Emil CIORAN,

AMURGUL GNDURILOR
Humanitas, 1994

EMIL CIORAN s-a nscut n 8 Aprilie 1911 la Rsinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran preot n Rsinari si al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeaz, ncepnd din 1921, Liceul Gheorghe Lazr din Sibiu, oras n care se va muta ntreaga familie n 1924. ntre 1928 si 1932 urmeaz cursurile Faculttii de Litere si Filozofie din Bucuresti. n ultimul an de facultate public articole n periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gndirea, Vremea, Azi. si ncheie studiile universitare cu o tez de licent asupra intuitionismului bergsonian. n acelasi an (1932) se nscrie la doctorat, spernd s obtin astfel o burs n Franta sau Germania. n 1934 i apare prima carte, Pe culmile disperrii, pentru care i se confer Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica nc patru crti n tar, nainte de a se stabili definitiv n Franta. ntre 1933 si 1935 se afl la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt. Rentors n tar, ocup vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei Saguna din Brasov. n 1936 pleac la Paris cu o burs a Institutului francez din Bucuresti, care i se va prelungi pn n 1944. n 1940 ncepe s scrie ndreptar ptimas, ultima sa carte n limba romn, a crei variant definitiv (rmas inedit pn n 1991) va fi ncheiat n 1945, an cnd se stabileste definitiv n Franta. Dup 1945 ncepe s scrie n limba francez, iar n 1949 i apare la Gallimard prima carte, Prcis de dcomposition; i vor urma, pn n 1987, nc nou, publicate la aceeasi prestigioas editur parizian. Cu exceptia Premiului Rivarol, care i se confer n 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).
SCRIERI: Pe culmile disperrii (Bucuresti, 1934; 1990; 1993); Cartea amgirilor (Bucuresti, 1936; 1991); Schimbarea la fat a Romniei (Bucuresti, 1936; 1941; editii revzute 1990, 1993); Lacrimi si sfinti (Bucuresti, 1937; 1991); Amurgul gndurilor (Sibiu, 1940; Bucuresti, 1991); Indreptar ptimas (Bucuresti, 1991); Prcis de dcomposition (Paris, 1949) Tratat de descompunere (Bucuresti, 1992); Syllogismes de lamertume (Paris, 1952) Silogismele amrciunii (Bucuresti, 1992); La Tentation dexister (Paris, 1956) Ispita de a exista (Bucuresti, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) Istorie si utopie (Bucuresti, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964) Cderea n timp (Bucuresti, 1994); Le Mauvais Dmiurge (Paris, 1969); De linconvnient dtre n (Paris, 1973); Ecartlement (Paris, 1979); Exercices dadmiration (Paris, 1986) Exercitii de admiratie (Bucuresti, 1993); Aveux et anathmes (Paris, 1987) Marturisiri si anateme (Bucuresti, 1994).

EMIL CIORAN

AMURGUL GNDURILOR
HUMANITAS

... hrniti-l cu pinea si cu apa ntristrii. Cronici 2,18 Poti spune usor c universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va supra. Dar afirm acelasi lucru despre un individ oarecare; el va protesta si va lua chiar msuri spre a te sanctiona. Asa sntem cu totii: ne scoatem din cauz cnd e vorba de un principiu general si nu ne e rusine s ne izolm ntr-o exceptie. Dac universul n-are nici un rost, scpat-am careva din blestemul acestei osnde? Tot secretul vietii se reduce la att: ea n-are nici un rost; fiecare din noi gseste ns unul. Singurtatea nu te-nvat c esti singur, ci singurul. Dumnezeu are tot interesul s-si vegheze adevrurile. Uneori, o simpl smucitur din umeri i le drm pe toate, cci gndurile i le-au surpat de mult. Dac un vierme e capabil de neliniste metafizic, si el i tulbur somnul. Gndul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu mortii. El nu mblnzeste deloc ntunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea cnd si cuta pulsul prin teroarea nimicului.... Se spune c Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani. Orice om care nu crede n adevrul absolut are drept s falsifice totul. Diogene, dac se nstea dup Cristos, ar fi fost un sfnt. Admiratia pentru cinici si dou mii de ani de crestinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi salvat Socrate... Dac ar prinde glas agitatia surd din mine, fiecare gest ar fi o ngenunchere la un zid al plngerii. Port un doliu din nastere doliul acestei lumi. Tot ce nu-i uitare ne uzeaz substanta; remuscarea este la antipodul uitrii. De aceea se ridic ea ameninttoare ca un monstru strvechi ce te rpune din privire sau ti umple clipele cu senzatii de plumb topit n snge. Oamenii simpli simt remuscri n urma unui act oarecare; ei stiu de ce le au, fiindc motivele le snt sub ochi. n zadar le-am vorbi de accese, ei n-ar putea ntelege tria unui chin inutil. Remuscarea metafizic este o tulburare fr cauz, o neliniste etic pe marginea vietii. N-ai nici o vin pe care s-o regreti, si totusi simti remuscri. Nu-ti aduci aminte de nimic, dar te npdeste un infinit dureros al trecutului. N-ai fcut nici o fapt rea, dar te simti responsabil de rul universului. Senzatii de Satan n delir de scrupul. Principiul Rului n mrejele problemelor etice si-n teroarea imediat a solutiilor. Cu ct esti mai putin indiferent n fata rului, cu att esti mai aproape de remuscarea esential. Aceasta-i uneori tulbure si echivoc: atunci porti povara absentei Binelui. Violetul e culoarea remuscrii. (Ceea ce e straniu n el pleac din lupta dintre frivolitate si melancolie, cu triumful ultimei.)

Remuscarea este forma etic a regretului. (Prerile de ru devin probleme, iar nu tristeti.) Un regret ridicat la rangul de suferint. Ea nu rezolv nimic, dar ncepe totul. Aparitia moralei este identic ntiului freamt de remuscare. Un dinamism dureros face din ea o risip somptuoas si zadarnic a sufletului. Numai marea si fumul de tigar ne dau imaginea ei. Pcatul este expresia religioas a remuscrii, precum regretul expresia ei poetic. Primul este o limit superioar; ultimul, una inferioar. Te ciesti de ceva ce s-a ntmplat sub tine... Erai liber s dispui alt curs lucrurilor, dar atractia rului sau a vulgarittii a nvins reflectia etic. Ambiguitatea pleac din amestecul de teologie si vulgaritate din orice remuscare. In nimic nu simti mai dureros ireversibilitatea timpului ca n ea. Ireparabilul nu-i dect interpretarea moral a acestei ireversibilitti. Rul ne dezvluie substanta demonic a timpului; binele, potentialul de vesnicie al devenirii. Rul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu stie diferentia rational unul de cellalt. Dar simtim cu totii cldura dureroas a rului si rceala extatic a binelui. Dualismul lor transpune n lumea valorilor un altul mai adnc: nevinovtie si cunoastere. Ceea ce deosebeste remuscarea de dezndejde, de ur sau de groaz este o nduiosare, un patetic al incurabilului. Snt atti oameni pe care i separ de moarte doar nostalgia ei! In aceasta, moartea si creeaz din viat o oglind pentru a se putea admira. Poezia nu-i dect instrumentul unui funebru narcisism. Att animalele, ct si plantele snt triste, dar ele n-au descoperit tristetea ca un procedeu de cunoastere. Numai n msura n care omul l foloseste nceteaz a fi natur. Privind n jurul nostru, cine nu observ c-am acordat prietenia la plante, animale si la cte minerale! dar nici unui om. Lumea nu-i dect un Nicieri universal. De aceea, n-ai unde s te duci niciodat... Toate momentele acelea cnd viata tace, ca s-ti auzi singurtatea... n Paris, ca si ntr-un ctun ndeprtat, timpul se retrage, se nghemuieste ntr-un colt al constiintei si rmi cu tine nsuti, cu umbrele si luminile tale. Sufletul s-a izolat si n zvrcoliri nedefinite se ridic la suprafata ta, ca un cadavru pescuit n adncimi. Si atunci ti dai seama c mai exist si alt sens al pierderii sufletului dect cel biblic. Toate gndurile par gemetele unei rme clcate de ngeri. Nu poti pricepe ce nseamn meditatia dac nu esti obisnuit s asculti tcerea. Vocea ei este un ndemn la renuntare. Toate initierile religioase snt cufundri n adncimile ei. Din misterul lui Buddha am nceput s bnuiesc n clipa n care m-a apucat frica de tcere. Mutenia cosmic ti spune attea lucruri, c lasitatea te mpinge n bratele acestei lumi. Religia-i o revelatie atenuat a tcerii, o ndulcire a lectiei de nihilism ce ne-o inspir soaptele ei, filtrate de teama si prudenta noastr... Astfel se asaz tcerea la antipodul vietii. De cte ori mi vine-n minte cuvntul: rtcire, de attea ori am revelatia omului. Si tot de attea ori, parc au atipit muntii pe fruntea mea...

Suso ne spune, n autobiografia sa, c si-a gravat numele lui Isus, cu un stil metalic, n dreptul inimii. Sngele n-a curs n zadar, cci dup o vreme descoper o lumin n acele litere, pe care le acoper ca s nu le zreasc nimeni. Ce mi-as scrie n dreptul inimii? Se prea poate c: nefericire. Si surpriza lui Suso s-ar repeta la interval de secole, dac diavolul ar avea lumin mcar pentru emblema lui... In felul acesta, inima omeneasc ar ajunge reclama luminoas a Satanei. Snt poieni n care ngerii si fac vilegiatura. In ele as semna flori din marginea deserturilor, ca s m odihnesc n umbra propriului simbol. Trebuie s ai spiritul unui sceptic grec si o inim de Iov ca s ncerci sentimentele n ele nsele: un pcat fr vin, o tristete fr motiv, o remuscare fr cauz, o ur fr obiect... Sentimente pure care si au echivalentul n a filozofa fr probleme. Nici viata si nici gndirea nu mai au n felul acesta vreo legtur cu timpul, iar existenta se defineste ca o suspendare. Tot ce se petrece n tine nu se mai poate raporta la nimic, fiindc nu se ndreapt nicieri, ci se epuizeaz n finalitatea intern a actului. Devii cu att mai esential, cu ct rpesti istoriei tale caracterul de temporalitate. Privirile spre cer n-au dat, iar viata n ea nssi e mai putin localizabil dect neantul. In dorul dup absolut exist puritatea unui vag, care trebuie s ne lecuiasc de infectiile temporale si s ne serveasc de prototip al nencetatei suspendri. Cci aceasta nu-i, n fond, dect deparazitarea constiintei de timp. De cte ori m gndesc la om, mila mi neac gndurile. Si astfel nu-i pot da de urm n nici un chip. O frntur n natur te oblig la meditatii frnte. Pasiunea pentru sfintenie nlocuieste alcoolul n aceeasi msur ca muzica. Tot asa, erotica si poezia. Forme diferite ale uitrii, perfect substituibile. Betivii, sfintii, ndrgostitii si poetii se afl initial la aceeasi distant de cer sau, mai bine zis, de pmnt. Numai cile difer, desi toti snt pe cale s nu mai fie oameni. Asa se explic de ce o voluptate a imanentei i condamn n mod egal. Timiditatea este un dispret instinctiv al vietii; cinismul, unul rational. Induiosarea? Un amurg delicat al lucidittii, o degradare a spiritului la rangul inimii. In orice timiditate se afl o nuant religioas. Teama c nu sntem ai nimnui, c Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera lui... Nencrederea metafizic ne creeaz o neprielnicie n fire si o jen n societate. Lipsa de ndrzneal ntre oameni decantarea fortei n dispret pleac dintr-o vitalitate nesigur, agravat de bnuieli la ce e mai esential n lume. Un instinct sigur si o credint hotrt ti dau dreptul s fii obraznic; te silesc chiar. Timiditatea-i modul de a-ti nvlui un regret. Cci orice ndrzneal nu e dect forma pe care o ia lipsa de regrete. De cte ori nu mai ai iluzii, este ca si cum ai fi servit de oglind toaletei intime a vietii. Mister mai nduiostor ca n dragostea de viat nu exist; ea singur calc peste toate evidentele. Trebuie s nu mai apartii deloc lumii ca viata s-ti par un absolut. O perspectiv din cer asa o proiecteaz. Unde apare paradoxul moare sistemul si triumf viata. Prin el si salveaz onoarea ratiunea n fata irationalului. Ce e tulbure n viat nu poate fi exprimat dect n blestem sau imn. Cine nu le poate mnui mai are la ndemn o singur scpare: paradoxul surs formal al irationalului.

Ce-i el din perspectiva logicii dac nu un joc iresponsabil, iar din a bunului-simt o imoralitate teoretic? Dar nu ard n el toate irezolvabilele, nonsensurile si conflictele ce frmnt subteran viata? De cte ori umbrele ei nelinistite se mrturisesc ratiunii, aceasta le mbrac soaptele n eleganta paradoxului, spre a le masca originea. Insusi cel de salon, este el altceva dect expresia cea mai profund pe care o poate afecta superficialitatea? Paradoxul nu-i o solutie; cci nu rezolv nimic. Poate fi folosit doar ca mpodobire a ireparabilului. A voi s ndrepti ceva cu el este cel mai mare paradox. Fr dezabuzarea ratiunii nu mi-l pot nchipui. Lipsa ei de patos o oblig s trag cu urechea la murmurul vietii si s-si desfiinteze autonomia n tlmcirea acesteia. In paradox, ratiunea se anuleaz pe ea nssi; si-a deschis granitele si nu mai poate opri nvala erorilor palpitante, a erorilor care zvcnesc. Teologii snt paraziti ai paradoxului. Fr ntrebuintarea lui inconstient, ei trebuiau s depun de mult armele. Scepticismul religios nu e dect practica lui constient. Tot ce nu ncape n ratiune este motiv de ndoial; dar n ea nu este nimic. De aici avntul rodnic al gndirii paradoxale, care a introdus continut n forme si a dat curs oficial absurdittii. Paradoxul mprumut vietii farmecul unei absurditti expresive. i ntoarce ceea ce ea i-a atribuit dintru nceput. Dac-as fi Moise, as scoate cu toiagul regrete din stnci. Oricum este si acesta un mod de-a stinge setea muritorilor... Ceea ce-i religios nu-i chestiune de continut, ci de intensitate. Dumnezeu se determin ca un moment al frigurilor noastre, asa nct lumea n care vietuim devine un obiectiv att de rar al sensibilittii religioase prin faptul c n-o putem gndi dect n clipele neutre. Fr clduri nu depsim cmpul perceptiei, adic nu vedem nimic. Ochii servesc pe Dumnezeu numai cnd nu disting obiectele; absolutul se teme de individualizare. Intensificarea nu import crei senzatii este semn de religiozitate. Un dezgust maxim ne dezvluie Rul (calea negativ spre Dumnezeu). Viciul e mai aproape de absolut dect un instinct nefalsificat, deoarece participarea la divin este posibil n msura n care nu mai sntem natur. Un om lucid si msoar cldurile la fiece pas, spectator al pasiunii proprii, vesnic pe urmele lui, abandonndu-se echivoc nscocirilor tristetii sale. In luciditate, cunoasterea este un omagiu fiziologiei. Cu ct stim mai mult despre noi, cu att ndeplinim cerintele unei igiene, care consist n realizarea transparentei organice. De atta puritate, vedem prin noi. Ajungi astfel s asisti la tine nsuti. Sursa isteriei sfinte n mnstiri nu poate fi dect ascultarea tcerii, contemplarea spectacolului de liniste al singurttii. Dar palpitatia luntric a Timpului, pierderea constiintei n ondulatia valurilor temporale? Sursa isteriei laice... Timpul este un surogat metafizic al mrii. Nu te gndesti la el dect spre a nvinge nostalgia ei. Dac se admite n univers un infinitezimal real, totul este real; dac nu exist ceva, nu exist nimic. A face concesii multiplicittii si a reduce totul la o ierarhie de aparente nseamn a nu avea curajul negatiei. Distanta teoretic de viat si slbiciunea sentimental pentru ea ne duc la solutia sovitoare a treptelor irealittii, la un pro-contra firii.

Situatia paradoxal exprim o indeterminatie esential a fiintei. Lucrurile nu s-au asezat. Att ca situatie real, ct si ca form teoretic paradoxul izvorste din conditia nedesvrsirii. Unul singur, si ar arunca raiul n aer. Contingenta oazele de arbitrar n desertul Necesittii nu e sesizabil de formele ratiunii dect prin interventia de mobilitate pe care-o introduce neastmprul paradoxului. Ce-i el dac nu o iruptie demoniac n ratiune, o transfuzie de snge n Logic si o suferint a formelor? Semnul hotrtor c misticii n-au rezolvat nimic, dar au nteles totul? Avalansa de paradoxe n preajma lui Dumnezeu, spre a se usura de teama nentelesului. Mistica este suprema expresie a gndirii paradoxale. nsisi sfintii au folosit acest instrument al indeterminatiei spre a preciza indescifrabilul divin. Senzatii eterice ale Timpului n care vidul si surde lui nsusi... Melancolia nimb vaporos al Temporalittii. Existenta demoniac ridic fiece clip la demnitatea de eveniment. Actiunea moarte a spiritului eman dintr-un principiu satanic, nct luptm n msura n care avem ceva de ispsit. Mai mult dect orice, activitatea politic e o ispsire inconstient. Sensibilitatea fat de timp pleac din incapacitatea de a tri n prezent. ti dai seama n fiece clip de miscarea nemiloas a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vietii. Nu mai triesti n timp, ci cu el, paralel lui. Fiind una cu viata, esti timp. Trindu-l, mori mpreun cu el, fr ndoieli si fr chin. Sntatea perfect se realizeaz n asimilarea temporal, pe cnd starea de boal este o disociere echivalent. Cu ct percepi mai bine timpul, cu att esti mai naintat ntr-o dizarmonie organic. In mod firesc, trecutul se pierde n actualitatea prezentului, se nsumeaz si se topeste n el. Regretul expresie a acuittii temporale, a dezintegrrii din prezent izoleaz trecutul ca actualitate, l vitalizeaz printr-o adevrat optic regresiv. Cci n regret trecutul pstreaz o virtute de posibil. Un ireparabil convertit n virtualitate. Cnd stii nencetat ce agent de distrugere e timpul, sentimentele care se njghebeaz n jurul acestei constiinte ncearc s-l salveze pe toate laturile. Profetia este actualitatea viitorului, precum regretul a trecutului. Neputnd fi n prezent, transformm trecutul si viitorul n prezente, nct nulitatea actual a timpului ne usureaz accesul infinittii lui. A fi bolnav nseamn a tri ntr-un prezent constient, ntr-un prezent sie nsusi trans-lucid, cci teama de trecut si de viitor, de ce s-a ntmplat si de ce se va ntmpla, dilat clipa pe msura imensittii temporale. Un bolnav care-ar putea tri naiv n-ar fi propriu-zis bolnav, cci poti fi atins de cancer, dac n-ai teroarea deznodmntului (acest viitor care fuge nspre noi, nu spre care alergm), esti sntos. Nu exist boli, ci numai constiinta lor nsotit totdeauna de hipertrofia simtului temporal. Uneori nu ni se ntmpl s pipim timpul, s-l pierdem printre degete, n excese de intensitate care-l proiecteaz n conture materiale? Sau alteori s-l simtim ca o adiere subtil prin firele de pr? S fi obosit? Caut el vreun culcus? Snt inimi mai ostenite ca el si care totusi nu i-ar refuza azilul... Rul, prsind indiferenta originar, si-a luat Timpul ca pseudonim.

Oamenii au construit paradisul filtrnd eternitatea, din esent de vesnicie. Acelasi procedeu aplicat ordinii temporale ne face inteligibil suferinta. Cci, ntr-adevr, ce este ea dac nu esent de timp? Dup miezul noptii, gndesti ca si cum n-ai mai fi n viat sau n cel mai bun caz ca si cum n-ai mai fi tu. Devii o simpl unealt a tcerii, a vesniciei sau a vidului. Te crezi trist si nu stii c acestea respir prin tine. Esti victima unui complot al fortelor obscure, cci dintr-un individ nu se poate naste o tristete care s nu ncap n el. Tot ce ne ntrece si are sursa n afar de noi. Att plcerea, ct si suferinta. Misticii au raportat revrsarea de delicii a extazului la Dumnezeu, pentru c nu puteau admite c mrginirea individual este capabil de atta plintate. Asa se ntmpl cu tristetea si cu toate. Esti singur, dar cu toat singurtatea. Cnd totul se mineralizeaz, nostalgia nssi devine geometrie, stncile par fluide fat de mpietrirea vagului sufletesc si nuantele snt mai prpstioase dect muntii. Atunci nu-ti mai trebuie dect tremurul si privirea cinilor clcati, si-un ceas hodorogit din alte secole pern a unei frunti nnebunite. De cte ori m primblu prin ceat, m dezvluiesc mai usor mie nsumi. Soarele te nstrineaz, cci descoperindu-ti lumea, te leag nselciunilor ei. Dar ceata este culoarea amrciunii. Accesele de mil snt precedate de o stare de slbire general, n care umbli cu teama de a nu cdea n toate obiectele, de a nu te topi n ele. Mila este forma patologic a cunoasterii intuitive. Cu toate acestea, nu poate fi asezat n rndul bolilor, ea fiind un lesin... vertical. Cazi n directia propriei singurtti. Noptile albe singurele negre te fac un adevrat scafandru al Timpului. Cobori, cobori spre lipsa lui de fund... Scufundarea muzical si nedefinit spre rdcinile temporalittii rmne o voluptate nemplinit, fiindc nu putem atinge marginile timpului dect srind din el. Saltul acesta ni-l face ns exterior; i percepem marginile, dar nu n experienta lui. Suspendarea l transform n irealitate si-i rpeste sugestia de infinit decor al noptilor albe. Somnul n-are alt rost dect uitarea timpului, a principiului demonic ce vegheaz n el. In biserici m gndesc adesea ce lucru mare ar fi religia dac n-ar fi credinciosii, ci numai nelinistea religioas a lui Dumnezeu, de care ne vorbeste orga. Mediocritatea filozofiei se explic prin faptul c nu se poate cugeta dect la o temperatur sczut. Cnd esti stpn pe febr, ornduiesti gndurile ca ppusile; tragi ideile de at si publicul nu se refuz iluziei. Dar cnd orice privire spre tine nsuti e un incendiu sau un naufragiu, cnd peisajul luntric e o devastare somptuoas de flcri evolund la orizontul mrilor atunci dai drumul gndurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior. Dac as sti c-am fost trist o singur dat din cauza oamenilor, de rusine as depune armele. Ei pot fi uneori iubiti sau urti si totdeauna comptimiti, dar atentia unei ntristri e o concesie degradant. Clipele de generozitate divin, n care i-am mbrtisa pe toti, snt inspiratii rare, adevrate gratii. Iubirea de oameni este boal tonic si n acelasi timp ciudat, fiindc nu-i sprijinit de nici un element din realitate. Un psiholog iubitor de oameni n-a existat pn acum si desigur nu va exista niciodat. Cunoasterea nu merge n sensul umanittii. Snt ns pauze ale

lucidittii, recreatii ale cunoasterii, crize ale ochiului necruttor, care l pun n situatia stranie a iubirii. Atunci ar dori s se ntind n mijlocul strzii, s srute tlpile muritorilor, s dezlege curelele ncltmintei negustorilor ca si cersetorilor, s se trie prin toate rnile si nsngerrile, s atrne de privirea criminalului aripi de porumb s fie ultimul om din dragoste! Cunoasterea de oameni si dezgustul fac din psiholog, de bine, de ru, o victim a propriilor lui cadavre. Cci pentru el orice iubire este o ispsire. Oamenii pe care i-a anulat cunoasterea mor n tine; victimele dispretului tu putrezesc n inima ta. Si ntreg acest cimitir care prinde viat n delirul de dragoste, n spasmele ispsirii tale! Sublimul este incomensurabilul ca sugestie de moarte. Marea, renuntarea, muntii si orga n moduri diferite si totusi n acelasi fel snt ncoronarea unui sfrsit, care desi se consum n timp, destructia lui este totusi dincolo de el. Cci sublimul e o criz temporal a eternittii. Ceea ce-i sublim n exemplul lui Isus deriv din rtcirea prin timp a vesniciei, din nemsurata ei degradare. Tot ce e ns scop n existenta Mntuitorului atenueaz ideea de sublim, care exclude aluziile etice. Dac s-a cobort de bunvoie ca s ne salveze, atunci el ne poate interesa numai n msura n care gustm estetic un gest etic. Dimpotriv, dac trecerea lui printre noi este numai o greseal a vesniciei, o ispitire inconstient de moarte a perfectiunii, o ispsire n timp a absolutului, atunci proportiile enorme ale acestei inutilitti nu se nalt sub semnul sublimului? Estetica s mai salveze crucea, ca simbol al vesniciei. Nu exist o plcere mai mare ca aceea s crezi c-ai fost filozof si nu mai esti. A suferi nseamn a medita o senzatie de durere: a filozofa a medita asupra acestei meditatii. Suferinta-i ruina unui concept; o avalans de senzatii, care intimideaz orice form. Totul n filozofie este de rangul al doilea, al treilea... Nimic direct. Un sistem se construieste din derivri, el nsusi fiind derivatul prin excelent. Iar filozoful nu-i mai mult de un geniu indirect. Nu putem fi att de generosi cu noi nsine, nct s nu ne zgrcim n libertatea ce ne-o acordm. De nu ne-am pune piedic, de cte ori fiece clip n-ar fi altceva dect o supravietuire! Nu se ntmpl de multe ori s rmnem noi nsine doar prin ideea limitelor noastre? O biat amintire a unei individualizri trecute, o zdreant a propriei individuatii... Ca si cum am fi un obiect ce-si caut un nume ntr-o natur fr identitate. Omul e fcut ca toate viettile pe msura unor anumite senzatii. Or, se ntmpl ca ele s nu-si mai fac loc una alteia, n succesiunea normal, ci s npdeasc toate ntr-o furie elementar, roind n jurul unei epave din plenitudine care e eul. Unde s mai fie loc atunci pentru pata de vid care e constiinta? Este atta crim si poezie n Shakespeare, c dramele lui par concepute de un trandafir n dement. Orict amrciune ar fi n noi, ea nu-i att de mare nct s ne poat dispensa de amrciunile altora. Iat de ce lectura moralistilor francezi este balsamic n orele trzii. Ei au stiut totdeauna ce nseamn a fi singur ntre oameni; rar de tot ce e singurtatea n lume. Pn si Pascal n-a putut nvinge conditia lui de om retras din societate. O suferint ceva mai redus, si-am fi nregistrat doar o mare inteligent. Intre francezi si Dumnezeu s-a interpus totdeauna salonul.

Dou lucruri m-au umplut nencetat de o isterie metafizic: un ceas care st si un ceas care umbl. Cu ct oamenii te intereseaz mai putin, cu att devii mai timid n fata lor, iar cnd ajungi s-i dispretuiesti, ncepi s te blbi. Natura nu-ti iart nici un pas peste inconstienta ei si-ti urmreste toate crrile orgoliului, mpnzindu-le de regrete. Cum s-ar explica altcum c oricrui triumf peste conditia de om i se asociaz o prere de ru corespunztoare? Timiditatea mprumut fiintei umane ceva din discretia intim a plantelor, iar unui spirit agitat de el nsusi o melancolie resemnat care pare a fi aceea a lumii vegetale. Snt gelos pe un crin numai cnd nu-s timid. Dac suferinta n-ar fi un instrument de cunoastere, sinuciderea ar fi obligatorie. Si viata nssi cu inutilittile ei sfsietoare, cu bestialitatea ei obscur, care ne trie n erori pentru a ne spnzura din cnd n cnd de cte un adevr, cine ar putea-o suporta, de n-ar fi un spectacol de cunoastere unic? Trind primejdiile spiritului, ne mngiem prin intensitti de lipsa unui adevr final. Orice eroare este un fost adevr. Nu exist ns una initial, deoarece ntre adevr si eroare distanta e marcat doar de pulsatie, de animatia luntric, de ritmul secret. Astfel, eroarea-i un adevr care nu mai are suflet, un adevr uzat si care asteapt s fie vitalizat. Adevrurile mor psihologic, nu formal; ele si mentin valabilitatea, continund nonviata formelor, desi pot s nu mai fie valabile pentru nimeni. Tot ce-i viat n ele se petrece n timp; eternitatea formal le asaz ntr-un vid categorial. Pentru un om, cam ct tine un adevr? Nu mai mult ca o pereche de ghete. Doar cersetorii nu le schimb niciodat. Intru ct esti ns n rnd cu viata, trebuie s te primenesti ncontinuu, cci plintatea unei existente se msoar dup suma de erori nmagazinate, dup cantitatea de ex-adevruri. Nimic din ceea ce stim nu rmne neispsit. Orice paradox, curaj de gnd sau indiscretie a spiritului le pltim scump mai curnd sau mai trziu. Este de un farmec straniu aceast pedeaps care urmeaz oricrui progres al cunoasterii. Ai sfsiat un vl ce acoperea inconstienta naturii? l vei ispsi ntr-o tristete a crei surs n-o vei bnui. Si-a scpat un gnd plin de rsturnri si ameninttor? Snt nopti ce nu pot fi umplute dect de evolutiile cintei. Ai pus prea multe ntrebri lui Dumnezeu? Atunci, de ce te mir povara rspunsurilor ce nu le-ai primit?! Indirect, prin consecinte, cunoasterea-i un act religios. Ispsim cu voluptate spiritul si cu toat abandonarea n inevitabil. Cum dezintoxicarea de cunoastere este imposibil, deoarece o cere organismul, incapabil de-a se obisnui cu doze mici, s facem si din actul reflex o reflexie. In felul acesta, setea infinit a spiritului si afl o ispsire echivalent. Cultul frumusetii seamn unei lasitti delicate, unei dezertri subtile. N-o iubesti oare fiindc te scuteste de-a tri? Sub impresia unei sonate sau unui peisaj, ne dispensm de viat cu un zmbet de bucurie dureroas si de superioritate vistoare. Din centrul frumusetii, totul este n urma noastr si nu putem privi spre viat dect ntorcndu-ne. Orice emotie dezinteresat, neasociat imediatului existentei, ncetineste mersul inimii. Intr-adevr, organul timpului, care-i inima, ce-ar mai putea marca n amintirea vesniciei care e frumusetea?! Ceea ce nu apartine timpului ne retine respiratia. Umbrele eternittii, ce se apleac de cte ori singurtatea este inspirat de un spectacol de frumusete, ne taie suflarea. Ca si cum am pngri nemrmurirea prin aburii respiratiei noastre!

10

Cnd toate lucrurile ce le-as atinge ar deveni triste, cnd o privire furisat spre cer i-ar mprumuta culoarea mhnirilor, cnd n-ar exista ochi uscati n preajma mea si as evolua pe bulevarde ca prin mrcini, c urmele pasilor mei le-ar sorbi soarele spre a se mbta de durere, atunci as avea dreptul si mndria s afirm viata. Orice aprobare ar avea de partea ei mrturia infinitului de suferint si orice bucurie sprijinul amrciunilor. E urt si vulgar a scoate o afirmatie ntritoare din ce nu e plenitudine de ru, durere si mhnire. Optimismul este un aspect degradant al spiritului, fiindc nu pleac din febr, din nltimi si ameteli. Tot asa o pasiune ce nu-si extrage tria din umbrele vietii. In scuipat, n gunoi, n tina anonim a ulitelor zace un izvor mai curat si nesfrsit mai rodnic dect n mprtsirea blnd si rational din viat. Avem destule vine prin care s urce adevrurile, destule vine n care plou, ninge, bate vntul, apun si rsar sori. Si-n sngele nostru nu cad stele spre a-si recpta sclipirea? Nu-i loc sub soare ca s m retin si nici umbr s m adposteasc, fiindc spatiul devine vaporos n avntul rtcitor si-n fuga nestioas. Ca s rmi undeva, ca s-ti ai locul tu n lume, trebuie s fi mplinit miracolul de a te fi aflat n vreun punct al spatiului, negrbovit de amrciuni. Cnd te gsesti ntr-un loc, nu faci dect s te gndesti la altul, nct nostalgia se contureaz organic ntr-o functie vegetativ. Dorinta de altceva, din simbol spiritual, devine natur. Expresie a avidittii de spatiu, nostalgia sfrseste prin a-l anula. Cine sufer numai de pasiunea Absolutului n-are nevoie de aceast lunecare orizontal pe ntinderi. Existenta stationar a clugrilor si are sursa n canalizarea vertical, spre cer, a acestor doruri vagi dup vesnic alte locuri si alte deprtri. O emotie religioas n-asteapt consolare de la spatiu; mai mult, ea nu-i intens dect n msura n care l asimileaz unui cadru de cderi. Cnd nu-i loc n care s nu fi suferit, ce alt motiv poti invoca n sprijinul rtcirii? Si ce o s te lege de spatiu, cnd albastrul ntunecat al nostalgiei te dezleag de tine nsuti? Dac omul n-ar fi stiut introduce un delir voluptuos n singurtate de mult s-ar fi aprins ntunericul. Descompunerea cea mai oribil, ntr-un cimitir necunoscut, este o icoan palid pentru prsirea n care te afli cnd, din aer sau de sub pmnt, o voce neasteptat ti dezvluie ct esti de singur. S n-ai cui s spui niciodat nimic! Numai obiecte; nici o fiint. Si npstuirea singurttii nu pleac dect din sentimentul c esti nconjurat de lucruri nensufletite, crora n-ai ce s le spui. Nu din extravagant si nici din cinism umbla Diogene cu un felinar, n plin zi, s caute un om. Stim noi prea bine c din singurtate... Cnd nu-ti poti aduna gndurile si te supui, nfrnt, argintului lor viu ca aburul se risipeste lumea si cu ea tu nsuti, c pari a asculta la marginile unei mri ce si-a retras apele lectura propriilor memorii scrise ntr-o alt viat... Incotro alearg mintea, spre ce nicieri si dizolv granitele? Se topesc ghetari n vine? Si-n ce anotimp al sngelui si-al spiritului te afli? Mai esti tu nsuti? Nu-ti zvcnesc tmplele de teama contrar? Esti altul, esti altul... ...Cu ochii pierduti spre cellalt n melancolia neprihnit a parcurilor. Despre orice si-n primul rnd despre singurtate esti obligat a gndi negativ si pozitiv n acelasi timp. Fr tristete ne-am da noi seama, n aceeasi vreme, de trup si de duh? Fiziologia si cunoasterea se ntlnesc n ambiguitatea ei constitutiv, nct nu esti mai prezent tie nsuti si

11

mai solidar cu tine ca-n clipele de tristete. Va fi aceasta ca si constiinta un agent de nstrinare de lume, un factor de exterioritate; cu ct ne ndeprteaz ns de toate, cu att coincidem mai mult cu noi. Seriozitatea tristete fr accent afectiv ne face sensibili numai la un proces rational, cci neutralitatea ei n-are adncimea care asociaz capriciile viscerelor vibratiei spiritului. O fiint serioas este un animal ce ndeplineste conditiile de om; opreste-i o clip mecanismul de gndire; nu va observa ce usor a redevenit animalul de altdat. Rpeste-i ns tristetii reflexia; va rmne destul imbecilitate sumbr ca zoologia s nu te accepte. A lua lucrurile n serios nseamn a le cntri fr a participa; a le lua n tragic a te angaja n soarta lor. Intre seriozitate si tragedie (aceast tristete ca actiune) este o mai mare deosebire dect ntre un functionar si un erou. Filozofii snt bieti agenti ai Absolutului, pltiti din contributiile mhnirilor noastre. Din a lua lumea n serios si-au fcut o profesie. Tristetea n forma ei elementar este o genialitate a materiei. Inspiratie primar fr gnduri. Trupul si-a nfrnt conditia si tinde la o participare superioar lui, iar n formele reflexive ale tristetii procesul este completat de o descindere a spiritului prin vine, ca pentru a ne arta ct de organic ne apartinem. Rpindu-ne firii si redndu-ne nou, tristetea-i o izolare substantial a firii noastre, n deosebire de mprstierea ontologic a fericirii. In accesele de mil se manifest o atractie secret pentru proastele maniere, pentru murdrie si degradare. Orice monstruozitate este o perfectiune fat de lipsa bunului-gust al milei, acest ru cu aparentele reale ale blndetii. In mormanul de pete si de devieri ale naturii sau n rafinamentul vicios al mintii, nu veti gsi o perversiune mai ntunecoas si mai frmntat ca mila. Nimic nu ne abate de la frumusete mai mult dect accesele ei. Si dac-ar fi numai frumusetea! Dar virtutile subterane ale acestui viciu ne ntorc de la rosturile noastre esentiale si consider depravare tot ce nu eman din gustul prbusirii, din mlastini si din putregai, ntinderi ale milei si pretexte ale volupttii ei infernale. Nici o patologie n-a studiat-o fiindc este o boal practic, si stiinta a fost totdeauna n serviciul primriilor. Cine-ar adnci tulburrile luntrice, iadul iubirii perverse de oameni, ar mai putea ntinde mna vreunui milostiv? Rostul gnditorului este s ntoarc viata pe toate prtile, s-i proiecteze fetele n toate nuantele, s revin nencetat asupra ascunzisurilor ei, s-i bat n jos si-n sus crrile, de mii de ori s priveasc acelasi aspect, s nu descopere noul dect n ce-a vzut nelmurit, aceleasi teme s le treac prin toate membrele, amestecndu-si cugetele-n trup s zdrentuiasc astfel viata gndind-o pn la capt. Nu-i revelator pentru ce e nedefinibil n insuficientele vietii c numai cioburile unei oglinzi sfrmate pot s ne redea icoana ei caracteristic? Dup ce ti-ai dat seama c oamenii nu-ti pot oferi nimic si continui totusi a-i ntlni, este ca si cum ai fi lichidat cu orice superstitie, dar mai crezi n fantome. Dumnezeu, pentru a obliga pe singuratici la lasitate, a creat zmbetul, anemic si aerian la fecioare, concret si imediat la femei pierdute, nduiostor la btrni si irezistibil la muribunzi. De altfel, nimic nu dovedeste mai mult c oamenii-s muritori ca zmbetul, expresie a echivocului sfsietor al vremelniciei. De cte ori zmbim, nu este ca la o ultim ntlnire, si nu-i zmbetul testamentul aromat al individului? Lumina tremurtoare a obrazului si a buzelor, umiditatea solemn a ochilor transform viata ntr-un port, n care vapoarele pleac n larg fr destinatie, transportnd nu oameni, ci desprtiri. Si viata ce-i, dac nu locul desprtirilor?

