cav inferioar. Capilarele sinusoide se vars n vena centrolobular ce va iei din lobul hepatic prin baza acestuia i va forma cu venele vecine venele sublobulare, iar acestea la rndul lor vor forma venele hepatice Sinusul venos coronar poate fi identificat la nivelul anului coronar posterior. Traiectul acestuia se termin la nivelul peretelui inferior al atriului drept. La nivelul sinusului venos coronar se vars vena coronar mare, vena coronar mic, vena coronar mijlocie, vena posterioar a ventriculului stng, vena oblic a atriului stng.

13

Venele pulmonare sunt n numr de patru i transport snge oxigenat de la nivel pulmonar la inim, vrsndu-se n atriul stng. Vena safen mare (safena intern) este cea mai important ven superficial a membrului inferior, safina nsemnnd ascuns. Ea este ascuns la nivelul propriei fascii n regiunea coapsei i o prsee abia la nivelul genunchiului. Incompetena valvelor acestei vene determin apariia dilataiilor varicoase ale membrului inferior. Este o ven superficial localizat n poriunea medial a membrului inferior, avnd cele mai mari dimensiuni din corp. Pleac de la nivelul extremitii mediale a arcului venos dorsal al piciorului, terminndu-se la nivelul triunghiului lui Scarpa, unde se vars n vena femural. La nivelul venei safene mari se vars marea majoritate a venelor superficiale, venele anastomotice cu sistemul venos profund (venele perforante), vena safen accesorie, venele superficiale ale coapsei, venele ruinoase externe, vena circumflex iliac superficial (la nivelul crosei). Vena safen mic (safena extern) este localizat la nivelul prii laterale a piciorului i trece ulterior postero-lateral de tendonul lui Achile, n poriunea inferioar a gambei. La nivelul venei safene mici se vars reelele tributare ale piciorului: dorsal i plantar, venele superficiale posterioare ale gambei i venele anastomotice (venele perforante) ce realizeaz puntea de legtur cu venele profunde ale gambei. Venele perforante Foarte multe vene superficiale dreneaz la nivelul venelor safene mari sau mici, ce dreneaz la rndul lor la nivelul sistemului venos profund. Venele superficiale sunt de asemenea conectate la un numr variabil de vene perforante ce trec prin fascia profund i dreneaz direct la nivelul venelor profunde ale gambei i coaspei. Venele perforante conin de obicei valve ce previn refluxul sngelui din sistemul profund n cel superficial. Sistemul venos profund

14

Tot sngele venos va ajunge n cele din urm la nivelul sistemului venos profund n drumul su ctre atriul drept. Venele profunde ale gambei sunt mprite n trei perechi: vena tibial anterioar (la nivelul ei dreneaz faa dorsal a piciorului), vena tibial posterioar (la nivelul ei dreneaz poriunea medial a piciorului) i vena peroneal (la nivelul creia dreneaz poriunea lateral a piciorului). Culoarea venelor este dat de culoarea sngelui venos ncrcat cu dioxid de carbon, ce este de obicei rou-nchis datorit unui coninut foarte sczut n oxigen. Culoarea albastru-verzuie a venelor se datoreaz prezenei esutului celular subcutanat ce nu permite trecerea dect a unor anumite lungimi de und. Circulaia venoas Venele realizeaz ntoarcerea sngelui la nivelul inimii (a atriului drept). Ele mai sunt denumite i vase de capacitan datorit volumului mare de snge pe care l coninaproximativ 60% din volumul sanguin total. Venele prezint perei subiri ce sunt capabili s i modifice forma n funcie de volumul de snge circulant. Volumul de snge este direct proportional cu presiunea venoas. Cnd presiune venoas este sczut, volumul de snge din interiorul lor este sczut, acestea colabndu-se. Pe msur ce presiune venoas crete, pereii venelor se expandeaz la fel ca pereii unui balon. ntoarcerea venoas necesit o pomp, asemntor inimii, care s faciliteze ntoarcerea sngelui de la nivel periferic la nivelul inimii. Principala pomp este reprezentat de musculatura picioarelor, repsonsabil de cea mai mare parte a ntoarcerii venoase. La nivelul piciorului se regsete o reea venoas ce funcioneaz tot ca o pomp, avnd un rol secundar, dup cea anterior menionat. Cu fiecare pas fcut, piciorul i muchii gambei se contract i pompeaz sngele prin sistemul venos mpotriva gravitaiei, spre partea dreapt a inimii, ce conine snge venos. Pentru realizarea unui flux unidirecional la nivelul sistemului venos, sunt necesare valve integre. Funcionarea corespunztoare a valvelor este necesar i pentru realizarea
15

