Thomas Mann - Moartea La Venetia

Thomas Mann

MOARTEA LA VENEŢIA

Thomas Mann

MOARTEA LA VENEŢIA

Traducerea: Alexandru Phiiippide Lazâr Iliescu Alice Voine$€ii

itura „S fin x-V. R " 199 L i u j -f«i <t

ii

o i aMOARTEA LA VENEŢIA

Gustav Aschenbach, sau von Aschenbach, cum suna numele lui legiuit, în ziua cinci împlinisecincizeci de ani pornise, intr-o după-amiază din primăvara anului 19..., an care timp de luniîntregi se înfăţişase continentului nostru cam posoniontj pornise de la locuinţa lui de pePrinzregentensîrasse din Miinchen, să facă o plimbare mai lungă. Cu nervii încordaţi demunca din cursul dimineţii, muncă grea şi dăunătoare, care tocmai acum îi cerea şi mai multăgrijă, atenţie, pătrundere şi precizie^ scriitorul na izbutise să-şi stăvilească, nici chiar după ce prînzise, vibraţia aceea permanenta a instinctului său de creaţie, acel

motus animi continttus

*» care, după cum pretinde Cicero, e esenţa însăşi a elocvenţei şi nu putuse aţipi o clipămăcar, răgazul acesta fiin-du-i totuşi atît de necesar, o dată pe zi cel puţin, cîrid se simţeaistovit. Plecase aşadar de acasă, nădăjduind ca aerul şi mişcarea să-i reîmprospăteze forţele casă se poată bucura iarăşi, din plin, de senra ce avea să vină.Era pe îi începutul lui mai, şi după cîteva săpta-mîni umede şi reci se pornise deodată ocăldură înşelătoare de miez de vară. Cu toate că frunzele

1

Frămjntare continuă a sufletului (lat.).

S

libia se iviseră, în .Englisc'icr Garten

i

era o zăpuşeală ca de august şi tot mai multe trăsurişi. pie~

IOPÎ

se îndreptau spre marginea oraşului. Ajuns, pe cărări di:.i ce în ce mai tăcute, laAumeister, Aschen-bach privi o vreme restaurantul acesta atit de animat, în faţa căruiaaşteptau câteva birje şi echipaje : apoi, m timp ce soarele cobora tot mai jos, porni spreca:ă, ieşind din parc pe întinsul cîmpid ; dar, cum începuse sa se simtă obosit, iar pedo altă parte se adunaseră n c d de ploaie peste Fohring, ramase lingă cimitir s'i aşteptetramvaiul- ce trebuia sa-1 ducă înapci în oraş.:îpre ocnw»^»^. .. . piatra, unde crucile, tăbliţele *

*

i -^. ,, i.,..,f-

n

,.

pM

Snalţa âcurî sub bm," ^

cu

crad

Pe fcţad, a, vop,,,» ... cu .

^

$

Aceşti 51 chipuri h*• ^..1, ţ-;

nu

,

f;

,

:

,

c

d

,,

Inscn

pr,H dsau scrise, cu utcii. ","'",.

u ,,,;

aţa

viitoare,

5î

de cîtttcdin Sc^'- £

=

^,

^

^t^v^i--.^,^- .£^£

c„

r

e Aschenbach, tot ^„i - ^v^ . "^^V^^t '^^ - vi^nle U,dcas'jcărui înfăţişare neobişnuită