12

De cte ori m nduioseaz un zmbet, m ndeprtez cu o povar de ireparabil, cci nimic nu descoper mai nfiortor ruina care asteapt omul ca acest simbol aparent de fericire si care exprim mai crud unei inimi desfrunzite freamtul de vremelnicie al vietii, dect horcitul clasic al sfrsitului. Si de cte ori mi zmbeste cineva, descifrez pe fruntea luminoas chemarea sfsietoare: Apropie-te, vezi prea bine c si eu snt muritor! Sau cnd ochii mi s-au ntunecat de noaptea mea, glasul zmbetului mi flutur pe lng urechi avide de implacabil: Priveste-m, este pentru ultima oar! ...Si de aceea zmbetul te opreste de la singurtatea din urm, si orict nu te-ar mai interesa colegii de respiratie si de putrefactie, te-ntorci spre ei ca s le sorbi secretul, s te neci n el si ei s nu stie, s nu stie ce grei snt de vremelnicie, ce mri poart si la cte naufragii nu ne invit frmntarea inconstient si incurabil a zmbetului lor, la ce ispite de disparitie te supun, deschizndu-si sufletul spre tine si tu ridicnd cu freamt si ndurerare lespedea sursului! Germinatia fiecrui adevr ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem viata de cte ori cugetm, nct un gnditor absolut ar fi un schelet ce si-ar ascunde oasele n... transparenta gndurilor. Paloarea e culoarea ce-o ia gndirea pe fata omeneasc. Destin nu exist dect n actiune, fiindc numai n ea risti totul, fr s stii unde vei ajunge. Politica n sensul de exasperare a ceea ce-i istoric n om este spatiul fatalittii, abandonarea integral fortelor constructive si destructive ale devenirii. Si n singurtate risti totul, dar aici fiind n clar cu ce se va ntmpla, luciditatea atenueaz irationalul soartei. Iti anticipezi viata, ti triesti destinul ca un inevitabil fr surprize, cci, ntr-adevr, ce-i singurtatea dac nu viziunea trans-lucid a fatalittii, maximum de luminozitate n agitatia oarb a vietii? Omul politic renunt la constiint; singuraticul, la actiune. Unul trieste uitarea (si asta e politica); cellalt o caut (si asta-i singurtatea). O filozofie a constiintei nu poate sfrsi dect ntr-una a uitrii. Un om care practic o viat ntreag luciditatea ajunge un clasic al dezndejdii. Femeia ce priveste spre ceva ofer o imagine de o rar trivialitate. Ochii melancolici te invit, dimpotriv, la o distrugere aerian, si setea de impalpabil pe care ti-o satisface funebrul si parfumatul lor azur te mpiedic s mai fii tu nsuti. Ochi ce nu zresc nimic si din fata crora dispari, ca s nu le ptezi infinitul cu obiectul prezentei tale. Privirea pur a melancoliei este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face s credem c a fost cndva tovarsa noastr n Rai. Melancolia este o religiozitate fr nevoia Absolutului, o lunecare din lume fr atractia transcendentului, o slbiciune pentru aparentele cerului egal insensibilittii la simbolul acestuia. Posibilitatea ei de a se dispensa de Dumnezeu desi ndeplineste conditiile initiale ale apropierii de el o transform ntr-o voluptate, care se satisface cresterii ei proprii si slbiciunilor ei repetate. Cci melancolia este un delir estetic, suficient siesi, steril n mitologie. Nu vei gsi n ea nimic strin unui vis legnat, cci nu genereaz nici o imagine peste cursul etericei sale destrmri. Melancolia-i o virtute la femei si un pcat la brbati. Asa se explic de ce acestia au folosit-o spre cunoastere...

13

Exist n unele sursuri feminine o aprobare duioas, care te mbolnveste. Ele se ncuib si se depun pe fondul necazurilor zilnice, exercitnd un control subteran. Femeile ca si muzica trebuie ocolite n receptivittile tulburi care mresc pn la lesin pretextele de nduiosare. Cnd vorbesti despre team, despre teama nssi, n fata unei blonde spiritualizate de paloare si care-si apleac ochii pentru a suplini prin gest mrturisirea, sursul ei frnt si amar ti se rostogoleste-n carne si-si prelungeste prin ecouri chinul su imaterial. Sursurile snt o povar voluptuoas pentru cel ce le mparte si pentru cel ce le primeste. O inim atins de delicatete greu poate supravietui unui surs duios. Tot asa, snt priviri dup care nu te mai poti hotr pentru nimic. Un fulg rtcitor prin aer este o imagine de zdrnicie mai sfsietoare si mai simbolic dect un cadavru. Tot asa, un parfum neobisnuit ne face mai tristi dect un cimitir, precum o indigestie mai gnditori dect un filozof. Si mai mult dect catedralele, nu ne face mai religiosi mna unui cersetor ce ne arat drumul de urmat ntr-un oras mare si-n care ne-am pierdut? Incepi a te nelinisti de Timp, cu mult nainte de a-i citi pe filozofi, privind atent, ntr-un moment de oboseal, fata unui om btrn. Brazdele adncite de necazuri, de sperante si de nluciri se nnegresc si se pierd parc fr urm ntr-un fond de ntuneric, pe care fata l ascunde cu greu, masc nesigur a unui abis ndurerat. In fiece cut pare a se fi adunat vremea, a se fi ruginit devenirea, a fi mbtrnit durata. Nu atrn timpul n ridurile btrnetii si nu e fiecare cut un cadavru temporal? Fata omeneasc este folosit de demonia vremii ca o demonstratie de zdrnicie. O poate cineva privi senin n amurgul ei? Inclin-ti ochii spre un btrn cnd n-ai Ecleziastul la ndemn, fata lui de care el poate fi perfect strin te va nvta mai mult ca nteleptii. Cci snt ncretituri care dezvelesc actiunea Timpului mai nemilos dect un tratat de zdrnicie. Unde s gsesti cuvinte care s zugrveasc eroziunea lui implacabil, naintarea lui destructiv, cnd peisajul deschis si accesibil al btrnetii ti se ofer la toate colturile ca o lectie decisiv si o sentint fr apel? Neastmprul copiilor n bratele bunicilor s nu fie oroarea instinctiv de Timp? Cine n-a simtit n srutul unui btrn inutilitatea infinit a timpului? De oameni m separ toti oamenii. De-as alerga ca un nebun n cutarea mea, cine-mi spune c nu-mi voi iesi niciodat n cale? Pe ce maidan al universului m voi fi rtcit? M duc s m caut acolo unde se aude lumina..., cci de mi-aduc bine aminte, iubit-am altceva dect sonoritatea transparentelor? Cui nu i se pare c dup fiece amrciune luna a devenit mai palid si razele soarelui mai sfioase si c devenirea si cere scuze, schilodindu-si ritmul, aceluia i lipseste baza cosmic a singurttii. Ruptura de fiint te face bolnav de tine nsuti, nct este destul s pronunti cuvinte ca: uitare, nefericire, desprtire, pentru a te dizolva ntr-un fior mortal. Si atunci, ca s triesti, risti imposibilul: accepti viata. A rmne singur cu ntreaga iubire, cu povara infinitului erotic iat sensul spiritual al nefericirii n dragoste, nct sinuciderile nu snt probe ale lasittii omului, ci ale dimensiunilor inumane ale iubirii. Dac n-ar fi atenuat chinurile amoroase prin dispretul teoretic pentru femeie, toti amantii s-ar fi sinucis pn acum. Stiind ns ce e ea, au introdus prin luciditate un element de mediocritate n insuportabilul acelor vpi. Nefericirea n dragoste ntrece n

14

intensitate cele mai adnci emotii religioase. Ce e drept, ea n-a construit biserici; dar a ridicat morminte, morminte peste tot. Iubirea? Dar priviti cum fiece raz de soare se-ngroap ntr-o lacrim, de parc astrul strlucitor s-ar fi nscut dintr-un acces de plns al Divinittii! Nefericirea este starea poetic prin excelent. In msura n care animalele snt capabile de nefericire n dragoste, particip la umanitate. De ce n-am admite c privirea umed a cinelui sau duiosia resemnat a mgarului nu exprim uneori regrete fr cuvinte? Exist ceva sumbru si ndeprtat n erotica animal, si care ne-o face att de strin. Literatura este o mrturie sigur c noi ne simtim mai aproape de plante dect de animale. Poezia n mare parte nu-i dect un comentariu la viata florilor, iar muzica o depravare uman a melodiilor vegetale. Orice floare poate servi de imagine nefericirii n dragoste. Asa se explic apropierea noastr de ele. Si apoi, nici un animal nu poate fi un simbol al vremelniciei, pe cnd florile snt expresiile ei directe, ireparabilul estetic al efemerului. La adic, ce face fiecare om? Se ispseste pe sine nsusi. N-as putea iubi dect un ntelept nefericit n dragoste... Ceea ce face orasele mari att de triste este c fiecare om vrea s fie fericit, iar sansele scad pe msura ce dorinta creste. Cutarea fericirii indic distanta de rai, gradul cderii umane. Si atunci, s ne mirm de ce Parisul e punctul cel mai ndeprtat de Paradis? Poti nghiti biblioteci ntregi, nu vei gsi mai mult de trei-patru autori care merit a fi cititi si recititi. Proeminentele acestui gen snt niste analfabeti geniali, care trebuie admirati si la nevoie nvtati, dar care, n fond, nu ne spun nimic. As vrea s pot interveni n istoria spiritului omenesc cu brutalitatea unui mcelar mpodobit de cel mai rafinat diogenism. Cci pn cnd vom mai lsa n picioare pe attia creatori care n-au stiut nimic, copii obraznici si inspirati, lipsiti de maturitatea fericirii si a nefericirii? Un geniu care n-a ajuns la rdcinile vietii, oricte posibilitti de expresie ar avea, nu trebuie gustat dect n clipe de indiferent. Este mai mult dect nfiortor s te gndesti ce putini oameni au stiut ceva cu adevrat, ce putine existente complete au aprut pn acum. Si ce-i o existent complet, si ce-nseamn a sti? A pstra o sete de viat n amurguri... Anumite fiinte simt pornirea spre crim numai pentru a gusta o viat intensificat, asa nct negatia bolnvicioas a vietii este n acelasi timp omagiul ei. Oare ar fi existat criminali dac sngele n-ar fi cald? Impulsul destructiv caut leacul unei rceli interne si m ndoiesc c, fr o reprezentare implicit a unei clduri molesitoare si rosii, vreun pumnal s-ar fi nfipt cndva n vreun trup. Sngele eman aburi adormitori, n care asasinul ndjduieste a-si mblnzi fiorurile de gheat. O singurtate nendulcit de nduiosri genereaz crima, nct orice moral ce vrea distrugerea rului n adncime are de privit numai o problem: ce directie trebuie s dm singurttii, acest cadru ideal al ruinei si al descompunerii. Gsi-va cineva vreodat cuvinte pentru freamtul care mpreun n infinitatea aceleiasi clipe suprema voluptate cu suprema durere? Sau vreo muzic, plecnd din toate zorile si apusurile acestei lumi, putea-va ea transmite altor oameni senzatiile unei victime cosmice a

15

fericirii si nefericirii? Un naufragiat btut de toate valurile, izbit de toate stncile, chemat de toate ntunecimile si care-ar tine soarele n brate! Epav rtcind cu izvorul vietii la piept, strngndu-i strlucirea lui mortal, necndu-se cu el n valuri, cci fundurile mrii asteapt din vesnicie lumina si groparul ei. Contactul ntre oameni societatea n genere n-ar fi posibil fr ntrebuintarea repetat a acelorasi adjective. Interziceti-le prin lege si veti vedea n ce mic msur omul este un animal sociabil. Vor disprea imediat conversatia, vizitele, ntlnirile, si societatea se va degrada la raporturi mecanice de interese. Lenea de gndire a dat nastere la automatismul adjectivului. Aceeasi calificatie i se aplic lui Dumnezeu si unei mturi. Altdat, Dumnezeu era infinit; astzi e epatant. (Fiecare tar si are expresiile vidului ei mental.) Interziceti adjectivul cotidian si definitia celebr a lui Aristot cade. Diferentele dintre filozofii antici si cei moderni, att de frapante si de defavorabile ultimilor, pleac din faptul c acestia au filozofat la masa de lucru, la birou, pe cnd aceia n grdini, n piete sau la cine stie ce margine de mare. Apoi anticii, mai lenesi, stteau mult vreme ntinsi, cci stiau bine c inspiratia vine orizontal. Astfel, ei asteptau gndurile, pe cnd modernii le siluiesc si le provoac prin lectur, fcnd impresia c nici unul n-a cunoscut plcerea iresponsabilittii meditative, ci si-au organizat ideile cu aplicatie de ntreprinztori. Niste ingineri n jurul lui Dumnezeu. Multe spirite au descoperit Absolutul din a fi avut o canapea n preajma lor. Fiecare pozitie a vietii este o alt perspectiv a ei. Filozofii se gndesc la alt lume, fiindc grbovi de obicei, s-au sturat a o privi pe aceasta. Crui om, zrindu-se-n oglind ntr-un semintuneric, nu i se pare a se fi ntlnit cu sinucigasul din el? Poti iubi o fiint impermeabil Absurdului si care nu bnuieste din ce tragedie pleac el, din cte elegante de venin, din ct rafinament de dezolare, din cte reflexe vicioase si nseltoare ale pustiului luntric? Absurditatea este insomnia unei erori, esuarea dramatic a unui paradox. Febra spiritului nu poate fi msurat dect prin abundenta acestor funeralii logice care snt formulele absurde. Muritorii de totdeauna s-au ferit cu team de ele, au priceput ei negresit ceva din nobila lor descompunere, dar nu le-au putut prefera sigurantei sterpe, calmului compromittor al ratiunii. De cte ori m gndesc la moarte, mi pare c voi muri mai putin, c nu pot s m sting, stiind c m voi stinge, c nu pot s dispar, stiind c voi disprea... Si dispar, m sting si mor de totdeauna. Viata-i eteric si funebr ca sinuciderea unui fluture. Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face vietii. Stim noi ns prea bine c n-o face... Cci atta generozitate ar costa-o viata. Pentru fiece problem ti trebuie alt temperatur. Numai nefericirii i convine oricare... S pari vesel tuturor si nimeni s nu vad c si fulgii snt lespezi de mormnt! A avea verv n agonie...

16

Moralitatea subiectiv si atinge punctul culminant n hotrrea de a nu mai fi trist. Permeabil demoniei, tristetea este ruina indirect a moralei. Cnd rul se opune binelui, el particip la valorile etice ca fort negativ, cnd ns si cstig autonomia si zace n sine, fr a se mai afirma n lupt cu el, atunci realizeaz demonia. Tristetea-i unul din agentii de autonomie a rului si de spare a eticii. Dac binele exprim elanurile de puritate ale vietii, tristetea-i umbra lui incurabil. Creatiile spiritului snt un indicator al insuportabilului vietii. Tot asa si eroismul. Melancolia-i starea de vis a egoismului. De n-ar exista o voluptate secret n nefericire, am duce femeile s nasc la abator. Spune unui suflet delicat: desprtire, si ai trezit poetul din el. Acelasi cuvnt unui om de rnd nu-i inspir nimic. Si nu numai desprtire, ci orice. Diferenta ntre oameni se msoar dup rezonanta afectiv a cuvintelor. Unii se mbolnvesc de o sfrseal extatic ascultnd o expresie banal, altii rmn reci la o prob de zdrnicie. Pentru aceia, nu este cuvnt n dictionar care s nu ascund o suferint, iar acestia nici n-o au n vocabular. Prea putini snt cei ce-si pot ntoarce cugetul oricnd spre ntristare. Orict s-ar lega bolile de constitutia noastr, este imposibil s nu le disociem, s nu le gsim exterioare, strine, neavenite. De aceea, cnd vorbim de un om nesntos i precizm boala ca o anex fatal, care introduce un plus de iremediabil identittii lui initiale. In fata noastr, el rmne cu boala lui, care pstreaz o independent si o obiectivitate relativ. Ce greu e ns a disocia melancolia de o fiint! Cci ea-i boala subiectiv prin excelent, inseparabil de cel posedat, aderent pn la coincident, si ca atare incurabil. S nu existe leac pentru ea? Totusi; dar atunci trebuie s ne lecuim de propriul eu. Nostalgia dup altceva din reveriile melancolice nu e dect dorul dup un alt eu, dar pe care-l cutm n peisaje, n deprtri, n muzic, nselndu-ne fr voie asupra unui proces mult mai adnc. Totdeauna ne rentoarcem nemultumiti si ne abandonm nou nsine, cci nu este iesire din boala care ne poart numele si pe care pierznd-o, nu ne-am mai afla. Nu cred ca Dumnezeu s fi fcut pe Eva din coasta noastr, cci atunci ar trebui s ne ntelegem cu ea si altundeva dect n pat. Dar la drept vorbind, nu-i si aceasta o nselciune? Sntem oare mai departe unul de altul dect n cvasiidentitatea orizontal? De unde altcum pornirea obscur si nestpnit, a ceasurilor tulburi, de a-ti vrsa plnsuri tainice pe snii femeilor pierdute, n hoteluri vechi? Nu att din instinct, ct din groaza de plictiseal atrnm de femeie. Si se prea poate ca ea s nu fie dect o nscocire a acelei groaze. Din frica de singurtate a lui Adam a plmdit Dumnezeu pe Eva, si de cte ori ne npdesc fiorurile izolrii am oferi Creatorului cte o coast, pentru ca, nscut din noi, s ne sorbim n femeie propria singurtate. Castitatea este un refuz al cunoasterii. Ascetii si puteau satisface dorinta de pustiu mai usor n preajma femeii, dac spaima de ispit nu i-ar fi deposedat de adncimea misterioas a sexualittii. Panica ntr-o lume de obiecte trezeste un dor mortal de femeie, ea nssi obiect, nsufletit de patimile plictiselii noastre. O fiint pe calea unei spiritualizri complete nu mai e capabil de melancolie, fiindc nu se mai poate abandona n voia ondulatiilor capricioase. Spirit nseamn rezistent, pe cnd melancolia, mai mult dect orice, presupune ne-rezistenta la suflet, la fierberea elementar a simtirii, la incontrolabilul afectelor. Tot ceea ce n noi e nestpnit, tulbure, irationalul alctuit

17

din vis si bestialitate, deficiente organice si aspiratii turmentate, ca si explozii muzicale ce umbresc puritatea ngerilor si ne fac s privim dispretuitor spre crini constituie zona primar a sufletului. Aici se afl melancolia acas, n poezia acestor slbiciuni. Cnd te crezi mai ndeprtat de lume, adierile melancolice ti dovedesc iluzia apropierii tale de spirit. Fortele vitale ale sufletului te atrag n jos, te oblig s te scufunzi n adncimea primar, s-ti recunosti sursele, de care te izoleaz vidul abstract al spiritului, senintatea lui implacabil. Melancolia-i o distant de lume prin mijloacele vietii, iar nu ale spiritului; dezertarea din imanent a tesuturilor. Prin apelul nencetat la spirit, brbatii i-au adugat o nuant reflexiv, ce n-o ntlnim la femei, care, nerezistnd niciodat sufletului lor, se tlzuiesc ntr-o melancolie imediat. Nevoia de un timp pur, curtit de devenire, si care s nu fie eternitate.... O subtiere eteric a trecerii, o crestere n sine a temporalittii, un timp fr curgere... Extaz delicat al mobilittii, plenitudine temporal n afar de clipe... A te scufunda ntr-un timp lipsit de dimensiuni si de o calitate att de aerian, c inima noastr-l poate ntoarce napoi, el nefiind ptat de ireversibil si nici atins de irevocabil... ...Incep s bnuiesc felul n care el s-a insinuat n Paradis. Cine n-are organ pentru eternitate o concepe ca o alt form a temporalittii, nct alctuieste imaginea unui timp ce curge n afar de sine sau a unui timp vertical. Icoana temporal a eternittii ar fi atunci o curgere n sus, o acumulare vertical de clipe, care stvilesc lunecarea dinamic, deplasarea orizontal spre moarte. Suspendarea timpului introduce o dimensiune vertical, dar numai atta vreme ct dureaz actul acestei suspendri. Odat consumat, eternitatea neag timpul, constituind o ordine ireductibil. Schimbarea directiei naturale, violentarea temporalittii din accesul la vesnicie ne arat cum orice act de nfrngere a vietii implic si o siluire a timpului. Dimensiunea vertical a suspendrii este o perversiune a simtului temporal, cci eternitatea n-ar fi accesibil fr depravarea si vicierea acestuia. Boala reprezint triumful principiului personal, nfrngerea substantei anonime din noi. De aceea este ea fenomenul cel mai caracteristic al individuatiei. Sntatea chiar n forma transfigurat a naivittii exprim participarea la anonimat, la paradisul biologic al indiviziunii, pe cnd boala este sursa direct a separativittii. Ea schimb conditia unei fiinte, plus-ul ei determin o unicitate, un salt peste firesc. Diferenta ntre un om bolnav si unul sntos este mai mare ca ntre ultimul si nu import care animal. Cci a fi bolnav nseamn a fi altceva dect ceea ce esti, a te supune determinrilor posibilului, a identifica momentul cu surpriz. In mod normal dispunem de soarta noastr, ne prevedem n fiecare clip si trim ntr-o sigurant plin de indiferent. Sntem liberi s credem c n cutare zi, n cutare ceas, vom putea fi seriosi, veseli si nimic nu ne mpiedic s ne bazm pe interesul ce-l vom acorda unor lucruri oarecare. Dimpotriv, n constiinta generat de boal. Nici o urm de libertate; nu putem prevedea nimic, robi chinuiti ai dispozitiilor si capriciilor organice. Fatalitatea respir prin toti porii, urtul izvorste din membre si toate alctuiesc apoteoza necesittii care este boala. Niciodat nu stii ce vei face, ce se va ntmpla, ce dezastre pndesc n umbrele luntrice, nici n ce msur vei iubi, nici n ce msur vei ur, prad climatului isteric al nesigurantelor. Boala care ne separ de natur ne leag de ea mai ru dect mormntul. Nuantele cerului ne oblig la modificri echivalente n suflet, gradele de umiditate la dispozitii corespunztoare, anotimpurile la o periodicitate blestemat. Astfel, traducem moral ntreag natura. La distant infinit de ea i tlmcim toate fanteziile, haosul evident sau implicit, curbele materiei n pendulatiile unei inimi incerte. S stii c n-ai nici o legtur cu

18

lumea si s-i nregistrezi toate variatiile, iat paradoxul bolii, necesitatea stranie ce ni se impune, libertatea de a gndi dincolo de fiint si conditia de cersetor al propriului trup. Cci, ntr-adevr, nu ntindem mna spre noi nsine, nu ne solicitm sprijinul, vagabonzi la portile eului nostru, n abandonarea unei vieti fr leac? Nevoia de a face ceva pentru tine nsuti si a nu te putea ridica peste o pedagogie a incurabilului! De-am fi liberi n boli, medicii ar ajunge cersetori, cci muritorii trag spre suferint, dar nu spre amestecul ei chinuitor de subiectivitate exasperat si de necesitate invincibil. Boala este modul n care moartea iubeste viata, iar individul teatrul acestei slbiciuni. In orice durere, absolutul mortii gust devenirea, chinul nostru nefiind dect ispita, degradarea voluntar a ntunericului. Si astfel, suferinta nu e dect un minus de absolut al mortii. Mi s-a fcut inima ca ceara si se topeste nluntrul meu. (Psalm XXII) F, Doamne, ce mai poti pn nu-ti trntesc oasele mele n cap! Muzica este timp sonor. Viata si cu mine sntem dou linii paralele ce se ntlnesc n moarte. Fiecare om este propriul lui cersetor. Ametelile crora snt supusi unii oameni si care i oblig s se rezeme de arbori sau de ziduri n plin strad au un sens mai adnc dect snt nclinati a crede filozofii si chiar poetii. A nu mai putea sta vertical a te degaja de pozitia natural a omului nu-si are sursa ntr-o tulburare nervoas sau ntr-o compozitie a sngelui, ci n istovirea fenomenului uman, care implic abandonarea tuturor caracterelor ce-l nsotesc. Ai uzat omenescul n tine? Atunci prsesti fatal forma prin care el s-a definit. Cazi; fr ca totusi s te rentorci la animalitate, cci este mai mult dect probabil c ametelile ne arunc la pmnt pentru a ne da alte posibilitti de nltare. Revenirea la pozitia care a precedat fenomenul verticalei umane ne deschide alte crri, ne pregteste o alt crestere si, schimbndu-ne nclinarea corpului, ne deschide spre o alt perspectiv a lumii. Senzatiile stranii de ameteal, care te apuc orisiunde si mai cu seam de cte ori distanta de om evolueaz n directia infinitului, nu indic numai o prezent agresiv a spiritului, dar si o ofensiv nprasnic a tot ce-am adugat peste constantele soartei umane. Cci ameteala este simptomul specific al depsirii unei conditii firesti si al imposibilittii de a mai mprtsi pozitia fizic legat de ea. Rupndu-se legturile luntrice cu omul, semnele lor exterioare urmeaz procesul de disolutie. Tulburri analoage trebuie s fi resimtit animalul cnd a nceput s se ridice n dou labe. Si nu snt introspectii regresive care ne coboar pn la acele ndeprtate nelinisti, si amintiri indefinibile care ne apropie de ametelile nceputului uman? Tot ce nu este inert trebuie, n grade diferite, s se rezeme. Si cu att mai mult omul, care nu-si mplineste destinul dect nscocindu-si sigurante si nu-si pstreaz pozitia dect prin tonicul nselciunilor. Dar cine e pus n fata sa nsusi, cine lunec n transparenta propriei conditii, cine nu mai e om dect n bunvointele memoriei mai poate el apela la sprijinul traditional, la mndria animalului vertical, si mai poate s se rezeme pe sine, cnd de mult nu mai este el? Obiectele l mai tin doar s nu cad, asteptnd s rodeasc fructele altei vieti n seva attor ameteli. Putrezeste omul n tine n abuzul pervers al cunoasterii, si nimic nu exprim mai direct aceast suprem destrmare ca nesiguranta pasilor n lume. Ameteala consecutiv finalului uman este un fior de limit, la nceput prevestitor si dureros, apoi promittor si ntritor. O

19

sperant de o vitalitate drceasc ne mn spre cderi repetate, n vederea unor purificri nebnuite. Altceva va ncepe, dup ce omul s-a copt n noi si a lesinat, ceva strin presimtirii celor rmasi n urm, pe la mijlocul umanittii. S ti se descompun Dumnezeu n vine, s-l ngropi mpreun cu resturile tale, ce le vei aduna prin amintiri, si cu strvuri umane si divine s-ti ngrasi verdeturi de ndejde, si lumini de putregai s sprijine timiditatea attor zori! Dar pentru a te purifica de mostenirea omenescului tu, nvat a obosi, a dizolva, a corupe moartea din tine, de la rspntiile tale. Priveste un om stingher care asteapt ceva si ntreab-te ce. Si vei vedea c nimeni n-asteapt nimic, nimic ce n-ar fi moartea. Fost-ai cndva destul de-nfrigurat s vezi aceasta, s vezi cum toti se-nsal, cum toti fr s stie ntind spre moarte minile, cnd cred c vine cineva, c n-au stat n zadar? De ce fiinta singur, cu ochii plecati de-o atentie obosit, si de ce orice vietate ne pare c n-au ce astepta, c nu este un ce, n afar de atractia cald si rece a mortii, rtcitoare prin deserturi, cafenele, paturi vechi si colturi de strad? S nu existe ntlniri dect cu ea? Pe cine, pe cine poate astepta un muritor fr s moar? Mergi n calea lui ca s triesti, s triesti lng un muritor? Ce ngrozitor s nu observi c fugi dup cei ce mor ca s scapi de moarte! Nu eu sufr n lume, ci lumea sufer n mine. Individul exist doar n msura n care concentreaz durerile mute ale lucrurilor, de la zdreant pn la catedral. Si tot asa, el nu-i viat dect din clipa n care, de la vierme la Dumnezeu, viettile se bucur si gem n el. Nici un pictor n-a reusit s redea singurtatea resemnat din privirea dobitoacelor, fiindc nici unul nu pare a fi nteles incompatibilul ochilor animalici: o enorm tristete si o lips de poezie echivalent. Privirea omeneasc n-a adugat dect accentul de regret poetic, a crui absent indic la fiintele respective vecintatea originii lor. Amrciunea este o muzic alterat de vulgaritate. Noblete nu exist dect n melancolie... De aceea, nu e cu totul neimportant s stii n ce nuant a urtului de lume te-ai gndit la Dumnezeu... Un gnditor ce-ar auzi cum putrezeste o idee... A omor timpul, asa se exprim banal si profund neprielnicia plictiselii. Independenta cursului temporal fat de imediatul vital ne face sensibili la inesentialul, la vidul devenirii, care si-a pierdut substanta; o durat fr continut vital. Trirea n imediat asociaz viata si timpul ntr-o unitate fluid, creia ne abandonm cu pateticul elementar al naivittii. Cnd ns atentia, fruct al unor inegalitti luntrice, se aplic asupra scurgerii vremii si se nstrineaz de ceea ce palpit n devenire, ne pomenim prezenti ntr-un gol temporal, care n afar de sugestia unei desfsurri fr obiect nu ne poate oferi nimic. Plictiseala e prizonieratul n timpul inexpresiv, emancipat de viat, ce-o evacueaz chiar, spre a-si crea o sinistr autonomie. Si atunci ce mai rmne? Vidul omului si vidul vremii. mperecherea a dou neanturi genereaz plictiseala doliu temporal al constiintei separate de viat. Ai vrea s triesti si nu poti tri dect n timp; ai vrea o baie de imediat si nu poti dect s te usuci n aerul purificat de fiint al unei deveniri abstracte. Ce e de fcut mpotriva plictiselii? Cine e dusmanul ce trebuie rpus sau mcar uitat? Desigur timpul si numai el. Am fi noi nsine de-am trage ultimele consecinte. Dar plictiseala se defineste chiar prin ocolirea acestora; ea caut n imediat ceea ce nu poate fi gsit dect n transcendent. A omor timpul nu nseamn dect a nu mai avea timp cci plictiseala e cresterea lui abundent, multiplicarea lui nesfrsit n fata srciei imediatului. Omori timpul pentru a-l sili s intre n tiparele existentei, pentru a nu-si mai nsusi prerogative de existent.

20

Orice solutie mpotriva plictiselii este o concesie vietii, a crei baz se clatin n hipertrofia temporal. Existenta nu-i suportabil dect n echilibrul dintre viat si timp. Situatiile de limit deriv din exasperarea acestui dualism. Atunci omul, pus n fata pozitiei tiranice a timpului, victim n imperiul lui, ce-o s mai omoare, cnd viata nu mai e prezent dect n sclavia regretului? As vrea uneori s fiu att de singur, c mortii, enervati de mahalaua si de zarva cimitirului, l-ar prsi si invidiindu-mi linistea, mi-ar cere rugtor ospitalitatea inimii. Si cum ar cobor ei pe scri tainice spre funduri de nemrmurire, deserturile tcerii le-ar scoate un oftat ce-ar trezi faraonii din perfectiunea adpostului lor. Astfel ar veni mumiile, dezertnd din ntunecimile piramidelor, s-si continue somnul n morminte mai sigure si mai imobile. Viata: pretext suprem pentru cine e mai aproape de deprtarea lui Dumnezeu dect de imediatul ei. De-ar fi femeile nefericite n ele nsele, si nu din pricina noastr, de ce jertfe n-am fi capabili, de cte umilinte si slbiciuni! De la o vreme nu mai poti inventa voluptti si nici sorbi delicii, dect n aromele insinuante, n mrejele mbttoare ale nefericirii. Cum numai ntmplarea le face triste, pndim si noi prilejul pentru un exercitiu de gust, ahtiati de umbre feminine, rtcitori nocturni ai iubirii si paraziti ngndurati ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. Asa se proiecteaz n setea de obscuritate mtsoas, de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o asaz n centrul zvrcolirilor noastre vietate anonim transfigurat de gustul nostru de umbre. In durerile mari, n durerile monstruoase, a muri nu nseamn nimic, este att de natural, c nu te poti scobor la nivelul unei atari banalitti. Problema cea mare este atunci a tri; a cuta secretul acestei chinuitoare imposibilitti, a dezlega taina respiratiei si a sperantelor. Asa se explic de ce reformatorii frmntati pn la obsesie de a da alte tipare vietii au fost fiinte ce au suferit peste marginile chinului! Moartea le prea o evident strivitor de comun. Si nu apare ea din centrul bolii ca o fatalitate att de apropiat, nct e aproape comic s-o mai transformi n problem? E destul s suferi, s suferi ndelung, ca s-ti dai seama c n lumea asta totul e evident afar de viat. Rpit din mrejele ei, faci tot posibilul s-o asezi n alte ordine, s-i dai alt curs sau, n sfrsit, s-o nscocesti. Reformatorii au ales cile prime; ultima e solutia extrem a unei extreme singurtti. Frica de moarte este un fruct bolnvicios al zorilor suferintei. Pe msur ce durerile devin grave si mature, ndeprtndu-ne de viat aceasta se fixeaz fatal n centrul perspectivei, nct nimic nu ne desparte mai mult de moarte ca vecintatea ei. Iat de ce, pentru omul separat de imediat prin infinit, sperante nu mai pot renaste dect la marginea prpastiei. De si-ar aseza Dumnezeu fruntea pe umrul meu ce bine ne-ar sta nou asa, singuri si nemngiati... O autobiografie trebuie s se adreseze lui Dumnezeu, si nu oamenilor. Natura nssi ti d un certificat de deces cnd te povestesti muritorilor. Nefericirea de a nu fi destul de nefericit... S nu mai poti tri dect deasupra sau sub spirit, n extaz sau imbecilitate! Si cum primvara extazului moare n trsnetul unei clipe apusul obscur al imbecilittii nu se mai termin niciodat. Fioruri prelungi de nebun beat, tndri si gunoaie risipite n snge oprindu-i

21

mersul, lighioane scrboase spurcnd gndurile si draci crnd idei printr-un creier pustiit... Ce vrjmas a biruit spiritul? Si ce substant de-ntuneric hrneste atta noapte? Groaza ce se-ntinde la poalele imbecilittii nalt aburi de adormire mut si viata tace resemnat, n ceremonialul funebru de-ngropare a spiritului. Un vis de monotonie neagr cruia locasurile de veci snt prea nguste imensittii lui crepusculare. Idiotenia este o groaz ce nu poate gndi asupra ei nssi, un neant material. Cnd separatia de tine nsuti prin reflexie si pierde din trie si n-ai distant de propria ta groaz, o introspectie atent te oblig la o privire frteasc spre idioti. Ce mare boal este groaza! Cu fiecare zi sntem mai singuri. Ce grea si ce usoar trebuie s fie ultima! Dup ce-ai adunat cu trud si cu hrnicie atta izolare, sentimente de proprietar te-mpiedic s mori cu cugetul mpcat. Att avut fr mostenitori! Spulberare este cuvntul pentru rosturile din urm ale inimii... Azvrlit n preajma propriului gol, spectator al unei poezii despuiate, incapabil de a te dezmetici dintr-o mhnire rece vidul luntric ti descoper nedeterminarea infinit ca form a ispsirii. In plin lumin s te gndesti la noapte, s-ti fug cugetul spre ea n mijlocul amiezei... Soarele nu numai c nu nvinge ntunericul, dar mreste pn la suferint aspiratia nocturn a sufletului. De ne-ar servi azurul de pat si soarele de pern, sfrseala voluptuoas ar chema noaptea spre a-si ndestula nevoia de oboseal vast. Tot ce n noi este dimensiune nocturn plmdeste un revers sumbru al infinitului. Si astfel, sfrseala din zile si din nopti ne duce spre o nesfrsire negativ. Singurtatea este o oper de convertire la tine nsuti. Se ntmpl ns c, adresndu-te numai tie, ceea ce ai mai bun devine independent de identitatea ta fireasc. Si astfel te adresezi cuiva, altuia. De aici, sentimentul c nu esti singur de cte ori esti mai singur. Dac soarele ar refuza lumii lumina, ultima zi de strlucire ar asemui-o rnjetului unui idiot. Cnd ai murit lumii, ti-e dor de tine nsuti si-ti consumi ce-ti mai rmne de trit ntr-o nostalgie nemplinit. Dumnezeu este un vecin fat de exilul eului nostru, care ne face s ne cutm pe alte trmuri si s nu fim niciodat n apropierea noastr, prin soart inaccesibili nou. Indivizii snt organe ale durerii. Fr ei, disponibilittile de suferint ale naturii ar fi transformat-o n haos. Individuatia, determinndu-se ca form originar a ispsirii, a salvat echilibrul si legile naturii. Cnd durerea n-a mai putut rmne n ea nssi, au aprut fiintele ca s-o scape de chinurile virtualittii. Orice act este o perfectiune de suferint. Doar prin distinctia nefericirii o femeie se deosebeste de o servitoare. Gratia funebr este o surs de nedefinibile ncntri. Asteptarea ca ritm ascendent defineste aspectul dinamic al vietii. Inteleptii datorit exercitiului lucidittii o suspend, fr ca totusi s nlture surprizele viitorului. Numai idiotenia perfectiune a ne-asteptrii se asaz n afar de timp si de viat. O detasare complet de lucruri nu trebuie s ne permit mai mult de ceea ce ar fi emotiile unui idiot.