unei ntoarceri venoase normale. Valvele de la nivelul sistemului venos funcioneaz asemntor treptelor unei scri, susinnd coloana de snge pn cnd aceasta ajunge la nivelul camerelor drepte ale inimii. Prin intermediul sngelui venos sunt transportai metabolii de la nivel tisular i snge ncrcat cu dioxid de carbon ctre camerele drepte ale cordului, iniial la nivelul atriului drept prin intermediul venelor cave superioar, respectiv inferioar. Din atriul drept sngele venos ajunge la nivelul ventriculului drept i de aici n artera pulmonar, ce l transport la nivelul plmnilor, unde dioxidul de carbon este eliminat pe cale respiratorie i este nlocuit cu oxigen, sngele oxigenat ntorcndu-se prin intermediul celor patru vene pulmonare la nivelul atriului stng, ventriculului stng i ulterior la nivelul aortei, ce face parte din circulia arterial. Sistemul limfatic O alt cale de ntoarcere a lichidelor i subsatanelor nutritive din vase i esuturi este prin sistemul limfatic format din: - vasele limfatice, - ganglionii limfatici i - limf, care este lichidul dintre celule (intercelular) ce se scurge n snge.

16

Legenda: 1. Vegetaiile adenoide 2. Amigdala 3. Ganglioni limfatici 4. Canalul toracic la intrarea n ven 5. Timusul 6. Splina 7. Vas limfatic 8. Ganglion limfatic
Fig. 4 Sistemul limfatic

9. Apendicele 10.Petele lui Peyer n intestinul subire 11. Canalul toracic 12. Canalul toracic drept la intrarea n ven.

Funciile sistemului limfatic: - echilibrul lichidelor din corp, - absorbia lipidelor din tubul digestiv, - aprarea mportiva micro-organismelor i altor substane strine duntoare, n cadrul sistemului imunitar.

17

1.3. Fiziopatologia venelor i capilarelor 1.3.1. Fiziopatologia venelor Simptome asociate Simptome funcionale n patologia venoas, durerea este un simptom foarte important fiind localizat la nivelul teritoriului venos afectat i prezentndu-se sub form de greutate la nivelul membrului, parestezii, fatigabilitate (oboseal). n funcie de caracterul ei, aceasta poate avea urmtoarele trsturi: Durerea este sub form de cramp, n special nocturn, n insuficiena cronic venoas; Durerea se agraveaz n special nocturnn tromboflebit (inflamaie a peretelui venos ce poate fi nsoit cu fomare de trombi = cheaguri ce pot obtura vena, putnd determina embolie); Durerea apare n urma ortostatismului (meninerea corpului n poziie vertical) prelungit n insuficiena venoas cronic determinat de prezena varicelor (dilataie venoas permanent i neregulat ce apare datorit pierderii elasticitii peretelui venos); Durerea este nsoit de parestezii (senzaie de furnictur, amoreal, neptur drept consecin a afectrii sistemului nervos periferic) pe traiectul unui nerv n neuropatia postflebitic ce se instaleaz n urma unei tromboflebite profunde; Durerea este accentuat de flexia dorsal a piciorului (semnul Homans) i este ntlnit n tromboflebita profund de la nivelul gambei. n cazul tromboflebitei iliofemurale, durerea este localizat la nivelul feei anteroexterne a coapsei.

18

Pentru cea cu localizare la nivelul venei poplitee sau venei femurale superficiale, durerea se instaleaz cnd se comprim spaiul popliteu. Durerea este asociat cu alte semne precum paresteziile din sindromul trombotic, hiperestezia (sensibilitate exagerat) i senzaia de cldur din cadrul tromboflebitei acute n momentul n care sunt afectai i nervii periferici, pruritul (mncrime intens a pielii) ce nsoete eczema de staz sau dermatita. Foarte frecvent, n tromboflebita acut, exista starea subfebril cu o durat de 12-13 zile, iar n tromboflebitele ce au devenit septice este prezent febra ce are un caracter intermitent. La acestea dou se adaug i frisoanele nsoite de puls discordant. Patologie asociat Patologia vascular venoas asociat este reprezentat de: 1. Venele varicoase sunt vene dilatate anormal, cu aspect tortuous ce apar consecutiv creterii presiunii intraluminale datorit scderii rezistenei peretelui venos. Cele mai afectate sunt venele superficiale ale membrelor inferioare. 2. Tromboza venoas profund i superficial. 3. Insuficiena venoas cronic dup clasificarea CEAP poate fi mprit astfel: Stadiul C0: fr semne vizibile, palpabile sau detectabile paraclinic de insuficien venoas cronic; Stadiul C1: telangiectazii i/sau vene reticulare; Stadiul C2: vene varicoase prezente; Stadiul C3: prezena edemului; Stadiul C4a: dermita de staz cu variantele pigmentri cutanate i boli suplimentare (eczema), determinate de tratamentele locale alergizante Stadiul C4b: lipodermatoscleroza i/sau atrofia alb; Stadiul C5: ulcer venos vindecat; Stadiul C6: ulcer venos activ, deschis.