H

schimbă n'i'dubîa gm-durilor. N-ai fi putut şti. daca omul venise dinăuntrul clădirii, pe poarta de bronz s'.ui sastrecurase neva-Âiit, de afa

r

ă. Fără să-şi piardă prea mult vremea cu această întrebare,Asc.hen.bach socoti mai degrabă ca venise dinăuntru. De statură mijlocie, slab, f arii mustaţă,omul era,

de

tipul roşcovanilor c\i r iele". alburie şi pistruiată. Era limpede ca rruarăta a bavarez; în orice 'caz, pălăria mare, cu borurile larîrt, dădea înfăţişării lui unaer de om străin, venit de departe. Bineînţeles că în jurul umerilor piKta obişnuit'"! rucsac şiera îmbrăcat

m

nişte haine gălbui de loden, cu cingătoare. Ţinea pe braţul stîng sprijinit înşold, o pelerină cenuşie de ploaie, iar în. rnna dreaptă un baston cu vîrf ascuţit de fier, pe -.re11 înfipsese oblic în părmnt şi de a! cărui miner , v'i rezemase şoldul, încrac'şttidu-şi picioarele. Stătea • -j, capul ridicat în aşa fel, încît din cămaşa desche-Ala în, faţa îi răsărea,

gol, gîtul slab cu un proe-•uinent m.ar .al lai Adam ; ocbii lui spălăciţi, tiviţi cu î»eneroşietice,. priveau cercetător în. depărtare ; •ntre ochi, două cute verticale inipriirauchipului sar* o energie care nu se potrivea de loc cu Basul lui

• -

.

•.

.

^

' vj

t

ţ,

~ -

-..^«.„.^

if*r,„r\

Clic ţ»',

o parte şl de••"^ o energie care

I

?

A

-, se potrivea ue ,_- --

(

A

^" 'ppite că si poliţia în care stătea aco.o sus, m c^S^făce/ca făptura iui si »Mce^rnipc-rios/ccva îndrăzneţ, dacă nu chiar sălbatic ; cacU-e ca lumina vie a soareluice scăpata îl siiea sa

r^

felul de schime, fie că era vorba de vreun toc, buze Păreau cănu-i ajung, într-atît erau de

tr^

•-ătul dinţilor, dezveliţi astfeJ pma ia ^ng.-„.a,b., 'inn«^'«i oarînH că rîmesc nitr-una.t prea poate ca A-,<:henbach, ceratî, dn-1 pe n«m cu orivhea lui pe jumătate distratr., pe ;urna-rate tatrAitoare. si fi depăşit mămra, eac. d— ÎS", dădu seami ca, ia nndullui, omul u sa^t

privind u-! cu mînie, îîrept în ochi, fiotarît sa împingă lucrurile pînă Ia capăt, silindu-1 să-s.i coboare privirea; aşa că, stînjenit, Aschenbach se întoarse şi~o luă din loc, fără să-i maidea celuilalt nici o atenţie, într-o clipă îl si uitase. Totuşi, fie că înfăţişare;! nomadă astrăinului îi stîrnise închipuirea, fie că se afla sub influenţa vreunui alt factor fizic sau psihic, îşi dădu seama că

s

în chip ciudat, se trezise ceva în el; simţirea îi devenise parcamai cuprinzătoare —• părea că-1 bîntuie o nelinişte hoinară, o sete tinerească de acutreiera depărtările — simţire atft de vie şi de nouă, sau poate mai veche, dar de care sedezobişnuite, uitînd-o; şi Aschenbach, cu rmînile la spate şi cu ochii în păriînt, rămase caîncremenit locului, vrînd să-şi dea mai bine seama de sensul şi de rostul simţirii acesteiarăscolite. Nu era însă nimic altceva deci t dorul de a călători, care se manifesta năvalnic, ca o patimă, aproape ca o rătăcire a simţurilor. Dorinţa Iui lacomă prindea viaţă, puterea lui deînchipuire, care facă nu se liniştise după atftea ceasuri de muncă, prinse să vadă aieveatoate minunile şi grozăviile de pe pămîntul acesta atît de divers, înaintea ochilor păru că ise arată o întindere tropicală, mlăştinoasă, sub un cer acoperit de ceţuri groase, o întindereumedă, cu o vegetaţie luxuriantă, un soi de lume primitivă şi sălbatică, alcătuită din insulecu rîuri ce aduc nămoluri şi noroaie ; din mijlocul ferigilor lacome, din împfnzireanăvalnică, învolburata, a plantelor ce se ramificau în tot felul de înflorituri tantastice, văzudesprinzîndu-se trunchiuri păroase de palmieri, văzu pomi ciudaţi ridicmdu-şi rădăcinileîn văzduh, pentru ca apoi să şi le înfigă în pămînt, în ape stătătoare, în undele cu oglindaverzuie, acolo unde, printre flori plutitoare, albe calaptele

