• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Cianură pentru un surîs
Rodica Ojog-Braşoveanu
PROLOG
Femeia îmbrobodită în dantelă albă ţineapleoapele uşor coborîte. Buzele rumenezîmbeau în spatele evantaiului. Gîtul...Colonelul Werther von R. Îşi întoarseprivirea. Gîtul alb, umflat, gîlgîind parcă a rîs, aşoaptă, a ţipăt nedesluşit îi crea un sentimenttulbure. Un sentiment ce nu-l încercase nici înfaţa trupului elegant al Olimpiei, nici în faţagoliciunii caste, de argint, a zeiţei lui Giorgione.Rubens cu tonele lui de carne roz îl indispunea.Degas era prea dur, Gauguin, un neruşinat...Surîse: "Goya, satirul acela bătrîn, erasingurul care ştia cîte ceva despre femei..."Se auzi un ciocănit puternic în uşă.― Herr Oberst! Pentru Dumnezeu, HerrOberst!Înfăşură pînza şi se apropie de scrinul greoi,baroc. Apăsă puternic unul din lambriuri.Stema heraldică alunecă uşor. Pipăi,strecurîndu-şi adînc degetele în ascunzătoare.
Vînătorul
lui Rembrandt era acolo. Puse alături
Femeia cu evantai
şi astupă tainiţa.
 
În urma colonelului intră menajera. Privinedumerită rama ştirbă, agăţată strîmb. Pefereastră pătrundeau zgomote ciudate: paşicare aleargă, chemări scurte, rafale de armăautomată. Un bubuit prelung, neîntrerupt, pornidinspre Băneasa.Închise geamul şi trase draperia. Ochii îialunecară cu indiferenţă peste filelecalendarului. Înregistră data abstract: o zi de lasfîrşitul verii lui '44.*Un grup de civili cu puşti mitralieră şibrasarde tricolore la mîneci somă Mercedesulnegru. Automobilul îşi mări viteza.Rafala pulveriză parbrizul şi şoferul căzupeste volan. O şuviţă de sînge se prelingea petîmpla lui Werther von R.Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb şievantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi:"Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..."Oamenii deschiseră portiera. Trupulcolonelului se prăvăli pe caldarîm.
CAPITOLUL IDUPĂ TREIZECI DE ANI
Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos
 
inhalînd aerul cald. Se împiedică izbindu-sedureros de scrinul greoi din capătul încăperii.Fusese cîndva o piesă elegantă cu linii trufaşe.Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice,aşternuseră o crustă groasă de praf în pliurileflorilor scobite în lemn. Pe placa de marmurăplesnită, stăteau cocoţate două borcane uriaşecu gogoşari, legături de leuştean şi pătrunjelerau puse la uscat. Cutia cu otravă pentrugîndaci emana un miros pătrunzător.Panaitescu strivi între dinţi o înjurătură şi intră în odaia lui masîndu-şi piciorul lovit. Sedezbrăcă aşezînd hainele într-o ordine pedantă,apoi se întinse pe pat.Începu un exerciţiu pe care-l practica de anide zile: calcule complicate cu numere de 5-6cifre, înmulţiri, împărţiri, extrageri de radicalrezolvate mental. Într-un tîrziu renunţă. Nu seputea concentra. Visul, visul acela blestemat, îlurmărea.... O corabie cu catargul rupt, desprinsă deţărm... Valurile sînt roşii. Din baia de sînge iesbraţe ca nişte căngi care se agaţă de punte şitrag...Avu certitudinea unei nenorociri şi simţi că ise face frică.*Grigore Popa se apropie de fereastră.
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...