19

1.3.2. Bolile venelor Venele membrelor inferioare si superioare sunt dispuse in doua sisteme: - Sistemul venos superficial situat imediat sub piele - Sistemul venos profund situat la nivelul muschilor Venele superficiale sunt legate de cele profunde prin vene comunicante. Acestea sunt prevazute cu valvule care permit trecerea sangelui intr-un singur sens: dinspre venele superficiale spre cele profunde. De asemenea si venele profunde sunt prevazute cu valvule, care directioneaza sangele spre inima si nu permit refluxul acestuia. BOALA VARICOASA Boala varicoasa are o predispozitie genetica, la care se adauga factori favorizanti, dintre care un rol important il au ortostatismul prelungit si obezitatea. Din cauza modificarilor in structura peretilor venosi si a functionarii valvulelor se produc dilatatii localizate pe traseul unei vene superficiale, de obicei vena safena interna, in care stagneaza sangele. Aceste "pungi" cu sange se numesc varice. Ele cresc progresiv in dimensiuni si in stadii tardive produc leziuni trofice ale pielii - ulcer varicos. Din cauza stazei sangelui, acesta se vindeca foarte greu si se poate suprainfecta. Varicele se diagnosticheaza clinic. Examenul ecografic are un rol important in localizarea venelor comunicante suferinde si in stabilirea mecanismului de producere a varicelor : varice primare sau varice secundare din sindromul post trombotic. Aceasta diferentiere este extrem de importanta pentru ca numai varicele primare din boala varicoasa au indicatie de rezolvare chirurgicala. Tratamentul este medical - scadere in greutate, evitarea ortostatismului prelungit, ciorap elastic - si chirurgical.
20

TROMBOZA VENOASA PROFUNDA ( TROMBOFLEBITA PROFUNDA) Tromboza venoasa profunda este favorizata de staza sangelui la nivelul venelor, hipercoagulabilitate si leziuni ale peretelui venos. Tromboza venoasa profunda este localizata in mod obisnuit la nivelul membrelor inferioare. Doar in situatii deosebite (de exemplu la cei cu catetere venoase ) poate avea alta localizare. Staza sangelui la nivelul membrelor inferioare apare in multe situatii : imobilizare la pat, postoperator, imobilizare in aparat ghipsat, insuficienta cardiaca, etc. Dintre interventiile chirurgicale, in special cele urologice, ginecologice si ortopedice au risc crescut de a se complica cu tromboza venoasa profunda a membrului inferior. De asemenea, la pacientii cu tumori maligne se produc modificari de coagulabilitate ale sangelui care favorizeaza tromboza venoasa profunda. Tromboza venoasa profunda se manifesta prin : - durere - crestere de volum a gambei sau a intregului membru afectat - uneori cresterea temperaturii si roseata membrului inferior. Diagnostic Diagnosticul se face pe baza - examenului clinic - ecografia Doppler vasculara. Ecografia este extrem de importanta. Este foarte sensibila si diagnosticheaza sau confirma o tromboza venoasa profunda, chiar atunci cand semnele clinice nu sunt clare. In plus ecografia venoasa ofera date foarte utile despre vechimea trombozei, intinderea acesteia, evolutia sub tratament. De aceea se recomanda periodic.

21

Tratament Tratamentul trombozei venoase profunde trebuie instituit cat mai rapid si consta in administarea de anticoagulante injectabil si repaus la pat pe durata procesului acut. Durata tratamentului cu anticoagulante injectabile este de cateva zile ( 5-7 zile, uneori mai mult) si se continua cu tratament anticogulant oral minimum 3 luni sau chiar toata viata, daca conditiile care au determinat tromboza venoasa profunda, persista. Complicaii Tromboza venoasa profunda are doua complicatii majore: - Embolia pulmonara - Sindromul posttrombotic Uneori manifestarile clinice enumerate mai sus lipsesc sau sint discrete, iar tromboza venoasa profunda este descoperita tardiv, cand apar complicatiile.

EMBOLIA PULMONARA Embolia pulmonara consta in migrarea unei portiuni din cheagul din vena prin cordul drept pana in circulatia pulmonara. Consecintele depind de marimea arterei pulmonare ocluzionate. Cand trombul este mic, ocluzioneaza o artera pulmonara mica, periferica ( segmentara). Se produce un infarct pulmonar.Tabloul clinic este dominat de junghi toracic, tuse, dispnee, dar prognosticul este bun. Cand trombul este mare va ocluziona o artera pulmonara mare, iar consecintele hemodinamice sunt extrem de importante : sincopa, sindrom de debit cardiac scazut si chiar deces. Embolia pulmonara este o urgenta medicala. Diagnostic Diagnosticarea se bazeaza pe :
22

- semne clinice, - electrocardiograma, - ecocardiografie, - radiografie, - examinare computer tomografica sau rezonanta magnetica nucleara.