şl

mari cît străchinile, păsări stranii, cu capul adîncit între umeri şi cu ciocuridiforme, stăteau privind nemişcate în laturi ; văzu, printre trunchiurile noduroase aledesişurilor de bambus, seîri-teind ochii tigrului care stătea la pîndă şi-şi simţi inima bătîndu~i de groază, dar şi de dorinţe nelămurite. Atunci, chipul care i se arătase dispăru ;şi, scuturînd din cap, Aschenbach îşi reîncepu plimbarea de-a lungul ulucilor ceîmprejmuiau cioplko-riiie de pietre funerare.El nu privise călătoriile, cel puţin de cînd avea destule mijloace ca să se poată bucura deele, decît ca un fel de măsură igienică pe care trebuie s-o iei uneori, chiar împotrivavoinţei şi intenţiilor tale. Prea ocupat cu sarcinile ce i le impunea sufletul lui de european,împovărat de îndatorirea ce o avea de a scrie, puţin înclinat să caute o distragere în forfotalumii exterioare, el se mulţumise cu imaginea pe care omul de rînd şi-o face despreînfăţişarea părnîîituluK fără sa fie ispitit vreodată de gîndul de a părăsi Europa. Mai cuseamă de cînd începuse să simtă declinul vieţii, de cînd artistului

din

el începuse sa-i fieteamă că n-o să-şi poată îndeplini misiunea, de cînd frica de a nu-i suna ceasul înainte dea~şi fi făcut datoria şi de a fi dat tot ce putea sa dea nu mai erau doar simple idei fixe,întreaga lui existenţa se mărginea aproape numai la oraşul acela frumos în care sestabilise şi la căsuţa de ţară pe care şi-o clădise în mijlocul munţilor, unde îşi petrecea de

obicei verile ploioase.De altfel, ispitele ce începuseră sa-1 ademenească aţi r de tîrsiu

$i

de neaşteptat furăcurind potolite şi alungate de raţiune şi de acea disciplina pe care §i-o însuşise încă dintinereţe. Luase hotărîrea să-şi ducă, înainte de a pleca în munţi, pînă la im anume punctopera căreia îşi închinase viaţa ; ideea hoina-

rclii prii! lume, ibomăreâia care l-ar n îndepărtat luni întregi de această lucrare, i se părea prea nesă-boită ca să mai ţină soco^ală de ea. Şi totuşi, îşi dădea prea bine seama demotivul ce-î prilejuite, a?a d'eoda^, aceasta ispita. Era simpla dbrinţa de a fugi, năzuinţadepanării şl a. noutăţii, seiea tic eli-i berare. de despovărare

ş

:

.'

uitare — dorinţa de a sedepărta, cît mai mult de opera lui, de local unde zi de

zi

slujea unei datorii rigide, reci şi pătimaşe. E drept că iubea această îndatorire şi că iubea aproape pînă şi acea luptaînverşunata, zi de zi reînnoită, între voinţa lui mînclra, încăpăţînata, de atîtea, on lixercacă,şi oboseala mereu creseîndă, de care nimeni nu trebuia să afle şî care nu trebuia să se va-aeasca nici în paginile lucrării sale. Era înţelept, aşadar, .să nu întindă peste măsurăcoarda şi sa nu mrd înăbuşe cu încăpăţma-re nevoia ce izbucnea cu atîta îndîrjire. Se gindi lalucrarea lui, 52 gmdî la pasajul «ndc se împotmolise astăzi, la fel

c,i

şi .ieri, pasaj care păreacă -na vrea 'să se supună nici u noi formulări răbdătoare

