Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Lauren Kate Damnare 1

Lauren Kate Damnare 1

Ratings: (0)|Views: 45 |Likes:
Published by gattarossa
Damnare 1
Damnare 1

More info:

Published by: gattarossa on Jul 20, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/02/2014

pdf

text

original

 
La începutHelston, Anglia, septembrie 1854
Pe la miezul noii, ochii ei prinseră, în sfârşit,formă. Aveau o privire de felină, pe jumătate hotărâtă,pe jumătate nesigură – într-un cuvânt, necazuri. Da,acea expresie era cum nu se poate de potrivită. Ochiise alungeau până la fruntea fină şi elegantă, la câţivacentimetri de părul ei negru care-i cădea în valuri peumeri.Ţinu foaia cu mâna întinsă în faţă, ca să vadă câtprogresase. Era dificil să lucreze fără s-o aibă în faţaochilor, dar, pe de altă parte, nu ar fi putut să schiţezenimic în prezenţa ei. De când sosise ea de la Londra – ba nu, de când o văzuse prima dată fusese mereunevoit s-o ţină la distanţă.Cu fiecare zi care trecea, ea se apropia mai mult deel, şi, în fiecare zi, lui îi era mai greu să reziste. Acesta era motivul pentru care avea plece dedimineaţă – în India, în Americi, nu ştia şi nici nu-ipăsa. Oriunde ar fi ajuns în cele din urmă, i-ar fi fostmai uşor decât să rămână aici.Se aplecă din nou asupra desenului, oftând în timpce finisa cu degetul pata de cărbune care închipuiaforma plişi îmbufnată a buzei ei de jos. Hârtiaaceasta lipsită de viaţă, impostoare crudă, erasingurul mod prin care o putea lua cu el. Apoi, îndreptându-şi spatele în fotoliul îmbrăcat înpiele, o simţi. Adierea caldă care îi mângâie ceafa.Ea.Simpla ei apropiere îi dădea întotdeauna cea mai
 
stranie senzaţie, asemenea căldurii emanate de unbuştean care trosneşte în foc transforndu-se întăciuni. Ştia fără să fie nevoie să se întoarcă: ea eraacolo. Îi ascunse portretul în caietul de schiţe dinpoală, dar senzaţia nu dispăru.Ochii îi căzură pe canapeaua îmbrăcată în materialivoriu, aflade partea cealala salonului, acolounde, doar cu câteva ore înainte, ea apăruse peneaşteptate, mai târziu decât toţi ceilalţi invitaţi, într-orochie de mătase trandafirie, pentru a o aplauda pefata cea mare a gazdei lor, care îi încântase cuinterpretarea ei la clavecin. Aruncă o privire pefereastra camerei, spre verandă, unde, cu o zi înainte,se furişase până la el, cu un buchet de bujori sălbaticialbi în mână. Încă mai credea că atracţia pe care osimţea faţă de el era nevinovată, că desele lor întâlniri în foişor nu erau decât… coincidenţe fericite. Cât denaivă era! Dar nu avea să-i spună niciodată adevărul – el era cel care trebuia poarte povara secretului.Se ridică şi se întoarse, lăsând schiţele pe scaunulde piele. Iat-o acolo, în halatul ei alb, simplu, pefundalul draperiei din catifea rubinie. Părul ei deabanos i se desfăcuse din bentiţă. Expresia de pechipul ei era aceeaşi pe care el o desenase de atâteaori. Obrajii îi erau îmbujoraţi. Oare era furioasă?Ruşinată? Şi-ar fi dorit să afle răspunsul, dar nu puteaîntrebe.— Ce faci aici?Era conştient că vocea îi sunase ca un mârâit tăiosşi îi păru rău, ştiind că ea n-ar fi putut înţelegeniciodată.
 
Nunu puteam să adorm, se bâlbâi ea,apropiindu-se de el şi de fotoliu. Am văzut luminaaprinsă în camera ta şi apoi – se opri, uitându-se în jos la propriile mâini cufărul tău din faţa uşii. Pleciundeva?— Aveam de gând să-ţi spun…Vocea i se frânse. Nu ar fi trebuit să mintă. Nuinteionase niciodată -i dezvăluie planurile lui.Spundu-i, n-ar fi făcut decât să înrăutăţeascăsituaţia. Oricum, deja lăsase lucrurile să meargă preadeparte, sperând că, de data aceasta, va fi altfel.Ea se apropie mai mult, iar privirea îi căzu pe caietulde schiţe.— Mă desenai?Tonulei surprins îi aminti ce abis se căscase între ei.Chiar şi după tot timpul petrecut împreună însăptămânile acelea, ea încă nu întrezărea adevăruldin spatele atracţiei pe care o simţeau unul pentrualtul.Era bine aşa – sau măcar aceasta era cea mai bunăsoluţie, în ultimele zile, de când luase hotărârea săplece, se luptase să se desprindă de ea. Efortul îlsleia într-atât de puteri, încât, de îndată ce rămâneasingur, trebuia cedeze doriei înăbite atunci de-a o desena. Îşi umpluse caietul de schiţe cupagini care-i redau gâtul arcuit, claviculele mar-moreene, abisul negru din părul ei. Acum, se uită din nou la desen, nu ruşinat fuseseprins desenând-o, ci mai rău. Când îşi dădu seama cădescoperirea ei – ce îi dădea de gol sentimentele – ova distruge, îl străbătu un fior din cap până-n picioare.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->