Tratament In functie de severitate, tratamentul este anticogulant, trombolitic, de sustinere a functiilor vitale si uneori chirurgical sau interventional. SINDROMUL POSTTROMBOTIC In multe situatii, dupa vindecarea trombozei profunde, repermeabilizarea venei nu este completa sau, chiar daca este completa, sunt deteriorate valvulele care impiedica refluxul sangelui. Din acest motiv se produce staza sangelui in sistemul venos profund si superficial. Membrul inferior se umfla, in special in cursul zilei, este dureros si apar varice secundare. Tratament Tratamentul este medical : gimnastica, ciorap elastic, tratament antigoagulant pentru a preveni un nou episod de tromboza venoasa profunda. Varicele secundare nu au indicatie de operatie, pentru ca nu rezolva problema. Din cauza riscului de embolie pulmonara masiva si deces, care poate complica o tromboza venoasa profunda, se recomanda profilaxia acestei boli in toate situatiile cu risc, si in special dupa interventiile chirurgicale ginecologice, urologice si imobilizarea cu aparat ghipsat.

23

TROMBOFLEBITA SUPERFICIALA Este inflamatia si tromboza a venelor din sistemul venos superficial. Se manifesta prin durere, tumefactie si roseata. Tratamentul este doar antiinflamator. Doar cand este afectata vena safena interna se recomanda si tratament anticogulant, pentru ca exista riscul ca trombul din vena safena sa patrunda in vena femurala comuna si sa migreze spre circulatia pulmonara. In celelalte situatii nu este necesar tratamentul anticogulant.

HEMOROIZII I COMPLICAIILE LOR A. Hemoroizii Hemoroizii reprezint dilataia anormal variocas a plexurilor venoase din submucoasa anorectal. Frecvena lor este mai mare ntre 30 i 60 de ani i repartizat n mod egal pe ambele sexe. La copii prezana lor este excepional. Venele rectului formeaza o reea cunoscut sub numele de plex rectal, individualizat n dou poriuni: superioar i inferioar, sediul celor dou forme de hemoroizi cunoscute. Dilataia simpl a venelor din plexul rectal superior nu trebuie identificat cu noiunea de hemoroizi dect n msura n care genereaz o suferin clinic sau se complic cu dilataia plexului rectal inferior. Dilataia venelor din plexul rectal exter apare abia dup constituirea hemoroizilor interni, ca un fenomen de decompensare hemodinamic. n etiopatogenia heoroizilor pot interveni mai multe mecanisme dar, indiferent de cauza primar n fiecare dintre ele se ntlnes ca elemente comune staza sau hipertensiunea venoas pelvin n forme i grade diferite i modificrile pere ilor veno i din plexurile rectale. n unele forme de hemoroizi factorul prim pare a fi staza pelvin, dup cu n altele, cauza primar este alterarea pereilor vasculari, care determin dilataia venelor i staza.

24

Hipertensiunea venoas produce staz n plexurile rectale i poate recunoate cauze multiple: - ciroz hepatic - sau oricare alt obstacol pe trunchiul venei porte; - tumorile pelvine, genitale sau rectale - pot comprima cile de drenaj venos ale rectului; - sarcina - hemoroizii i varicele constatate frecvent n cursul sarcinii se datoresc mai curnd unor factori endocrini specifici perioadei de gestaie care modific tonusul peretelui venos, dect compresiunii exercitate de uterul gravid; - insuficiena cardiac decompensat Alterarea morfofunional a pereilor venoi determin dilataia lumenului, care antreneaz staza venoas cu perturbaii hemodinamice secundare. Modificrile morfologice ale peretelui venos recunosc factori multiplii: - factorul ereditar constituional - n hemoroizi ca i n varice se pare c exist o predispoziie ereditar n ceea ce privete calitatea mai slab a esutului colagen din organism. Alturi de rezistena cogenital mai mic a peretelui venos, intervin i al i factori cum ar fi felul de via, profesia, excesele alimentare. - factorul imflamator - alterarea peretelui venos este deseori secundar proceselor inflamatorii de vecintate. Se consider c inflamaia realizeaz o flebit atenuat care n final se soldeaz cu nlocuirea esutului elastic prin esut conjunctiv fibros. Peretele slbit favorizeaz dilataia venoas i tromboza. - ali factori etiologici: tulburri gastro-intestinale (constipaii, diaree), via a sedentar, insuficiena sau absena exerciiilor fizice, statul pe scaun prelungit, regimul alimentar bogat n condimente, consumul de alcool i unele boli, ca hepatita cronic, hipertensiunea arterial ar putea fi incriminate ca factori adjuvani n apari ia hemoroiyilor i mai ales a complicaiilor de ordin hemoragic. Este greu de formulat o concepie unic asupra etiopatologiei hemoroizilor n toate formele lor. Putem concluziona doar faptul c hipertensiunea venos cu staz pelvin i