22

Dup fiece intensitate, nu redevii persoan, ci obiect. Apropierile de Absolut au urmri mai grave dect orice intoxicare. Starea consecutiv betiei e domoal si plcut fat de ntepenirea ce urmeaz slbiciunilor mplinite pentru Dumnezeu. Accesul ultim te face doar s simti groaza de a nu mai ntelege nimic si nu reintri n materie dect dup extaz. Cine ar avea curajul s defineasc acele clipe n care sfintii se uit-n sus spre idioti? Preocuprile teologice au mpiedicat cunoasterea de sine a omului. Acesta, proiectnd n Dumnezeu tot ceea ce nu e el, ne putem da prea bine seama la ce descompunere sinistr ajungea, dac si aplica interesul si curiozitatea asupra lui nsusi din nceputuri. Antipodul atributelor divine reduce omul la dimensiuni de vierme. Si, ntr-adevr, unde am ajuns cu psihologia si cunoasterea de sine? S ne transformm n viermi, n viermi ce n-au nevoie s-si mai caute cadavre... Prostia este o suferint nedureroas a inteligentei. Ea apartine naturii si n-are astfel istorie. Nici mcar n patologie nu intr prostii, fiindc au de partea lor eternitatea. Icoana cea mai veridic a lumii s-ar putea alctui din licririle unui idiot dac el ar putea nvinge senzatia de putrezire a sngelui si si-ar da seama uneori de fluxul infinitezimal al inteligentei sale. Vocea sngelui este o elegie nentrerupt. A tri sub semnul muzicii nseamn oare altceva dect a muri cu gratie? Muzica sau incurabilul ca voluptate... De n-ai usurat pe nimeni n a nu fi, n-ai cunoscut nicicnd lanturile fiintei si nici emotia dureros de rar cnd cineva ti multumeste de a-l fi sprijinit n moarte, de a-i fi ntrit sfrsirea si gndul sfrsirii, de a-l fi scutit de trivialitatea ncurajrilor si a ndejdilor. Nici nu ne nchipuim ce multi snt acei ce asteapt s-i dezlegm de fericire... Cele dou tipuri de filozofi: cei ce gndesc asupra ideilor si cei ce gndesc asupra lor nsisi. Deosebirea dintre silogism si nefericire... Pentru un filozof obiectiv, numai ideile au biografie; pentru unul subiectiv, numai autobiografia are idei. Esti predestinat s triesti n preajma categoriilor sau n preajma ta. In felul ultim, filozofia este meditatia poetic a nefericirii. Oricte pretentii am avea, n fond nu putem cere vietii mai mult de permisiunea singurttii. i oferim astfel prilejul de a fi generoas si chiar risipitoare... Rostul muzicii este s ne mngie de ruptura de natur, iar gradul slbiciunii pentru ea indic distanta noastr de originar. Spiritul se vindec de propria autonomie n creatia muzical. Finetele anemiei ne fac permeabili unei alte lumi, iar n tristetile ei cdem perpendicular pe cer. Tot ce nu e sntate de la idiotenie la genialitate este o stare de groaz. Sensibilitatea pentru timp e o form difuz a spaimei. Cnd nu te mai poti gndi la nimic, pricepi prea bine prezentul absolut al idiotilor, ca si senzatiile de vid ce apropie uneori mistica de imbecilitate, cu diferenta c n nesfrsitul gol al misticilor se agit o tendint secret de nltare, plpie stingher un avnt vertical, pe cnd vidul orizontal al idiotilor este o ntindere stears pe care lunec surd teroarea. Nimic nu unduieste

23

desertul monoton al imbecilittii si nici o culoare nu nsufleteste clipa vesnic si zrile ei moarte. Putinta de a fi vesel printre oameni, si mai cu seam cnd te stnjeneste si privirea unei psri, este unul din secretele cele mai ciudate ale tristetii. Totul e nghetat si tu esti risipitor de zmbete; nici o amintire nu te mai poart spre cel ce-ai fost si-ti scornesti sgalnic un trecut; sngele refuz adieri de dragoste si patimile arunc flcri reci peste ochi stinsi. O tristete ce nu stie s rd, o tristete fr masc este o pierzanie ce las-n urm ciuma si, fr ndoial, de n-ar fi rsul, rsul oamenilor tristi, societatea supunea de mult la penalitti mhnirile. Pn si grimasele agoniei nu snt dect ncercri nereusite de rs, care trdeaz ns natura echivoc a acestuia. Asa se explic de ce astfel de accese ne las un gol mai amar dect o betie sau o noapte de dragoste. Pragul sinuciderii e un fior ce urmeaz unui rs nvalnic, fr msur si fr crutare. Nimic nu degradeaz vitalitatea mai mult ca veselia, atunci cnd n-ai chemare si nu esti nvechit n ea. Oboselii delicate a tristetii, veselia este un atletism istovitor. Pn si tristetea este un mestesug. Cci nu te deprinzi asa de usor s fii singur si zi de zi trebuie s te cznesti n nemngiere, supunnd nvala amrciunilor unei culturi intime. Nevoia de stil n nefericire si de simetrie n mhniri pare a le fi lipsit poetilor. Cci ce nseamn a fi poet? A nu avea distant de propriile mhniri, a fi identic nefericirii proprii. Preocuparea de educatie personal, pn si n aceste lucruri, trdeaz un rest filozofic ntr-un suflet atins de poezie. Superstitia teoretic organizeaz totul, pn si tristetea. nssi moartea unui filozof seamn unei geometrii descompuse, pe cnd poetul, purtndu-si din viat mormntul, a murit nainte de moarte. Miezul luntric al poeziei este o sfrsire anticipat si lira n-are glas dect n preajma unei inimi corupte. Pe nimic nu luneci mai repede n mormnt ca pe ritm si pe rim, cci versurile n-au fcut dect s ridice lespezi pentru nsetatii noptii. Spectacolul unei femei vesele ntrece n vulgaritate vulgaritatea nssi. Curios cum tot ce-ar trebui s ne fac mai putin strini n lume sap doar mai crunt la groapa dintre noi si ea. Oare lumea nu-i strin n sine? Esti singur totdeauna fat de tine nsuti, nu fat de altcineva. Filozoful se gndeste la Divinitate, credinciosul la Dumnezeu. Unul la esent, altul la persoan. Divinitatea este ipostaza abstract si impersonal a lui Dumnezeu. Credinta fiind un imediat transcendent, ea si extrage vitalitatea din ruina esentelor. Filozofia e doar o aluzie existential, precum Divinitatea e un aspect indirect al lui Dumnezeu. Nu vorbi de singurtate dac nu simti cum se clatin Dumnezeu... si nici un blestem, dac nu-L auzi sfrsindu-se n tine. Viata este ceea ce as fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului. Mor n suflet ecourile echivoce ale clipei n care viata surpriz a indiferentei initiale strpuns-a linistea neantului. Dumnezeu este ncercarea ultim de a ne ndestula dorinta de somn... Astfel devine el un cuib de cte ori cresc aripi oboselii noastre. Dezlipirea muzical de lume subtiaz obiectele n fantome; nimic nu se mai ntmpl n preajma ta si ochii nu mai snt n slujba fiintelor. Ce s mai vezi, cnd totul se ntmpl departe? Tristetea deficient optic a perceptiei...

24

Fiece clip este o groap, nendestultor de adnc, de trebuie s srim prin attea pn s ne rupem capul. Nu esti gelos pe Dumnezeu, ci pe singurtatea lui. Cci fat de disperarea mblsmat care e El, omul e o mumie fsneat. Timiditatea este arma ce ne-o ofer natura pentru a ne apra singurtatea. Cnd te crezi mai tare, te pomenesti deodat la picioarele lui Dumnezeu. Nici o nemurire nu te poate mntui de o atare cdere. Dar ce s faci dac rnile vietii snt ochi spre Creator si guri deschise spre merinde de absolut! Privegherile nfricosate ne mntuie peste vrerea noastr de superstitia fiintrii si, obosindu-ne avntul, ne hrnesc din adierile desertului divin. Slbirea vointei nfige pe Dumnezeu ca un par de spnzurtoare n mijlocul nesigurantelor noastre... Absolutul e un stadiu crepuscular al vointei, o stare de foame istovitoare. Dragostea de frumusete este inseparabil de sentimentul mortii. Cci tot ce ne rpeste simturile n fioruri de admiratie ne ridic ntr-o plenitudine de sfrsit, care nu e dect dorul arztor de a nu supravietui emotiei. Frumusetea ti sugereaz icoana unei zdrnicii eterne! Venetia sau amurgurile pariziene invit la o sfrseal aromat, n care vesnicia pare a se fi topit n timp. O agonie nemplinit este erotica, si de aceea nu poti iubi femeia ce nu-ti sopteste despre moarte si nu te ajut n a nu mai fi... Interpunndu-se ntre noi si lucruri, ea ne-a nstrinat firea, purtnd astfel rspunderea napoierii noastre n cunoastere. Ct datoreste spiritul nefericirii n dragoste! S-ar putea prea bine ca el s nu fie dect opera acesteia. Observati de altfel c femeile n-au intrat n istorie dect n msura n care au putut face pe brbati mai singuri. Bruma de poezie care, de bine, de ru, nvluie acest pmnt eman din toamna vesnic a Creatorului si dintr-un cer necopt pentru a-si scutura stelele. Anotimpul la care s-a oprit ne arat prea bine c El nu-i o auror, ci un amurg, si c doar prin umbre ni-l apropiem. Dumnezeu o toamn absolut, un sfrsit initial. Primvara ca orice nceput este o deficient de vesnicie. Si oamenii care mor n ea snt singurele punti spre absolut. Cnd totul nfloreste, muritorii devin voluptuosi ai stingerii, ca s salveze periferia metafizic a primverii. La-nceput a fost Amurgul. Intr-o lume fr melancolie, privighetorile ar ncepe s scuipe si crinii ar deschide un bordel. Att bucuria, ct si veselia nvioreaz, dar una spiritul si alta simturile. A vorbit cineva de veselie n mistic? S-a auzit vreodat de vreun sfnt vesel? Dar bucuria nsoteste extazul si nvecineaz cu cerul pn si n forme domoale. Nu poti fi vesel dect ntre oameni; nu poti cunoaste bucuria dect singur. Trebuie s fii vesel cu cineva; cnd n-ai pe nimeni, esti mai aproape de piscurile bucuriei. Nu exist boal de care nu ne-ar vindeca o lacrim ce-ar ncepe s cnte...

25

Vrtejul mortal ce uneste viata si moartea dincolo de timp si de eternitate... Nu poti descoperi acest tainic unde, asezat n afar de vreme si de vesnicie, dar sufletul se ridic prin flcri finale spre o pajiste incendiar. Mori si triesti ntr-o logodn mistic cu singurtatea... Ce demon de fiint si de nefiint te scoate din toate spre un tot, n care viat si moarte nalt boltile unui suspin? De-acum s urci prin extaz spiralele unei lumi ce las n urm nimicul si alte ceruri, n spatiul ce adposteste singurtatea, att de pur c si neantul l pteaz. Unde, unde? Dar nu simti o adiere, ca visul de nevinovtie al spumei? Nu respiri paradisul furit de utopia unui trandafir? Asa trebuie s fie amintirea neantului ntr-o floare vestejit-n Dumnezeu. Doamne, m-am nscut sfrsit n tine, n tine Prea-sfrsitule. Si uneori ti-am jertfit atta viat, c-am fost fntn sritoare prin restristea ta. Snt strv sau vulcan n tine? Sau nici tu nu stii, Prginitule?! Freamtul demiurgic cnd strigi: ajutor! ca viata s nu moar de infinitul ei... Caut astrul cel mai departe de pmnt; n el s-mi fac un leagn si un sicriu, si s m nasc din mine si s mor n mine. Cnd aspiratia spre neant atinge intensitatea unei erotici, timpul sau eternitatea nu-ti mai spun nimic. Acum sau pururea snt elemente cu care se opereaz n lume, snt puncte de reper, conventii de muritor. Eternitatea ne pare un bun, pe care umblm s-l cucerim, sau timpul o lips de merit, de care ne scuzm n toate mprejurrile. Ce snt toate acestea, pentru cine priveste din absenta absolut si-si deschide ochii n desvrsirea unui nicieri? Zreste el, n ncntarea pur a nimicului, n privelistea bolnvicios de goal, vreo pat ce s-ating un nesfrsit virgin? Timp si eternitate snt forme ale aderentei sau inaderentei noastre la lume, dar nu ale lepdrii totale, care e o muzic fr sunete, o aspiratie fr dorint, o viat fr respiratie si o moarte fr stingere. La marginea extrem a subtierii fiintei, acum, aici, acolo, niciodat si totdeauna si pierd ntelesul, cci unde s mai gsesti un loc sau o clip, cnd nu mai pstrezi din lume nici amintirea ei? Acest nicieri voluptuos, dar de o voluptate fr continut, e un extaz formal al irealittii. O stare de transparent devine fiinta noastr si un trandafir gndit de un nger nu e mai usor si mai vaporos ca nariparea spre desvrsirea planant a nefiintei. Vesnicia e un prilej de mndrie a muritorilor, o form pretentioas, prin care si multumesc un gust trector de nonviat. Vesnic dezamgiti de ea, ei redevin solidari cu propriile lor fantome si iubesc mai departe timpul etern care-i viata. Prin ce se deosebeste acesta de eternitate? In el triesti, cci nu se poate respira dect n betia infinitei deveniri, pe cnd eternitatea este luciditatea devenirii. Cnd, n curgerea lucrurilor, ne scoatem capul nemultumiti si ne trezim rzvrtiti din betia fiintrii, ncercarea de evadare ne mpinge spre negarea timpului. Dect, eternitatea ne oblig la o continu comparatie cu temporalitatea, ceea ce nu se mai ntmpl n suspendarea radical din experienta neantului, care este neutralitate att fat de timp, ct si de vesnicie, neutralitate fat de orice. Eternitatea ar putea fi treapta final a timpului, precum neantul sublimarea ultim a eternittii. Curios cum, atunci cnd ti dai seama c fiintele snt umbre, c totul e zadarnic te ndeprtezi de lume pentru a gsi unicul rost n contemplatia nimicului, cnd puteai rmne prea bine n umbrele si n nimicul de fiecare zi. De unde s derive nevoia de a superpune neantului efectiv un neant suprem?

26

Eventualitatea paradisului m face s sorb toate amrciunile de sub soare... Si chiar fr sansa acelei perfectiuni, nu e ngrozitor s mori pe la mijlocul lor, s lasi attea nemplinite mhniri, s te svrsesti n diletant al nefericirii? De-ti supravietuieste o singur tristete, zadarnic cersit-ai izbvirea nemiloasei nopti. A vorbi de eternitate si a te fli cu ea presupune o vitalitate a organului temporal, un omagiu secret timpului, prezent prin negatie. A sti c esti n eternitate nseamn a fi n clar cu distanta ta de ea, a nu fi total nluntrul ei. Din zarea unei totalitti vii, a unei existente prezente, constiinta indic totdeauna o absent. Doar trind nemijlocit si naiv n vesnicie, ai nfrnt energia organului temporal. Sfintenia un imediat al eternittii nu se mndreste cu pasul mplinit n afar de trecerea direct a lucrurilor, fiindc ea este eternitate. Cel mult, se poate spovedi timpului, pentru a se usura de excesul substantei proprii. Mrturisirile sfintilor izvorsc din povara pozitiv a vesniciei. Crtile lor cad n timp, precum stelele din firmament. Exces de eternitate de o parte si de alta. Pierderea naivittii naste o constiint ironic, pe care n-o poti nbusi nici n preajma lui Dumnezeu. Te tvlesti ntr-o isterie duioas si spui tuturor c vietuiesti... Si ei te cred. Devenirea e agonie fr deznodmnt, fiindc supremul nu-i o categorie a timpului. Deserturile snt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele si plimb oboseala de totdeauna si prin ele se vaicr chinuitele noastre avnturi. Singurtatea e punctul nostru comun cu El, dar si cu diavolul. Din vremuri de-nceput se-ntrec ei n a fi singuri si noi venit-am trziu, chiar prea trziu, la un concurs fatal. Cnd se vor retrage din aren, rmne-vom singuri n Singurtate, si pustiurile vor fi nencptoare pentru un salt mortal. Vulgaritatea este o cale de purificare egal extazului cu conditia s fie suferint. Chinul n gunoi, n murdrie, teroarea-n mahala devin surse mistice si esti mai aproape de cer cnd te neci cu groaz ntr-o mocirl, dect privind nepstor icoana unei madone. Blestemul e un act religios; buntatea, unul moral. (Stim noi prea bine c morala nu-i dect aspectul cettenesc al nclinrii noastre spre Absolut!) Din fierberea duhorilor luntrice se ridic aburi avntati spre azur. De simti nevoia, arunc un scuipat spre astri, esti astfel mai aproape de mretia lor dect zrindu-i demn si cuviincios. O baleg rsfrnge cerul mai personal dect o ap cristalin. Si ochii tulburi au pete de azur ce compromit monotonia albastr a inocentei. Ceea ce de obicei se numeste perfectiune constituie o priveliste de fadoare, chiar din lipsa chinului vulgarittii. Imaginile de desvrsire propuse de muritori trezesc o impresie de nendestulare, de viat nemplinit si nereusit. Ingerii au fost scosi din circulatie chiar din acest motiv: n-au cunoscut suferintele degradrii, volupttile mistice ale putregaiului. Imaginea ideal a desvrsirii trebuie schimbat, si morala trebuie s-si nsuseasc avantajele descompunerii pentru a nu rmne o constructie n vnt. Morala cere purificare. Dar de ce? Ce anume s nlturm? Desigur, vulgaritatea. Ea nu poate fi ns ndeprtat dect trit pn la capt, pn n ultima umilire. Numai dup ce ai epuizat toate posibilittile ei de chin poti vorbi de purificare. Rul moare doar istovindu-si vitalitatea. De aceea, triumful moralei implic un exercitiu dureros n mocirl. Inecul n ea e mai greu de sens dect o puritate de suprafat. Decadenta n sine n-are mai mult adncime dect inocenta? Un om moral nu-si merit titlul dect n virtutea titlurilor compromittoare din trecut. A cdea n ispit nu e a cdea n viat? Du-ne, Doamne, n ispit si ne mntuieste de cel bun! Rugciunea de fiecare zi ar trebui s fie o initiere la Rutate si Tatl nostru s sfsie vlul ce-o acoper, pentru ca privind-o n fat, familiari pierzaniei, s fim ispititi de cel Bun.

27

Morala e pierdut de lipsa ei de mister. S n-ascund binele nici o tain? Decolorarea pasiunilor, ndulcirea instinctelor si ntreaga diluare a sufletului modern ne-au dezvtat de mngierile furiei si ne-au slbit vitalitatea gndirii, din care eman arta de a blestema. Shakespeare si Vechiul Testament ne prezint oameni fat de care sntem maimute nfumurate sau domnisori discreti, ce nu stiu s-si urle n spatiu durerile si bucuriile, s provoace natura sau pe Dumnezeu. Iat unde au dus cteva secole de educatie si de prostie savant! Pe vremuri muritorii strigau, astzi se plictisesc. Explozia cosmic a constiintei a fost nlocuit cu intimitatea. Rabd si crap! este deviza pentru distinctia omului modern. Distinctia asta-i superstitia unui gen corupt. Dar ncordarea spiritului cere un anumit nivel de barbarie, fr de care se molesesc arcurile gndirii, un vulcanism ce nu trebuie domolit dect n lasitti voite. O idee s se rostogoleasc n avnturi de imn, cu o vraj de delir sau de fatalitate, asa cum se ntmpl n incandescenta blestemelor aceste limbi de foc ale spiritului. Modernii snt clduti, prea clduti. N-a btut ceasul s-nvtm iubirea si ura, ca dimensiuni de natur n suflet? Blestemul este o provocare nemsurat si el creste n trie cu ct se ndreapt nspre nemsurat. Obiectivul lui final e doar incomensurabilul. Dup ce vorbele au pus la zid un individ, un neam sau natura, sfrsesti cu furia spre cer. Blestemul e atasare de viat prin aparente de distrugtor; un fals nihilism. Cci nu tuni si fulgeri dect dintr-o pozitie absolut ntr-o valoare. Iov iubeste viata cu o pasiune bolnav, iar Regele Lear se sprijin n orgoliu ca ntr-o zeitate. Toti profetii Vechiului Testament se nfurie n numele a ceva, n numele poporului sau al lui Dumnezeu. Si n numele nimicului poti azvrli blesteme, dac aderi la el dogmatic. O dezlntuire necruttoare si incendiar, un absolut n ton direct, o nval de distrugere, cu o certitudine mrturisit sau nu. C n dosul exasperrii se ascunde o credint sau titanismul eului, pentru furia blestemrii ca atare putin import. Nivelul sufletului, nltimea de pasiune a unei fiinte, iat totul. Cci n sine, blestemul nu-i dect un dogmatism liric. S calci peste deliciul de a muri zilnic n tine, s mparti n doi povara fiintrii, s ai un vecin pentru deceptii! Femeia comercializeaz nentelesul, iar n cstorie vinzi portii de singurtate si blestemul fiintrii devine marf. Sursa nefericirii n dragoste e teama de a fi iubit, voluptatea singurttii ntrecnd mbrtisrile. Femeia nu pleac de bunvoie, ci simte prea bine pata de luciditate pe nselciunea lesinului dublu. Ce e drept, niciodat ea nu va ntelege cum un om poate fi practicant al nefericirii si nici n ce fel prezenta ei vatm perfectiunea izolrii. Ea totusi trebuie s se duc, s se duc. Si dup ce-a plecat, ti dai seama ce mare eroare e viata cu ea si fr ea. Dac-ai putea muri lumii n umbra femeii, dac parfumul ei ar fi emanatie de melancolie pentru adormirea unei inimi, smuls pmntului! Exist dezlipiri de lume care te npdesc subit, ca adieri mortale, si-n care nteleptii ti par biete veverite, iar sfintii profesori ratati. Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adnc si tainic si mai durabil ca dorinta zvpiat de fericire. De-ar predomina aceasta, cum am lmuri ndeprtarea vertiginoas de rai si tragedia ca o conditie fireasc? Istoria ntreag e proba limpede c omul nu numai c n-a fugit de chin, dar i-a nscocit mreje, pentru a nu scpa cumva din vraja lui. Dac n-ar fi iubit durerea, n-ar fi avut nevoie s nscoceasc iadul utopie a suferintei. Si dac-a preferat uneori cu mai mult ardoare raiul, a fcut-o pentru fantasticul lui, pentru garantia de irealizabil o utopie estetic. Evenimentele istoriei ne arat ns clar ce a luat el n serios...

28

De mult nu mai triesc n moarte, ci n poezia ei. Te topesti asa ntr-un flux mortal, slsluind vistor n delicat agonie, vrjit de miresme funebre. Cci moartea-i untdelemn ce se prelinge pe spatiul nevzut al lepdrii noastre de lume si ne nvluie de o amnare plcut-dureroas a stingerii, pentru a ne sugera c viata-i un final virtual si devenirea potentialitate infinit de sfrsit. A suferi e modul de a fi activ fr s faci ceva. In mod corect, nu te poti ntreba ce este viata, ci ce nu este. Dorul de moarte ncepe ca secretie obscur a organismului si sfrseste ntr-un lesin de poezie. Stingerea voluptuoas de fiecare zi e o adormire a sngelui. Si aceast adormire e tristetea nssi. Numai dup ce ai suferit pentru toate lucrurile ai dreptul s-ti bati joc de ele. Cum o s calci n picioare ce n-a fost chin? (Sensul universalei ironii.) Gustul singurttii nu-si afl o mplinire mai deplin ca n dorinta covrsitoare de moarte, care, mrindu-se peste rezistentele noastre si noi neputnd muri, devine prin reactiune o revelatie a vietii. Cum as putea s uit c snt, cnd excesul mortii m dezleag de moarte? Voi descoperi viata n plintatea ei cnd voi ncepe s gndesc mpotriva mea, cnd nu voi mai fi de fat n nici un gnd... La nceput socotesti moartea realitate metafizic. Trziu, dup ce-ai gustat din ea, dup ce te-a nfiorat si te-a strivit, o nlocuiesti prin sentimentul ei. Vorbesti atunci de fric, de neliniste si de agonie, si nu de moarte. Astfel se face trecerea de la metafizic la psihologie. Lumina mi se pare tot mai strin si mai departe; o privesc si m cutremur. Ce s caut prin ea cnd noaptea-i o auror de gnduri? ...Dar priviti, priviti lumina: cum fosneste si cum cade-n zdrente, de cte ori esti surpat de tristeti. Doar ruina zilei ne va ajuta s ridicm viata la rangul de vis. ...Dulceata mortii s fie altceva dect un maximum de irealitate? Si aplicarea spre poezie, altceva dect topire n fantomal? E atta voluptate muzical n dorul de moarte, c-ai vrea nemurirea numai pentru a nu o ntrerupe. Sau de-ai gsi un mormnt n care s-o continui, s mori nesfrsit n dorul de a muri! Cci nici un amurg marin si nici o melodie terestr nu pot nlocui cresterea destrmat si poezia evanescent a muririi. Nicieri mai mult ca n paturile vechi ale hotelurilor provinciale sau n privelistea brumat a bulevardelor nu esti mai legnat de sugestiile stingerii si mai dispus s gusti dintr-un moment final. Prin moarte devine omul contemporan cu sine nsusi. Ca s nu te plictisesti, trebuie s fii sfnt sau dobitoc, n asa msur vacanta esential a constiintei defineste soarta omului. Plictiseala e un fel de echilibru instabil ntre golul inimii si golul lumii, o echivalent de vid, care ar nsemna mpietrire, de n-ar fi prezenta secret a dorintei. Iluminarea si ndobitocirea una prin plus si alta prin minus se asaz n afar de soarta omului si deci n afar de posibilittile plictiselii. Putem fi noi ns absolut siguri c sfintilor nu le e urt uneori n Dumnezeu si c dobitoacele asa cum le trdeaz privirea lor vacant nu simt nimicul nestiintei lor?

29

Omul nu-si poate tr toat viata n plictiseal, desi aceasta nu-i o boal, ci o absent de intensitate. Golul consecutiv unei suferinte sau amintirea rece a unei nefericiri; curgerea tcerii creia nu-i putem proiecta un continut; insensibilitatea erotic si regretul de a n-o nvinge snt stri ce alctuiesc degradarea constiintei si care succed unor emotii intense, ce nu le mai putem atinge. Nu te doare nimic, dar ai prefera un chin precis vagului de neliniste. Inssi boala este un continut si unul substantial , fat de indiferenta apstoare si tulbure a plictiselii, n care te simti bine, desi rul unei boli sigure e preferabil. Orice chin e regretat pentru precizia lui. Boala e ocupatie; plictiseala nu. De aceea seamn ea unei eliberri de care am vrea s scpm. Acesta-i paradoxul plictiselii: de a fi o absent si de a nu putea fi exteriori ei. Fat de boal o sntate insuportabil, iritant, un bine surd si monoton si care nu e grav dect pentru impresia de neterminabil, de infinit vulgar. O nsntosire ce nu se mai gat... Plictiseala? O convalescent incurabil. Viata, n sensul ei pozitiv, este o ordine a posibilului, o cdere n viitor. Cte ferestre i deschizi spre acesta, atta cantitate de posibil realizezi. Dezndejdea, dimpotriv, este negatia posibilului si de aceea a vietii. Mai mult. Ea este intensitate absolut perpendicular pe Nimic. Ceva e pozitiv cnd are o legtur luntric cu viitorul, cnd creste spre el. Intru ct viata tinde spre un plin temporal, ea se mplineste. Dezndejdea crescnd n sine, intensitatea ei e un posibil fr viitor, o negativitate, o nfundtur n flcri. Cnd ai ajuns ns s deschizi ferestre disperrii, atunci viata npdit de sine nssi pare o gratie dezlntuit si un clocot de zmbete. Vulpile au vizuini si psrile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-si odihni capul. (Luca, 9, 10) Mrturisirea aceasta a lui Isus si care ntrece ca nivel de singurtate Ghetsimani mi-l apropie mai mult dect toate dovezile de iubire care i-au asigurat un credit cvasietern printre muritori. Cu ct te deosebesti de oameni, cu att ai mai putin loc n lume pentru ca accesul la divin s te separe de singurtate. Ultimul cersetor e un proprietar fat de rtcirea pmnteasc a lui Isus. Oamenii l-au rstignit chiar pentru a-i gsi un loc si lui, pentru a-l lega cumva de spatiu. Dect, ei n-au observat c pe cruce capul se odihneste n directia cerului sau, n tot cazul, mai mult pe cer dect pe pmnt. Si Invierea, ce e ea dac nu proba c un Dumnezeu nici mort nu se poate odihni n lume si ca el orice om ce nu mai este om? O lespede a acoperit trei zile insomnia lui Isus. Cci nu-mi pot nchipui un Dumnezeu mort care s nu-si priveasc moartea. Doar pentru cei ce si-au dormit viata moartea poate nsemna un somn. Ceilalti, atinsi de veghe, vor supravietui treji cenusii lor sau scheletului ironic! Cnd nici o fibr n-a rmas nestrpuns de cunoastere, atunci nimic nu te poate face s crezi c-ai ncetat cndva a fi constient. Si se pare explicabil s mori, dar cine te-ar putea opri s crezi c-ai nceta s stii si s te stii? E ca si cnd nu-ti vei odihni capul nicieri si niciodat... Dorinta de singurtate s fie oare altceva dect deghizarea poetic a egoismului? Lumea poate exista doar pentru cei ce n-au vzut-o. Ceilalti si-au pierdut vederea de atta aparent si si-au rnit ochii ntr-un real minor. Spatiul oferit de visuri n-are orizont si astfel se ntinde el generos unei priviri plecate, spre a nu se mai opri. Cum se dezmrgineste lumea ntr-o simtire asfintit! De-as fi Dumnezeu, m-as face orice afar de om. Ce mare ar fi Isus, dac-ar fi fost mai mizantrop!

30

Fat de materie, viata reprezint un avantaj de intensitate. Tot asa boala fat de viat, cu diferenta c ne aflm n prezenta unei intensitti negative. Cnd esti bolnav, natura te oblig la cunoastere; te pomenesti c stii fr voia ta. Totul ti se dezvluie indiscret, cci tainele si-au pierdut pudoarea n stiinta involuntar care e boala. Cum viata nu-i respirabil la rece, gsi-vom focurile s aprindem mintile? Ndejdile cresc din incendiul lucidittii. Intrebare n fata trecutului: la ce-mi serveste un eveniment? Istoria universal exist doar ca mijloc de autointerpretare. Intmplrile care nu m-au descoperit mie nsumi s-au ntmplat vreodat? Fat de trecut trebuie s fim mai subiectivi dect fat de prezent. Singurtatea-i o exasperare ontologic a fiintei noastre. Esti mai mult dect trebuie. Iar lumea-i mai putin dect ar trebui. Adevrul este o eroare exilat n eternitate. Omul se chinuie s fie mcar o greseal, precum Dumnezeu un adevr. Amndoi snt pe cale cu sanse reduse si sperante putine. Este drept c Dumnezeu e pe drum din vesnicie si se caut pe sine din nceputuri, pe cnd rtcirea uman e de dat mai recent. Dac putem fi mai blnzi cu omul, mai gsi-vom concesii pentru Dumnezeu, care nu-i mai mult de o sintez a scuzelor noastre? L-am definit cu totii prin absente, i-am ngduit fiinta de cte ori a fost nevoie, i-am iertat nemplinirea pn la lasitate. Noi si asa ne vom neca n eroare, dar un Dumnezeu ce nu dispune dect de o frntur de adevr! Fiti siguri c, de l-ar fi descoperit, ni l-ar fi trmbitat de mult. Un gnd ce nu misc pe un lepros, are el vreo legtur cu singurtatea? Si o carte ce nu poate fi nchinat amintirii lui Iov... ...As vrea s m boceasc fantome de ngeri czuti, pe frnturi de melodii culese din inima mea, acordat din nasterea corului lor. Att un plus, ct si un minus de viat m ptrund de un fior de irealitate. O mare moart si o mare furioas, ntr-o msur egal, snt lipsite de ritm. Si cum nu pot merge n pasul vietii, apele ei, fie c se retrag, fie c m coplesesc, m arunc pe-un uscat din care totul a fost. Plcerea de-a te deprta de fire din nvlmseala luntric, de-a sri fiinta n mndria unei vltori nemsurate... Cine nu se leagn n ntinderea golurilor cu ndejdea unei rzbunri, cine nu gust n vid o seductie de plintate viitoare acela nu se stie mcina pozitiv, nu-si stie cheltui cu folos excesul de zdrnicie al vitalittii. Psihologii, care se aplic asupra altora, fiindc ei nsisi n-au destul suflet, deriv nclinatia spre ireal numai din deficientele noastre. Ei nu cunosc n ce fel absenta poate izvor dintr-o senzatie de barbarie. Sau cum se amestec anemia si barbaria n privelistea de irealitate a vietii. Cci, ntr-adevr, la ce le-am vorbi de un snge fr ritm, potrivit n vine spre amintirea unei mri fr valuri si a unei mri numai valuri? Niciodat viata nu mi-a prut demn de a fi trit. Ea merit uneori prea mult si alteori prea putin. Insuportabil n amndou cazurile. Sinuciderea din dragoste de viat nu e cu nimic mai nendrepttit dect cea oficial si curent. Ba e chiar mai natural... Raiul este o stare de sinucidere continu, ca si iadul. Intre ele se intercaleaz starea de nesinucidere numit a fi.

31

Dac, printr-o concesie cereasc, mi-ar fi ngduit s stau de vorb cu vreun muritor din alte veacuri, as alege pe Lazr cel nviat. El mi-ar ajuta desigur s-nteleg teama retrospectiv, sentimentul c-ai fost mort, c te-ai nscut din moarte si mergi spre altceva..., c esti expus unui vag absolut, nasterea derivnd din precizia mortii. Lazr mi-ar putea spune cum poti muri cnd nu mai mergi spre moarte, cum poti scpa de Invierea asta infinit... Gndul c viata ar putea fi altceva dect o demonic nflorire, c ea ar duce spre ceva, spre un rost exterior zadarnicei ei desfsurri mi se pare att de apstor si de neavenit, c adeverirea lui m-ar rni nevindecabil. Atunci nesfrsitul ce nu l-ai fcut si toate leneviile scuzate prin cinism s-ar npusti peste groaza ta nmrmurit. Nu sntem ratati dect dac viata are un sens. Fiindc numai n acest caz tot ce n-am ndeplinit alctuieste o cdere sau un pcat. Intr-o lume cu un rost afar de ea, ntr-o lume care tinde spre ceva, sntem siliti s fim pn n marginile noastre. De s-ar gsi vreun muritor s-mi dovedeasc prezenta unui sens absolut, s-mi demonstreze o etic imanent devenirii mi-as pierde mintile de remuscare si dezndejde. Cnd ti-ai risipit viata mngindu-te n inutila trecere, n viclesugurile devenirii, cnd ai suferit ptimas n aparente Absolutul te mbolnveste. Hotrt lucru! Viata nu poate avea un rost. Sau dac are, va trebui s-l ascund de vrea s ne mai aib. Cine iubeste ct de putin libertatea nu se poate njuga de bunvoie ntr-un sens. Chiar dac este vorba de sensul lumii. Nostalgia mrii premerge si urmeaz introspectiei. Orice fel de luciditate este constiinta unei pierderi. Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de attea conditii din afar, nct s-ar putea scrie geografia fiecrui gnd. Am ncepe cu nuanta cerului si am sfrsi cu pozitia scaunului. Mahalaua cugetrii si are si ea rosturile ei. Pascal dar mai cu seam Nietzsche par niste reporteri ai eternittii. Cnd te-ai cufundat nemilos n strfundurile firii si le-ai despuiat de bogtii n ochiri subterane, te pomenesti mndru si nfumurat n legnrile nimicului. Ce te face ns ca n acest dezmt metafizic s te opresti deodat, ca fulgerat de-un este? Rezistentele ascunse ale sngelui, patimile nvlind cunoasterea sau instinctele asediind spiritul? E ceva n noi care refuz nimicul, atunci cnd mintea ne arat c totul e nimic. Acest ceva s fie totul? Se prea poate, de dat ce trim prin el. Sfintii, nebunii si sinucigasii par a fi nvins acest ceva, nelmuritul esential si ascuns care stvileste spiritul n ultima lui mndrie. Noi cestilalti, ratati ai absolutului, sntem pnditi de viat cnd ne credem mai departe de ea. Si dac ne iese nainte cnd o uitasem, din soaptele ei descifrm c absolutul nu-i dect Nimicul ca treapt din urm a cunoasterii. Si atunci dm napoi... Spiritului, viata nu-i dect o batere n retragere. Nostalgia infinitului, fiind prea vag, ia form si contur n dorul de moarte. Cutm precizie pn si n lncezeala vistoare sau n sfrseala poetic. Moartea introduce oricum o anumit ordine n infinit. Nu este ea singura lui directie? mpotriva sinuciderii nu se poate face dect un fel de ntmpinare: nu e firesc s-ti pui capt zilelor nainte de a-ti fi demonstrat pn unde poti merge, pn unde te poti mplini! Desi

32

sinucigasii cred n precocitatea lor, ei totusi consum un act nainte de-a fi atins o maturitate efectiv, de a fi copti pentru o stingere voit. C un om vrea s termine cu viata, este usor de nteles. De ce nu-si alege ns culmea, momentul cel mai favorabil al cresterii lui? Sinuciderile snt oribile chiar prin faptul c nu se fac la timp, c ele ntrerup o soart, n loc s-o ncunune. Un sfrsit trebuie grdinrit. Pentru antici, sinuciderea era o pedagogie; sfrsitul ncoltea si nflorea n ei. Si cnd se stingeau de bunvoie, moartea era un sfrsit fr amurg. Modernilor le lipseste cultura luntric a sinuciderii, estetica sfrsitului. Nici unul nu moare cum trebuie si toti se sfrsesc la ntmplare. Neinitiati n sinucidere, niste amrti ai mortii. Dac-ar sti ei s se termine la timp, n-am suferi nici unul de strngerea de inim la vestea attor si attor acte disperate si n-am numi nefericit un om ce-si sfinteste propria mplinire. Lipsa de ax a modernilor nicieri nu apare mai izbitoare ca n deprtarea luntric de sinuciderea ngrijit si gndit, de sinuciderea ca oroare de ratare, ndobitocire si btrnete, de sinuciderea ca omagiu fortei, nfloririi si eroismului. De cte ori nu m ispitesc presimtiri de extaz, de attea ori m simt obiect. Pare c a nghetat lumina pe creier... si timpul s-a nruit ntr-o inim moart. Privesc pietrele si le invidiez zvcnirile. Vor pricepe ele vreodat c m ofer odihnei lor? Si stncile voi-vor ele s se nece n tcerea sngelui? ...Ajungi asa obiect desfrnat de nepsare si n care natura si contempl ultima ei nmrmurire. Impietrirea ta trezit-a gelozia pietrelor? Vzut-ai cum ghetarilor le mijesc vinele? Nu gndesc asupra mortii, ci ea se gndeste pe sine. Tot ce e posibilitate de viat n ea respir prin mine si nu exist dect prin timpul de care e capabil vesnicia ei. ntru ct se apr de propriul ei absolut, ntru ct se refuz mretiei si scoboar de bunvoie ntr-o degradare temporal, ntr-att snt. Pn si-n moarte caut viata, si rostul meu nu este dect a o descoperi n tot ce nu e ea. Dac mortciunea divin ar fi mai vie, de mult as poposi n bratele ei. Dar Dumnezeu a mprumutat prea putin vietii ca s am ce s caut n pustiul lui. Nu se mai poate tri dect pndind viata peste tot unde nu-i la ea acas, ca s-o salvezi de la nstrinare. Astfel, te surghiunesti n moarte, ca s gusti viata n umbletul ei desert. Ceea ce lipseste snttii este infinitul. Iat de ce au renuntat oamenii la ea. In mbrtisri, senzatia de fericire si de nefericire te chinuie ntr-o sfrseal echivoc, n care ai vrea ca din senin s te spulbere un trsnet. Din buze eman o dulceat mortal, inundnd marginile firii si necndu-te ntr-o dezndejde de paradis. Niciodat moartea nu pare mai nvluitoare ca n preajma dezamgirii erotice. Dragostea-i un nec, o scufundare n fiint si n nefiint. Cci orice voluptate e o mplinire si o stingere. Doar iubind poti bnui cum autodistrugerea este baza rodniciei. Fr femeie muzic rtcit-n carne , viata ar fi o sinucidere automat. Cci ntr-adevr, fr ea n ce-am muri? Unde am descoperi stingeri mai aromate, unde am nflori n amurguri si am plpi ngropndu-ne? Dac oamenii ar umbla goi, ar cstiga mult mai usor siguranta fizic a mortii. Hainele se interpun ntre noi si rosturile noastre, crend o iluzie de putere si neatrnare. Cnd treci ns gol prin fata unei oglinzi, te pomenesti menit pieirii, cci trupul e un zcmnt de zdrnicie, n care mucegieste gndul nemuririi. Dup cteva milenii de civilizatie, de-ar ncepe oamenii s umble dezbrcati, aruncnd cu hainele iluziile implicate, ar deveni cu totii metafizicieni.