şl

nici unei soluţii mdrlzneie şî precipitate, îl examina din nou, încercînd &i treacă peste dificultatea ce-i sta în cale,sau să o înlăture, dar, scîrb.it, se opri, reniinţînd. Nu că ar fi fost vorba de cine ştie ce lucrugreu, dar ceea ce îl stînjenea erau de fapt .scrupulele tui ai dezgust" ce se înfarisa sub formaunui simţ exagerat al perfecţiunii, din ce în ce mai cu neputinţă de satisfăcut. E drept ca,încă din cea dinţii tinereţe» socotise acest simţ ca fiind însăşi esenţa şl natura infima a,talentului, şi de dragul Iul 'îşi strunise simţirea* poto-lind-o, pentru că îşi- dădea seama ca eaînclina sa se mulţumească do2< cu o simplă şi oaonb-iiă apro-ximaţie, oprind desăvârşirea

LA

jumătatea

ămmulsii,

Nu cumva simţirea lui infnaata se

râzmina

p?iilvindu-l si refuzmdsă-i mal sprijîn-2 arta,,,)?nd-o, luînd cu dînsa toată plăcerea şî tot: farmecul fe care i le dăruise CJ să se slujească deele în ce -/riveste forma f? expresia ? Nu s-ar fi putut spune ta ceea ce scria el acum n-ar fî fost izbutit. Cel puţin acest avantaj i-1 dădea virsta : sa aibă în orice clipă certitudineamăiestriei srJe. El, în schimb, în timp ce întreaga naţiune îi cinstea această .măiestrie, rinu putea să se bucure îndeajuns de această cinstire ;;i stăruia în impresia ca opera lui e lipsitade spontaneitatea firească si înflăcărată, menita sa-1 bucure, ţi care, mai mult decît orice altconţinut, ar h fost în stare să-i bucure pe datorii săi. îi era teama să-si petreacă vara la ţara,singur în căsuţa aceea, alături de femeia care trebuia să-i gătească si de servitorul care-iaducea mîncarca ; se temea de înfăţişarea atît de cunoscută a piscurilor şi pereţilor stîncosi. care aveau să-i Incercuiasca, martori ai încetinelii si ne-mulţumirii lui Era nevoieaşadar de ceva cu totul nou, de ceva neprevăzut, de cîteva zile de trindă-vie, ce aer noudin alte meleaguri, de puţin sfiise proaspăt, care să-i dea puterea să-si petreacă culofos van si să lucreze cu spor. Prin urmare călătorie 1-ar fi mulţumit. Nu cine ştie cît de parte si în nici un caz pînă în ţara tigri Io de dormit şi o siestă de douc

sraîia

IO

Autorul luminoasei şi puternicei epopei în proză avînd drept subiect viaţa luiFrederic al Prusiei, artistul răbdător, care, cu rîvnă îndelungată, ştiuse să ţeasă, ca într-uncovor, la umbra unei idei, atîtea destine omeneşti in romanul sau

Maia,

făuritorulacelei povestiri zguduitoare ce purta titluî

Ticălosul

şi care arata unui întreg tineretrecunoscător că şi dincolo de admcuriîe cunoaşterii moralitatea şî energia sint cu putinţă,in sfîrşit, autorul (si aci sînt enumerate pe scurt operele maturităţii sale) acelui eseuaut de înflăcărat despre

Spirit şi Ana.,

a cărui forţă categorică şi a cărui elocvenţăantitetică făcuseră pe unii cititori chibzuiţi sa-I • pună alături de consideraţiile lui Schiller despre

Poezia naiva ţi sen-timentalâ)

cu alte cuvinte Gustav Aschenbach senăscuse la L..., capîtah unui district din provincia Silezici, unde tatăl lui avea un post în

Category:	Uncategorized.
Rating:	(1 Rating)
Upload Date:	05/15/2009
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	Fiction Fiction (fewer)

Documents

People