25

alterarea peretelui venos cu dilatarea lumenului sunt factorii cei mai importani de luat n consideraie. Din punct de vedere macroscopic hemroizii pot fi mprii dup localizarea lor n: - hemoroizi interni - hemoroizi externi - hemoroizi micti Aspectul macroscopic este diferit n funcie de stadiul eveolutiv i mai ales de complicaiile survenite n cursul dezvoltrii lor. Simptomatologie Hemoroizii externi nu produc nici o tulburare esenial care s atrag aten ia asupra preyenei lor dect cu ocazia unor complicaii. Nu produc sngerri, nu sunt dureroi i nu jeneaz defecaia. Uneori pot fi cauza unui uor prurit anal sau s produc jen la defecaie, semne care sunt n realitate dependente de existena hemoroizilor interni. Pot rmne ignorai de bolnav toat viaa dac nu survine nici o complica ie trombotic sau de alt natur. Simptomatologia hemoroizilor interni este ns mai zgomotoas i domina de patru mari simptome: hemoragiile, scurgerile seroase sau seropurulente, prolapsul i durerea. S-au mai constatat, ca simptome asociate, pruritul anal i mai ales tulburrile dispeptice variate. B. Tromboza i tromboflebita hemoroidal Procesul de tromboz a a venelor hemoroidale reprezint o complicie uneori cu caracter major, care se localizeaz fie in plexul rectal extern , fie n cel intern permi nd individualizarea a dou varieti: - tromboza hemoroidal extern - tromboza hemoroidal intern: simpl sau prolabat i ireductibil. Trebuie menionat c tromboza hemoroidal se poate extinde la venele pelvisului sau chiar la vena port realiznd tabloul unei flebite pelvine sau al unei pieleflebite.
26

1.3.3. Fizioptologia capilarelor Este cunoscut funcia foarte important a capilarelor n schimburile dintre spaiul intra- i cel exra vascular. Un capilar se ntinde pe o lungime de 200-400 . n mod obinuit, n repaus sunt deschise 100-200 capilare pe mm 3 esut. n activitate, numrul capilarelor deschise crete, putnd ajunge pn la 3000 pe mm 3. Capilarele au dou proprieti fiziologice importante: rezistena i permeabilitatea. Rezistena capilarelor are variaii fiziologice. Este crescut de corticoizi, catecolamine, vasopresin i sczut de histamin si heparin. n condiii patologice rezistena capilarelor scade n infec ii acute, hipertensiune arterialp, senescen, diabet, intoxicaii, trombopenie, uneori fiind nsoit de hemoragii spontane. Scderea rezistenei se poate manifesta concomitent cu creterea permeabilitii capilare.

27

II. Medicaia venelor i capilarelor 2.1 Medicaia venelor Varicele reprezint cea mai comun boal a venelor, cauzat de o disfuncie valvular. Sindromul varicos implic: - dilataia venelor superficiale; - consecine (insuficien venoas, staz venoas, edem local, induraie, tromboflebit). Funcie de localizarea tulburrilor varicoase, distingem: - varice ale venelor membrelor inferioare; - varice ale plexului hemoroidal anal, cunoscute sub denumirea de hemoroizi. Tratamentul: - n cazul varicelor membrelor inferioare: sistemic i topic; - n cazul hemoroizilor: uzual topic (antiinflamator, anestezic local, antiseptic). Clasificare Clasificarea medicaiei sindromului varicos, funcie de evoluie: A - Medicaia primei faze de evoluie (cu tulburri funcionale): 1. Medicamente ce cresc tonusul venos: - dihidroergotamin; - extract din semine de Aesculus hippocastanum (escin i flavonoide); 2. Medicamente ce scad permeabilitatea capilarelor, ameliornd ntoarcerea venoas i reduc edemul: - derivai flavonici (rutosid, troxerutin, diosmin); - antocianozide (extr. din fructe de Vaccinium myrtillus); - tribenosid, - dobesilat de calciu. B - Medicaia complicaiilor (flebite, tromboflebite):
28

- Antiinflamatoare, topic i sistemic; - Heparine i heparinoizi, pentru tratamentul topic. A. MEDICAIA PRIME FAZE DE EVOLUIE 1. Medicamente care cresc tonusul venos DIHIDROERGOTAMINA (Dihydroergotaminum) Proprieti fizico-chimice: - alcaloid derivat din ergot - pulbere microcristalin, alb-glbuie, fr miros Proprieti farmacodinamice: - dozele terapeutice stimuleaz muchii netezi arteriolari producnd vasoconstricie - stimuleaz centrul vagal, intensific circulaia de ntoarcere (venoas), amelioreaz randamentul miocardului, crete debitul cardiac. - crete i stabilizeaz tensiunea arterial la cei cu hipotensiune i cu oscila ii tensionale. - este sedativ la nivel SNC i moderaz activitatea centrului vasomotor bulbar - nu este ocitocic - este alfa-adrenolitic mai activ dect derivatul natural Proprieti farmacotoxicologice - reacii adverse rare - ameeli, grea, vom. Farmacoterapie - sindrom ortostatic - migren i alte cefalei vasculare - tulburri tensionale produse de neuroleptice - profilaxia potoperatorie a trombozei venelor profunde i a emoboliei pulmonare - aciune poate fi potenat prin asociere cu cafeina
29