33

Doar cnd te zresti gol ti-aduci aminte c existi si c esti muritor. mbrcmintea ne mprumut o superioritate artificial asupra timpului. Cum o s fii muritor, cu o plrie pe cap si cu o cravat la gt? Hainele au creat mai multe iluzii dect religiile. Pare c mii si mii de vieti necunoscute se sinucid nluntrul meu si din suspinele lor se alctuieste un extaz final, c nu snt mai mult de o bolt peste infinite sfrsituri... De m-as putea mprstia n elementele chinului, s m frm n frnturi de sfsieri si s nu mai fiu nicieri si n primul rnd n mine! Ca ntr-un delir de absent, s m suprim n toate si s m sting, centrifugal mie. Omul este drumul cel mai scurt ntre viat si moarte. Moartea este sublimul la ndemna fiecruia. Cele mai crncene dureri si halucinatiile de groaz cele mai crude nu mi-au lsat un dezgust comparabil celui ce urmeaz desprtirii de un grup de oameni pe care i ursti sau pe care i iubesti. Ai fost sau n-ai fost strlucitor, admirat sau dispretuit, cnd te desparti de ei, orice sinucidere e prea dulce. Fiece cuvnt ce l-ai spus parc a devenit noroi si se ascunde undeva pe fondul izolrii tale, ca s te murdreasc n fata ta. Vorbele se transform n otrav si, dup ce te-ai spovedit ceasuri si ceasuri, te ameteste vidul oamenilor si-al tu. Tot ce nu e singur putrezeste, si niciodat n-am fost singur pn la nmugurire. Dup orice conversatie, esti mai prsit ca n mormnt. i-ai usurat spiritul si ti-a putrezit inima. Vorbele au zburat n vnt si cu ele substanta izolrii tale. Distanta de lume o putem verifica doar n iubire. In bratele femeii, inima se supune instinctului, dar gndul rtceste n preajma lumii, fruct bolnav al dezrdcinrii erotice. Si de aceea n clocotul senzual al sngelui se nalt un protest melodic si sfsietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent n spatiul unei licriri, amintindu-ne n treact vremelnicia duioas a volupttii. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece srut, nvluiti agonizant de mbrtisri? Si cum ne-am msura singurtatea, de nu ne-am privi-o n ochii pierduti ai femeii? Cci prin ei, izolarea si ofer o priveliste de infinit siesi. Echivocul iubirii pleac din faptul c esti fericit si nefericit n acelasi timp, chinul egalnd voluptatea ntr-un vrtej unic. De aceea, nefericirea n dragoste creste cu ct femeia te ntelege si te iubeste mai mult. O pasiune fr margini te face s regreti c mrile au fund, si dorul de scufundare n nemrginit l stingi n nesfrsitul azurului. Cerul mcar n-are granite si pare fcut pe msura verticalei sinucideri. Iubirea-i o ispitire de nec, o tentatie de adncime. Prin aceasta seamn mortii. Asa se explic de ce sentimentul sfrsitului l au numai naturile erotice. Iubind, scobori pn n rdcinile vietii, pn n prospetimea fatal a mortii. Nu snt fulgere ca s te loveasc n mbrtisri, iar ferestrele dau spre spatiu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea mult fericire si prea mult nefericire n suisurile si scoborsurile iubirii si inima e prea ngust dimensiunilor ei. Erotica eman de dincolo de om; l copleseste si-l nruie. Si de aceea, npdit de valurile ei, zilele trec fr s mai observi c obiectele snt, viettile se agit si viata se macin, cci prins n somnul voluptuos al iubirii, de prea mult viat si de prea mult moarte, le-ai uitat pe amndou, nct, trezit din dragoste, sfsierilor ei nentrecute le urmeaz o prbusire lucid si nemngiat.

34

Sensul mai adnc al iubirii nu este inteligibil nici prin geniul spetei si nici chiar prin depsirea individuatiei. Cine poate crede c ea ar atinge intensitti att de furtunoase, de o neuman gravitate, dac noi am fi simple instrumente ntr-un proces n care personal pierdem? Si cine poate admite c ne-am angaja n suferinte att de mari, ca s fim doar victime? Sexele nu snt capabile de atta renuntare si nici de atta nselciune. In fond, iubim ca s ne aprm de vidul existentei, ca o reactiune mpotriva lui. Dimensiunea erotic a fiintei noastre este o plintate dureroas care umple golul din noi si din afar de noi. Fr invazia vidului esential, care roade smburele firii si nruie iluzia necesar fiintrii, dragostea ar fi un exercitiu usor, un pretext plcut, si nu o reactie misterioas sau o zvrcolire crepuscular. Nimicul ce ne nconjoar sufer de prezenta Erosului, care si el este o nselciune, atins de existent. Din tot ce se ofer simtirii, iubirea este un minim de vid, la care nu putem renunta fr s deschidem bratele golului firesc, banal si vesnic. Fiind maximum de viat si de moarte, iubirea constituie o iruptie de intensitate n vid. Si orice intensitate este o suferint a vidului. Chinul dragostei l-am suporta noi oare de n-ar fi el o arm n contra plictiselii cosmice, a putregaiului imanent? Sau am luneca noi pe moarte cu ncntare si suspine, de n-am gsi n ea o cale de a fi spre nefiint? Nu te poti consola de neantul lumii prin fort, ci prin orgoliu. Fiece om e prea mndru ca s se nchine n fata evidentelor. Si atunci inventeaz existenta. Intimitatea mea cu lucrurile ce se sting? M supravietuiesc dup orice tristete... Doar fiind pn n gt n nefericire, ncepe inima s-mi bat. Suspinul e spatiul ideal al respiratiei, iar fericirea nu-i temperatura vietii. Se prea poate ca n sine iubirea s contin un potential de fericire mai mare dect este nclinat a crede mintea noastr, molipsit de inim. De unde vin atunci acordurile funebre ale esentialei betii si parfumul de sinucidere al mbrtisrilor? Arheologia fatal a iubirii scoate la suprafat nu numai durerile clare, actuale, ci si toate nefericirile incomplete, pe care credeam a le fi ngropat pe veci, nsngerrile ce le socoteam isprvite si nseteaz dorul suferintelor prelungi. Intocmai ca n liturghia erotic a lui Wagner, latura de umbre a trecutului se nsufleteste si pune stpnire pe chinul nostru incert, nct sntem mai putin nefericiti din senzatiile imediate ale iubirii, ct din cele dezmortite si trezite din trecut. Dac dragostea n-ar fi mai mult de o prezent epidermic, ar fi imposibil s-o asociezi suferintei. Dar ei i convine un nesfrsit de predicate, ca si lui Dumnezeu. Femeia poate fi un infinit nul; n fata iubirii ns, infinitul roseste. Cci totul e prea putin, raportat la ea. Nu snt clipe de dragoste fat de care moartea pare o simpl obrznicie? Snt oameni care, de n-ar putea gndi asupra iubirii, ar nnebuni de iubire. Reflexia este un derivativ unic. Fr ea, nimic n-ar putea fi suportabil. Am muri atunci din cauza lui Dumnezeu, a muzicii sau a femeii. Transpozitia reflexiv ndulceste furia patimilor si atenueaz transportul spre nefiint din orice voluptate. In felul acesta devine gndirea un instrument de mediocritate. Ne agitm, credem si gndim ca s ne scuzm existenta. Este ca si cum cineva ne-ar privi din alt lume cu dispret, iar noi, pentru a nu cdea victime ale dezgustului su, ne justificm prin gesturi, vorbe si fapte. Ndjduim astfel s obtinem ndurarea sa, iertarea curiozittii de a fi. Iar cnd acel cineva e botezat Dumnezeu, mpodobim jalnicul nostru spectacol, ca si cum acesta ar fi altceva dect oglinda Marelui Amrt.

35

Totul m rneste si raiul mi pare prea brutal. Orice atingere-i o rostogolire de stnci si rsfrngerea stelelor n ochi vistori de fecioar m doare, ca materie. Florile rspndesc parfumuri mortale si un crin nu e destul de pur unei inimi fugare din tot. Doar visul de fericire al unui nger ar putea oferi un pat legnrii ei astrale. Lumea s-a vestejit n periferiile inimii, iar mintea zace-n nserri. Universul si ntinde zmbetul lui nfricosat, n care disting simbol al vietii un nger canibal. Nimic nu poate fi redus la unitate. Haosul pndeste lumea la toate colturile. Contradictia nu e numai sensul vietii, dar si al mortii. Orice act este identic tuturor celorlalte. Nu exist nici ndejde si nici dezndejde, ci toate snt deodat. Mori trind si trind mori. Absolutul este simultaneitate: amurguri, lacrimi, muguri, bestii si roze; toate noat n betia indistinctului. Ah! singurttile pline cu senzatia de Dumnezeu n trans si-n care esti gelos pe tine nsuti! Dac nu simti c marea ti poate servi de pseudonim, n-ai gustat o clip din singurtate. Medicii n-au urechea destul de fin. Dar cnd stii c-n orice auscultatie ai descoperi un mars funebru... Prin tristeti, ti pierzi pozitia de om. De-as da drum slobod pornirilor mele, m-as odihni ntr-un cimitir de cersetori sau de mprati nebuni. Numai ca surs de nefericire este femeia o revelatie a absolutului. Sorbindu-i metafizic alctuirile misterioase, nfrngi viata cu mijloacele ei proprii, chiar cnd panica anemiei, n preajma lesinului esential, toarn vpi abstracte n snge. O dragoste mplinit, o voluptate ce nu-i un delicios dezastru, compromite n msur egal pe brbat si pe femeie. Iubirea nu se poate suporta, ci numai suferi. Cu fruntea pe sni, te despmntenesti cu tot pmntul. Orice-ai face, pentru femeie nu poti avea dect un cult, chiar misogin fiind. Si apoi, adoratia are un prestigiu mai nalt cu ct nu se aplic unei valori intrinseci. Nu adori femeia, ci ceea ce esti prin ea. Un cult necesar pentru a evita narcisismul. Dup femei alergi din fric de singurtate si rmi cu ele dintr-o sete egal acelei frici. Cci mai mult dect n orice, n iubire esti putred de tine nsuti. Sexualitatea-i o operatie n care esti, rnd pe rnd, chirurg si poet. O mcelrie extatic, un grohit de astri. Nu stiu de ce n iubire am senzatii de fost-sfnt.... Iubirea ne arat pn unde putem fi bolnavi n cadrul snttii. Starea amoroas nu-i o intoxicare organic, ci metafizic. Orice s-ar spune despre sinucidere, nimeni nu-i poate rpi prestigiul absolutului. Cci nu-i ea o moarte care se ntrece pe sine? Obosit de individuatie, as vrea s m odihnesc de mine. Si cum mi-as prfui inima n deprtri, ca din urmele de snge s ling serpii nsetati de otrav si vipere ncrligndu-se n creier si sugnd idei dup idei, trtoare mbtate de dezndejde! Prbusiti-v, triilor, nu veti avea ce mai turti! Cci astrii se nvrt n univers ca ou clocite, ale cror emanatii toti trandafirii raiului nu le vor acoperi. Putea-voi s-mi sfrm gndurile de propria mea umbr? Dracii de-ar gusta din amarul sngelui ar nnebuni de tristete. Si el circul prin vine n bunvoie si nimeni nu-l opreste... Parc se dezgheat lacrimi n el, ntr-un oftat prelung si ndeprtat. Cine-mi va fi plns n snge?

36

Dac iubirea n-ar fi amestecul irezolvabil de crim premeditat si de infinit delicatete, ce usor ne-ar fi s-o reducem la formul! Dar chinurile amoroase ntrec tragedia lui Iov... O lepr eteric-i erotica... Societatea nu te izoleaz, ce e drept, dar ti agraveaz chinul, micsorndu-ti izolarea. Nimic nu neag mai intens si mai dureros viata ca pulsatia ei suprem n iubire. Si vrnd a ne lega de ea prin femeie, nu facem dect s-o ntrecem. Iubirea nu ncape n viat. Si de aceea, parfumul feminin pare aroma de moarte a unei corole de cimitir. In ce nfloreste sinuciderea mai mult ca-n zmbet? Adncimea iubirii se msoar dup potentialul de singurtate si care-si afl expresia ntr-o nuant de fatal, prezent n gesturi, vorbe si suspine. Inclinatia inimii nspre a nu fi acord dragostei o seriozitate mai grav dect dezndejdii. Pe cnd aceasta ne nchide accesul spre viitor, azvrlindu-ne fr scpare n dezastrul pur al timpului, iubirea amestec lipsa de sperante cu o ispit de fericire unic. Dezndejdea-i o nfundtur furioas, un ireparabil nvalnic, o exasperare a imposibilului, pe cnd iubirea-i o dezndejde nspre viitor, deschis fericirii. Pn si faptul de a bea ap este un act religios. Absolutul se desfat si-n ultimul firicel de iarb. Absolutul si Vidul... Unde nu-i Dumnezeu? Unde nu-i Dumnezeu si Nimicul? Dezndejdea-i o vitalitate a Neantului... Teologia n-a putut lmuri pn acum cine e mai singur: Dumnezeu sau omul. A venit poezia. Si-am nteles c-i omul... Revelatia subit a irealittii, cnd, prins de panic, ti vine s te-ndrepti spre sergentul din colt ca s-l ntrebi dac exist lumea sau nu... Si cum te linistesti deodat, bucuros de nesigurant... Cci, ntr-adevr, ce-ai face dac-ar exista?! Iubesc oamenii Vechiului Testament: snt rzbuntori si tristi. Singurii care i-au cerut socoteal lui Dumnezeu de cte ori au vrut, care n-au scpat nici un prilej de a-i aminti c-i nendurtor si c ei n-au timp s mai astepte. Pe atunci muritorii aveau instinct religios, azi doar credint si nici mcar att. Rul cel mare al crestinismului este de a nu fi stiut nspri raporturile dintre om si Creator. Prea multe solutii si prea multi intermediari. Drama lui Isus a ndulcit suferintele si a rpit dreptul la brbtie n treburile religioase. Altdat se ridicau pumnii spre cer, azi doar privirile. Despre gradul de imanent al eroticii nu-ti dai seama dect n muzica religioas. O asculti si nu pricepi. Spre ce zon dureroas a pmntului te scoboar femeia? Sau, cnd te despmnteneste, unde rtcesti de nu descoperi cerul? Bach n-a amutit nici un amant. Nici chiar nemngiat n dragoste, nu-l ntelegi; doar n vacanta erotic. Si poate si mai mult. In vacanta lumii. Oare, n afar de iubire, ce ne mai mpiedic s ne sfrsim cu totii-n Dumnezeu? Putea-vom auzi melodia tainic a fiecrui lucru? Putea-vom asculta un zmbet? Si ochii vd ei, ntr-adevr, dac nu eman o muzic ndeprtat si dulce? Ce sunete pleac din priviri si mor n umbra melodioas a inimii? Totul prinde glas timid si lucrurile parc-si nalt acordurile spre cer.

37

Ca un bolnav astral, senzatii tulburtor de fine s te apropie de taina muzical a fiintei. Auzi totul, plnsul eteric al unei lumi ascunse? Parc florile si-au rupt rdcinile n inim... si ai rmas singur cu suspinele lor... Asculti amurgul unui crin? Sau melodia sfsietoare a unui parfum necunoscut? De-am mirosi un trandafir pn la sunet, ce mars funebru ne-ar deschide mai delicat o lespede-n azur? Si azurul nsusi nu-si pierde strlucirea, supt-n o muzic scobornd spre noi? Cine s te vindece de tine? O tnr fat? Dar cine-i darnic pn la jertf, ca s-ti preia melancolia? Ce suflet pur, dornic de vis si nefericire, s se-ncumete la o povar ce n-o presimte? Si-ai putea s-ti lepezi otrava sorbindu-ti primveri ntr-o tinerete defunct? Sau s ptezi ochi nevinovati cu greul ntristrii? Ce virginitate nu-nceteaz n preajma lui? In carnea lucid amorteste seva si ochi stinsi se aprind ntr-o tomnatic ofrand, culeas de palorile unei iubiri. De cnd Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfectiuni, urmasele ei continu opera de dezmortire si pn astzi ele ne ademenesc n nefiint. Privirea lor nedeslusit, ameteala aerian din chemrile lor nesigure rmne-vor strine ntelegerii noastre tulburi? Viata-i nvesnicirea clipei de team nemngiat n care Adam, proaspt izgonit din rai, si-a dat seama de nemsuratul pierderii si de nesfrsitul pierzaniei ce-l asteapt. Nu reeditm cu totii n cursul vietuirii iluminarea dezndjduit a acelei nemiloase clipe? Mostenirea primului om este lumina ntii dezndejdi. Cnd stelele se vor preschimba-n pumnale si inima-mi va zbura spre ele, toate laolalt n-o vor sfsia pn ntr-att ca mhnirea s nu-si descrie, pe albastrul boltelor, dra ei rzvrtit. As vrea s pier n fiecare astru, s m zdrobesc de fiece nltime si-un adpost mortuar s-alctuiesc, n stele putrede, pentru un cadavru descompus n farmecul sferelor. Ce cntec s-a pogort n carne si ce pierzanie sonor mbat fiece celul, de nimeni nu l-ar mai opri, n avntul de murire? Este att nedefinibil n acest cuvnt: zdrnicie parc mi l-ar fi soptit Buddha ntr-un cabaret. O sinucidere face mai mult dect o ne-sinucidere. Snt unii oameni att de prosti, c de le-ar aprea vreo idee la suprafata creierului ea s-ar sinucide din groaza de singurtate. Precum neurastenia este implicatia organic a gustului pentru frumusete, asa ametelile traduc nclinarea noastr spre absolut. Nu mai snt obiecte care s te retin, nici stlpi de rezemat, nici bnci s-ti odihnesti povara crnii ngndurate. Incheieturile ti se topesc si cazi n vesnicia anonim a lucrurilor. Vinele, presimtind alt lume, nu mai adpostesc mndria vertical, ci vestejesc spre absolut de bunvoie. Iar sufletul, desfermecat de lume si de sine, urmeaz pilda trupului. Mi-as vrea viata povestit de ngeri veseli n umbra unei slcii plngtoare. Si de cte ori ei nu s-ar dumiri, crengile aplecate s le lumineze nestiinta cu adierile ntristrii... De-as vrea s vd ce m-a mbogtit mai mult n cursul vietuirii, din ce am iesit mai tare si mai singur nici dragostea, nici chinul imediat al trupului sau temerea n preajma nentelesului si nici cinta necurmat a gndului n-ar fi izvorul cresterii luntrice, ci toate laolalt, nvluite si purificate n sentimentul mortii. Fr el, te nalti anapoda, ndeprtnd din

38

sfrsit gruntele de nimb sau de apoteoz. Cnd ns moartea ncolteste n fiece suflare, rodul suferintelor noastre si pstreaz o maturitate neatins si viata este mai putin pierzanie, acordat ultimelor ei rosturi. Nu cresti dect la unison cu o agonie-n floare. Prin sentimentul mortii, facem viata complice cu absolutul, chiar dac-i rpim din frgezime. Inchisi n marginile individuale, ce-am face fr ispita de dezmrginire a mortii? Doar murind am fost mai mult dect mine, murind rodnic, germinnd n vis si fort o agonie ondulat. De ce sfrsit m-as nfrica, atunci cnd l-am anticipat voios n mduv si-n gnduri? Sau fi-va vreo celul care s nu fi dospit moartea? Dar se prea poate s fi mbogtit o vietuire peste prevederile ei. Dac nu cumva, din zarea vietii, infinitul e o boal. De unde ar pleca altcum mndria sngelui trist? Snt priviri feminine care au ceva din perfectiunea trist a unui sonet. Fr nefericire, iubirea n-ar fi mai mult de o administratie a naturii. In fiece parfum se tnguie un plns imaterial al florilor, de dat ce ne inspir o destrmare funebr. Invluiti n el, nelinistea mortii ne cuprinde ca o sev pornind de departe si ridicndu-se domol si trist n vlaga trupului. Si cum suspin un trandafir n mhnirea noastr, nnobilnd-o! Sau parfumuri ncrcate de sinucidere, plutind vast si tulbure spre inimi apuse! Chiar dac stii de cnd melancolia te-a dezbinat de fire, ti pare totusi c te-a nsotit dintotdeauna, c te-ai nscut cu ea si poate chiar din ea. Mort fiind, te-ar supravietui, tesndu-si poezia violet a stingerii fr-de sfrsit. Sentimentul vesniciei negative a vietii mele... Am murit fr-de-nceput. Cnd nu te mai simti deloc om si continui totusi a iubi, contradictia se mreste ntr-o suferint nespus, infernal. Iubirea de bine, de ru deriv din conditia viettii ca atare, iar la om ea nu-i mplinire dect apartinnd, prin toate slbiciunile, formei de viat ce el o reprezint. Femeia acest om prin excelent s-o ridici la tine nu poti, s te scobori la ea, mai putin. Atunci, triesti n preajma ei si suferi, nvluind-o n ne-umanitate. Perversiunea aceasta, de a iubi o fiint omeneasc atunci cnd nu mai ai senzatii de om, cnd nu esti nici deasupra si nici dedesubt, ci n afar de soarta uman! Si iluzia femeii creznd a-ti oferi uitarea si nefcnd dect a te verifica de deprtarea ta de toate si de tot! De ce nu s-o-ndura pmntul s-si deschid vgunile si-nghitindu-m, s-mi sfarme oasele si s-mi sug sngele? Doar numai asa s-ar mplini visul de groaz care m asaz sub greul muntilor si mrilor. Nu snt un strv care zreste din fundul lumilor cum se zdrobesc trii si bolti, spre a se rostogoli pe el si a-l turti? Sub ce stea n-am murit, sub ce mare si sub ce uscat? Ah! totul a murit, n frunte cu moartea! Universul? Parc zresc nluci din fundul unei msele stricate... Un vampir sugndu-mi ultima pictur de snge si-ncepnd apoi s cnte trist... Totul trebuie reformat pn si sinuciderea... Oamenii ti cer o meserie. Ca si cum faptul de-a tri n-ar fi una si nc cea mai grea! Snt un Iov fr prieteni, fr Dumnezeu si fr lepr.

39

Numai mrindu-ti nefericirea, prin gnd si fapt, poti gsi n ea plcere si duh. Adevrul ca orice minus de iluzie nu apare dect ntr-o vitalitate compromis. Instinctele, nemaiputnd alimenta farmecul erorilor n care se scald viata, si umplu golurile cu dezastrul lucidittii. Incepi s vezi cum stau lucrurile si atunci nu mai poti tri. Fr erori, viata e un bulevard desert prin care evoluezi ca peripatetician al tristetii. Nevoia de a-ti pune capt zilelor n inima unei femei palide, ca s-ti poarte cadavrul o nonviat... sau de a vorbi despre dragoste att de eteric, c si fulgii s-si cear scuze. O iubire vaporoas ca schizofrenia unui parfum... In cafenea mai mult ca oriunde nu mai poti sta de vorb dect cu Dumnezeu. Imi mai amintesc c snt doar auzindu-mi pasii pe caldarm n nopti trzii. Mai fi-voi mult vreme vecin al inimii mele? Ct voi mai merge alturi de timpul meu? Si cine m-o fi surghiunit departe de mine? Ochii pierduti ai femeilor triste si care n-ar trebui deschisi dect la Judecata de Apoi... Viata, neridicat la rangul de vis, seamn unui Apocalips al prostiei si al vulgarittii. Cine-ar suporta-o, fr coeficientul ei de irealitate? Gndurile aromate de nobletea sinuciderii... Parc-am nghitit otrav din mna unei sfinte. Sau am sorbit pcatul din gura unanim a unei femei pierdute. Unde snteti, boli ascunse, de nu urcati, fatale si necruttoare, spre un snge dornic de spaim si de nimicire? Tot ce numim proces istoric si are izvorul n suferinta-n dragoste. Dac Adam era fericit cu Eva, nimic nu s-ar fi schimbat n lume. Ispita diavolului: veti fi asemenea lui Dumnezeu, s-a realizat n msura n care creatia omeneasc, nscut din chinul iubirii, ne apropie de o treapt divin. Fericirea n-are virtuti istorice. Dumnezeu este mai mic de fiece dat [cnd] un brbat nu descoper Absolutul n dragoste sau l descoper n deceptie. Actul sinuciderii este nspimnttor de mare. Dar parc e mai coplesitor s te sinucizi n fiecare zi... Boala unui om se msoar dup frecventa cuvntului viat n vocabularul su. Fontenelle, aproape centenar, spunea medicului su: Je ne me sens autre chose quune difficult dtre. Cnd te gndesti c attia altii simt acelasi lucru de la ntia reflexie, iar nu numai pe patul de moarte. Povara vietuirii e suportabil cnd te apas pn la nbusire. Suferinta nu e dulce dect sub forma chinului. Priveghindu-ti nimicnicia, eul se volatilizeaz cu aburii dezolrii. Si atunci ce mai rmne din ntmplarea individualizrii tale? O substant de amrciune, rspndit ntr-o teast de drac prsit. Mhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol.

40

Nevoia apstoare de a te ruga si neputinta de a te adresa totusi cuiva... Si apoi cealalt nevoie: de a te trnti la pmnt, muscndu-l nfuriat si vrsndu-ti turbarea sau religiozitatea negativ a crnii. S fie creierul alee pentru ngeri ce poart potcoave, de nu pot s-nteleg ecoul lui vulgar si divin? Sau se vor fi aprins plnsurile? Ori vnturi ce-ntetesc incendiul lacrimal al lumii? Cnd zresc cerul, mi vine s m dizolv n el, iar cnd privesc pmntul, s m ngrop n mruntaiele lui. Atunci s m mai mir de ce unul si altul se descompun n minte si n inim? Mi-am chinuit ndejdile ntre o geologie a cerului si o teologie a pmntului. Cum mi-as vrea lipiti obrajii de un albastru senin ca acele frunze ce par crescute-n cer cnd le privesti, n dup-amieze, din umbra unui pom! In inima lui Diogene florile deveneau strvuri si pietrele rdeau. Nimic nu rmnea neschimonosit; omul si pocea fata si obiectele tcerea. Natura, atins de obrznicie, si expunea generos impudoarea, n care se desfta nebunia clarvztoare a celui mai lucid muritor. Lucrurile si pierdeau virginitatea n ochiul lui sfredelitor, a crui lectie pare a ne nvta despre o legtur mai adnc ntre sinceritate si neant. Fost-a Diogene omul cel mai sincer? El pare a fi fost, de-ndat ce n-a crutat pe nimeni si nimic; chiar bolnvicios de sincer, cci nu i-a fost fric de urmrile cunoasterii. Si aceste urmri snt cinismul nsusi. Ce l-o fi ndemnat s scuture dulceata prejudectii si a cuviintei? Ce a pierdut, de nu l-a mai legat nimic de vraja aparentei si a erorii? Se poate ajunge numai prin inteligent la ndrzneala si la provocarea adevrului? Niciodat, atta vreme ct inima mai rezist n nselciune si n serviciul sngelui. Dar inima lui Diogene pare a fi fost smuls din interesul fiintrii si lucru nemaintlnit a fi devenit leagnul inteligentei, locul de popas si de-ntremare al lucidittii. Sngele scos din circulatie, viata controlat fr mil, unde s se mai miste eroarea si s se ncnte iluzia? Cinismul nfloreste n aceast evacuare, ce te dezleag de toate si-ti ngduie s rzi, s dispretuiesti, s calci totul n picioare si pe tine nsuti n primul rnd, mndru de absenta universal. Cinicul este spectatorul acestei universale absente. El priveste ndurerat sau rznd la nimic. Ce l-o fi mnat pe Diogene nspre catastrofala ruptur de farmecul naiv, delicat si nvluitor al existentei? Ce l-o fi aruncat n situatia de criminal al erorilor indispensabile vietii? Nu-i datorm lui un minus de iluzie de care ne flim, ndurerati? Ce consolare i-o fi lipsit sau n mijlocul cror mngieri a fost ntrerupt, dezbinndu-se fericirea la care a trebuit s fie sensibil, chiar de s-a nscut cu vocatie de osndit? Si un monstru se naste cu nclinri spre fericire, ce nu le poate pierde chiar dac ea l-a abandonat. Ce ne mpiedic n viat de la cinism chiar atunci cnd mintea ne mpinge si ne sileste? Ce ne mrgineste impertinenta ultim a cunoasterii? S mai amintim dragostea, generatoarea erorilor fecunde? Orice pas n iubire intimideaz cunoasterea si o oblig s mearg modest alturi sau la marginea noastr. Micsorarea lucidittii este un semn de vitalitate a dragostei. Cnd ns ceva a intervenit si a dezlntuit luciditatea ntr-un imperiu vast ct fiinta, dragostea se retrage nfrnt si buimcit. Si cnd acel ceva este o fiint, sau poate mai multe, pe care le-ai pierdut la vrsta nselciunilor, golul urmnd permite ntinderea nemiloas a cugetului rece si distrugtor. In mod firesc, nimeni nu poate mosteni atta veghe nct s lunece n cinism, ci n cursul vietii deceptiile fac lumea strvezie, nct vezi, pn la fund, ceea ce n-ar fi trebuit dect s mngi. Noi nu cunoastem viata lui Diogene la epoca n care nefericirea n dragoste hotrste cursul reflexiei. Ce important ar avea ns s stim pe cine a pierdut, cnd stim prea bine ce a pierdut si unde duce aceast pierdere.

41

De-as putea deveni fntn de lacrimi n minile lui Dumnezeu! S m plng n el, si el s se plng n mine! Prin pasiune si fericire, nvingem caracterul de relativitate al vietii si o proiectm n Absolut. Asa devine ea un Apocalips zilnic... Exist o mretie resemnat pe care n-o cunosti dect surprins de tulburarea mortii n mijlocul bulevardelor... Sau acea ngrijorare somptuoas, care te cuprinde pe strzile cenusii ale Parisului de cte ori te-ntrebi dac-ai fost vreodat, si casele-nclinate si btrne ce-ti dau rspunsul negativ al agoniei lor... Mijloacele de a nvinge singurtatea nu fac dect s-o mreasc. Vrnd a ne ndeprta de noi nsine prin dragoste, betie sau credint, nu reusim dect a ne adnci identitatea. Esti mai mult tu nsuti n preajma femeii, a buturii sau a lui Dumnezeu. Pn si sinuciderea nu-i dect un omagiu negativ ce ni-l aducem nou. Fiorul ce ne dezvluie c spiritul a rmas clar si neatins, dar c sngele si carnea si-au pierdut mintile... Sau c oasele si-au pierdut capul, cnd ratiunea si gust propria ei lucire... De s-ar surpa cerurile naintea mintii! Iubirea pare ocupatie vulgar fat de dorinta de adoratie, n care pornirile vietii se filtreaz ntr-o lume de adieri pure. Femeia care cade victim setei noastre imateriale se poate considera, cu drept cuvnt, nefericit-n dragoste. Cci nu-i oferim prea mult, un exces care jigneste putinul fericirii? Dect, ea niciodat nu va ntelege de ce n adoratie prezenta ei e tot att de van ca si absenta. Ea n-are nevoie s fie si nici s stie. Cu ct ar putea multumi sau ndulci nevoia de absolut rtcit-n Eros? Adornd-o, ea nu exist dect n msura n care nu este ca pretext gustului nostru de irealitate suprem. Acest absolut la suprafata noastr... botezat femeie. Doar n fata mrii ti dai seama ce lips de poezie ascunde rezistenta noastr la valurile mortii... Poezie nseamn lesin, abandonare, nonrezistent la farmec... Si cum orice farmec este disparitie, cine ar putea gsi o singur poezie nlttoare? Ea ne scoboar spre suprem... Snt inimi, a cror muzic de s-ar concentra ntr-un trsnet sonor viata ar ncepe de la capt. De-am sti atinge coarda cosmogonic a fiecrei inimi... Duplicitatea esential a oricrei tristeti: cu o mn ai vrea s tii un crin, si cu cealalt s mngi un clu. Poezia si crima s aib acelasi izvor? In tristete, totul are dou fete. Nu poti fi nici n iad si nici n rai, nici n viat si nici n moarte, nici fericit si nici nefericit. Un plns fr lacrimi, un echivoc fr sfrsit. Cci nu te izgoneste ea n aceeasi msur din aceast lume, ca si din cealalt? Esti trist de totdeauna, nu de acum. Si acest totdeauna e toat lumea nainte de nasterea ta. Nu-i tristetea amintirea vremii n care n-am fost? Paloarea ne arat pn unde corpul poate ntelege sufletul. Intinderile cerului mi vor ajunge s peticesc o inim zdrentuit? Sau s cersesc si pe ale pmntului? Ca si cum ele ar mai avea ce acoperi dintr-un suflet nscut ngropat!

42

Ati privit marea n momentele ei de plictiseal? Parc-si agit valurile din scrb de ea nssi. Le trimite s nu se mai ntoarc. Dar ele revin, revin nencetat. Asa ptim si noi. Cine ne ntoarce spre noi nsine, cnd ne sfortm mai mult a ne ndeprta? Nevoia tainic de a te abandona mrii, de a te risipi n frmntarea zadarnic a tuturor mrilor, s nu fie un gust de plictiseal infinit si o senzatie de evanescent mai vast ca deprtrile? Nici vinul, nici muzica si nici mbrtisrile nu te apropie de dulceata destrmrii ca valurile ce se urc spre absenta si nimicnicia ta si te mngie cu insinuri de disparitie! Marea comentariu fr sfrsit la Ecleziast... Un om fericit descifreaz el ceva n ntinderile marine? Ca si cum marea ar fi fcut pentru oameni! Pentru acestia e pmntul, acest amrt pmnt... Dar acordurile nefericirii se mpreun cu ale mrii, ntr-o armonie voluptuoas si sfsietoare ce ne arunc n afar de soarta muritorilor. Si astfel, tonalitatea mrii este aceea a unei muriri eterne, a unui sfrsit ce nu se mai gat, a unei agonii nflorite. Nu-ti trebuie o inim bolnav de nuante si nici o simtire atins de subtilittile extazului pentru a surprinde un fior mortal n melodiile marine, ci doar o nclinare spre tainele si vocile melancoliei. Atunci nu mai esti sigur de identitatea ta si trebuie oarecum s te aduni, s te pescuiesti nencetat, spre a nu te nghiti mrile din tine si din afar. Nu te poti stpni dect ntre patru pereti. Chemrile deprtrilor te mping mai departe de calculul existentei tale... Marea este o ispit de disparitie numai pentru cei ce au descoperit-o n zile si n nopti, prin introspectie... Avnd-o n fat, ti verifici numai prpastia acelor zile si acelor nopti... Demonia marin este un viscol aromatic, o ruin creia nu ne putem refuza fr s clcm pe ce e mai adnc n noi..., o nobil descompunere pe care trebuie s-o grdinrim. Si apoi, nu zvcneste sngele n ritm marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rnii albastre, misctoare si infinite? Suferinta asta vast si lichid, ea s-mi mplineasc un gust de dureri nemsurate si s-mi astmpere setea de nefericiri nentrecute! De s-ar nfuria mrile, s-si sparg valurile de inima omeneasc! Lasi Paradisul pentru rahitici cnd rtcesti pe malurile mrii. Cci el este o mare fr demonie. Icoana raiului nu m-a urmrit dect n momentele acelea periculoase n care ti se topesc ncheieturile si ti se moaie oasele, ntr-o suprem slbiciune, ntr-o maxim deficient. Imaginea cea mai pur pe care o alctuieste mintea este emanatia unei vitalitti vacante. Nicieri mai mult ca la mare nu esti nclinat a socoti lumea o prelungire a sufletului. Si nicieri nu esti mai capabil de un fior religios prin faptul simplu de a privi. O viat plin, cu un nimb de absolut, ar fi aceea n care orice perceptie ar fi o revelatie. Esti pe cale a o realiza n sugestia amurgurilor marine... Uita-voi vreodat nserarea unic de la Mont-Saint-Michel, cnd, ntre un soare n agonie si o cetate mai singur ca soarele, toate apusurile lumii m chemau spre o mretie trist, ntrezrit-n presimtiri? Si apoi, s te primbli cu acel crespuscul n suflet prin parcul din Combourg, ncercnd a fi demn de plictiseala marelui Ren. Trebuie ntr-adevr s cunosti dezolarea magnific a anumitor zile la Saint-Malo si la Combourg, pentru ca s-l poti scuza pe Chateaubriand. E drept c, n afar de cteva pagini din Memoriile lui, cu greu mai poate fi recitit, cci retorica lui, avnd amploare, este lipsit totusi de substant. Lamentatiile lui nu snt destul de gndite si plictiseala lui nu-i destul de esential. Dac l-am iubit totusi, a fost pentru desfsurarea somptuoas a vietii lui, pentru a fi ridicat vidul luntric la rangul de art. Asa si-a stiut gospodri nimicnicia, ca s nu mai putem fi dect epigoni n mestesugul plictiselilor. Trebuie s fi vzut mcar camera n care el si-a petrecut copilria si s fi ntrevzut ceea ce au putut fi discutiile cu Lucile, pentru care orice amator de melancolie trebuie s aib pietate spre a-ti da seama c o dezolare pornit dintr-un sat valah nu poate atinge prestigiul funebru al uneia rsrite ntr-un castel solitar. Noi sntem mai mult amrti dect tristi, cci nu cunoastem mndria soartei triste, ci umbrele destinului amarnic.