Contraindicaii - sarcin - tulburri vasculare grave, coronariene i periferice - hipertensiune

EXTRACT hippocastanum)

DIN

SEMINE

DE

CASTAN

SLBATIC

(Aesculus

Proprieti farmacognostice i fizico-chimice: - se folosesc seminele care conin un complex saponinic denumit escin , flavonoide Proprieti farmacodinamice: - extractele din castan, forma obinuit, de utilizare a produsului, ac ioneaz prin efectul sinergic al escinei i flavonoidelor, fiind mai active n aplica ii locale dect dup administrare oral - cresc rezistena i scad permeabilitate capilarelor, diminu edemul i inflamaia, produc efect slab vasoconstrictor. Proprieti farmacotoxicologice: - supradozarea escinei poate produce blocaj renal Farmacoterapie: - insuficien venoas periferic - fragilitate capilar - tromboflebit - ulcer varicos - hemoroizi - traumatisme locale

30

2. Medicamente ce scad permeabilitatea capilarelor a. Derivai flavonici RUTOSID (Rutosidum) Proprieti fizico-chimice: - se cunosc mai multe substane cu aciune de vitamina P; n teraputic se utilizeaz rutosidul. - face parte din grupa de flavonoizi, derivai de fenilbenzoripan Proprieti farmacocinetice: - flavonoizii naturali se absorb cu dificultate din tubul digestiv, fiind descompu i de flora intestinal; absorbia este favorizat de asocierea cu acidul ascorbic - absorbie pentru chealatul rutosid-magneziu i derivaii de semisintez - se elimin renal doar derivaii bine absorbii per oral i preparatele administrate injectabil Mecanism de aciune - direct asupra substanei conjunctive intercelulare din endoteliul capilar; - indirect, prin intermediul catecolaminelor i acidului ascorbic (datorit capacitii de a forma sisteme redox i a proteja de oxidare aceste substane fiziologic implicate n ridicarea rezistenei vasculare). Aciune: - menine integritatea funcional a capilarelor; - mresc rezistena i scad permeabilitatea capilarelor; - efecte antihialuronidazic, antiinflamator i antihistaminic, de intensitate medie Farmacoterapie: - fragilitate capilar spontan sau la traumatisme foarte uoare - hemoragii nazale (epistaxis), pulmonare (hemoptizii), retiniene, digestive, renale - varice ale membrelor inferioare i hemoroizi
31

TROXERUTIN (Troxerutinum) Proprieti fizico-chimice: - derivat de rutosid Proprieti fizico-chimice: - efect protector asupra esutului conjunctiv, celulelor endoteliale i membranei bazale a capilarelor; - diminu permeabilitatea capilarelor i edemele - antiinflamator i antitrombotic (inhiba agregarea trombocitelor) - prin acest efecte atenueaz simptomele din sindromul varicos incipient - nu influeneaz alterrile structurale din varicele constituite Farmacoterapie: - varice ale membrelor inferioare - hemoroizi - complicaii ale varicelor: tromboflebite, ulcer varicos DIOSMIN (Diosminum) Proprieti fizico-chimice: - derivat semisintetic de hesperidina Mecanism de aciune: - prelungete efectul vasoconstrictor al noradrenalinei asupra peretelui venos, - creterea tonusul venos, i prin urmare, reduce capacitatea venoas, distensibilitatea, i staza; acest lucru crete ntoarcerea venoas i reduce hipertensiunea venoas - mbuntete drenajul limfatic prin creterea frecvenei i intensitii contrac iilor limfatice, precum i de creterea numrului total de capilarele limfatice funcionale. - la nivelul microcirculaiei reduce hiperpermeabilitatea capilar i cre te rezisten a capilar;
32

- reduce i inhib aderena, migrarea i activarea leucocitelor la nivel capilar; aceasta duce la o reducere a cantitii de mediatori inflamatorii, radicali liberi n principal de oxigen i prostaglandine Farmacoterapie: Indicaii terpeutice: - tratamentul simptomelor legate de insuficiena veno-limfatic: senzaia de greutate la nivelul picioarelor, durere, sindromul picioarelor nelinitite b. Antocianozide EXTRACT DIN FRUNZE DE AFIN - Vaccinium myrtillus Baze fizico-chimice Antocianozidele sunt heterozide formate din agliconi i oze. Baze farmacodinamice Cresc rezistena i scad permeabilitatea capilarelor. Alte aciuni: astringent, diuretic. Farmacoterapie Tulburri capilare, fraglitate, purpur. Tulburri arteriale, angiopatie diabetic, tulburri vasculare retiniene, ateroscleroz, hipertesiune arterial. Tulburri venoase, varice, edeme, sechele dup flebit. b. TRIBENOSID (Tribenosidum) Farmacodinamie - reduce permeabilitatea capilara si, prin aceasta, combate edemul. - are efect antagonist asupra substantelor endogene care produc inflamatia si durerea. - contracareaza procesele patologice care se produc in paturile capilare, in vene si in tesuturile perivenoase.

33

Farmacocinetica - se resoarbe rapid si aproape complet si este intens metabolizat - are afinitate diferita pentru o serie de tesuturi si organe, in peretii vaselor sanguine, de exemplu, acesta atinge concentratii relativ inalte. - nu se inregistreaza nici o acumulare de tribenozid chiar in cazul dozelor zilnice repetate. - se excreta numai sub forma de metaboliti si aproape exclusiv prin urina. - activitatea farmacologica a principalilor metaboliti reprezinta doar jumatate din cea a tribenozidului, iar 20% din doza administrata se elimina ca acid hipuric. Indicaii Tulburari circulatorii venoase: senzatie de oboseala, greutate si tensiune in membrele inferioare, edeme si durere ale membrelor inferioare dupa sezut sau ortostatism prelungite. Sindrom varicos: simptome datorate venelor varicoase, edeme statice si flebalgii. Hemoroizi. Ca adjuvant in tratamentul flebitelor, periflebitelor si sindromului posttrombotic, precum si pre- si postterapie de sclerozare. Contraindicaii Hipersensibilitate la substanta activa a Glyvenol-ului. Reactii adverse Eritem cutanat si tulburari gastrointestinale care sunt expresia unei sensibilitati individuale si care dispar spontan la intreruperea medicatiei. In rarele cazuri de manifestari mai severe, se recomanda apelarea la masuri adecvate ameliorarii simptomatologiei. Exista corespondenta intre frecventa unor astfel de reactii adverse si cantitatea de Glyvenol administrata. Sarcina si alaptare Ca in cazul oricarei terapii medicamentoase, Glyvenol-ul trebuie administrat cu precautie in timpul perioadei de sarcina, in special in primele trei luni. Nu se stie daca

34

substanta activa trece in laptele matern. Riscul fetal trebuie considerat inaintea beneficiilor pentru mama. Interactiuni Desi substanta activa deriva din zahar, nu s-a demonstrat ca Glyvenol ar interfera metabolismul hidrocarbonatelor, chiar si la diabetici. Supradozare Nu a fost raportat nici un caz de supradozare acuta. c. DOBESILAT DE CALCIU Proprieti Normalizeaz permeabilitatea mrit a peretelui vascular, crete rezistena capilarelor i amelioreaz microcirculaia n diverse boli vasculare i metabolice. Scade agregaia plachetar i viscozitatea sngelui. Mrete indirect fluxul limfatic reducnd n aa mod edemul. Aceste proprieti permit corijarea disfunciilor capilare funcionale sau legate de tulburrile metabolice constituionale sau dobndite. Indicaii Afeciunile vasculare asociate cu fragilitate i permeabilitate mrit (retinopatia diabetic, microangiopatia), ntlnite n bolile cardiovasculare i metabolice, insuficiena venoas cronic acompaniat de dureri, crampe, parestezii, adjuvant n tratamentul tromboflebitelor superficiale, sindromul post-trombotic, edemele, dermatozele de staz, tulburrile circulatorii de origine arterio-venoas sau cauzate de afeciunile microcirculatorii, sindromul hemoroidal. Contraindicaii - hemoragiile provocate de anticoagulante, sarcina n primul ei trimestru. Supradozare - cazuri de supradozaj nu au fost semnalate. Efecte adverse - rar tulburri gastrointestinale, dermatoz alergic, febr, cefalee, ameeli.
35

Interaciuni - nu sunt cunoscute. Precauii - sarcina i lactaia Intr n componena unor preparate combinate (Doxiproct, Doxiproct Plus, Doxivenil). B - Medicaia complicaiilor (flebite, tromboflebite): - Antiinflamatoare, topic i sistemic; - Heparine i heparinoizi, pentru tratamentul topic i sistemic HEPARINA (Heparinum) Se gaseste in organism, mai ales in granulatiile metacromatice ale mastocitelor , celule din peretele vaselor mici, precapilare , din plamani , ficat , splina , rinichi. Intervine in mentinerea starii fluide a sangelui . Este un anticoagulant fiziologic , natural, care are actiune si in vitro. Concentratia heparinei in sange, in conditii normale este de 0,01-9 mgla%. Aceasta concentratie creste in : soc anafilactic , leucemii , dupa iradiatii. Administrata oral, ca medicament , nu se absoarbe. Dupa injectare absorbtia este rapida dar poate fi si intarziata prin asociere cu vasoconstrictoare. Actiunea heparinei : - impiedica reactia trombinei cu fibrinogenul - impiedica transformarea protombinei in trombina - impiedica formarea tromboplastinei - impiedica aglutinarea si deci ruperea plachetelor sanguine
36