43

O inim plin ntr-o lume vid. Chateaubriand s-a nselat definindu-si astfel plictiseala; s-a nselat din orgoliu. Cci n plictiseal noi nu sntem mai mult dect lumea, ci tot att de putin ct ea. Este o corespondent de vid. Cci de-am fi mai mult, ne-am rezema destul n noi nsine, am fi destul existent, ca s nu atingem rarefierea constiintei, din care izvorste vidul interior. Strile de mare ncordare, fie ele de extaz, fie de chin, ne fac impermeabili plictiselii, desi din partea lumii nconjurtoare ar putea pleca o sugestie irezistibil de zdrnicie. Din ce vezi lucrurile mai de-aproape, din aceea nu le poti iubi dect pe msura irealittii lor. Existenta nu-i suportabil dect prin coeficientul de neexistent. Virtualittile de nefiint ne apropie fiinta. Nimicul e un balsam existential. In felul acesta, nteleg mai bine nclinarea noastr bolnvicioas, plin de suferint pasionat, pentru femeie. Desi mai ancorat n viat dect noi, nu-i putem totusi rpi un caracter de ireal, alctuit att din poezia vaporoas n care ne complcem a o nvlui, ct si din echivocul sexualittii. Femeia este orice, afar de o evident. Si suferinta n dragoste, n orice dragoste, mplinit sau nemplinit, cstig n adncime si ciudtenie cu ct prezenta femeii se subtilizeaz ntr-o perfectiune pe ct de carnal, pe att de nedefinibil. Dragostea nu e infinit dect negativ, convertind plintatea n suferint. Nevoia nefericirii n-o resimti dect pentru a mprumuta fiorurilor erotice o expresie suprem. Sexualitatea fr ideea mortii e nfiortoare si degradant. In bratele femeii descind sicrie din azur. Echivocul eroticii este chiar aceast sugestie mortal de plintate, de exces dezastruos, de nflorire crepuscular. Cui, abandonndu-se mrii sau amintirii ei, nu i-a fost rusine de a fi petrecut clipe de dragoste multumit sau indiferent? Nu este marea o jen n fata oricrei mpliniri? N-o obligm la reflux cnd o zrim fr ochi ndurerati? Melancolia este un omagiu de fiecare clip ntinderilor marine. Si-n privirile vistoare si pierdute, marea se prelungeste peste malurile ei si oceanele si continu un flux ideal spre ntristare. De aceea, ochii nu mai au fund... Ce curios s te primbli printre femei si alti oameni, gndindu-te dac face sau nu s fii Dumnezeu! Rumegnd la iluzia vesniciei tale, ti zici: la marginile mele, mai fi-voi stpn pe mine? Si trectoare, care soptesc: eu prefer Crpe de Chine. Ce noroc c mai snt si femei nfrumusetate misterios de boal, care s-nteleag climatul durerii si pierzania lucidittii! Spiritul este materie ridicat la rangul de suferint. Si ntruct femeile snt avide de dureri, particip la el. Nevinovtia e antipodul spiritului. Tot asa fericirea si orice nu-i durere. Parcurile snt deserturi pozitive. Cnd nu mai esti acordat lumii nici prin gnd si nici prin inim, trebuie s alergi ncontinuu, pentru ca n ritmul pasilor s te ocolesti si s uiti alctuirea lacrimal a firii. Altcum, redevii grdinar al sinuciderii... Nebunia-i o prbusire a eului n eu, o exasperare a identittii. Pierzndu-ti mintile, nimic nu te mai poate opri s fii nelimitat tu nsuti. Boala: stadiu liric al materiei. Sau poate si mai mult: materie liric. Nu explici un paradox, precum nu explici un strnutat. De altfel, nu-i paradoxul un strnutat al spiritului? Tristetea-i indefinibilul ce se interpune ntre mine si viat. Si cum indefinibilul este o aproximatie delicat a infinitului...

44

Cnd esti iubit, suferi mai mult dect cnd nu esti. Prsit, te mngi prin orgoliu; dar ce consolare mai poti nscoci n fata unei inimi ce ti se deschide? Muntii si nsal singurtatea cu vecintatea cerului si desertul cu poezia mirajelor. Numai inima omului rmne vesnic cu ea nssi... De unde s plece pornirea murdar de a m tvli n nefericire, mai ru ca bivolii n blti si porcii n gunoi? O lenevie mproscat de blegar si de vis... ...Si cnd stii c ea nu-i viciul vietii tale, ci izvorul ei. Si cnd mai stii cum, alturi de femeie, trndvia devine vesnicie... De cte ori privesc albastrul cerului si orice albastru, ncetez pe loc de-a apartine lumii. Cine-a numit consolatoare culoarea celei mai subtile pierzanii? Dac avea cerul alt nftisare, religia ar fi consistat probabil n alipirea de pmnt. Cum ns albastrul este culoarea dezlipirii, credinta a devenit un salt din lume. In orice nuant, albastrul e negatia imanentei. Cu ct m lecuiesc mai mult de mine, cu att mi semn mai mult. Melancolia ne scuteste de Eu, n asa msur este ea rul lui. Fat de totul mortii, nimicul vietii este o imensitate. Sfintii au spus attea paradoxe, nct e imposibil s nu te gndesti la ei n cafenea. Sentimentul mortii este molesitor si crud, parc noat o lebd si un sacal pe undele otrvite ale sngelui... Cnd citesti pe filozofi, uiti inima omeneasc, iar cnd citesti pe poeti, nu stii cum s te scapi de ea. Filozofia e prea suportabil. Acesta-i marele ei defect. E lipsit de patim, de alcool, de dragoste. Fr poezie, realitatea-i un minus. Tot ce nu-i inspiratie e deficient. Viata, si cu att mai mult moartea, snt stri de inspiratie. Lesinul tuturor lucrurilor, n urechi si inimi agoniznd de poezie... Melancolia? A fi ngropat de viu n agonia unui trandafir. Cnd, atins de o noblete trist, dezlegat de oameni si de lume, tri o murire nflorit, nimic nu te mai mpiedic s crezi c te-ai nscut prin generatie spontan dintr-o toamn vesnic. Prin mine rtceste un Septembrie vistor si fr de-nceput. Un om plictisitor este un om incapabil de plictiseal. Viata este un minus de eternitate al mortii, iar individuatia o criz a infinitului. Atentia nentrerupt la fiint este izvorul plictiselii. Ce pcat c existenta nu rezist spiritului! Pn si Dumnezeu pierde prin atentia noastr. Neantul e atentie absolut.

45

Bucuria e reflexul psihic al purei existente al unei existente ce nu-i capabil dect de ea nssi. Dorinta de a muri ascunde prea multe garantii de absolut si de perfectiune, prea mult insensibilitate la eroare, nct setea de-a tri cstig n farmec prin prestigiul nedesvrsirii si prin atractia greselilor aromate. Nu e mai ciudat s ndrgesti imperfectiunea? Predilectia straniului salveaz viata; moartea se scufund n evident. Nu exist mretie n viat si nici chiar n moarte, ci ntr-un Nimic ce se ridic neutru si etern spre cer, asemenea Mont-Blanc-ului. Privind piscurile schizofrenice: curios c nu exist singurtate dect spre cer. Muntii nu-ti dau senzatia de infinit, ci de grandoare. Pentru infinit ne ajunge marea si nefericirea. As vrea s am o inim la intersectia Alpilor cu azurul. Melancolia m dispenseaz de alpinism. Cnd ajungi s ntelegi muntii de jos... Femeile care nu stiu zmbi m fac s m gndesc la o muzic de pompieri n Paradis. Numai farmacia mai poate opri gndurile. Cnd otrava veghii ti-a depravat fiinta, nimic nu se mai poate desfsura sub soare fr s te irite. In afar, poate, de un dialog al florilor despre moarte. Mndria drceasc de a dispune de amrciune n fata nu import crui lucru, de a desfigura banalitatea n vrtejul paradoxului si de-a tulbura linistea firii n patima contradictiei... Nu mai rmne nimic dect desfrul mintii peste o realitate desfrunzit, o optic sumbr strpungnd calmul uitrii si ptnd orice prospetime. Si atunci, s te miri de ce lebedele suflete spulberate-n corpuri ti par chioare (cci nu privesc ele n lturi?); de ce un cer senin ti trezeste icoana lucie a unui creier de imbecil si viata ti pare mai comic dect un sfnt zburdalnic? Dac izvoarele Alpilor mi-ar spla mintea si mi-ar rcori inima! Doar asa as fi vesel s descopr frgezimea nestiintei, si nu s rumeg n munti si-n sesuri, pe mri si pustiuri curiozitatea fatal a lui Adam, izgonindu-m prin veghe din mine nsumi. S triesti toat viata drama pcatului si uneori s te simti asa de pur, c aripi de lebd te poart nspre o insul de ngeri priveghind agonia Paradisului! Si totusi, numai n sentimentul pcatului esti om n sensul propriu al cuvntului. Cci a fi om nseamn a te identifica la orice latitudine a pmntului si a inimii cu fenomenul cderii. Cine nu simte c merge la fund chiar atunci cnd lucreaz si creeaz pozitiv, cnd e notar sau geniu nu ntelege nimic din natura specific a soartei umane, iar cei ce nu cunosc atractia irezistibil a npstuirii, a esentialei lunecri, a cresterii nspre abis n-au atins n nici un fel conditia creia au fost meniti. Mor propriu-zis numai oamenii strini de ispita rodnicei scufundri, care nu-si rup gtul n orice ocazie a vietii. Ceilalti au totul ndrtul lor, si-n primul rnd sfrsitul. Luciditatea: a avea senzatii la persoana a treia. Oamenii snt n genere obiecte. De aceea simt ei nevoia s existe Dumnezeu. Cnd ai fcut trecerea de la obiect la eu, Dumnezeu e superior faptului de a fi sau a nu fi. Intocmai ca eul, El devine o irealitate care se caut. Nu poti atinge echilibrul n lume, atta vreme ct existenta nu e mai mult de o stare. Cci, n asemenea conditie, esti ncontinuu fie n acord, fie n dezacord cu ea. In mod firesc,

46

existenta e ireductibil, o rezistent pur si simplu n fata creia ne aflm fr s fim nevoiti a o acorda sau nu subiectivittii. Dezechilibrul n lume, fruct al exasperrii constiintei, deriv din incapacitatea de a concepe neutru realitatea. Orict ne-am sforta, ea nu-i dect stare, la care aderm sau nu. Cresterea accentului subiectiv al constiintei micsoreaz autonomia firii. Cstigi n intensitate si realitatea pierde echivalent n prezent. Constiinta? A nu mai fi la nivelul firii. Pe cnd n extaz punctele universului snt inseparabile de centrul iradierii noastre n groaz, ele se afl la o distant egal de noi, fr ca unul singur s ne rmn indiferent. Nimic nu ne separ de lume, desi ea ni-i ostil. Extazul si groaza att de diferite ne angajeaz n mod egal n ea. De aceea, uluit n alternanta lor, ajungi s nu mai descifrezi care-i eul si care-i lumea. In amndou, n-are ce s mai rmn neutru; totul particip si nimic nu st n afar, nimic nu este obiectiv. In groaz, nu stii dac lumea-i o prelungire negativ a eului sau eul o prelungire negativ a lumii; iar n extaz, nu poti s califici o plintate, n asa msur confuzia unic absoarbe diferentele fiintei. O lume de urzici altruiste si de bolovani invitndu-se la menuet... sau de strvuri ce-si surd ca-n vodevil... Realitatea trebuie chemat la viat sau interzis. Prezenta spiritului devenit colectiv anemiaz cresterea unui popor si-l apropie de decadent prin tulburarea rafinamentului. Finalul unei tri este n genere un surmenaj istoric, o istovire explicabil si fatal. Nobila deficient a Greciei si a Romei, n maturitatea lor crepuscular, presupune o soart rotunjit si o ispsire nalt a unui exces unic. Un trecut de creatie trebuie pltit prin suferintele vitalittii si nimic nu-i mai impresionant ca o btrnete lucid, deschis unui vast amar. Snt ns popoare care nu se duc la fund din excesul spiritului, sau care au atins culmi, dar si-au revenit. Olanda a crei pictur echivaleaz muzica german n-a degenarat n sntate? Dup nltimile ei istorice, i s-a asezat sngele, si oamenii, n locul palorii, au preferat o apoteoz a untului. Sau Suedia, nu moare esuat-n prospetime? Ce o mpiedic s se usuce glorios n amurg? Si cum pot fi tri care n-au soart, din team de anemia consecutiv istoriei? Devenirea universal nregistreaz numai popoarele ce nu se crut, ce nu-si cumpnesc destinul, ci se ndreapt triumftor si nemilos spre agonie. Primejdiile creatiei ndeprteaz att pe indivizi, ct si pe tri, de spirit. Prefernd sntatea, se opun naturii. Florile si retin mireasma ca s nu se usuce? Parfumul e istoria unei flori, precum spiritul a unui individ. Popoarele care nu se ofilesc n-au trit niciodat. Timpul e uneori asa de apstor, c-ai vrea s-ti spargi capul de el. Devenirea s-a coagulat n creier si existenta ia culoarea pcatului. Individuatia este orgie de singurtate. Inapoi spre Fiint sau Nimic, spre o mntuire lipsit de sperante. Buddha a fost, oricum, prea naiv... In marile singurtti pari a fi gtuit de un demon pentru o plcere crud a lui Dumnezeu. Si de aceea mintea tese n ele o teologie iresponsabil.

47

Cunoasterea ucide eroarea vital a iubirii, iar ratiunea construieste viata pe ruina inimii. Orice luciditate este o pauz a sngelui. Trebuie s fi vzut btrnetea, boala si moartea ca s te retragi din lume? Gestul lui Buddha este prea mult un omagiu evidentelor... Renuntrii lui i lipseste paradoxul. Cnd ai dreptate, nu-i nici un merit s prsesti viata. Dar s triesti n dezbinarea luntric de toate si s ai argumente contra singurttii! Calea lui Buddha e croit pe msura muritorilor... Calmul printului gnditor n-ar pricepe niciodat cum poti vedea ca el si totusi ndrgi nimicnicia. Pn si Buddha s fi fost un dascl? E prea mult sistem n lepdrile lui, prea multe consecvente n mhniri. El ar condamna, desigur, rtcirea celui ce-si trste neantul printre muritori si n-ar pricepe cum n vidul lumii mari surzi vietii. Cci el n-a cunoscut anumite culmi ale nefericirii; a trit si a murit consolat. Ca orice om strin de ispita fatal a vietii, de seductia de neant a fiintrii si de Nirvana ntritoare a fiecrei clipe. Cnd toate gndurile s-au necat n snge, din filozof te pomenesti un avocat al inimii. Privind infinitatea calm a cerului senin: oare cum de exist rul? Si a-ti afunda apoi cugetul n azur, pentru a descoperi c numai visul ne poate desprti de prospetimea etern a rului betie negativ a devenirii. Cerul a precedat oamenii, poezia a existat naintea lor. Cum de-au putut ei rmne napoi, cnd o privire fugar spre ntinderi albastre este izvor de delir? Cerul ne-a luat-o nainte si de nu interveneau poetii, el se nchidea n sine, rmnnd ca noi s ne zrim n ochi n epavele lui si s ne mngiem n naufragiul de poezie care-i privirea omeneasc. Constiinta neantului mpreunat cu dragostea de viat? Un Buddha de bulevard... O idee stinge o plcere si creeaz o voluptate. Atipind reflexele, trezesti reflexiile. Gndesti doar cnd se opreste viata. De cte ori o fiint nu se poate aseza n fire, se afl n prezenta Rului. Tot ce rateaz deriv din el si el fiind imanent devenirii, toate fiintele au de luptat cu el. In msura n care Dumnezeu nu este asezat n sine, prin ce este deficient conditiei lui particip la ru. De altfel, nu-i el marele Ratat? Ct despre om, cutndu-si soarta de la Adam ncoace, si-a cstigat o demnitate din lupta cu rul. Ratarea lui are ceva nviortor si eroic: nefiind prezent ca fiint, neavnd nici un loc n fire, el si-a creat o conditie din lipsa lui de conditie, nct nimeni nu poate spune nc dac omul e un ceva, un nimic sau un tot. Cu totii stim sau bnuim ce-i un animal sau un Dumnezeu. In tot cazul, ei snt. Dar omul nu este; cci nu-i el un agent de legtur ntre lumi? O! dac-ar fi! Dar acest conditional e definitia nssi a Rului. Intr-o teologie serioas, care ar ncerca s salveze n mod absolut pe Dumnezeu, rul nu-si gseste o explicatie valabil. Teodiceele s-au dovedit nemultumitoare n fata acestei piedici esentiale. Existenta rului transform pe Atotputernic ntr-un Absolut hodorogit. Devenirea i-a mncat misterul si puterea. Rul nu e comparabil dect cu un Dumnezeu... laic.

48

Omul nu stie pn unde se poate ntinde si ct tin granitele lui. Uitm n fiecare clip fatalitatea individuatiei si trim ca si cum am fi tot ce vedem. Fr aceast nselciune, orice am face ne-ar descoperi marginea noastr. Dar constiinta individuatiei ne-ar ntepeni n lume, fiindc ne-ar descoperi nemilos un loc de care greu ne-am putea mndri, asa nct sntem pierduti fiindc nu ne stim marginile si-am fi poate si mai mult, dac le-am sti. Omul si dibuieste soarta, mndru si trist de a nu o gsi. Numai dezastrul dezvluie micimea individuatiei: cci n el ncerci nemngierea de a vedea c te mrginesti cu toate si n primul rnd cu tine. Gnditorii care n-au meditat asupra omului nu stiu ce nseamn a suferi pentru cunoastere si a-ti semna sentinta prin fiecare gnd sau a-ti astmpra avnturile ntr-o tristete orgolioas. Antropologia e un amestec de zoologie si psihiatrie. Poti construi utopii privind doar florile. Paradisul nu-i un apendice al botanicii? Voluptatea ne scoate din lume, n deosebire de plcere, care, neadresndu-se dect simturilor, e lipsit de culoare religioas. Nimic nu ne aduce aminte mai mult de cer ca fiorurile prin care am vrea s-l uitm. Doar prin moarte nceteaz omul de a fi o buruian a devenirii si cstig ceva din boala pur a florilor. Si precum gndurile izvorsc dintr-un amurg fraged al crnii, asa florile dintr-o anemie vistoare a materiei. Ca s crezi nestrmutat n om trebuie s nu fii capabil de introspectie si s nu cunosti istoria. Numai un psiholog si un istoric au dreptul s dispretuiasc idealurile. Intr-un gol vital, nimic nu se ntmpl si nimic nu trece. Dorinta creeaz timpul. Si de aceea n absenta luntric, n linistea pustie a poftelor, n desertul setei si n mutenia sngelui ti se descoper deodat lipsa vast a vremii si iluzia curgerii ei. Iar cnd un ceas de catedral veche marcheaz ora n noapte, btile lui ne dezvluie si mai dureros fuga din lume a timpului. Atunci, imensitatea-i un suspin etern al clipei, n care ni se-ngroap cugetul si trupul. In freamtele de singurtate, esti npdit de senzatia de a fi plmdit din alt substant dect lumea. Si oricte ntmpinri abstracte ai gsi izolrii tale, practic nu poti trece peste un dureros ireductibil. Oamenii par victime ale unei erori cu neputint de mprtsit, iar firea un gol menit pasiunii tale de rtcire. Ce s-a mrit n tine, de nu mai ncapi n fiint? Vesnicia-i prea mic pentru un suflet nebun si vast, dezacordat, prin infinit, de fire. Ce s mai rzbat n el dintr-o lume amutit? Un gnd seac mri, dar nu poate usca o lacrim: umbreste astrii, dar nu poate lumina alt gnd; o aureol de nemngiere. Dintr-un minus de vitalitate rezult luciditatea, ca orice lips de iluzie. A-ti da seama nu merge n directia vietii; a fi n clar cu ceva, mai putin. Esti ct vreme nu stii c esti. A fi nseamn a te nsela. Cnd existenta ti se pare suportabil, orice poet e un monstru. (Poezia are ntotdeauna un sens ultim sau nu e poezie.)

49

Esti om pn n clipa-n care oasele ncep s-ti scrtie de tristete... Dup aceea, ti se deschid toate drumurile. Fr dorul de moarte, n-as fi avut niciodat revelatia inimii. Cnd mi port mna pe coaste ca pe o mandolin, senzatia mortii ia contur de nemurire. Iar cnd nimic mi spune totul, simturile se aprind ntr-un suflet gol. Si atunci, nimicul femeii supravietuieste nimicului lumii. Din ce gsesti mai putine argumente spre a tri, din aceea te legi mai mult de viat. Cci dragostea ce i-o artm n-are valoare dect prin tensiunea absurdului. Moartea, avnd de partea ei totul, a ncetat s mai conving. Sprijinul ratiunii i-a fost fatal. Lipsa de argumente a salvat viata. Cum ai rmne rece n fata unei atari srcii? E mai usor s faci biografia unui nor dect s spui ceva despre om. Si cum ai spune ceva, cnd despre el orice e valabil? Cu bunvoint, Dumnezeu ncape ntr-o definitie; omul, nu. Acestuia totul i se aplic, totul i merge, ca oricrui lucru ce este si nu este. Lenea e un scepticism al crnii. Nevoia de a dovedi o afirmatie, de-a vna argumente n dreapta si-n stnga presupune o anemie a spiritului, o nesigurant a inteligentei si a persoanei n genere. Cnd un gnd te npdeste cu putere si violent, el izvorste din substanta existentei tale; a-l dovedi, a-l mpresura n argumente nseamn a-l slbi si a te ndoi de tine. Un poet sau un profet nu demonstreaz, fiindc gndul lor este fiinta lor; ideea nu se deosebeste de existenta lor. Metoda si sistemul snt moartea cugetului. Pn si Dumnezeu gndeste n fragmente; n fragmente absolute. De cte ori ncerci a dovedi ceva, te asezi n afara gndirii, alturi de ea, nu deasupra ei. Filozofii triesc paralel ideilor; le urmresc rbdtori si cuminti si, dac se ntlnesc uneori cu ele, nu snt totusi niciodat n ele. Cum poti vorbi de suferint, de nemurire, de cer si de pustiu, fr s fii suferint, nemurire, cer si pustiu? Un gnditor trebuie s fie tot ce spune. Aceasta se nvat de la poeti si de la volupttile si durerile ce le ncerci trind. Vidul luntric e ca o muzic fr sunete, un cntec fr glas. Nesonora lui tlzuire se interpune tainic ntre noi si lume si ne separ de viat n mijlocul vietuirii si de moarte n mijlocul muririi. Spre ce suferind nltare se ndreapt duhul fiintrii? De ce ne doare orice apropiere si de ce se-nsufleteste respiratia pentru tot ce-i deprtat? Unde-s brate crude de muiere s-ti strng oasele, tremurnd de gnd, si tu s-ti pleci urechea pe btile inimii ei mbtate, nutrindu-ti groaza scump si voluptuos neconsolat?! Cnd ochii mi se-nchid si marginile mele le-ntind spre marginile lumii, ce auz misterios mi descifreaz n zare un cor de copii nebuni? ...In incerta vesnicie a unei dup-amieze de var, vocea spart a unui pusti te tulbur mai mult ca rugciunea unui dement sau ca sursul irevocabil al unui sinucigas.

50

Un gnditor n-are drept s se contrazic mai mult dect viata. N-are rost s fii dect poet, matematician sau general. S-ar putea ca femeile s nu existe dect pentru a mbogti inspiratia si s-ar putea, mai mult, ca lumea s nu fie dect un pretext al poeziei. Nici cerul si nici pmntul nu l-au cntat poetii, ci un fel de nonlume existent n melancolii. Poezia ntr-un parc e stat n stat. Lenevia-i o melancolie ce apartine exclusiv fiziologiei. O cascad n surdin alctuieste imaginea a ceea ce numim de obicei suflet... Fi-va Dumnezeu altceva dect o ncercare de a-mi ndestula nevoia infinit de Muzic? Cel ce iubeste mistica, muzica si poezia este neaprat o natur erotic, un voluptuos rafinat si care, negsind satisfactie deplin n iubire, recurge la delicii ce depsesc viata. Dac ai atinge absolutul n dragoste, la ce ai umbla n goan dup voluptti prelungi si delicate? Nu le-ai putea simti nevoia si, dac te-ar interesa abstract, ele nu ti-ar putea sugera o pasiune durabil si intens. In iubirea mplinit cu toate vulgarittile inerente trim aspiratia spre alte lumi ca o distractie, ca un pretext. Si atunci cum ar deveni muzica, mistica sau poezia substant a vietii? Saltul din lume presupune un exces de individualizare. Tot asa, orice voluptate care nlocuieste iubirea direct, legal si obligatorie a genului uman. Nu se poate concepe fort fr boal. Nu n zadar oamenii cei mai primejdiosi snt acei a cror sntate e atins. Istoria e mnat de oameni care-si pipie necontenit pulsul. Elementele care definesc boala: excesul constiintei; paroxism de individuatie; transparent organic; luciditate crud, energie proportional pierderii; respiratie n paradox; religiozitate vegetativ, reflex; orgoliu visceral; vanitate rnit a crnii; intolerant; delicatete de nger si bestialitate de clu. Un Dumnezeu care cerseste la poarta Raiului pare a fi orice bolnav. De altfel, nu e ca si cum s-ar fi infiltrat n fiecare din celulele lui un paradox? Boala este o stare de inspiratie a tesuturilor, o manie de grandoare a crnii, un patos imperialist al sngelui. Cnd o parte din trup se-mbolnveste sau cnd te-mbolnvesti ntreg, ai impresia c-a pornit natura s gndeasc. Un maximum de pozitivitate al negativului, o limit nspre spirit a mruntaielor, un efort dialectic al materiei, o strduint abstract a imediatului. Fr boal si acum am fi n rai. Patologia se ocup de strile geniale ale naturii. Sntatea este o absent de intensitate. Teama de boli nu consist dect n tulburarea ce-o simtim n fata unei plenitudini pentru care n-am fost pregtiti si care ne nspimnt, fiindc nu sntem obisnuiti dect cu prezenta neutr a echilibrului, pe cnd boala este o fort mrit de vecintatea nimicului. Tot ce nu-i muzical e aparent, eroare sau pcat. O! dac aburii muririi s-ar nlta melodic spre cer si-ar mbrca n imn sonor o stea ncremenit! De n-ar fi melancolia, s-ar ntlni vreodat muzica cu moartea?

51

In clipa-n care vom fi reusit s dizolvm toat viata ntr-o mare sonor, nu vom mai avea nici o obligatie fat de Infinit. Snt invazii muzicale de o fascinatie absolut, dup care sinucigasii ti par diletanti, marea ridicol, moartea o anecdot, nefericirea un pretext si dragostea o fericire. Nimic nu mai poti face si nimic nu mai poti gndi. Si atunci ai vrea s te mblsmezi ntr-un suspin. Wagner pare a fi stors toat esenta sonor a umbrei. Cine iubeste cu adevrat muzica nu caut n ea un adpost, ci un nobil dezastru. Universul nu se nalt spre destrmarea ei? Intocmai ca gndurile, muzica se instaleaz n golurile vitale. Un snge proaspt si o carne rumen rezist ademenirilor vibrante, n-au spatiu pentru ele; boala ns le face loc. Pe msur ce roade din viat, absolutul nainteaz. Nu e revelator c-n infinitul muzicii si-n infinitul mortii se topeste totul n noi, c materia si pierde marginile, c ne sfrmm granitele pentru a oferi ntinderi npdirii sonore si mortale? Fiecare purtm, n grade diferite, o nostalgie a haosului si care se exprim n dragostea de muzic. Nu-i aceasta universul n starea pur a virtualittii? Muzica este tot minus lumea. Boala acces involuntar al absolutului. Luciditatea e un reflex al pcatului zilnic de a fi, iar cunoasterea, o form vulgar a nostalgiei. Oare cum se rsfrnge viata ntr-un suflet nentinat de cunoastere? Rspunsul ar fi usor de am sti n ce fel vremelnicia poate fi trit ca vesnicie, n ce fel snt alctuiti ngerii sau pn unde se ntinde peisajul luntric al prostiei. In Dumnezeu esti mai singur dect ntr-o mansard parizian. Dac ai putea gndi atunci cnd ti se aprind gndurile! Dar ce idee ar mai lua contur cnd din creier se mprstie fum si din inim scntei? Doresti dorul de moarte si nu moartea, fiindc n-ai ajuns la captul scrbei de a vietui si esti nc mndru n prada erorii fiintrii. Dar cine a descoperit dorul de a muri nu mai poate fi alipit nici vietii si nici mortii. Amndou snt ngrozitoare. Voluptate nu exist dect n acel dor..., n acea granit de fioruri ce alctuieste echivocul dulce si amar al muririi. De cte ori ridic ochii spre cer, nu pot nbusi sentimentul unei infinite pierderi. De s-ar porni o cruciad mpotriva albastrului! Ce vijelios m-as ngropa n culoarea marelui regret! Au luat foc toamnele n mine si inima mi s-a ntors pe dos. Cntecul prelung si vaporos al mortii m nvluie ca o spum a vesniciei. Si-n lncezeala ademenitoare a sfrsitului, snt o epav ncoronat pe mrile de muzic ale lui Dumnezeu sau un nger fluturnd prin inima Lui. Fiindc iubesc prea mult viata, evreii n-au poeti. Gustul violet al nefericirii...

52

Inserrile au ceva din frumusetea unei halucinatii. Vremile noi au pierdut n asa msur simtul marilor sfrsituri, nct Isus ar muri astzi pe o canapea. Stiinta, eliminnd rtcirea, a micsorat eroismul, iar Pedagogia a luat locul Mitologiei. Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologic a nostalgiei. Ea ne face inteligibil sensul unui suflet al lumii. De ce, cnd ne adncim n taina ei, sntem prinsi de un freamt patetic si de o tulburare vecin religiei? S nu fie cumva Devenirea o fug din Dumnezeu? Si s nu fie mersul ei sfsietor o ntoarcere n El? Se prea poate, din moment ce Timpul suspin, prin toate laturile lui, dup Absolut. Nostalgia exprim mai direct si mai dramatic imposibilitatea omului de a-si fixa o soart. Devenire hipertrofiat, el si gust, n instabilitatea ei, lipsa lui de conditie. Si nu este ca si cum el s-ar grbi cu tot timpul? Dac tot ce este nu m-ar face s sufr, oare cum as suferi s fiu? Si fr excesul balsamic al durerii, cine-ar suporta osnda la viat? Dar ncrcat si prigonit de ea, te rsfeti ntr-un avnt funebru spre nemurire, spre vesnicia muririi numit si viat... Dorul de a muri exprim uneori numai o subtilitate a orgoliului nostru: vrem, adic, s ne facem stpni pe surprizele fatale ale viitorului, s nu cdem victime ale dezastrului esential. Sntem superiori mortii doar n dorinta de-a muri, cci ne murim moartea trind. Cnd aceasta si rsfat n tine lipsa ei de margini, clipa final nu-i mai mult de un accent melodios. Este o lips de mndrie creatural n a nu-ti oferi inima istovirii voluptuoase a mortii. Doar stingndu-te nencetat o stingi n tine, i reduci din infinit. Cel ce n-a cunoscut intimitatea mortii nainte de-a muri, minor sfrsitului, se rostogoleste umilit n necunoscut. El sare n vid; pe cnd, prins n ondulatia muririi, luneci n moarte ca spre tine nsuti. Cnd stii ce-i gustul mortii, nu mai poti crede c-ai trit vreodat fr s-l cunosti... sau c-ai trecut cndva cu ochii nchisi prin dulceata peisajelor de agonie. Ce nviorare ciudat ti descoper verdeturile stingerii si nflorirea suspinelor fr de capt! Pururi tnr n amurguri, ntremat n sfrsituri, cutnd ntinderile mortii fiindc viata nu-i destul de-ncptoare si ncetinindu-ti rsuflarea ca zgomotul vietuirii s nu acopere depnrile visului final! Snt dup-amieze de toamn de o att de melancolic nemrmurire, nct ti se opreste respiratia pe ruina timpului si nici un fior nu mai poate nsufleti zmbetul mpietrit pe absenta eternittii. Si atunci, nteleg o lume post-apocaliptic... In Dumnezeu nu trebuie vzut mai mult de o terapeutic n contra omului. De chinurile iubirii te poti scpa dizolvndu-le n muzic. In felul acesta, si pierd ntr-o imensitate vag tria lor fierbinte. Cnd pasiunea-i prea intens, sinuozittile wagneriene o destram n infinit si-n locul chinului precis te legeni vaporos ntr-o disolutie orizontal, te-ntinzi tomnatic pe desertul unei melodii... Wagner muzic a nesfrsitei nempliniri se acord suspinului arhitectural si cenusiu al Parisului. Aici, piatra ascunde un apus muzical, plin de regrete si dorinti..., iar strzile se ntlnesc spre a-si mprtsi taine ce nu snt totusi strine unui ochi ntristat. Si cnd azurul mpnzit al Parisului pare a-si fi condensat aburii n sonoritti, tlzuirea de motive wagneriene se-ntlneste undeva cu cerul.

53

Sufletul unei catedrale geme n surmenajul vertical al pietrei. As vrea s fiu mngiat de mini prin care poti strecura Timpul... ...sau s fiu plns de ochi smulsi dintr-un Paradis n flcri. Tot mai mult m conving c oamenii nu-s dect obiecte: bune sau rele. Att. Si eu snt oare mai mult de un obiect trist? Ct vreme suferi, nu de a tri printre oameni, ci de a fi om, cu ce drept ai face din nelinistea ta o culme? O materie creia i e rusine de ea nssi rmne tot materie... Si cu toate acestea... Intr-o lume de mrcini, parc snt o salcie ce-si plnge crengile spre cer. Cnd mintea s-a oprit, de ce mai bate oare inima? Si verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide cnd sngele a orbit? Ce negur spintec mruntaiele si ce ziduri se drm n tesuturi? Si oasele spre cine url n vzduh, si vzduhul de ce-mi apas mhnirea grbit nspre nimic? Si ce chemare spre nec mi mpinge gndurile spre ape moarte? Dumnezeule! pe ce frnghie s urc spre tine, ca de nepsarea ta s-mi sfrm trup si suflet? Oamenii nu triesc n ei, ci n altceva. De aceea au preocupri. Si le au fiindc n-ar avea ce face cu absenta lor de fiecare clip. Numai poetul este cu el si n el. Si lucrurile nu-i cad toate perpendicular pe inim? Cine n-are sentimentul sau nchipuirea c realitatea ntreag respir prin el nu bnuieste nimic din existenta poetic. A-ti tri eul ca univers e secretul poetilor si mai cu seam al sufletelor poetice. Acestea dintr-o pudoare ciudat mblnzesc prin surdin simtirea, pentru ca o ncntare fr margini si fr expresie s se prelungeasc nencetat ntr-un fel de nemurire vistoare, nengropat-n vers. Nimic nu ucide mai mult poezia luntric si vagul melodic al inimii ca talentul poetic. Snt poet prin toate versurile ce nu le-am scris... Obsedat de el nsusi, poetul este un egoist; un univers egoist. El nu-i trist, ci lumea toat-i trist-n el. Capriciul lui ia contur de emanatie cosmic. Nu-i poetul punctul celei mai slabe rezistente prin care lumea devine transparent ei nsesi? Si nu-i natura bolnav-n el? Un univers atins si-au aprut poetii... Cum s nu suferi de a fi om, privind muritorii gfindu-si destinul? Cnd vom vietui cu sentimentul c n curnd omul nu va mai fi om, atunci va ncepe istoria, adevrata istorie. Pn acum am trit cu idealuri, de aici ncolo vom tri absolut, adic fiecare se va nlta n propria lui singurtate. Si nu vor mai fi indivizi, ci lumi. Adam a czut n om; noi va trebui s cdem n noi nsine, n limita noastr, la orizontul nostru. Cnd fiecare va respira la marginea lui, istoria s-a ncheiat. Si asta-i adevrata istorie. Suspendarea devenirii n absolutul constiintei. In sufletul omului nu va mai avea loc nici o credint. Vom fi prea maturi pentru idealuri. Atta vreme ct ne mai agtm de dezndejdi si de iluzii, sntem iremediabil oameni. Aproape nici unul n-am reusit s stm drepti n fata lumii si a nimicului. Sntem oameni, infinit oameni: cci nu simtim nc nevoia de suferint? A fi muritor nseamn a nu putea respira fr setea de durere. Ea-i oxigenul individului si voluptatea ce se interpune ntre om si absolut. Devenirea implicatia ei...

54

De nu mi-ar plcea s ngrijesc blnd erorile si de n-as atipi constiinta prin dulci nselciuni, unde-ar duce o veghe nemiloas ntr-o lume nemilos ngust? Nici o nebunie nu m-ar consola de putinul lumii, n clipele n care inima e o fntn sritoare ntr-un desert. Experienta om a ratat. El a devenit o nfundtur, pe cnd un ne-om e mai mult: o posibilitate. Priveste un semen adnc n ochi: ce te face s crezi c nu mai poti astepta nimic? Orice om e prea putin... Ce este teama de moarte, de ntuneric, de nefiint, fat de teama de tine nsuti? Si exist oare alta? Nu se reduc toate la ea? Urtul nesfrsit al vietuirii si plictiseala lucrurilor ce devin sau nu devin, groaza unei lumi urnite n sine si uruiala timpului n simtiri gingase de unde pleac ele, dac nu din fiorul care ne nstrineaz de noi nsine n mijlocul nostru? Ca si cum oriunde ai merge n-ai da de ceva mai ru ca tine, c tu esti rul care se bolteste deasupra lumii, c nu poti fi cu tine fr s fii mpotriva ta! Pesterile ascunse snt mai putin nfiortoare dect golul pe care ti-l deschizi de cte ori ti ochesti subteran fiinta. Ce nimic se casc n smburele tu, de teama te apr de nendurarea ta? Mai poti tu rmne cu tine? De ce arborii mai zresc spre cer si nu-si ntorc frunzele ca s-ti ascund ntristarea si s-ti ngroape teama? Va descifra cineva cndva drama de a fi nevoit s traduci dialectic lacrimile, n loc s le lasi s curg-n vers? Si sti-va cineva vreodat cte piedici trebuie dorintelor ca s izvorasc gndul, cte nfrngeri cost nmugurirea cugetului? Si ce toamn a tineretii este spiritul! Doamne! dezleag-m de mine, c de miresmele si de miasmele lumii m-am dezlegat de mult. Spre o cint plin de cntec nalt-mi cugetul si nu m mai lsa vecin mie, ci ntinde-ti deserturile tale ntre inima si gndul meu. Au nu vezi tu vrjmasul duh al soartei mele, ursit blestemelor si plnsului? Ce rugi gsi-voi pentru tine, Mosneag neputincios, si din ce istoviri ridica-voi un urlet spre nepsarea ta? Dar cine-mi spune c snt si eu btrn, mai btrn ca tine, c inima mi-e mai crunt dect barba ta? De-as da drum slobod glasurilor mele, pe ce meleaguri ne-ar mai ntlni gndul? Tu nu vezi, Doamne, c unul din altul ne vom svrsi, meniti rostogolirii; cci nici tu si nici eu n-am nscocit un reazem n afar de noi? Voit-am s m bizui pe tine si-am czut; voit-ai s te bizui pe mine si n-ai mai avut ce cdea! Poezia, fat de filozofie, reprezint un plus de intensitate, de suferint si de singurtate. Exist totusi un moment de prestigiu pentru filozof: cnd se simte singur cu ntreaga cunoastere. Atunci rzbat suspinele n Logic. Doar o mretie funebr mai poate face ideile vii. Dumnezeu este modul cel mai favorabil de a ne dispensa de viat. Cinicii nu snt nici supra- si nici sub-oameni, ci post-oameni. Ajungi s-i ntelegi si chiar s-i iubesti, cnd ti scap din chinul absentei tale o mrturisire adresat tie sau nimnui: am fost om si acuma nu mai snt. Cnd n tine nu mai e nimeni, nici chiar Diogene, si esti vacant pn si de vid si urechile nu-ti mai tiuie de neant...