- previne formarea trombilor si poate contribui la scaderea volumului trombilor recent formati - prelungeste timpul de coagulare dar nu modifica timpul de sangerare - impiedica deteriorarea peretilor vasculari , actioneaza numai asupra coagularii sangelui - intarzie dezvoltarea aterosclerozei Indicatii terapeutice: - heparina este indicata in tromboflebite, tromboze si embolii arteriale, infarct miocardic, in chirurgia cardiaca si vasculara, arteroscleroza, transfuzii de sange - este utila ca anticoagulant in hemodializa prin rinichi artificiali si in chirurgia cardiaca Efecte adverse: - heparina este anticoagulantul fiziologic , complet netoxic - in cazul administrarii intramusculare poate determina aparitia de sangerari la locul injectiei - poate produce rareori reactii anafilactice care se manifesta prin febra, frison, urticarie, hipotensiune - in supradozari sau in prezenta unei plagi deschise exista riscul ca heparina sa produca hemoragii renale, cerebrale, digestive. Contraindicatii: - nu se utilizeaza in primele 48 ore dupa operatii sau dupa nastere - hemofilie, icter, hemoragii postoperatorii - avort iminent, suspiciune de hemoragie cerebrala,anevrism cerebral - leziuni ulceroase ale tubului digestiv - ulcer de gamba, fibrom hemoragic, plagi - hipertensiune severa, insuficienta hepatica severa

37

Prudenta: la bolnavii alergici (asmatici, cu urticarie, rinite etc.)

CALCIPARINA - are efecte asemanatoare heparinei sodice - poate fi administrata subcutanat, efectele durand 12 ore Indicatii: - este utila in cazurile care necesita administrarea prelungita a heparinei - pentru prevenirea si tratamentul tromboemboliilor HIRUDINA - este substanta anticoagulanta din secretia bucala a lipitorii Hirudo medicinalis - se foloseste local, sub froma de crema sau gel , ca anticoagulant si antiinflamator Unguente ce contin heparina: Lioton gel Indicatii: - sindromul varicos si complicatiile lui - flebita varicoasa post chirurgicala, edeme - traumatisme si contuzi, hematoame subcutanate - afectiuni traumatice musculo-tendinoase si capsule-ligamentare Administrare: - local , de 3-4 ori pe zi Contraindicatii:
38

- hipersensibilitate cunoscuta la produs Antiflebitic: Indicatii: - tratamentul bolilor venoase - profilaxia flebitelor - tratamentul leziunilor post traumatice ale articulatiilor si tesuturilor moi Contraindicatii: - persoanele alergice la substantele din care este compus - in infecti bacteriene si fungice ale pielii,varicela - ulcer vericos , reactii vaccinale

Hepathrombin Indicatii - tromboza venoasa superficiala , tromboflebita - flebita , sindrom prevaricos , postflebitic - leziuni postraumatice , tendovaginita Contraindicatii: - alergie la unul din componenti produsului - ulcere de gamba care sangereaza Efecte adverse: pot sa apara reactii alergice pe tegumente
39

CLEXANE (Enoxaparinum): Indicatii: profilaxia bolii tromboembolice venoase , in chirurgia generala si/sau ortopedica profilaxia tromboembolismului venos , afectiuni medicale acute , insuficienta cardiaca / respiratorie infectii severe si bolile reumatismale tratamentul anginei pectorale instabile si al infarctului miocardic non-q , in asociere cu acidul acetilsalicilic. profilaxia coagularii in circuitul extracorporal, in timpul sedintelor de hemodializa Contraindicatii: hipersensibilitate la enoxaparina, heparina sau alte heparine cu greutate moleculara mica hemoragie sau risc de hemoragie legate de tulburari ale hemostazei antecedente de trombocitopenie afectiuni organice cu risc de hemoragie endocardita infectioasa acuta nu se injecteaza intramuscular Efectele adverse : trombocitopenie, hemoragii reactii locale : -dureri , iritatia pielii la locul injectarii -hematoame la locul injectarii -noduli -reactii cutanate alergice localizate si sistemice -cresterea asimptomatica si reversibila a numarului plachetar
40

FRAXIPARINE (Nadroparinum): - durata de actiune de 3 ore.Are actiune antitrombotica imediata si prelungita. Indicatii: - profilaxia bolii tromboembolice, infarct miocardic - in chirurgia ortopedica si generala - subcutanat , intramuscular in hemodializa , in tratamentul profilactic sau curativ

SULODEXIDUM Indicatii - patologie vasculara cu risc de tromboza Contraindicatii: - hipersensibilitate individuala la produs, heparina sau heparin-like - diateze si boli hemoragice Efecte adverse: - la comprimate-tulburari gastrointestinale : greturi,varsaturi - la fiole-durere, senzatie de arsura - hematom la locul de injectare

41