55

Romantismul german sau vremea n care nemtii cunosteau genialitatea sinuciderii... Cnd te apropii de Dumnezeu prin rutate si de viat prin umbre, la ce poti ajunge dac nu la o mistic negativ si la o filozofie nocturn? Crezi fr s crezi si triesti fr s triesti... Paradoxul l rezolvi ntr-o duiosie nsngerat, ntrit de amurguri si cernit de aurore. Vrjit de surmenajul cunoasterii, doar ntr-un trziu ajungi s resimti imensa oboseal ce urmeaz insomniei spiritului. Si atunci ncepi s te trezesti din cunoastere si s oftezi dup farmecele orbirii. Cum gndul rsare n paguba crnii, cum orice gnd este un viciu pozitiv, prisosul spiritului ne ndeamn spre antipodul lui. Asa apare dorinta tainic a uitrii si vrjmsia cugetului mpotriva cunoasterii. Omul este att de alipit de vidul existentei, c pentru el si-ar da oricnd viata, si att de mbibat de infinitul plictiselii, nct martirajul vietuirii l sufer ca pe un deliciu. Cu ct esti mai lmurit de putinul totului, cu att te atasezi mai mult de el. Si moartea-ti pare prea putin ca s-l salvezi. Numai astfel se explic de ce religiile snt n contra sinuciderii. Cci toate ncearc s dea un sens vietii n clipa n care ea-l are mai putin. Ele snt n esent att: un nihilism mpotiva sinuciderii. Orice mntuire izvorste din refuzul ultimelor consecinte. Fr patimile tulburi ale muzicii, ce-am face oare cu simtirea caligrafic a filozofilor? Si ce-am face cu timpul alb, golit si dezbinat de viat, cu timpul alb al plictiselii? Nu iubesti muzica dect pe litoralul vietii. Cu Wagner asisti atunci la o ceremonie a clarobscurului, la o cosmogonie a sufletului, iar cu Mozart la florile Paradisului visnd alte ceruri. Orice dezndejde este un ultimatum lui Dumnezeu. Neurastenia-i la om ceea ce-i divinitatea la Dumnezeu. Gndurile o sterg din lume, iar simturile o iau razna spre cer. Unde fuge mintea, de m-mbt de lipsa mea, de lipsa mea si-a lumii? Doamne! mic esti pentru dezastrul fiilor ti! In tine nu-i loc s ne adpostim groaza, cci tu n-ai loc de groaza ta! Si m voi ascunde iarsi n inim, prfuit de amintirea mea! Nu-i etern dect ceea ce n-are nici o legtur cu adevrul. Femei a cror vitalitate nu le permite mai mult de un surs... Jacqueline Pascal sau Lucile de Chateaubriand. Ce bine c nu e n putinta vietii s ne desprind de melancolie! Je mendormirai dun sommeil de mort sur ma destine. (Lucile) Lumea e salvat de cele cteva femei care au renuntat la ea. Anemia este nfrngerea prin snge a timpului. De-as trece lacrimile prin sit, de-as pune la teasc plnsurile, ca din drojdia lor s-mi otrvesc credintele, sub un cer fugar!

56

Nimic nu exprim mai chinuitor deceptiile unui suflet religios ca dorul de otrvuri. Ce flori veninoase, ce adormitoare crude s ne vindece de molima nfiortoarei lumini? Si ce vifor de cint s ne descarce sufletul la margini de fire? Timpul e un anotimp al vesniciei; o primvar funebr a eternittii. Desprinderea fiintelor din haosul initial a creat fenomenul individuatiei, adevrat strduint a vietii spre luciditate. Ca un strigt dup constiint s-au nfiripat alctuirile individuale si fiintele triumfau n efortul lor de a se detasa din confuzia totului. Ct vreme omul a rmas fiint si numai att, individuatia nu depsise cadrele vietii, cci el se sprijinea n tot si era tot. Dar avntul spre sine nsusi, scotndu-l din centrul firii, i-a creat iluzia unui infinit posibil n granitele individuale. Si astfel omul a nceput s-si piard limita, si individuatia a devenit osnd. Aici rezid mretia lui dureroas. Cci fr cursul aventuros al individuatiei, el n-ar fi nimic. Intocmai ca ochii evreilor, viata are ceva mort si agresiv n acelasi timp. Cnd n-ai msur n nimic, te msori cu Dumnezeu. Orice exces ni-l apropie. Cci El nu-i dect incapacitatea noastr de a ne opri undeva. Tot ce n-are margine iubirea, furia, nebunia, ura e de esent religioas. Melancolia-i nebunie n sensul n care parfumul e stare anormal. Nevoia de a te svrsi n Dumnezeu nu-i altceva dect dorinta de a-ti muri moartea pn la capt, de a nu te sfrsi supravietuit de viata ce n-ai trit-o. Frica de a nu fi murit de tot face moartea att de ngrozitoare. Lncezim dup vesnicia n Dumnezeu, din teama de a nu fi vii cnd sntem exterior strvuri. Dac-am asteptat pentru a ne naste o eternitate, trebuie s-asteptm alta pentru a muri. Cum sub ochiul melancolic si pietrele par a visa, zadarnic am cuta fr el noblete n fire. Melancolia exprim toate posibilittile de cer ale pmntului. Nu-i ea apropierea cea mai ndeprtat de Absolut si nu-i ea o realizare a divinului prin fuga de Dumnezeu? In afara ei, ce-am putea opune Paradisului, cnd de lume nu ne mai leag dect faptul de a tri n ea si golul pozitiv al inimii. Avantajul neantului fat de eternitate este c nu poate fi ptat de timp. De aceea se asemuieste el zmbetului melancolic. Specificul soartei umane se epuizeaz n prestigiul metafizic al chinului. Omul trebuie s sufere pn la scrba de suferint si de el nsusi. S nu fie Dumnezeu starea de eu a neantului? In noptile de veghe si-n orice noapte, nu mai respirm n timp, ci n amintirea lui, precum n mijlocul luminii care ne rneste nu mai trim n noi, ci n amintirea noastr. Melancolia e singurul sentiment care d drept omului la majuscul. Din atipirea simturilor si privegherea cugetului si cristalizeaz ea aroma vistoare, fr de care n-am mai privi spre noi fr remuscarea de-a nu fi murit n Dumnezeu.

57

Otrava deliciilor amare ale fiintrii ia glas n iadul muzical al sngelui, din aburii cruia se nalt miresmele ei funebre. Plictiseala care ne asteapt n viitor ne ngrozeste mai mult dect orice groaz a clipei de fat. Prezentul n sine ne dezvluie viata plcut insuportabil. Nebunia este introducerea sperantei n logic. Mretia volupttii purcede din pierderea mintii. De n-am simti c nnebunim, sexualitatea ar fi o murdrie si un pcat. Nevoia de otrvuri s nu fie un gust negativ al eternittii? Altcum, de ce ne zvrcolim n bratele unui diavol divin, cnd setea de-a ne otrvi ne otrveste gndul? Dorul de veninuri este o criz a imanentei: un maximum de transcendent cu mijloacele lumii. Dar toate laolalt snt prea slabe ca s ne nvenineze de o alt lume pn la a ne uita veninul. Cnd va crpa odat fierea spiritului? ...Si ce recunosctori trebuie s fim cerului c este o otrav ce nu se mai gat, si ce adoratie trebuie s avem pentru veninul inepuizabil al lui Dumnezeu! Ce-am face de nu i-am sorbi drojdia n orice veghe? Si unde am fi, de nu ne-am tr pe fundurile lui? Absenta din lume a femeilor dezamgite le mprumut nemrmurirea unei lumini solidificate. Omul depinde de Dumnezeu n felul n care acesta depinde de Divinitate. Totul se blceste n neant. Iar neantul n el nsusi. Ostenit de a scobor clip de clip din Dumnezeu... Si lipsa aceasta de popas, numit a tri... Nu te istovesti n munc, necaz si cazn, ci n cinta umbletului prin lume, cu umbra lui Dumnezeu n spate. Nimic nu e mai propriu fpturii ca oboseala. Cum mi se despic duhul si mi se clatin cugetul! Cine s-mi sting negura senzual din snge si vuietul aiurit din oase?! Toti serpii trag de moarte n nserrile sngelui si-n vgunile mintii. Si nici un demon care s le opreasc agonia sau s le-ndulceasc zvrcolirile ntr-un trup nchinat nimicirii! Parc-as fi o buruian zvrlit la margini de lume, sub care se vait soprle demente! In patima vidului, doar zmbetul cenusiu al cetii mai nsufleteste descompunerea mreat si funebr a gndului. Unde snteti voi, ceturi crude si amgitoare, de nu v rsturnati nc pe o minte mpienjenit? In voi as vrea s-mi sfsii amarul si s-mi ascund o spaim mai vast ca amurgul plutirii voastre! Ce Nord mi se las-n snge! A fi? O lips de pudoare. Aerul mi pare o mnstire n care Nebunia e staret. Tot ce nu-i fericire este un minus de iubire.

58

Omul nu poate crea nimic fr o pornire tainic de a se distruge. A tri, a te afla nluntrul existentei nseamn a nu putea aduga nimic vietii. Cnd ns esti n afar de ea, apucat pe o cale primejdiaos, urmrit de scandalul nentrerupt al fatalittii, ros de mndria disperat a implacabilei ursiri, deschis primvratic prbusirii, cu ochii tintuiti n crim si n nebunie sau nvinetiti de povara mretiei atunci ncarci viata de tot ce-n tine n-a fost ea. Din chin se naste tot ce nu-i evident. N-ai soart dect n furia irezistibil de-a-ti mcina rezervele fiintei, atras voluptuos de chemarea propriei ruini. Destin nseamn a lupta deasupra sau alturi de viat, a-i face concurent n pasiune, rzvrtire si suferint. De nu simti c-n tine si-a rtcit drama un Dumnezeu necunoscut, c forte oarbe, crescute-n vraja ndurerrii, se-nlntuie pe flcri tremurtoare, rsrite din attea focuri nevzute ce nume-ti poti tu da ca s nu fii toti? Ceea ce nu-i durere n-are nume. Fericirea este, dar nu exist. Pe cnd n durere, fiinta atinge un paroxism existential n afara firii. Intensitatea suferintei este un neant mai efectiv dect existenta. Doamne, de-as putea sfrma astrii, ca sclipirea lor s nu m mai mpiedice s mor n tine! Si oasele mele afla-vor odihn n lumina ta? Arat-ti ntunecimile, scoboar-ti noptile ca-n ele s-mi asez trna spaimelor si carnea defunct de ndejdi! Sicriu fr-de-nceput, asaz-m sub negrul cerului tu si stelele fi-vor cuie pe acoperisul meu si-al tu! Una este s descoperi pe Dumnezeu prin neant, si alta s descoperi neantul prin Dumnezeu. Nimic nu se explic, nimic nu se dovedeste, totul se vede. Ce-i un artist? Un om care stie tot fr s-si dea seama. Un filozof? Un om care-si d seama, dar nu stie nimic. In art se poate orice; n filozofie... Dar ea nu-i dect deficienta instinctului creator n folosul reflexiei. Nonfilozofie: ideile se sufoc de sentiment. Bolile snt indiscretii de eternitate ale crnii. De cte ori m ispiteste ameteala, mi pare c ngerii si-au rupt aripile din trii ca s-mi fac vnt din lume. Ce ran mi s-a deschis, ca o primvar neagr, si-mi nverzeste simturile cu muguri funebri? Ce nger, cu ce arme, mi-a nsngerat seva? Sau Dumnezeu mi-a ntors blestemele? Orice ocar la adresa Lui se ntoarce mpotriva celui ce a spus-o. Cci distrugndu-L, ti-ai tiat creanga de sub picioare. Ai zdruncinat triile; ti-ai zdruncinat tria. Ura mpotriva lui Dumnezeu pleac din scrba de tine nsuti. l ucizi pentru a-ti masca prbusirea. Rostul omului este s preia suferinta lui Dumnezeu. Cel putin de la crestinism ncoace. Religios e acel ce se poate lipsi de credint, dar nu de Dumnezeu.

59

Pentru ce minile nu se ntind spre rugciune, minile de muritori, ca s-mi sprijin pe ele mhnirea drceasc si spaima asasin? Si pietrele, de ce nu-mi suspin groaza si oboseala spre un cer nlemnit de propria lui lips? Iar tu, Natur, ce plnsuri mai astepti de nu te rzvrtesti cu rugi si cu blesteme? Si voi, obiecte fr suflet, de ce nu urlati soarta vrjmas a sufletului? Sau vreti s moar rostogolindu-se pe voi, pe voi care nu cunoasteti frica de a deveni obiect? Si nici o stnc nu zboar spre bolti ca s-ti cerseasc ndurarea! Pe vremuri, lucrurile se rugau pentru muritori si mrile deveneau furioase pentr-un suflet. Azi, toate mor si stelele nu mai cad n mri si mrile nu se mai reped spre stele. Doar sufletul ti mai nalt agonia spre ntinderi nvinse si spre leacurile mortii. In ultima etap a spaimei, ti vine s-ti ceri scuze de la trectori, de la arbori, de la case, de la ape si de la tot ce a murit si n-a murit. Cea din urm desprtire, cel din urm srut dat acestui univers, mai mort dect un mort iubit. M va scuza cineva c-am fost? De-as avea genunchi ca Alpii, s-mi cer iertare oamenilor si deprtrilor! Cine n-a avut sentimentul c pentru el toat lumea ar trebui s se omoare si c el ar trebui s se omoare pentru toat lumea acela n-a trit niciodat. Eroismul consist n a voi s mori, dar si n a voi s triesti atunci cnd fiecare zi te apas mai ru ca o eternitate. Cine n-a suferit de insuportabilul vietii n-a trit niciodat. Cu ultimele picturi de snge, melancolia va descrie un semn de ntrebare pe o inim palid. Cci la ce-ar mai ngropa o inim subteran? Cnd porti pe umeri toate Judectile din Urm... Luciditatea este un vaccin contra vietii. Trebuie s fi ncercat mult vreme dorinta de a muri, ca s cunosti dezgustul de moarte. Stul de patima sfrsitului, ajungi la antipodul fricii de a te stinge. Desi moartea, ca si Dumnezeu, dispune de prestigiul infinitului, ea nu reuseste, precum nici El, s mpiedice chinul satiettii sau s ndulceasc povara excesului si exasperarea intimittii prelungi. De n-am fi plicitisiti de infinit, ar mai exista oare viat? Ce vitalitate secret ne separ de absolut? Doar sngele meu mai pteaz paloarea lui Dumnezeu... (mi vei ierta Tu stropii ntristrii si ai nebuniei?) Snt dureri de care nu m-ar putea consola dect disparitia cerului. In nopti infinite, timpul se urc n oase si nefericirea muzeaz n vine. Si nici un somn nu opreste igrasia temporal si nici o auror nu-mblnzeste fermentarea chinului. Sufletul si extrage vitalitatea din patimi ce clocotesc dureros, iar inima e un snge npstuit. Gustul mortii s nu fie o sete de cruzime si pe care, din decent, ne-o satisfacem asupra noastr? Nu vrem s murim pentru a nu omor? Profunzimea e o cruzime secret. Te ntrebi de ce un betiv ntelege mai mult? Fiindc betia-i suferint. De ce un nebun vede mai mult? Fiindc nebunia-i suferint. De ce un singuratic simte mai mult? Fiindc singurtatea-i suferint.

60

Si de ce suferinta stie totul? Fiindc-i Spirit. Defectele, viciile, pcatele nu ne descoper laturi ascunse ale firii prin fulgerrile de plcere, ci prin sfsierea crnii si a duhului, prin revelatiile negatiilor. Cci tot ce-i negativ e ispsire si ca atare cunoastere. O fiint care ar sti totul ar fi un fluviu de snge. Dumnezeu, dispunnd de prea mult durere, nu mai apartine timpului. El e o hemoragie pe dimensiunea eternittii. Insngerarea lui ncepe din ntia clip fugar din Neant. Cel ce ridic viata cuiva este mnat de o furie patologic a cunoasterii, chiar dac motive meschine i ascund mobilul secret. Criminalului i se dezvluie taine ce nou ne rmn strine. De aceea le plteste el asa de scump. Unul din motivele pentru care societatea execut pe asasin este acela de a nu-i acorda satisfactiile unui infinit al remuscrii. A-l lsa n viat este a-i acorda libertatea de a ne ntrece. Adncimile rului confer o superioritate iritant. Se prea poate ca oamenii s fi adorat pe Dumnezeu din gelozie pe Diavol. In strfulgerarea cosmic a constiintei, cerul se risipeste-n melodie, urmat de munti, de arbori si de ape. Si nfricat de absolutul clipei, Recviemul sufletului este un naufragiu si o aureol. Nu e ca si cum o negur din alt lume ne-ar visa viata? Depnarea luntric a mortii este ceat ridicat la principiu metafizic. O catedral e maximum de sensibil al cetii. Negur solidificat. Exist n om o dorint tainic de remuscare, ce precede Rul, ce-l creeaz. Frdelegea, viciul sau crima izvorsc din frmntarea ei ascuns. Odat actul consumat, ea apare n constiint clar si definit, pierzndu-si din dulceata virtualittii. Aroma remuscrii ne mn spre ru, ca un dor de alte fgasuri. Un suflet care are spatiu pentru Dumnezeu trebuie s aib pentru orice. S nu plece de aici nevoia de a ne mrturisi unui credincios ultimele nelinisti si tulburri? Ce ne face s credem c el nu poate s nu ne nteleag? Ca si cum credinta-n Dumnezeu ar fi un viciu dinluntrul cruia totul ne poate fi scuzat sau un abuz fat de care totul e legitimat. Sau c, prin Dumnezeu nemaiapartinnd pmntului, orice crim n lume ne poate fi iertat. Unui credincios nimic nu trebuie s-i scape: scrba, dezndejdea, moartea. Oamenii cad spre cer; cci Dumnezeu e un abis privit de jos. Revelatia subit: a sti tot si fiorul care-i urmeaz: a nu mai sti ncotro. Deodat, gndurile au despletit universul si ochii s-au oprit n zcmintele firii. Timpul si-a pierdut respiratia. Atunci, cum ai msura vrtejul luminii ce te inund? El pare a dura cam ct absenta absolut a unei secunde. Dup astfel de strfulgerri cunoasterea e inutil, spiritul se supravietuieste, iar Dumnezeu devine vacant de divinitate. Cnd ai dilatat viata la infinit, vointa de a te distruge eman dintr-o senzatie dureroas de plintate. Cci nu lncezesti n dorul muririi dect ntinzndu-ti fiinta dincolo de spatiul ei. Negatia vietii din plenitudine este o stare extatic. Niciodat nu ne stingem din vid, ci din preaplin. Un moment absolut rscumpr golul tuturor zilelor; o clip reabiliteaz o viat. Orgasmul spiritului este scuza suprem a existentei. Asa ti pierzi de fericire mintile n Dumnezeu.

61

Minile palide snt un leagn n care ti suspini viata. Femeile nu ni le-ntind dect ca s plngem n ele. Ceata e neurastenia aerului. Acele glasuri din afunduri, pentru care ti-ar trebui accentul unui Iov asasin... Ce nger nebun cerseste cu flasneta pe la o inim fr porti? Sau m-am dezlipit din suferinta lui Dumnezeu? In fericirea si nefericirea n dragoste, cerul, de-ar fi de gheat, n-ar putea domoli betia rzvrtit a sngelui. Moartea-l nclzeste si mai tare si mirajul vietuirii se-nfirip din aburii ei funebri. Toate apele au culoarea necului. In azurul timid al diminetilor, paloarea attor femei, ce le-ai iubit sau nu, ti se ofer ca un pustiu nflorit gustului mortal de nesfrsire. De ce n umbra lor infinitul ne pare aproape? Fiindc n preajma femeii nu mai exist timp. Si tulburarea noastr creste, din cauz c atingem n lume o stare care depseste lumea. Iubirea este o aparent intemporal; cci nu se suspend devenirea n mijlocul vietii? Snt mbrtisri, n care timpul e mai absent dect ntr-un astru mort. Dragostea fiind o ntlnire dureroas si paradoxal a fericirii cu disperarea, el e prea nencptor excesului ei inuman. De aceea, de cte ori te trezesti din iubire, pare c ti-a putrezit timpul prin nu mai stiu ce inim. Ceea ce face pcatul superior virtutii este un plus de suferint si de singurtate, pe care nu-l ntlnim n constiinta mpcat si nici n fapta bun. In sine, el e un act de individualizare, prin care te separi de ceva: de un om, de oameni sau de tot. A fi singur e o stare difuz de pctuire. Din ea izvorste nevoia de Dumnezeu, din frica de sine nsusi. Virtutile nu servesc cerul. Dup ce-ai gustat nselciunile vietii, deceptiile se ntind blnd ca untdelemnul si fiinta se mbrac n splendorile evanescentei. ...Si atunci regreti de-a nu fi cunoscut mai multe iluzii pentru a te legna n amarul absentei lor. Fr sentimentul mortii, oamenii snt copii dar cu el, ce mai snt? Cnd stii ce-i sfrsirea, a fi nu mai are parfumul firii. Cci moartea fur melodia vietii. Si din amndou nu mai rmne dect un dezastru nocturn si muzical. Cnd ai cunoscut amrciunile si dulceata lor, ti pare ru c n-ai dect o inim de sfrmat. Oare de cnd s-au mutat deserturile n sngele omului? Si schimnicii de cnd tip-n el rugile spre nltimi? Ct se vor mai boci ntinderile n unduirea lui otrvit? Si cnd va nceta necul oropsitilor n valurile luntrice ale muririi? Doamne! singurul tu martir: sngele omului. Dac moartea n-ar ntrerupe consolrile dorului de a muri... Dar vietii lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fr capt?

62

Omul, scrbit de sine nsusi, devine un lunatic care-si caut pieirea n pustiurile lui Dumnezeu. De nu-ti pare c esti autorul norilor ce mpnzesc cerul, la ce mai vorbesti de plictiseal? Si de nu simti cum cerul se plictiseste n tine, la ce mai privesti spre Dumnezeu? Snt vulgare acele fericiri care nu-ti trezesc dorinta de-a muri. Cnd ns universul devine o spum de irealitate si extaz, si cerul se topeste n cldura inimii, de curge azurul pe spatiul ei nnebunit de imensitate atunci vocile sfrsirii eman din glgirile plinttii. Si fericirea devine tot att de vast ct nefericirea. Infinitul trebuie s fie culoarea fiecrei clipe si, fiindc prin viat nu-l pot onora dect prin crize, ridic-m, Moarte, la prestigiul lui nentrerupt si mbrac-m n insomnia nesfrsirii! Avea-voi lacrimi pentru tot ce n-am murit? Dragostea e singurul mod fecund de a te nsela n cadrul absolutului. De aceea, n iubire nu poti fi aproape de Dumnezeu dect prin toate iluziile vietii. Cel ce s-a molipsit de eternitate nu mai poate lua parte la istorie dect prin vointa de autodistrugere. Cci, ntre semeni, nu esti creator dect pe propria ruin. Omul e singura fiint care s-a dezmortit din betia timpului. Si toat strduinta lui este s reintre n el, s redevin timp. Privilegiul izolrii n natur deriv din ruptura constiintei de devenire. Doar mergnd alturi de timp omul e om. De aceea, de cte ori se plictiseste de conditia lui, clipele nu par destul de fluide si nici destul de adnci setei lui de scufundare. Cnd mintea ti se-ndreapt nspre Dumnezeu, de lume te mai leag doar dorinta de a nu mai fi n ea. Senzatia de btrnete etern: a purta timpul n spate de la ntia lui clip... Omul st drept numai pentru a-si ascunde lui nsusi ct este de grbovit nluntru. Plictiseala: a nu mai avea cumpt n timp. Inima e locul n care noaptea se-ntlneste cu dorinta de-a muri, spre a se ntrece-n nesfrsire... Nici mrile, nici cerul, nici Dumnezeu si nici lumea toat nu snt un univers. Numai irealitatea muzicii... Uitarea tmduieste pe toti, afar de acei ce au constiinta constiintei lor, fenomen de luciditate care te asaz paralel spiritului, ntr-o ultim dedublare. In marea divin, arhipelagul uman nu mai asteapt dect fluxul fatal care s-l nece. Prin orgoliu esti legat peninsular de Dumnezeu; i apartii si nu-i apartii. Ai vrea s fugi din El, desi esti parte a Lui. Elementele unei geografii ceresti... Un singur lucru dureros exist n tristete: imposibilitatea de a fi superficial. A fi mai lenes ca un sfnt...

63

Patima muririi rsare din tot ce n-ai iubit si creste cu tot ce iubesti, nct se prelungeste cu aceeasi cldur n gndurile vrjmase, ca si-n cele plcute vietii. Ea te cuprinde-n plin strad, n zori, n dup-amieze si-n nopti, treaz sau atipit, ntre oameni si departe de ei, n sperante si n absenta lor. Fiorurile ei asemenea unei ascetice mbrtisri te topesc luntric ntr-un extaz nemplinit, ascultnd murmurul zadarnic al ondulatiilor sngelui si soaptele nostalgice ale anotimpurilor interioare. Si de mi-as stoarce din suflet o icoan a Raiului, ea ar destinui o lume n care florile se-nchid si se deschid n dorinta de-a muri. Si-n care-as fi smerit grdinar al agoniei lor. Snt fiinte pe care le trim att de intens n noi, nct existenta lor exterioar devine superflu si rentlnirea lor o penibil surpriz. A vietui este o indecent din partea celui adorat. El trebuie s ispseasc irevocabil greul pe care altul l-a luat, trindu-l. Asa se explic de ce nu exist ratati mai mari dect eroii virtuali si femeile adorate. Cci prin moarte nu devin mai mult cei ce iubesc, ci cei iubiti. Faptul de a fi om este att de important si att de nul, nct nu poate fi suportat dect prin imensa nemngiere nchis n aceast hotrre. S respiri n sentimentul c-i mai revelator a fi om dect Dumnezeu, c-i dureros de semnificativ acest fiind si nefiind al soartei omenesti, si totusi s te zdrobeasc marginile vizibile ale unei drame aparent incomensurabile! De ce rtcirea uman e mai sfsietoare dect cea divin? De ce Dumnezeu pare a avea toate actele n regul si omul, nici unul? Nu fiindc acesta din urm, fiind un golan ntre pmnt si cer, risc si sufer mai mult dect Cel asezat n confortul Absolutului? Ce s mai cauti printre muritori, cnd tu cnti din org si ei din fluier? Flautul mi poart prerile de ru spre toate femeile pe care le-am nscocit n bnuiala nostalgic a altor lumi. Si tot el mi descoper o existent ce se sfarm de toate clipele... Are cineva dreptul s-si asculte pn la capt ngnrile soaptelor luntrice? Cnd ne apropiem de ultimele noastre voci este ca o autodistrugere n cer..., o stare de sfintenie As vrea s mor, dar de atta moarte nu mai am loc. Intr-un univers n flcri, ntunericul ar recurge la adpostul sigur al inimii. Cnd abuzezi de tinerete, din om te pomenesti poet. Cum poti s nu fii nici unul, nici altul? Vorbind n proz despre moarte. Surprins n plin zi de groaza delicioas a ametelii, cui s i-o atribui: stomacului ori cerului? Sau anemiei, asezat ntre ele, la mijlocul de drum al deficientelor? Esti trist cnd nu mai ai distant de sngele tu; din lipsurile lui eman parfumul metafizic al Nimicului. Greutatea unui adevr se msoar exclusiv dup suferinta pe care o ascunde. Ct ai ptimit pentru o idee este singurul criteriu al vitalittii ei. Valorile triesc prin chinul din care s-au nscut; acesta odat epuizat, ele si pierd eficienta, transformndu-se n forme goale, n obiecte de studiu, miscndu-se n prezent ca trecut. Ce nu mai e suferint devine iremediabil istorie. Astfel se dovedeste, nc o dat, c viata nu-si atinge actualitatea ei suprem dect n durere.

64

Orizontul funebru al culorilor, al sunetelor si al gndurilor ne scald ntr-un infinit zilnic. In lumina lui solemn, plin de un sfrsit vast, orice am face la suprafata noastr se adnceste ntr-o gravitate incurabil, ntr-att c si clipitul din ochi devine un reflex al Absolutului. Si nu noi ne deschidem privirile spre lume, ci ea se deschide n privirile noastre. Nostalgia mortii ridic ntreg universul la rangul muzicii. Isus a fost prea putin poet ca s cunoasc voluptatea mortii. Exist ns preludii de org care ne arat c Dumnezeu nu-i asa de strin de ea precum eram nclinati a crede; si fugi care nu tlmcesc dect graba acelei voluptti. Snt muzicieni ca Chopin care n-au legturi cu moartea dect prin melancolie. Dar cnd te afli nluntrul ei, mai ai nevoie de vreo mijlocire? Atunci melancolia e mai repede sentimentul ce ni-l inspir moartea pentru a ne lega de viat prin regrete... Prestigiul de mister delicat al Orientului deriv din adncirea n dou lucruri la care noi participm doar literar: florile si renuntarea. Europenii n-au importat numai seminte pentru aceast lume, ci si pentru cealalt. Nimic nu este mai putin francez ca feeria. Un popor inteligent, ironic si lucid si care nu-si permite s confunde viata cu paradisul, nici atunci cnd o cere uzul legitim al amgirii. Feeria e cea mai mngietoare solutie mpotriva pcatului. Popoarele nordice n-au inventat-o oare pentru a scpa de gustul amar al acestuia? Si nu e feeria o form de utopie cu elemente religioase, dar mpotriva religiei? ( paradox definind orice utopie). Traducnd n aproximatiile imanentei o nostalgie a paradisului, feeria nu poate fi gustat de cei ce nu cunosc aceast nostalgie. In clipele-n care ochii se atintesc subit si violent spre cer, toate stncile muntilor nu i-ar putea zdrobi... Este atta onomatopee n Wagner! Natura fiind inima. Marea rsfrnge mai repede lenevia noastr dect cerul. Ce plcut ne lsm lingusiti de ntinderile ei! Nimic nu-i mai penibil unui om harnic dect infinitul. Unui lenes e singura mngiere. Dac lumea ar avea margini, cum m-as consola c n-am fost primar? Introspectiile snt exercitii provizorii la un necrolog. Inima devine simbol pentru univers n mistic si n nefericire. Frecventa ei n vocabularul cuiva indic pn unde acea fiint se poate dispensa de lume. Cnd totul te rneste, nsngerrile iau locul acelui tot. Si astfel, rnile inimii nlocuiesc cerul si pmntul. Singurtatea te transform ntr-un Cristofor Columb navignd spre continentul propriei inimi. Cte catarge nu-ti cresc n snge, cnd de lume te leag numai mrile! Pe fiecare clip m-as mbarca spre apusurile Timpului. Un zmbet inepuizabil, pe spatiul unei lacrimi... Lenevia mi se urc pn la cer. Si petrec o vacant etern n adpostul pleoapei divine...

65

Oare Dumnezeu face ct Marea? De ce, cnd snt btut de valuri, teologia mi se pare o stiint a aparentelor? Marea vast enciclopedie a nimicirii e mai cuprinztoare dect cerul biet manual de Absolut. Gndurile periculoase snt precedate de o slbiciune fizic. Discretia corpului n fata a tot ce-i nelume. Filozofia neavnd organ pentru frumusetile mortii, am luat-o cu totii nspre poezie... Dumnezeu n-a avut nevoie s ne trimit cli, snt doar attea nopti fr lacrimi... In zorile vietii tremur umbrele mortii. Nu-i lumina o halucinatie a noptii? Intre mine si oameni se interpun mrile n care m-am scufundat prin gnd. Tot asa, ntre mine si Dumnezeu, cerurile sub care n-am murit. Este atta risip de suflet n parfumuri, nct florile par nerbdtoare de a-si da duhul n Paradis. Si cnd oamenii vor pierde icoana acestuia, l vor reconstitui atipind n inima unui parfum sau potolindu-si simturile ntr-o privire mrit de melancolie. Dup ce Adam a distrus rosturile fericirii, Raiul s-a pitulat n ochii Evei. Tot ce nu izvorste din prospetimea mhnirii e de mna a doua. Cine stie dac nu ne gndim la moarte ca s salvm onoarea vietii! In secolul al XVIII-lea francez nu s-a spus nici o banalitate. Franta a considerat de altfel totdeauna prostia ca un viciu, lipsa de spirit ca o imoralitate. O tar n care nu poti crede n ceva dect nihilist... Saloanele au fost grdini de ndoieli. Si femeile, bolnave de desteptciune, suspinnd n sruturi sceptice... Cine va ntelege paradoxul acestui popor care, abuznd de luciditate, nu s-a sturat de dragoste? Ce ci va fi descoperit el nspre erotic, din desertul amrciunii si al logicii? Si ce l-o fi mnat, nativ, spre lipsa de naivitate? In Franta existat-a vreodat vreun copil? In muzic, francezii n-au creat mare lucru, fiindc au iubit prea mult perfectiunea n lume. Si apoi, inteligenta e ruina infinitului si deci a muzicii... Snt priviri menite parc s ne consoleze de toate melodiile pe care nu le-am auzit... Cnd vrei s te rentorci n Dumnezeu, ngheat lumina dintre tine si el. Omul sufer de o primvar a ntunericului. In tristete, totul devine suflet. Cerul, trecnd n nserri de la albastru la cenusiu, ilustreaz n mare doliul incomplet al mintii. Nebunia-i un gust cenusiu al ratiunii. Pentru a fi fericit de singurtate, ti trebuie preocuparea constant a unei obsesii sau a unei boli. Dar n simturile mrite-n vid de plictiseal si n spiritul golit de lume, izolarea devine apstoare si searbd si zilele par absurde ca un sicriu spnzurat de un cires nflorit.

66

Plictiseala e senzatia bolnvicios de clar a timpului ce te asteapt, n care trebuie s triesti si cu care n-ai ce s faci. Incerci zadarnic s te nseli, dar soarele-l ntinde, noaptea-l ngroas, si creste, creste ca un untdelemn ce zgrie pe luciul temerii tale. De unde au clipele atta greutate? Cum de nu adorm ele n vecintatea oboselii noastre? Si omului, cnd i va rpi Dumnezeu timpul? De-ai fost o singur dat trist fr motiv, ai fost toat viata fr s o stii. Curios cum cutm s uitm prin dragoste ceea ce nu putem prin toate albastrurile cerului si toate mitologiile sufletului. Dar doi sni nu ne pot ascunde adevrul, desi ne tin mai cald dect luminile ndeprtate ale lui Dumnezeu. Nici o lume nu ne ofer din plin nselciunile vietuirii; doar teama trezirii din ele se schimb n trie de la una la alta. Vzut-am toate lucrurile ce snt si m-am retras pe extremittile inimii... In plnsul ceasurilor tulburi parc aud fiintele ce le-am ucis n vis... Nu mai gsesti odihn pe pmnt dect n ochii care nu l-au zrit. M-as vrea mblsmat n toate privirile fr lume. Deasupra fiecrui gnd se bolteste un cer. Dumnezeu e mostenitorul acelora ce au murit n El. Astfel te desparti usor de tine si de lume, lsndu-L s continue firul attor mhniri si prsiri. Se prea poate ca oamenii s nu fi fost alungati din Rai, se prea poate s fi fost totdeauna aici. Izvornd din cunoastere, bnuiala aceasta m-a fcut s-i fug. Cum s mai respiri n umbra unei fiinte ce nu sufer de amintiri ceresti? Asa ajungi s-ti stmperi ntristarea n alt parte si s uiti cu scrb de unde pleac omul. Orice clip mi pare o repetitie la Judecata din Urm si orice loc n lume, o margine a lumii. E ratat acel ce nu cunoaste ispita. Prin ea triesti; prin ea te afli nluntrul vietii. Cnd ai isprvit cu lumea, ispitele ceresti te nlntuie ca o prob a unei ultime rezerve de vitalitate. Cu Dumnezeu esum ratarea nscris n excesul de mhniri. Si cnd acestea ne usuc simturile, o senzualitate a inimii nlocuieste cu vpi subtile agitatia oarb a sngelui. Cerul e un ghimpe n instinct; absolutul, o paloare a crnii. Viata-mi pare att de stranie de cnd nu-i mai apartin! Trec ani de chinuri si gnduri legate de cer si de pmnt, fr s te-ntrebi de rostul acestui gol numit aer si care se interpune att de vag ntre cele dou aparente realitti. Deodat, ntr-o dup-amiaz ngreuiat de plictiseal si vesnicie, impalpabila lui imensitate ti se descoper irezistibil si molesitoare. Si atunci te miri de ce-ai umblat pentru nec dup ntinderi, cnd el te cheam, vast spatiu diafan, spre destrmare si pieire. Cosmogonia mea adaug neantului initial o infinitate de puncte de suspensie...

67

Atta vreme ct oamenii nu se vor lipsi de farmecele nseltoare ale viitorului, istoria va continua s fie o hrtuial greu de priceput. Putem ns ndjdui c ei si vor ntoarce ochii nspre o vesnicie a neasteptrii, transformndu-si fiecare soarta dup exemplul unei fntni sritoare? Vor atinge ei un destin de devenire vertical? Si procesul universal din fluviu si va arunca stropii spre nltimi, convertindu-si curgerea inutil orizontal ntr-o inutilitate spre cer? Cnd va cdea umanitatea n ea nssi, asemenea acelor fntni? Cnd si va da alt curs nselciunilor ei? Dac viata s-ar prelungi ca si cum nimic n-ar mai fi! Dar oamenii prsindu-se se folosesc mai departe de scuza viitorului. Dac-i vorba de ales ntre erori, Dumnezeu rmne totusi cea mai mngietoare si care va supravietui tuturor adevrurilor. Cci ea s-a nfiripat la punctul unde amrciunea devine vesnicie, precum viata eroare trectoare la ncrucisarea nostalgiei cu timpul. De ce, cnd oboseala se adnceste pn la vis, nteleg plantele mai bine ca pe oameni? De ce florile mi se deschid doar noaptea? Si de ce nici un arbore nu creste n timp? Voi fi trecut cu natura de partea vesniciei? Melancolia este limita de poezie pe care o atingem n interiorul lumii. Ea nu e numai o nltime a noastr, ci a existentei nsesi. Aceasta se nnobileaz treptat nspre irealitate, devenind mai mult prin apropierea de o stare de vis. Irealitatea e un excedent ontologic al realittii. Nu recunosc existent dect fiintelor ce nu mai apartin lumii. Acele femei ce n-au scpat prilejul tainic de a muri zilnic de melancolie... Este ca si cum n-ai fi iubit niciodat dect pe Lucile de Chateaubriand... Mi se pare uneori c-as descoperi usor toate secretele lumii, afar de cel al dezrdcinrii din ea. Nobletile sufletului decurg din dezadaptarea la viat. Cum cresc afectiunile noastre n preajma inimilor rnite! De unde s plece senzatia de ngrmdire infinit a vremii, de invazie a btrnetii n mijlocul tineretii si a iluziilor ei? Prin ce tain dureroas devii un Atlas al timpului la vrsta nselciunilor? Nimic din ce-ai trit inconstient nu te apas; clipele au murit viu n tine si n-au rmas cadavre n calea ndejdilor si a erorilor. Dar toate acelea pe care le-ai stiut, toat luciditatea asociat vremii, alctuiesc o povar sub care se nbus avnturile. Btrnetea prematur, nesfrsita oboseal pe obraji nc rumeni rezult din toate momentele care au acumulat monstruos curgerea vremii pe planul constiintei. Snt btrn prin tot ce nu-i uitare n trecutul meu, prin toate clipele pe care le-am scos din nestiinta perfect a temporalittii si le-am obligat s fie singure si eu s fiu singur cu ele. In capul meu se sparg blestemele devenirii, a crei inconstient nu mai ngduie crunta siluire a lucidittii, si timpul se rzbun pentru a-l fi scos din fgasul su. Doamne! pe cnd un nou potop? Ct despre corbii, poti trimite cte vrei, eu nu voi fi un strnepot al lasittilor lui Noe! Resimt intens dorinta de-a muri fiintele surmenate de propria lor prezent. Plasndu-te n centrul obsesiei tale, satietatea de eu creeaz nevoia de a te scpa de el. Astfel, avnturile cobortoare ale muririi dizolv alctuirile individualittii.

68

Nenorocirea oamenilor este c nu pot privi dect oblic spre cer. Dac ochii aveau o relatie perpendicular cu el, istoria ar fi luat alt nftisare. Boala? O calitate de transcendent a corpului. Ct priveste sufletul, el e bolnav prin simplul fapt c este. Patologia se ocup cu npdirile psihice n tesuturi. Nori care gndesc si care par a fi tot att de strini de pmnt ca si de cer... Ruisdael. Totul e posibil din clipa n care ai pierdut frnele timpului. Foloseste-te de ratiune pn mai e vreme. Este atta ceat n inima omului, nct razele oricrui soare nu mai revin, odat intrate. Si este atta gol n simturile lui, n simturile lui spulberate, c rtcesc porumbei nebuni, cu aripi sfsiate de vnturi, pe cile prin care si apropia lumea. Din ce straturi de nefiint purcede urtul zilelor, ca s ne dezmeticeasc pn la groaz din atipirea fiintrii? Vom ajunge vreodat pn la izvoarele plictiselii? Vom descifra dementa molesitoare a crnii si pacostea unui snge nedeslusit? Cum se macin ntr-un mister tnguitor substanta vietii si cum sectuiesc fntnile firii urtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vast ca Dumnezeu si mai activ dect el! Fr Dumnezeu, singurtatea ar fi un urlet sau o dezolare mpietrit. Dar cu El, nobletea tcerii ne domoleste aiureala nemngierilor. Dup ce-am pierdut toate, ne recstigm cumptul nvesnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gndul la El m mai tine vertical. Cnd mi voi strpi mndria, putea-voi s m culc n leagnul lui de o milostiv afunzime si s-mi adorm veghile n consolarea insomniilor sale? Dincoace de Dumnezeu, ne mai rmne doar dorul de El. Orice oboseal ascunde o nostalgie dup Dumnezeu. Cum pot vorbi mpreun doi oameni al cror chin nu e la egal distant de Dumnezeu? Ce-si au de spus dou fiinte n care moartea nu s-a ridicat la acelasi nivel? Si ce-si citesc n priviri, cnd rsfrnge fiecare un alt cer? Pe oameni nu-i cunoastem dect pentru a rmne mai singuri cu Dumnezeu. Un arhitect despmntenit ar putea construi din mhnirile noastre o mnstire n cer. Lipsa de orgoliu face ct eternitatea. Nenorocul oamenilor care s-au cutat toat viata pe ei nsisi este de a se regsi pn si n Dumnezeu. Umilinta mpcat si vast e singurul fel de a transforma n virtute oboseala de a fiinta. Cine vrea s nu mai fie exprim negativ o aspiratie dup tot. Dorinta neantului satisface decent un gust secret si tulbure de divinizare. Nu ne nimicim n Dumnezeu dect pentru a fi El nsusi. Cile misticii trec prin cele mai dureroase taine ale mndriei creaturii.

69

De ce-n iluminarea incurabil a mortii m simt mai putin singur dect n mijlocul vietii? Este ceva att de dezastruos de sigur n constiinta c vei muri, nct ea te mngie de absenta oamenilor si a adevrurilor. Acordurile de org si nostalgia mortii amestec eternitatea cu timpul pn la promiscuitate. Att absolut rtcit n devenire si-un suflet firav care s poarte atta cer si atta pmnt! Mori de esential cnd te dezlegi de toate. Dumnezeu? Neantul n ipostaza de consolator. Un suflu pozitiv n Nimic, dar pentru care ai vrea s sngeri ca un martir... scutit de moarte. Se prea poate ca secretul ultim al istoriei umane s nu fie altul dect moartea n si pentru Dumnezeu. Toti ne stingem n bratele lui, n frunte cu ateii. Senzatia stranie c toate gndurile mi-au fugit n Dumnezeu, c el mi tine mintea atunci cnd am pierdut-o... Sau c, rtcit nluntrul Lui, o sete de aparente m mpiedic s mai respir. Nepotrivirea dintre Dumnezeu si viat alctuieste cea mai crunt dram a singurttii. Doamne! numai tu mi-ai mai rmas! Tu rmsit a lumii si eu a mea. Spum a prsirilor mele, n tine as vrea s-mi curm duhul si s pun capt zvrcolirii zadarnice. Tu esti mormntul pe care l-au visat ceasurile neprielnice fiintei si leagnul suprem al vastelor oboseli. Rsfir miresme de adormiri peste necugetatele mele rzvrtiri, soarbe-m n tine, ucide-mi zvcnirea spre zori si mbieri, neac-mi nltarea nebun a gndului si sfarm-mi piscurile luminate de vecintatea ta! Intinde-ti umbrele, acoper-m de ntunecimi vrjmase, eu nu-ti cer harul clipelor miloase, ci vestejirea vesnic si aspr si mrinimia noptii tale. Secer-mi recolta de ndejdi ca, desert n tine, lipsit de mine nsumi, s nu mai am tinuturi prin ntinderile tale! Dup ce-ai citit pe filozofi, te-ntorci spre copilriile absolute ale spiritului, ngnnd o rugciune si adpostindu-te-n ea. Ca si cum s-ar termina n tine un ultim rest din substanta pur a noptii cu care a dat Dumnezeu ochii ntia oar... Exist cte o noapte alb care dureaz att de mult, c dup ea timpul nu mai e posibil... Acel ce adun n zbaterea lui alctuirile dureroase ale lumii nu mai cunoaste pentru nimic un nceput si un sfrsit. Orice este etern. Neisprvirea n suferint a lucrurilor atinge calitatea vesniciei. Cnd n-ai fost niciodat pe aceeasi treapt cu viata: cnd mai mult, npdindu-i marginile, cnd mai putin, trndu-te sub ea. Asemenea acelor ruri care n-au albie: cci inund sau seac. Ancorat n plus sau n minus, esti predestinat nefericirii, ca orice fiint smuls din linia vietuirii. A fi e o stavil pentru infinitul inimii. Este att de misterios fenomenul prin care un om creste peste el nsusi! Trezindu-se, nu mai vede pe nimeni n jurul lui. Astfel, si tinteste ochii spre cer, spre cea mai apropiat nltime. In materie de singurtate, omul nu mai are ce-nvta dect de la Cel de Sus. Spiritul nfloreste pe ruinele vietii.

70

Se spune: cutare cunoaste pe Spinoza, pe Kant etc. ... N-am auzit ns spunndu-se despre nimeni: acela cunoaste pe Dumnezeu. Si doar numai att ar interesa. Cnd n nopti ti se deschide mintea spre cte un adevr, ntunericul devine usor ca spatiul diafan al unei evidente. Boala acord vietii, cu o putere de inevitabil si cu un prestigiu fatal, o dimensiune spre nelimitat, care ngreuiaz dureros si nobil ritmul fiintrii. Tot ce-i adnc rezult din vecintatea mortii. Si cnd nu esti bolnav de boli, ci de prezenta altor lumi n principiul vietuirii tale... O oboseal divin pare a se fi lsat pe miezul fiintei..., mduva vietii e surmenat de cer... Groaza este o memorie a viitorului. Acele tresriri de rutate funebr n care ai vrea s ucizi aerul... si-n care un zmbet te cutremur ca minile de mort din cosmaruri. A tri nu-i o noblete. Dar a te nvlui n nimb de nimiciri... In zadar umbli dup existent si adevr. Nimic e totul, o hor de nchipuiri lipsit de ritm. Ceea ce face ca un lucru s fie e starea noastr de febr, iar adevrurile se proiecteaz pe o lume de absente prin vioiciunea cldurilor noastre. Suflul de substant care transform nefiinta lumii n realitate eman din intensittile noastre. De-am fi mai reci sau mai domoli, nimic n-ar fi. Focurile luntrice sustin soliditatea aparent a firii, nsufletesc peisajul de neant al vietuirii. Jraticul interior e arhitectul vietii, lumea-i o prelungire exterioar a flcrii noastre. Oare Dumnezeu va ierta omului de a-si fi dus att de departe umanitatea? Va ntelege El c a nu mai fi om e fenomenul central al experientei umane? A exista adic a colora afectiv fiece clip. Prin nuante de sentiment facem nimicului o concesie de realitate. Fr cheltuielile sufletului, am trit ntr-un univers alb. Cci obiectele nu snt dect iluzii materiale ale unor excese luntrice. Ultima treapt a desprimvrrii noastre: Dumnezeu. Spiritul fiind o lips pozitiv a vitalittii, ideile ce rsar din el snt, prin compensatie, gravide. Cu ct dorintele snt specializate mai putin, cu att realizm mai repede infinitul prin simturi. Vagul n instincte ndreapt irevocabil spre absolut. Din amintirea timpului n care n-am fost si din presimtirea timpului n care nu vom fi se nfirip sugestia dezmrginirii melodice din orice melancolie. Inima nu e turnat pe micimea lumii. Putea-o-voi urma spre cer? Sau o voi folosi de lunecus spre moarte? Odat primenit de timp, mai esti deschis doar adierilor divine.

71

Acel tainic si imens delir prin care sustii n viat universul nclinat destrmrii, impulsul dureros si irezistibil insuflnd miscare si ndejde pmntului si viettilor, ntrind slbiciunile crnii si abtnd duhul de la patimile nimicului, ce prospetimi secrete l mping, n mijlocul lumii si al dezolrii ei, s refac edificiul cosmic si faima gndului? Nu e creatia reactiunea ultim n fata ruinei si a iremediabilului? Nu renvie spiritul n preajma deznodmntului si a nfundturilor sortii? Altcum, de ce nu vine cderea, de ce rmnem verticali cnd toate au devenit una prin monotonia scrbei si a nimicului? Suferind cu trie nemplinirile vietii, te asemeni unui naufragiat care-ar fugi de trm. Ajungi s nu mai cauti dect valuri si notul pe-un nesfrsit de ondulatii. Melancolia: timpul devenit afectivitate. As vrea s triesc ntr-o lume de flori rnite de soare si care, ntoarse cu fata spre pmnt, si-ar deschide petalele n directia contrar luminii. Natura-i un mormnt si razele ne mpiedic s ne asezm n el. Abtndu-ne de la substanta mortii, ele alctuiesc o criz grav de inesential. In lumin, sntem toti aparenta noastr; n ntuneric, sntem maximum de noi nsine si de aceea nu mai sntem. Plictiseala: tautologie cosmic. Cine n-a ascultat niciodat orga nu ntelege cum eternitatea poate evolua. Dac tot ce-am dat zadarnic oamenilor as fi cheltuit n Dumnezeu, ce departe eram acum! C viata are o calitate de existent doar prin intensittile noastre, ce dovedeste mai sigur dect vidul lumii n absenta de iubire? Fr ispitele erotice, nimicul e piedica fiecrei clipe. Doar nfiriprile dragostei silesc lumea s fie, iar pasiunile ei snt o surdin pentru neant. Un minus de iubire este o lips de existent, iar vidul erotic, un univers purificat de fire. Nu-i plictiseala o vacant a dragostei, o pauz n demiurgia indispensabilei nselciuni? Si nu ne plictisim dintr-o insuficient de delir? Acesta introduce o not de fiint n monotonia nimicului. Din vibratiile ultime ale sufletului irupe universul, zborul gndurilor ptimase l recreeaz nencetat. In mijlocul plictiselii stim c existenta n-a fost s fie; n intermitentele ei, ne uitm de toate si sntem. Purtnd cu dureroas strduint povara propriei fiinte, semenii ti snt mai obositi de tine dect tu nsuti. La un anumit grad al dezlipirii de lume, oamenii nu mai exist dect prin excesele memoriei, iar tu, prin vestigiile unui egoism. In orice parte ai apuca, nu dai dect de Dumnezeu. Oare cum pot privi cerul acei ce n-au regrete? Pentru a iubi, trebuie s uiti c semenii snt creaturi; luciditatea nu te apropie dect de Dumnezeu si de neant. Fericiti snt doar acei crora dragostea le e un tot ce nu le dezvluie nimic; care iubesc ntr-un freamt de nestiint si perfectiune. Din zarea lumii, Dumnezeu e tot att de departe ca si neantul.

72

Acea npdire vast si coplesitoare a anumitor dimineti, cnd pari a te trezi n stiinta ultimelor taine, ntr-o nfrigurare istovitoare de cunoastere si de vedenie final sau acele nopti subtiate ntr-un violet tremurtor, care ni se ofer molesitoare si perfecte ca niste grdini ale spiritului... Cine ar avea cuvinte pentru imposibilitatea de a nu sti totul? Si cte clipe numeri n viat de fericire sfsietoare a cunostintei? Nici un vl nu mai ascunde nici un lucru. Dar s ne ntoarcem la taine ca s putem respira... De ce amiezele au mai mult obiectivitate dect nserrile? De ce amurgul e interior si belsugul de lumin rmne n afar, n el nsusi? ...Orice-i sugestie de sfrsit reprezint un plus de subiectivitate. Viata ca atare nu se petrece n inim. Numai moartea. De aceea-i ea fenomenul cel mai subiectiv desi mai universal dect viata. De-as avea mai mult statornicie n Dumnezeu! Ce resturi de vietuire m retin n El ca eu? Dac-as putea lipsi n mijlocul Lui! Norii albi si nemiscati ce mpnzesc cerul nebuniei... Privind adesea lipsa de nuante sumbre, cenusiul deschis al nltimilor, ti pare c ai proiectat pe bolte umbrele sttute ale creierului si decolorrile mute ale mintii. Prpstiile omului n-au fund, fiindc rzbat n Dumnezeu. Prin orice lacrim ne priveste Dumnezeu. Doamne! prin ce-am meritat fericirea supranatural a acestei clipe de topire n ceruri? Arunc pe capul meu dureri si mai mari, dac au rsplat att de nalt! Mi-am pierdut urma printre ngeri? F s nu m mai ntlnesc nicicnd cu mine. Ajut-m s-mi nec duhul n raiul simturilor, smintite de cer! Omul n-are drept s se cread pierdut, atta vreme ct dezndejdea i ofer nc distrugerea voluptuoas n Dumnezeu. O dat ce dorintele devin spumoase, ajungi s triesti prin consimtirea dat fiecrei clipe. Silit s-ti acorzi tie existenta, mresti spatiul dintre tine si lume n repetarea nencetat a strduintei. Timpului apucat de streche, veghea spiritului i pune surdina hotrrii de a fi. Nu ne-ar nghiti gama vremii de n-am domoli-o n efortul de consimtire la fire? Celelalte fiinte triesc; omul se czneste s triasc. Este ca si cum te-ai uita n oglind naintea fiecrei actiuni. Omul e un animal care se vede trind. Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag. Gndirea proiecteaz neantul, ca o suprem consolare, sub presiunea unui infinit orgoliu rnit. Vrnd s fii totul si totul opunndu-se, ce-ai face fr dimensiunea absolut a absentei? Chinurile mndriei nemsurate volatilizeaz firea si poleiesc nimicul cu prestigiile unei mretii n care se linisteste patima orgoliului. Nefiinta e o splendoare funebr, care ne stinge geloziile divine. Sugestia nimicului ne satur gustul de Absolut subiectiv, precum harul mortii de armonie n dezastru. Cnd voi ajunge s m deprind cu mine nsumi? Toate drumurile duc la aceast Rom interioar si inaccesibil; omul este o ruin invincibil. Cine i-o fi turnat att entuziasm n deceptii?

73

A tri n sens ultim: a deveni un sfnt al propriei singurtti. Vrjit n izolarea ta, ceasurile s-au oprit si Vesnicia a nceput s bat. Iar Dumnezeu trage clopotele spre cerul tu... Singurtatea e un afrodiziac al spiritului, precum conversatia al inteligentei. Snt attea posibilitti de a muri n muzica luntric, nct nu-mi voi mai gsi sfrsitul... Nu esti cadavru dect n lipsa de sonoritti interne. Dar cnd simturile gem de ele, imperiul inimii depseste pe cel al fiintei si universul devine functia unui acord interior, iar Dumnezeu, prelungirea infinit a unei tonalitti. Cnd, n mijlocul unei vechi sonate, cu greu ti stpnesti un Doamne! de nu s-ar mai sfrsi, undele unei verticale nebunii te-avnt spre dumnezeire. Acolo s m exilez, cu toat muzica... Omul e asa de singur, c dezndejdea-i pare un cuib si groaza un adpost. In zadar si caut o crare prin desisul firii, el rmne mhnit, cu fata spre nfundturile propriului su duh. Cci, n el, lumina nu s-a desprtit de ntuneric. Prin ceea ce ncoroneaz Creatia, prin spirit, el apartine nceputurilor ei. Nimic nu-i va scutura din constiint noptile timpului. Nu-i creste nobletea ursitei n aceast ereditate nocturn? Omul are de partea lui prea multe nopti... De cte ori m cuprind vrjile plictiselii, de attea ori mi ntorc ochii spre cer. Si atunci stiu c voi muri cndva de urt, n plin zi, n vzul soarelui sau al norilor... ...dac este cu putint, deprteaz de la Mine paharul acesta. Paharul plictiselilor... As vrea s strig si eu Tat!, dar spre cine, cnd Plictiseala este ea nssi o divinitate? De ce a trebuit s-mi deschid ochii asupra lumii ca s-o descopr un Ghetsimani al Urtului? Pmntul e prea sterp ca s gsesc n el otrvurile nemiloase si molesitoare care s m sloboad din ndeletnicirea fiintrii... Doar destrmri ceresti s emane arome de mbtare n nimic, din nltimi s cad fulgi adormitori pe rni ce nu se mai nchid... Sau ploi de dincolo de lume, ploi veninoase s se strecoare printr-un azur dement pe ntinderea bolnav a cugetului... Doamne! eu nu spun c tu nu esti; eu spun c nu mai snt. Dac neantul ne-ar da numai un gust pervers de absolut, n-ar fi nimic; dar el crendu-ti un complex dureros de superioritate te face s privesti n jos spre fiint si s te mngi de o nostalgie prin dispret. Despre eu n-ar trebui s vorbeasc dect Shakespeare sau Dumnezeu. Intre dou fiinte ce se afl la acelasi grad de luciditate, iubirea nu e posibil. Ca ntlnirea s fie fericit, trebuie ca una din ele s cunoasc mai de aproape deliciile inconstientei. Indeprtarea egal de natur le face egal de sensibile viclesugurilor ei; de aici, o jen de echivocurile erotice si mai cu seam rezerva n complicitatea inevitabil. Atunci cnd nselciunile vietii nu mai au nimic impermeabil ochiului tu, e bine ca femeia s fie aproape de starea de slujnic. Dragostea nu se poate consuma ntre dou absente de iluzii, unul mcar trebuie s nu stie. Cellalt, victim a nonerorilor spiritului, supravegheaz voluptatea vecinului identic si se uit pe sine nsusi prin molipsire.

74

Rsturnarea haotic a simturilor, cu extazul implicit si periferic, seamn unei concesii penibile, n care brbatului si femeii secretele vietii le snt diafane. Ei par a se fi nvoit s greseasc mpotriva veghii duhului, dar nu reusesc dect s-si priveasc uitarea si s-si diminueze, prin gndire, farmecul disparitiei orizontale. Astfel introduce luciditatea o not de amurg n suspinele acelui ieftin absolut. Nu dezamgirile, nici ura si nici orgoliul ne scutesc de oameni, ct triile sufletului, care se nstpnesc n noi cu forta unei revelatii subite. Atunci ce-ai mai putea spune cuiva si de ce i-ai mai spune, cnd freamtul luntric e ca un fluviu ce-ar curge dintr-o dat n sus? Din snul semenilor ne arunc valurile unor fericiri npraznice, care nmultindu-ne identitatea suspend zmbetul spre femei si sursul spre prieteni. Eul se pierde n infinitatea lui, viata s-a exagerat n intensitti care o sovie ntre lumi. Din tot ce-ai fost, nu mai rmne dect o adiere patetic. Nesfrsitul noptii pare o margine din privelistea acestei dilatri si doresti stingerea ca o limit, agonia ca o ncadrare. Cine va fi altoit infinitul pe o biat inim? Cum oamenilor le lipseste poezia, n ce s ancorezi, dac nu n moarte? Ct prestigiu nu arunc iminenta nefiintei peste peisajul sters si searbd al fiintei? Dorinta de a te neca, de a te nlta la ceruri prin spnzurtoare sau de a-ti curma viforos zilele pleac dintr-un sublim al plictiselii flaut n fund de iad. A stoarce din clipe un cntec de pieire, a nscoci veninuri transcendente n urtul vremii, a-ti spulbera dracii n snge si n devenire... Rostul metafizic al timpului e s ne descarce de povara individuatiei. A fi e o ntreprindere att de grea, fiindc urcm spre a nu fi; un vid avntat spre o suprem degradare de existent. Timpul e un suis spre nefiint. Prin toate simturile rvnesc dup desftrile sfrsirii... Ce dor de tainice mpliniri m nclin spre ele? Imposibil s nu descoperi mretia mortii, dup ce-ai fost trdat de viat!... Cine-a vzut prin oameni si prin sine nsusi, de scrb ar trebui s-si zideasc o ntritur pe fundul mrilor. Nefericirea nu se ntlneste dect la un temperament esential contradictoriu. Cel obosit de sine nsusi oboseste pe semeni si este obosit de ei. Deceptiile repetate presupun ambitii inumane. Oamenii cu adevrat tristi snt acei care, neputnd rsturna totul, s-au acceptat ca ruin a idealului lor. Timpul este crucea pe care ne rstigneste plictiseala. In npdirea de farmece si-n suflul de extaz ce-mi risipeste rosturile pe latura nemrginirii, scrba de mine e singurul meu stvilar. Ce s mai fac cu att eu? Bach e un decadent n sens ceresc. Numai asa se explic descompunerea solemn de care nu te poti feri de cte ori te ntlnesti cu lumea creat de el. Pe msur ce plictiseala ngroas timpul, ea subtiaz lucrurile n calitti strvezii. Materia nu rezist desfigurrii ei necruttoare.

75

A-ti fi urt nseamn a vedea prin obiecte, a volatiliza firea. Pn si stncile se dizolv n fum cnd rul lucid se deschide spre ele. Nu-mi stiu vreo senzatie pe care s n-o fi ngropat n gnd. (Spiritul e un mormnt al naturii.) Sinuciderea ca orice ncercare de mntuire e un act religios. Sinceritatea, fiind o expresie a inadaptabilittii la echivocurile esentiale ale vietii, deriv dintr-o vitalitate sovitoare. Acel ce o practic nu se expune primejdiei, cum se crede ndeobste, ci este deja primejduit, ca orice om ce desparte adevrul de minciun. Aplecarea spre sinceritate e un simptom maladiv prin excelent, o critic a vietii. Cine n-a omort n el ngerul e menit pieirii. Fr erori, nu se poate respira nici mcar o clip. Ochii stinsi nu se aprind dect de dorul mortii; sngele nu se-nflcreaz dect ntr-un imn de agonie. Scobor sau urc spre povrnisurile firii? Un animal care a vzut viata si care vrea nc s triasc: omul. Drama lui se epuizeaz n aceast ndrjire. Intr-o inim n care s-a asezat nimicul, iruptia dragostei e att de nespus de sfsietoare fiindc ea nu gseste nici un teren de nflorire. De ar fi s cuceresti numai femeia, ce usor ar fi! Dar s destelenesti propriul neant, s te nstpnesti cu greu n vrjmsia sufletului tu, s faci drum iubirii tale spre tine nsuti! Rzboirea aceasta care te azvrle cu dusmnie mpotriva ta explic de ce nicicnd n-ai vrea s te omori mai crunt ca n fiorurile dragostei. In Beethoven nu e destul farmec molesitor si nici destul oboseal... Ultima subtilitate a diavolului e diferenta ntre iad si inim. Numai n marile suferinte, n care esti prea aproape de Dumnezeu, ti dai seama ce zadarnic e rolul de mijlocitor al Fiului su si ce destin minor ascunde simbolul acelei Cruci. Spiritul datoreste aproape totul chinurilor fizice. Fr ele, viata n-ar fi mai mult de[ct] viat. Doar boala aduce ceva nou. Nu-i ea al cincilea anotimp? Nirvanizarea zilnic prin gnd si prin durere... Cnd porti atta muzic ntr-o lume fr melodie... Omul nu e un animal fcut pentru viat. De aceea cheltuieste el atta vitalitate n dorinta de a muri. Irealitatea vietii nicieri nu e mai tulburtoare ca n dezndejdile fericirii. De aici, nespusul dureros al dragostei. Intreaga poezie a vocilor luntrice se reduce la imposibilitatea de-a separa dorul de viat de dorul de moarte.

76

Sperantele snt cuiburi fragede de sfrsituri. A tri si a muri: dou semne pentru aceeasi nchipuire. Toate lacrimile neplnse mi s-au vrsat n snge. Si eu nu m-am nscut pentru attea mri si nici pentru att amar. Nu gsesc cheia la acest fapt; n bucuria inspirat repetm pe Dumnezeu, iar n tristete rmnem cu cenusa propriei substante. O reflectie trebuie s aib ceva din schema interioar a unui sonet. Arta de a prescurta sfsierile..., interventia de arhitectur n dezmembrrile noastre muzicale... Tristetea un infinit prin slbiciune, un cer de deficiente... Viata omului se reduce la ochi. Nu putem astepta nimic de la el, fr o reform a privirii. Dragostea este sfintenie plus sexualitate. Nimeni si nimic nu poate mblnzi paradoxul acesta prpstios si sublim. Hamlet n-a uitat s nsire iubirea printre relele care fac sinuciderea preferabil vietuirii. Numai c el vorbeste de chinurile dragostei dispretuite. Ce mare ar fi celebrul monolog de-ar zice doar: iubire! Pe trmurile mrii, seceta luntric a zilelor pustii adun n aceeasi sete dorinta de fericire si de durere. Tot pe trmurile ei, te dispensezi religios de Dumnezeu... Mediterana e marea cea mai calm, cea mai cinstit si mai putin mistic. Ea se interpune cu absenta ei de valuri ntre om si Absolut. Intruct e singur, femeia este. Forta unui om deriv din nemplinirile vietii sale. Prin ele nceteaz el s fie natur. Definitia Vrjii trece prin Wagner. El a introdus punctele de suspensie n muzic, interminabilul dizolvant... si recderea surd a motivelor ntr-un subteran melodios si indefinit. O neurastenie a... sngelui, la artistul care si-a proiectat fastuos si mret nervii n mitologie. Si de aceea, n ncntarea wagnerian, valuri ndeprtate si pline de amurg tlzuiesc n preajma tmplelor obosite sau rstoarn peste vine adormite leacuri de vis si de pieire. Rbufnirile mortii mpestriteaz peisajul gramatical al existentei, asa cum ni-l prezint excesul de sistem al plictiselii, si-n locul lipsei de surprize ne asaz la pnd, cu postul instalat n nelinistea noastr. Din plictiseal, printr-un lung proces, putem ancora n Dumnezeu. In sine, ea nu e dect o lips de religie. Gndindu-ne la stil uitm viata; strduintele spre expresie acoper greuttile respiratiei; pasiunea formei nbus nflcrarea negativ a amrciunii; farmecul cuvntului ne scap de povara clipei; formula micsoreaz sfrselile. Singura iesire pentru a nu cdea: a-ti sti toate sfrsiturile a-ti slei otrvurile-n spirit.

77

De ti-ai fi lsat mhnirile n starea de senzatie, de mult n-ai mai fi... Spiritul nu serveste viata dect prin expresie. Este forma prin care ea se apr cu propriul ei dusman. Oboselile dup-amiezelor, cu patina vesniciei n suflet si adierile de ameteal n mijlocul unei grdini atinse de primvar... Eternitatea e sera n care se ofileste Dumnezeu din nceputuri si omul, din cnd n cnd, prin gnd. Cnd vitalitatea nu e distinct de slbiciuni, ci se pierde n ele, rezultatul defineste compozitia luntric a unui om contradictoriu. A face psihologie pe spatele cuiva nseamn chiar a dezvlui lipsa de puritate a fortelor ce l agit, amestecul ciudat si neprevzut de elemente. Teoretic, greu ne nchipuim combinatia de barbarie si de melancolie decadent, de vitalitate si de vag, de instinct si de rafinament. De fapt ns, attia snt chinuiti de un apus al vietii n reflexe nc sigure! Doruri ndelungi, mbrtisnd desfsurrile cosmice si nflorindu-le de nesigurantele visului de unde ar porni ele, dac imboldurile de la temeiul nostru n-ar scobor si n-ar urca povrnisul slbiciunilor noastre? Si dorintele, de ce n-au ele un curs necutremurat, cine introduce legnarea n pofte, dac nu nedesprtirea afirmatiilor si negatiilor sngelui? De-ar avea instinctele noastre o directie si slbiciunile alta, n-am fi de dou ori perfecti, n-am atinge desvrsirea n dou feluri? Intlnirea paradoxal de porniri, inseparabilul ireductibilelor creeaz o ncordare ce alctuieste si dezalctuieste att de straniu o fiint. Si nu-i usor s porti iadurile dulci si mbttoare ale decadentei pe cerul monoton si proaspt al barbariei, s te descurci n tinerete cu povara unor btrneti vaste, s tri sfrsituri de ev n fiorul vertical al zorilor! Ce menire ciudat au acei ce nmuguresc toamna, care au pierdut anotimpurile vietii ntr-o anapoda etern a clipelor! De ce-ti mai ntorci ochii spre soare, cnd rdcinile tale hrnesc pulsul mortii? Cu ct furie si-ndurerare o s te azvrli n abisul divin! Nici o margine de cuget si nici o zare a lumii nu vor mai opri tvlirea dezndejdii pe pustiul lui Dumnezeu si nici un rai nu va mai nflori pe npstuirea lor comun. Creatorul si va da ultima suflare n creatur, n creatura fr de suflare. Ce gust de cenus eman de dincolo de lumi! In patru ochi cu Diavolul. De ce se arat el mai rar dect Dumnezeu? Sau l triesti pe acesta prea diabolic, de amestecul straniu face superflu revelatia esentei pure a Satanei? Calea dorurilor zilnice urc de la pmnt la cer. Drumul invers e mai rar. De aceea, Diavolul e o grozvie mai putin frecvent dect marele lui Dusman. In dezrobirea cugetului de fiint, voluptatea nu mai are preferinte ntre durere si plcere. Ea le ncoroneaz pe amndou. Perfectiunea stranie a senzatiilor suspend deosebirile ntre ele. Durere si plcere devin sinonime. Oare de ce gndind ti pierzi nti inima si numai apoi mintea? Farmecul nelinistii const n oroarea de solutii, n a sti totul n ntrebri... Orice rspuns e ptat de o nuant de vulgaritate. Superioritatea religiei deriv din a crede c numai Dumnezeu poate rspunde.

78

As vrea s m ngrop n plnsurile oamenilor, s-mi fac din fiecare lacrim un mormnt. Tot ce creeaz omul se ntoarce mpotriva lui. Si nu numai tot ce creeaz, ci si tot ce face. In istorie, un pas nainte e un pas napoi. Dar din tot ce a conceput si a trit el, nimic nu se ntoarce mai mult mpotriva lui ca singurtatea. Oare de ce amintirile nu mai au legtur cu memoria? Si patimile, de ce si-or fi pierdut rdcinile din snge? Balcanism ceresc... Razele rsfirate ce eman din Dumnezeu nu ti se-arat dect n amurgul mintii. Apropierea de extaz e singurul criteriu pentru o ierarhie a valorilor. Experienta om a reusit doar pentru clipele n care acesta se crede Dumnezeu. Timpul se destram n ondulatii vagi, ca o spum solemn, de cte ori moartea mpovreaz simturile cu ruina ei de farmece sau norii scoboar cu cer cu tot n gnduri. Ispsesc lipsa de deceptii a strmosilor, ndur urmrile fericirii lor, pltesc scump sperantele agoniei lor si putrezesc n viat prospetimile nestiintei strbune. Iat sensul decadentei. Iar pe planul culturii, cteva secole de creatii si iluzii ce se cer iremediabil rscumprate n luciditate si nemngiere. Alexandrinism... Nu e usor s pltesti pe toti tranii altor veacuri, s nu mai ai verdeat si pmnt n snge... si nici s te scalzi n asfintiturile spiritului... Numai n muzic si n freamte extatice, pierznd pudoarea limitelor si superstitia formei, ajungem la inseparabilul vietii de moarte, la pulsatia unitar de murire vital, de comuniune ntre vietuire si stingere. Oamenii disting prin reflexie si prin iluzii ceea ce n devenirea muzical este vraj de eternitate echivoc, flux si reflux al aceluiasi motiv. Muzica e timp absolut, substantializare de clipe, vesnicie orbit de unde... A avea adncime nseamn a nu mai fi amgit de separatii, a nu mai fi rob planurilor, a nu mai dezarticula viata de moarte. Contopind toate ntr-o confuzie melodic de lumi, agitatia infinit, sumbr si cuprinztoare de elemente se purific ntr-un fior de neant si plintate, ntr-un suspin crescut din strfundurile ultime ale firii si care ne las pe veci un gust de muzic si de fum... Existenta oamenilor e justificat prin reflexiile amare ce ni le inspir. La un tribunal al amrciunii, vor fi achitati cu totii si-n primul rnd femeia... Nimic nu te satisface, nici mcar Absolutul; doar muzica, aceast destrmare a Absolutului. Numai mbtndu-ne de propriile noastre pcate putem purta povara vietii. Fiecare lips trebuie convertit ntr-un deliciu; prin cult s nltm deficientele. Altcum ne nbusim. Dup ce-ai vrut s rstorni lumi, ce greseli te mai leag de raiul vid a doi ochi infiniti si nuli? Dumnezeu, prevznd cderea omului, i-a oferit compensatia iluzorie a femeii. Prin ea, putut-a el uita Paradisul? Nevoia religioas e rspunsul negativ.

79

Intr-un simpozion care ar reuni pe Platon si pe romanticii germani, s-ar spune aproape totul despre iubire. Esentialul ar trebui ns adugat de Diavol. Acel ce a refuzat sfintenia, dar nu lepdarea de lume, si face dintr-o divinitate dezabuzat tinta devenirii lui. Cnd te adresezi lui Dumnezeu, f-o cu pronumele, fii singur, ca s poti fi cu El. Altcum esti om si nu vei sta niciodat fat-n fat cu singurtatea Lui. Teologia n-a mai pstrat pentru Dumnezeu dect respectul majusculei. E atta noblete crunt si atta art n a-ti feri suferintele de vzul semenilor, n a juca rolul de cancer hazliu... Cnd azurul echivoc se topeste n stropi de plictiseal si picur o imensitate de albastru si de dezolare, m apr de mine si de cer cu Mediteranele spiritului. De nefericire ne purificm n accesele de ur srbtoreasc si vast, n care, reducnd totul la nimic si-n primul rnd iubirea, curtm eul de toate impurittile firii. Cine nu poate ur nu cunoaste nici unul din secretele terapeutice. Orice nsntosire ncepe printr-o oper de distrugere. Puritatea se cstig nimicind. Nu sntem noi nsine dect clcndu-ne fr mil n picioare. Un adevr care n-ar trebui spus nimnui, niciodat: nu exist dect suferinte fizice. In ispitele dragostei, nu mai e spatiu ntre mine si moarte. Absolutul se asaz la captul unei erotici purificate de univers. Tot ce creste peste iubirea terestr zideste temeliile lui Dumnezeu. Imposibilitatea de-a mpca dragostea cu lumea... Mai mult dect n orice, n iubire esti si nu esti. Nediferentierea mortii de viat e un fenomen al ndrgostirii. Fiind teolog sau cinic, poti suporta istoria. Dar cei ce cred n om si-n ratiune, cum de nu nnebunesc de dezamgire si cum si pstreaz cumptul n dezmintirea continu a ntmplrilor? Apelnd ns la Dumnezeu sau la scrb, te descurci cu usurint n devenire... Oscilatia ntre teologie si cinism este singura solutie la-ndemna sufletelor rnite. Acele nopti crude, lungi, de o vitregie surd, cu furtuni necate n apele moarte ale gndurilor pe care le nduri din setea curioas de a sti cum vei rspunde ntrebrii mute: oare m voi omor pn n zori? Materia s-a mbibat de durere. Cnd cugetul ti-a crescut peste crestele lumii, strmtoarea vietii ti d fioruri de elefant n ser. Ce valuri nebune de mri necunoscute mi izbesc pleoapele si-mi cotropesc mintea? Ct mretie nu ascunde oboseala de a fi om!

80

Amintirea mrii n noptile albe ne d, mai mult dect orga sau dezndejdea, imaginea imensittii. Ideea de infinit nu e dect spatiul creat n spirit prin absenta somnului. Cadranul solar din Ibiza purta inscriptia: Ultima multis. ...Despre moarte nu se poate vorbi dect latineste. Cine are vreo prere sigur despre vreun lucru oarecare dovedeste a nu se fi apropiat de nici una din tainele fiintei. Spiritul e prin esent pro-contra firii. In trupul stors de veghi descoperi doi ochi rtciti ntr-un schelet. Si-n farmecul rsturntor al tresririi, te cauti n ce n-ai fost si-n ce nu vei fi... In mod cinstit, un om nu poate vorbi dect despre el si despre Dumnezeu. In snul vietii te afli, de cte ori spui din tot sufletul o banalitate... Prin ce tain ne trezim n anumite dimineti cu toate erorile Paradisului n ochi? Din ce zcminte ale memoriei se adap lacrimi luntrice de fericire si ce lumini strvechi sustin extazul divin peste pustiul materiei? ...In astfel de dimineti, nteleg nonrezistenta la Dumnezeu. Viitorul: dorinta de a muri tradus-n dimensiune de timp. Nobletea de a nu pctui niciodat mpotriva mortii... Universul si-a aprins glasurile-n tine si tu treci pe bulevard... Cerul si-a incendiat umbrele n sngele tu si tu surzi cu semeni... Cnd ti vei rsturna mnstirile inimii pe ei? E att neasteptat si-atta indecent n infinitul sufletului cum de-l ngduie desertul oaselor si surmenajul crnii? Vraja tristetii seamn undelor invizibile ale apelor moarte. Nevoia de-a-nsemna toate reflexiile amare, din teama stranie c-ai putea ajunge vreodat s nu mai fii trist... Neavnd extazul la-ndemn, ca misticii, regiunile cele mai adnci ale firii le descoperi n recderile grave ale oboselii... Ideile se rentorc spre izvorul lor, se scufund n confuzia originar si spiritul pluteste pe fundurile vietii. Sfredelirea lumii n oboselile halucinante despoaie lucrurile de strlucire si nselciune si nimic nu ne mpiedic de la accesul la zona de bastin a nceputului, pur ca o auror final. Asa dispare tot ce timpul a adugat virtualittii initiale. Existenta ni se dezvluie ca atare: la remorca neantului si nu nimicul este la marginea lumii, ci lumea la marginea nimicului. Oboseala ca instrument de cunoastere. Cugetul scldat n lumina nocturn a disperrii. Spiritul are prea putine leacuri. Cci de el nsusi trebuie s ne vindecm n primul rnd. De natur si femeie te apropii, fugi si revii din nou, cu toat teama de insuportabilul fericirii.

81

Snt peisaje si mbrtisri care ti las un gust de exil ca tot ce amestec absolutul cu timpul. Esti incurabil pierdut amgirii si vietii cnd, privind cerul n ochi de femeie, nu poti uita originalul. A putea suferi cu nebunie, curaj, zmbet si dezndejde. Eroismul nu e dect rezistenta la sfintenie. Primejdia n suferint e de a fi blnd; de a ndura cu ngduint. Te pomenesti astfel lunecnd ntr-o icoan, din omul ce erai, plmdit dintr-o carne infinit muritoare. S nu devii pentru nimeni exemplu de pefectiune; distruge-n tine tot ce-i chip si dr de urmat. Oamenii s-nvete de la tine s se nspimnte de cile omului. Acesta-i rostul suferintei tale. Mintea smuls din rdcini a rmas singur cu ea nssi. Toate ntrebrile se reduc la att: cum poti s nu fii cel mai nefericit? Ce nu atinge boala e vulgar si ce nu adie moartea e lipsit de tain. Cntec surd n strfunduri: se roag boala n oase. Viata nu merit s fie trit dect pentru deliciile nflorite pe ruinele ei. Cnd gsesti o anumit noblete n tnguire, paradoxul e forma prin care inteligenta nbus plnsul. Ce zori mi vor trezi cugetul mbtat de ireparabil? Oare cnd voi nceta s mor? Snt rni care cer interventia Paradisului. Cu toate pcatele si cu nici unul, mintea s-a asezat pe fundul iadului si ochii privesc nemrmuriti spre lume. Cnd iubesti viata cu patim si scrb, doar diavolul se mai milostiveste de tine si-ti ofer slasul fatal ndurerrii tale aiurite. Acele sfsieri ale crnii si demente ale gndului, n care am cdea n plin sfintenie dac Dumnezeu ne-ar sri ntr-ajutor. Sovirile lui ne mai tin n rnd cu lumea. De ce nu m-ai fcut, Doamne, un prost etern sub boltile tale ntngi? Spiritul e carne lovit de streche transcendent. Lupta nu se d ntre om si om, ci ntre om si Dumnezeu. De aceea, nici problemele sociale si nici istoria nu pot rezolva nimic. Gndul la Dumnezeu nu serveste dect spre a muri. Nu de bunvoie te-ndrepti spre el, ci fiindc n-ai ncotro. Nimeni nu poate sti dac e credincios sau nu.

82

Privind pe atti si pe atti care se ngroap ntr-o idee, ntr-o menire, ntr-un viciu sau ntr-o virtute, te miri de ce infim distant de lucruri dispun oamenii. S fi vzut ei asa de putin? S nu fi fost ei atinsi de cunostinta care nu ngduie nici un act? A sti nu mai rabd firea dect prin vointa noastr de a fi nc n ea. Te frmnti atunci printre obiecte si idealuri, adernd cu frme de pasiuni, acordnd din mil si din amreal o adiere de existent umbrelor n cutare de fiint. Universul nu e serios. El trebuie luat tragic n glum. A face este antipodul lui a sti. Nehotrrile ntre cer si pmnt te sortesc unui destin de Ianus, ale crui fete ar deveni una n durere. Cu inima spnzurat ntre freamt si ndoial: un sceptic deschis extazului. In dup-amiezele de duminic mai mult dect n celelalte dup-amieze ale timpului ratiunea se dezvluie ca o absent de cer, si ideile stele negre pe fondul de vid al vesniciei. Plictiseala se naste dintr-o mpnzire ultim a simtirii, dezlipit de fire. In cuprinderea cosmic a urtului cscat al universului , pdurile par a se nclina ca s-ti ridice cu triumf de frunze inima pierdut printre vreascuri. Din fosnirea vremii se-nfirip muzica plictiselii din accentele surde ale stingerii timpului. Inima mea prin care a trecut cerul e punctul cel mai ndeprtat de Dumnezeu. Nimic nu m poate face s uit viata, desi totul m nstrineaz de ea. La o egal distant de sfintenie si de viat. Eu n-am tria ca s-ndur splendorile lumii; n mijlocul lor mi-am pierdut suflarea si nu mi-a rmas glas dect pentru disperarea frumusetii. Oamenii fug att de moarte, ct si de gndul ei. De acesta m-am legat pe vecie. Incolo, am fugit n rnd cu ceilalti dac nu chiar mai repede ca ei. Plictiseala bntuie un suflet erotic ce nu gseste absolutul n dragoste. Pentru a acoperi cu fast drama vietuirii, arunc prin spirit un foc de artificii; ntretine-l din zori n noapte; creeaz n preajma ta strlucirea efemer si etern a inteligentei nnebunite n propriul ei joc; f din viat o scnteiere pe un cimitir. Cci nu-i sufletul omului un mormnt n flcri? D un curs genial senzatiilor; impune trupului vecintatea astrilor; carnea, ridic-o prin gratie sau crim pn la cer; simbolul tu s fie: un trandafir pe-o bard. Invat voluptatea de-a acorda ideilor spatiul unei clipe, de-a iubi fiinta fr a-i ngdui un rost, de-a fi tu nsuti fr tine. Din asteptrile vistoare n mijlocul naturii, privind cum aripile unui vultur ating broderia destrmat a norilor. ...Si nchipuindu-ti c-ai zburat cu invers altitudine spre adncurile vietii, c-ai mngiat cu aripi de nemngieri un cer de drojdie, nendestultor setei tale de strfunduri. Cti pot s spun: eu snt un om pentru care Diavolul exist? Cum n-am simti o atractie de soart fat de cei porniti spre o asemenea mrturisire?

83

O icoan complet a lumii ar putea-o da gndurile crescute n insomniile unui asasin, ndulcite de-un parfum emanat din rtciri de ngeri. Orice-ai face, dup ce ti-ai pierdut sprijinul n tine, nu mai poti gsi altul dect n Dumnezeu. Si dac fr El se mai poate nc respira, fr ideea lui te-ai pierde n prsirile mintii. Ceea ce-i fascinant n disperare este c ne arunc dintr-o dat n fata Absolutului; un salt organic, irezistibil, la picioarele Ultimului. Dup aceea, ncepi s gndesti si s limpezesti sau s ntuneci prin reflexie situatia creat de furia metafizic a dezndejdii. Desprtit de semeni prin soarta insular a inimii, te agti de Dumnezeu ca mrile nebuniei s nu-si nalte valurile mai sus de singurtatea ta. In poezie, necreznd n nimic, adaugi un plus de farmec inspiratiei, cci nihilismul e un supliment de muzic; pe cnd n proz trebuie s aderi la ceva, ca s nu rmi gol n fata vidului cuvintelor. A fi gnditor nu-i un noroc cnd cugetul nu mai e ntors spre adevrurile nlttoare, produse ale orbirii. Singurul rost al pmntului e s nghit lacrimile muritorilor. Muzica ne arat cam ce ar fi timpul n cer. Exist un fel de cntec n fiece boal. Punti nu se mai pot ntinde ntre omul urmrit de moarte si semenii lui. Si orice ar face el ncercrile de apropiere adncesc doar o prpastie si accentueaz o fatalitate. Cu de-aproapele trebuie s fii indiferent sau vesel. Dar, nemaicunoscnd dect exaltarea si tristetea, rostul tu e iremediabil paralel soartei omului. Ajungi ncetul cu ncetul s nu te mai ntlnesti cu nimeni niciodat. In tristete moartea si nebunia lundu-se la ntrecere , ndejdile vitregite se ntorc n gnduri ucigase. Si devii un ostatic al nefiintei, din dobitoc uman ce-ai fost. De ce nu s-or ntinde peste mine umbrele vesnicei prostii si rcorile nestiintei? Cldurile unui brgan de dezndejdi... Intr-un creier defunct, timpurile plecate-n cruciad de distrugere nu vor putea ucide amintirea unui Dumnezeu plmdit din suspine si singurtti. In lumea-n care nu mai am pe nimeni, mai dispun doar de Dumnezeu. Tcerea ce urmeaz marilor intensitti: inspiratiei, sexualittii, disperrii. Parc-a fugit natura, si omul a rmas fr zri ntr-o veghe vecin nimicirii. Firea este o functie a cldurilor sufletului. Existenta se creeaz n momentul subiectiv prin excelent. Cci nimic nu este n afar de nvlirile inimii. Omul sufer de o neputint de vacant a nelinistii. El n-a reusit s lrgeasc orizontul ratiunii dect prin groaz. ...Setea de un paradis al indulgentei, cldit pe un zmbet de destrblri ceresti... Nevroza e o stare de hamletism automat. Ea acord celui atins atribute de geniu, fr suportul talentului.

84

Nehotrrea ntre pmnt si cer te transform ntr-un sfnt negativ. Pe piscuri de Alpi si de Pirinei, cu norii sub mine, rezemat pe zpezi si pe cer, am nteles: c senzatiile trebuie s fie mai pure dect aerul rarefiat al nltimilor, c-n ele nu trebuie s intre nici omul, nici pmntul si nici un obiect al lumii, adieri extatice s fie clipele, vrtej de altitudine privirea; ca murmurul melancolic al vntului ce atinge azurul si zpada, gndurile s mngie poleiala lucrurilor ce nu snt. In cugetul tu s se rsfrng toate crestele de munti pe care n-ai fost om si toate trmurile de mri pe care ai fost trist. Plictiseala devine muzic pe marginea mrii si extaz pe vrf de munte; sentimente nu mai snt. Cci spre cine s-ar ndrepta? De cte ori nu mai esti om, de attea ori nu mai simti dect triile nefiintei; nu se mai poate tri dect n rtcire. Rstoarn-ti pasii si calc pe stele. Repet zilnic lectia acelei nopti, n care astrii ti s-au dezvluit ridicol de singuri. Dup fiece cltorie, progresul n nimic te leag incurabil de lume. Descoperind noi frumuseti, pierzi prin atractia lor rdcinile ce ti-au crescut cnd nu le-ai bnuit. O dat n interiorul vrjii lor, n mireasma de nelume ce eman din ele, te nalti spre un gol pur, mrit de ruina iluziilor. Din ce cred n mai putine lucruri, din ce am murit mai mult n umbra frumusetii, din aceea, neavnd nimic ce s m prind nc n viat, nu mai am nimic ce s m ntoarc mpotriva ei. N-am nceput s o iubesc dect pe msura risipirii sperantelor. Cnd nu voi mai avea nimic de pierdut, voi fi una cu ea. Donjuanismul e fructul unei sfintenii ru ntrebuintate. In toate declaratiile de dragoste, simteam c numai Absolutul import si de aceea puteam face cte voiam si oricui. Fsiile de zpad pe fondul cenusiu al muntilor n dimineti de var: drmturi ale unui cer imemorial. Ideile snt melodii moarte. Neputnd dezvlui oamenilor pricinile inimii noastre, fr Dumnezeu ar trebui s ruginim pumnale prin ascunzisurile ei. Inima se apleac cu miscri naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul grdinii de rtciri care e viata. Soarta omului e o absent continu de acum si o frecvent struitore de altdat acest cuvnt al fatalittii. Din sonoritatea lui prelung se desprinde un netmduit fior de pieire. Nimic nu tulbur mai mult naivittile sngelui ca interventia eternittii. Ce pacoste va fi turnnd ea peste prospetimea dorintelor, de le rvseste si le strpeste fr urm? Vesnicia nu se compune din sufluri de viat. Prestigiul ei funebru nbus avnturile si reduce realitatea la starea de absent. Peste valurile de neant ce cuprind n voie firea, numai dorintele adie o briz de existent. In toate religiile, partea privitoare la durere este singura rodnic pentru o reflexie dezinteresat. Restul e pur legislatie sau metafizic de ocazie.

85

In plictiseal, timpul nlocuieste sngele. Fr ea n-am sti cum curg clipele si nici c ele snt. Cnd se sloboade, nimic n-o mai poate opri. Cci ti-e urt atunci cu tot timpul. Rostul gnditorului e s nscoceasc idei poetice, s suplineasc lumea prin imagini absolute, fugind de general si clcnd pe legi. Din esenta firii ni se revel n rusinea de identitate si-n oroarea de principii. Gndirea ncolteste pe ruina ratiunii. Iubesc privirile care nu servesc viata si piscurile pe care aud timpul. (Sufletul nu-i contemporan lumii.) Snt tri n care n-as fi putut rata nici mcar o clip, ca Spania de pild. Si snt locuri mrete si sumbre, n care piatra sfideaz sperantele, pe ale cror ziduri leneveste vesnicia, aducndu-si aminte de timp, locuri privilegiate de siest a Divinittii, care te silesc s fii tu nsuti n mod absolut: n Franta Mont-Saint-Michel, Aigues-Mortes, Les Baux si Rocamadour. In Italia, toat Italia. Plictiseala absolut se confund cu obiectivarea n carne a ideii de timp. Un gnd trebuie s fie straniu ca ruina unui zmbet. Spatiul n care se nvrte cugetul mi pare ndeprtat si fr de temei ca un Uruguay ceresc. Defectul tuturor oamenilor care cred n ceva consist n a deprecia moartea. Absolutul acesteia nu se descoper dect celor ce au un simt ascutit pentru accidentul individuatiei, pentru eroarea multipl a fiintrii. Individul e un esec existent, o greseal ce nfrunt rigoarea oricrui principiu. Nu ratiunea te pune-n fata mortii, ci conditia unic de individ. Cine are convingeri mascheaz chiar aceast dram a unicittii. Spre moarte, ntoarce-te purificat si gol neatins de ndulcirile mintii, de atenurile ideilor. Ea trebuie privit n fat, cu virginitatea luntric a momentelor n care nu crezi n nimic, mai mult chiar: ca martir al nimicului. Dragostea de viat, plin de freamt si durere, nu ispiteste dect pe cei necati n sil. Snt dimineti ce nfloresc subit n desertul oboselilor si care ne tintuiesc nmrmuriti n bratele fiintei. In sila de toate, n sila vast, emannd din tnjala sngelui si a ideilor, npdesc revelatii fugitive de fericire ce se ntind echivoc pe suspinele noastre, ca zdrente de azur. Si atunci cauti o cumpn ntre sila de a fi si de a nu fi. O ceat de ngeri sau de draci mi-a asezat pe frunte cununa plictiselilor. Dar, mptimit n lume, ele nu-mi pot umbri tria sperantelor desarte. Cerul, nu pmntul, m-a fcut pesimist. Neputinta de a fi, consecutiv gndului la Dumnezeu... In mistic exist suferint, infinit suferint. Dar nu tragedie. Extazul e antipodul ireparabilului. Tragedia nu e posibil dect n viata ca atare, aceast lips de iesire plin de mretie, de nefolosint si de prbusire. Shakespeare e mare fiindc n el nu triumf nici o idee: numai viata si moartea. Cine crede n ceva n-are simt pentru tragic.

86

De la o vreme nu mai gndesti asupra urtului, ci-l lasi s gndeasc asupra lui nsuti. In vagul sufletului, plictiseala tinde spre substant. Si ea ajunge: substant de vid. Acel ce-n preajma Absolutului nu poate scpa de ademenirile vietii nici o sinucidere nu poate pune capt dezbinrii lui luntrice. Nimic nu-l ajut s dezlege drama crud a cugetului. Irezolvabilul gndirii se epuizeaz n acest conflict. Farmecul firii trage greu n cumpn si nu e chip a-l anula, desi ideile plutesc pe luciul nefiintei. A tri senzual n nimic... Cnd ai iubit prea ptimas viata, ce-ai cutat printre gnduri? Spiritul e o eroare imens de cte ori slbiciunile acord vietii prestigii de axiom. Snt o Sahar roas de voluptti, un sarcofag de trandafiri. Strzile pustii n marile orase: parc n fiece cas se spnzur cineva. ...Si apoi, inima mea spnzurtoare pe msura cine stie crui diavol. Sfintenia e cel mai nalt grad de activitate la care putem ajunge fr mijloacele vitalittii. Nihilismul: forma de limit a bunvointei. Plictiseala e rnd pe rnd vulgar si sublim, dup cum ne pare c universul miroase a ceap sau c eman din inutilitatea unei raze. Nu m simt acas dect pe trmurile mrii. Cci nu-mi pot construi o patrie dect din spuma valurilor. In fluxul si refluxul gndurilor, stiu eu prea bine c nu mai am pe nimeni: fr tar, fr continent si fr lume. Rmas cu suspinele lucide ale iubirilor fugare n nopti care mpreun fericirea cu nebunia. Singura scuz pentru pasiunea zdrniciilor: a tri religios inutilitatea lumii. Martor mi-este Dumnezeu c-am amestecat cerul n toate senzatiile, c-am nltat o bolt de regret peste fiece srut si-un azur de alte doruri peste acel lesin. Nimic nu serveste mai putin natura ca dragostea. Cnd femeia si nchide ochii, privirile tale lunec pe pleoapele ei cutnd alte firmamente. In disperrile subite si nentemeiate, sufletul e o mare n care s-a necat Dumnezeu. Singurul continut pozitiv al vietii este unul negativ: frica de a muri. Intelepciunea moarte a reflexelor o nvinge. Cum putem ns s nu ne mai temem de moarte fr s cdem n ntelepciune? Nedezlipind n nici un fel faptul de a tri de cel de a muri, ntlnind viata si moartea n voluptatea contradictiei. Fr deliciile acesteia, o minte lucid nu mai poate ngdui opozitiile firii si nici suferi irezolvabilele existentei. In ultima treapt a incurabilului, te hotrsti pentru Dumnezeu. A crede nseamn a muri cu aparentele vietii. Religia ndulceste absolutul mortii pentru a putea atribui lui Dumnezeu virtuti rezultate din acea micsorare. El e mare n msura n care moartea nu e totul. Si pn acum nimeni n-a avut semetia s sustin n afar de greselile entuziasmului c ea n-ar fi totul...

87

Cu ct mi pierd mai mult credintele n lume, cu att snt mai mult n Dumnezeu, fr s cred n el. S fie o boal tainic sau o cinste a mintii si a inimii care te face s fii n acelasi timp sceptic si mistic? Nefericirea n-are loc n universul cuvintelor. Vesnicia nu-i dect povara absentei de timp. De aceea, n-o simtim nicieri mai intens ca-n oboseal senzatie fizic a eternittii. Tot ce nu e timp, tot ce e mai mult ca timpul se naste dintr-o sleire adnc, din toropeala vast si meditativ a organelor, din pierderea ritmului fiintei. Vesnicia se ntinde pe tcerile vitalittii. Prin ceea ce snt mai mult eu nsumi, mi-am rupt zgazurile. Putea-va spiritul s le refac anulndu-se n certitudinea orbirilor? Cu ce minuni si cu ce farmece am putea da cunoasterea napoi? Cnd vor bate veghile n retragere? Fiinta nu poate fi salvat fr lasittile mintii. Pn cnd rostul inimii va fi s cnte agoniile ratiunii? Si cum s pui capt cugetului hrtuit ntre ndoial si delir? Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apra de urmrile lucidittii si ale cunoasterii. A nu face deosebire ntre drama crnii si a gndului... A fi introdus sngele n logic... Scrba de lume: iruptia urii n urt. In vagul plictiselii se introduce astfel calitatea religioas a negatiei. Viata-mi pare o mnstire unde te-ai refugia ca s uiti pe Dumnezeu si ale crei cruci ar strpunge nimicul cerului. Dup ce sufletul a filtrat pe Dumnezeu, drojdia ce rmne devine ca pedeaps substanta sufletului. Totul este nefolositor si fr rost afar poate de melodia ascuns a chinului. Fruntariile omului snt cele ale suferintei. Doar dup ce-ai ndurat mult ai dreptul s consideri lumea un pretext estetic, un spectacol ntelegerii tale nobile si bolnave. Atunci suferi, fiind n afara suferintei. Nimeni nu va sti din ce belsug de dureri devii estet n mod religios. Gndurile izvorsc din pustnicirea instinctelor, iar spiritul vduveste puterile vietii. Astfel, omul devine tare dar fr mijloacele vitalittii. Fenomenul uman e cea mai mare criz a biologiei. Neputnd lua asupr-mi suferintele altora, le-am luat ndoielile. In ntiul fel sfrsesti pe cruce si termini; n al doilea, Golgota se urc pn la cer. Suferintele snt infinite; ndoielile, interminabile. Cnd nu te mai poti ruga, n loc de Dumnezeu zici Absolut. Primatul abstractului este o lips de rugciune. Absolutul e un Dumnezeu n afara inimii. Inaintm n procesul de sleire a persoanei divine pe msur ce introducem cultul inutilittii pe ntinderea cugetului. La ce s ne mai serveasc Absolutul? Din eternitate, totul este inutil. Avntul mistic trebuie purificat de nobletea gestului estetic. De rdcinile ultime

88

ale firii, s lum contact cu maximum de stil. Insesi Judectii din Urm s-i mprumutm prestigiul artei si s ne topim n temeiul final al lumii cu absent patetic. Intr-o simtire nalt, Absolutul e o frntur gratuit a Nimicului, ntocmai ca un torso. De ce oamenii nu s-or fi nchinat norilor? Fiindc acestia plutesc mai usor pe creier dect pe cer? Gndurile nscute n groaz au taina si mpietrirea ochilor din icoanele bizantine. Toate cile merg de la mine spre Dumnezeu, nici una de la El spre mine. De aceea, inima este un absolut si Absolutul, un nimic. Despatrierea luntric este climatul absolut pentru gndurile fr rdcini. Nu atingi inutilitatea mreat a duhului atta vreme ct ai un loc n lume. Gndesti ntotdeauna din lipsa unei patrii. Neavnd granite, spiritul n-are unde s te-nchid. De aceea, gnditorul este un emigrant n viat. Si cnd nu te-ai stiut opri la timp, rtcirea devine singurul fgas al nemngierilor tale. Melancolia introduce atta muzic n nruirea mintii! Alipiti de imediat, oamenii respir prin vulgaritate. Ce poti vorbi cu ei, dect despre oameni? Si nc despre ntmplri, obiecte si griji. Niciodat idei. Si doar numai conceptul nu e vulgar. Nobletea abstractiei le e necunoscut, cci, zgrciti cu puterile lor, ei nu-s capabili de-a cheltui energii pentru a hrni ceea ce nu e: ideea. Vulgaritatea: lipsa de abstractie. Lepdarea patetic de lucruri fixeaz cei doi poli ai simtirii: o iubire fr iubire si o ur fr ur. Iar universul se tranform ntr-un Nimic activ, n care totul este pur si fr de folos ca ntunericul ntr-un ochi de nger. Boala-i o dezastruoas desftare, ce nu poate fi asemuit dect vinului si femeii. Trei mijloace prin care eul este totdeauna mai mult si mai putin, ferestre spre Absolut si care se-nchid n ntunecrile vaste ale mintii. Cci nebunia-i o piedic ce si-o pune cunoasterea ei nsesi un insuportabil al spiritului. Cu ct omul are margini mai nesigure, cu att se apropie mai usor de lipsa de fund a lui Dumnezeu. L-am fi ntlnit noi oare de ar fi fost el natur, persoan sau altceva? Putem spune despre el doar att: c nu se mai gat n adncime. Astfel spre imensitatea divin, omul n-are alt punte dect indefinitul su. Lipsa de fund e punctul de contact ntre abisul divin si abisul uman. Tendinta noastr de-a ne pierde marginile, aplecarea spre infinit si spre distrugere snt un fior ce ne instaleaz n spatiul n care se desfsoar suflul divin. De-am rmne redusi la limitele conditiei individuale, prin ce am putea luneca nspre Dumnezeu? Vagul si nesiguranta noastr reprezint surse metafizice mai importante dect ncrederea ntr-o menire si abandonarea orgolioas ntr-un rost. Slbiciunile omului snt posibilitti religioase; cu conditia s fie adnci. Cci atunci rzbat pn n Dumnezeu. Valurile de nimic ce agit fiinta uman se prelungesc n unduiri pn n absenta infinit a Divinittii. Omul n-are alt temei dect lipsa de fund a lui Dumnezeu. Snt si eu un martir: as vrea s mor pentru ndoieli. Scepticismul fr o latur religioas e o degradare a spiritului. Nu ndoielile inteligentei, ci ale rstignirii. S bati piroane n miezul duhului. S-ti pleci cugetul cu suferint spre zrile lumii; s sngerezi n

89

zmbet. Cnd voi aprinde focuri n idei? Este atta jratic n oscilatiile mintii! Nu e usor lucru a te ndoi privind spre Dumnezeu! In genunchi, strpunge-voi oare pmntul? Voi duce nerugciunea pn la capt? Voi umili pe Dumnezeu, cu supranaturalul meu dezmt? Cu ct urc spre cer, cu att scobor mai tare spre pmnt. Spiritul, dezlipit de toate, se-ndreapt cu aceeasi trie n directii opuse. Nu poti adera la ceva fr s faci o rezerv egal. Orice pasiune trezeste simultan antipodul ei. Contrariile snt substanta respiratiei omului. Am de partea mea toate directiile lumii, de cnd nu m mai am. Paradoxul exprim incapacitatea de a fi firesc n lume. Universul e o pauz a spiritului. Rostul inimii e s devin imn. In ultim analiz, scepticismul nu izvorste dect din imposibilitatea de a te mplini n extaz, de-a-l atinge, de-a-l tri. De ndoieli ne vindec numai orbirea lui luminoas, sfsietor de revelatoare. O moarte de fioruri balsamice. Cnd sngele-ti zvcneste pn la cer, cum s te mai ndoiesti? Dar ce rar zvcneste el asa! Scepticism: nemngierea de a nu fi n cer. A introduce slciile plngtoare n categorii... Numai n msura n care suferi ai dreptul s-l ataci pe Isus, precum n mod cinstit nu poti fi mpotriva religiei dac nu esti religios. Din afar, nici o critic nu dovedeste nimic si nu angajeaz pe nimeni. Cnd ataci nluntrul unei pozitii, nluntrul pozitiei tale, nu tragi n adversar, ci n tine nsuti. O critic efectiv e o autotortur. Restul e joc. Zmbete dureroase care sting soarele... Istoria s-ar isprvi n clipa n care omul s-ar ntepeni ntr-un adevr. Dar omul trieste cu adevrat numai ntru ct se plictiseste de orice adevr. Izvorul devenirii este posibilitatea de greseal a lumii. O epoc se reazem pe un adevr si crede n el fiindc nu-l cumpneste. Cum l-ai pus la cntar si-i msori greutatea, se transform ntr-un adevr oarecare n eroare. Cnd judeci, orice din sigurant de nestrmutat ajunge un principiu ce se clatin fr rost. Nu poti fi lucid ntr-un adevr, fr s-l compromiti. Un individ sau o epoc trebuie s respire inconstient n neconditionatul unui principiu, pentru a-l recunoaste ca atare. A sti rstoarn orice urm de certitudine. Constiinta fenomen de limit a ratiunii este o surs de ndoieli, ce nu pot fi nfrnte dect n amurgul cugetului treaz. Luciditatea este un dezastru pentru adevr, dar nu pentru cunoastere, pe ale crei baze se nalt o arhitectur complicat de erori, numit spirit din nevoie de simplificare. Duhul meu nu-si mai afl ndestulare dect n metafizic si-n Acatist. In fiecare clip suspin Dumnezeu; cci timpul e rugciunea Lui. Cnd sntatea si norocul se las asupra noastr, peste gnduri se asaz o spuz si mintea se retrage. Nefericirea e cel mai puternic stimulent al spiritului.

90

Dac inima ar fi redus la esenta ei ideal, adic la Rstignire, ar rsri cruci pe meleagurile ei, de care s-ar spnzura ndejdile cu tot farmecul zadarnic al nebuniei lor. Luciditatea: o toamn a instinctelor. Nu mi-e fric de suferinte, ct de resemnarea ce le-ar urma. De-as putea suferi vesnic, fr mpcare si fr milogeal! Boala te asaz la limitele materiei; prin ea, trupul devine o cale spre Absolut. Cci nfrngerile corpului fac din durere un rai n dezastru. Boala serveste duhul fr nici un nconjur. Sau poate si mai mult: duhul este boal pe plan abstract, precum omul: materie atins. Prin singurtate, tot ce iese de sub controlul simturilor n primul rnd invizibilul capt un caracter de imediat. A fi fr oameni si fr lume; a te afla, adic, nemijlocit n esent. Asa ti se deschide ntr-un fior rar viziunea substantial a noptii, a luminii, a gndului. Desprinzi atunci din toate restul absolut, ceea ce rmne dintr-un lucru cnd el nu mai exist pentru simturi. Intelegi taina ultim a noptii, dar simturile nu mai simt noaptea. Sau te mbeti de muzic si nici un sunet nu mai mngie urechea. Singurtatea necruttoare a duhului descoper neantul imaculat din temelia aparentelor, puritatea divin sau demonic de la baza tuturor alctuirilor. Si atunci, ntelegi c rostul din urm al duhului e mbolnvirea de infinit. Cnd m voi scufunda fr apel n Diavol si n Dumnezeu? In paradis, azurul ndeplinea functia pmntului pentru noi. Cei doi oameni clcau, adic, pe un desert albastru. De aceea nu puteau cunoaste ei acolo pe cnd aici, pe pmnt, pe culoarea dureroas a pmntului, n-ai altceva de fcut. Smulgeti o floare sau o buruian si observati din ce a crescut: din ispsire solidificat. Intia lacrim a lui Adam a urnit istoria. Picurul acela srat, transparent si infinit concret este primul moment istoric, iar vidul lsat n inima sinistrului nostru strmos, ntiul ideal. Incetul cu ncetul, oamenii, pierzndu-si darul plnsului, au nlocuit prin idei lacrimile. Cultura nssi nu e dect imposibilitatea de a plnge. Exist o oboseal substantial, n care se adun toate oboselile zilnice si care ne depun fr ocol n mijlocul Absolutului. Umbli printre oameni, mparti zmbete sau cauti din obisnuint adevruri, si n sinea ta te rezemi pe temeiurile firii. N-ai ncotro: esti mpins spre ele. Zaci cu voie sau fr de voie n straturile ultime ale existentei. Viata ti pare atunci atunci dramatic al fiecrei clipe un vis pe care-l depeni din privelistea Absolutului, o nlucire a nstrinrii tale de toate. Cum luneci asa, pe panta rosturilor nemrginite, si prin vagi instincte trebuie s te mai tii de lume, contradictia soartei tale e mai dureroas ca npdirea primverii ntr-un cimitir de tar. Omul e un naufragiat al Absolutului. Nu se poate nlta n acesta. Doar s se nece. Si nimic nu-l neac mai adnc n el dect marile oboseli, acele oboseli care deschid spatiul ntr-un cscat al infinitului si-al plictiselii. Noi n-avem dreptul, ca fiinte, s privim dincolo de mrginirea noastr. Am devenit oameni si-am iesit din raiul fiintei. Eram Absolut. Acum stim c sntem n el. Si astfel, nu mai sntem nici el si nici noi. Cunoasterea a ridicat un zid de nentrecut ntre om si fericire. Suferinta nu e dect constiinta Absolutului. Ideile trebuie s fie vaste si ondulate ca melodia noptilor albe.

91

Ceea ce este mai vag, adic Dumnezeu. Doar ideea de El e mai vag dect el nsusi. ...Si acest Vag de totdeauna e chinul cel mai sfsietor al omului. Moartea nu introduce precizie n el, ci numai n individ. Cci murind, nu cunoastem mai de-aproape pe Dumnezeu, deoarece ne stingem cu toate lipsurile fpturii noastre si aflm astfel ce nu sntem sau ceea ce am fi putut s fim. Si cu aceasta, moartea ne-a descrcat pentru ultima oar de sarcina cunoasterii. Acea team de plictiseal ce nu poate fi asemuit cu nimic... Un ru ciudat nclzeste sngele si prevesteste golul surd ce te macin apoi, n ceasuri fr nume. Se apropie Urtul, fiere a timpului turnat n vine. Si teama ce te nvluie cere fuga. Asa ncepi s nu mai ai pace n nici un loc. Neajunsurile acestei lumi trebuie trite pn la teologie si diabolism. In nici un fel s nu rmnem la stadiul sentimentelor. Totul trebuie raportat la Dumnezeu si la diavol n acelasi timp. Bach si Wagner, aparent fundamental deosebiti, snt muzicienii care se aseamn n fond mai mult. Nu ca arhitectur muzical, ci ca substrat de sensibilitate. Exist doi creatori n istoria muzicii care s fi exprimat mai amplu si mai cuprinztor starea indefinibil a langoarei? C la ntiul ea-i divin si la al doilea erotic, sau c unul ti condenseaz tnjirea sufletului ntr-o constructie sonor de o absolut rigoare, iar altul si trgneste sufletul ntr-o muzic formal trgnat aceasta nu dovedeste nimic mpotriva unei comunitti adnci de sensibilitate. Cu Bach, nu mai esti n lume din cauza lui Dumnezeu, cu Wagner, din a iubirii. Important este c amndoi snt decadenti, c amndoi destram viata ntr-un fel de elan negativ, amndoi ne mbie s murim n afar de noi. Si amndoi nu pot fi ntelesi dect n oboseal, n neanturi vitale, n deliciile pieirii. Nici unul, nici altul nu pot servi ca antidot ispitei de a nu fi. In orice fel sexualitatea este misterioas, dar n special cnd nu mai apartii lumii. Atunci, revii la revelatiile ei cu o nespus mirare si esti silit s te ntrebi dac ntr-adevr nu mai apartii lumii, de dat ce un exercitiu att de strvechi te subjug si te cucereste. Se prea poate ns ca rostul gndirii pornite pe crri proprii s nu fie altul dect ncordarea n contradictii si adncirea n irezolvabile. Nicieri mai mult ca-n lepdarea de lume nu le putem atinge mai usor. Infinit reversibilul extaz, strpungnd nltimile detasrii, creeaz o dezorientare care este surs de probleme, de nelinisti si de ntrebri. Intr-un spirit urgisit de excesul de gnduri, dezmierdrile si horciala consecutiv mpreun planuri divergente si lumi ireconciliabile. Se mpac n rosturi orizontale cele dou fete ale universului, dusmnia duhului si a crnii. Se mpac pentru un moment. Dup aceea, ncep din nou, cu o trie mai crncen si mai nemiloas. Important este c te poti nc mira. Si nici un prilej de acesta nu trebuie scpat. Ceilalti oameni se supun mirrilor crnii; ei nu cunosc pe acele izvorte la intersectia duhului cu carnea si nici tulburarea, plin de voluptate si de chin, a complicittii lor. Neurastenia: moment slav al sufletului. De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica. Tot ce nu-i natur e boal. Devenirea istoric exprim trepte ale mbolnvirii naturii. Aceste trepte nu snt lipsuri, ci crize de nltimi. Cci sntatea poate reprezenta un concept pozitiv numai pn la aparitia spiritului.

92

Lumea s-a urnit din linistea initial prin exasperarea identittii. Nu putem sti ce a atins echilibrul originar, dar este clar c o plictiseal a identittii de sine nsusi, o mbolnvire a infinitului static a pus lumea n miscare. Boala e un agent al devenirii. Iat rostul ei metafizic. ...Si de aceea, n orice plictiseal rzbat reflexe ale urtului initial, ca si cum n peisajul saturnian al sufletului s-ar ntinde oaze de pustiu din vremea cnd lucrurile, ncremenite n ele nsele, asteptau s fie. Este atta ratiune si mediocritate n institutia cstoriei, c ea pare a fi fost nscocit de fortele ostile nebuniei. N-as vrea s-mi pierd mintea. Dar este atta vulgaritate n a o pstra! S veghezi inutil nentelesul lumii si al lui Dumnezeu si s extragi stiint din chin! Snt beat de ur si de mine. Mhnirea e un dar, ca betia, credinta, existenta si ca tot ce e mare, dureros si irezistibil. Darul mhnirii... -Sfrsit-

93