Intr-adevar, e facil sa privesti doar in jur si sa vezi minciuna. Dar asta e nimic fata de concret,de cazurile particulare, de minciuna fiecaruia in fata oglinzii lui, in fata mea sau a celorlalti.Generalizarea are rolul pervers de a ascunde mizeriile concretului. Daca te apleci asupra unuisubiect si-l diseci fara mila, realizezi ca fetidul care descrie cel mai bine situatia e un termenatat de moale…Spunem ca “Oamenii sunt prosti!” si ne rezumam la atat. Ne resemnam cu acest gand dar cand privim un caz particular al prostiei generale ne speriem. Multimea ne salveaza. Poate sidin cauza asta omul se simte mai bine in comunitati cat mai numeroase pentru ca altfelimaginea clocaielii din fiecare va duce la debilitarea intregii mici comunitati. Multimea ne protejeaza: “Suntem toti prosti, dar ramanem uniti!”Am un temparament coleric. In general sunt o fire introspectiva, calma, linistita, dar cateodataexplodez cu o asa putere incat ceva in jurul meu intodeauna se sparge.Ma intreaba lumea - de ce sunt uneori violent? De ce sunt agitat si nu-mi gasesc linistea, de ceintodeauna vreau sa ma lupt cu cineva, vreau sa distrug ceva, vreau sa dobor o noua limita?De ce nu accept ordinea din jurul meu, de ce nu sunt si eu ca ceilalti: simplu, calm, multumit,linistit? Eu as adauga: monoton, redundant, gol, paralizat, mort?De ce?De ce as fi?Sangele curge in noi pentru a ne trai viata. In mine sangele curge mai repede decat in ceilalti.Sunt plin de energie si viata. Un adevarat temperament razboinic. E ceva cu care oamenii ar trebui sa-si doreasca a se mandri…Dar de ce toti vor sa ii faca pe ceilalti sa se nasca, sa traiasca, sa manance, sa bea, sa se cace,sa se futa, sa voteze, sa munceasca, sa se casatoreasca si sa moara ca ei?De ce?Unii pur si simplu… sunt altfel!Dar totusi, de ce sunt eu cateodata atat de violent?Se spune ca o vorba inteligenta e mai eficienta decat o mie de palme. Dar cateodata o palmaface mai mult decat o mie de vorbe inteligente. Iar asta se intampla mult mai des decat ne place noua sa credem!Despre o presupusa boala; fostul meu psiholog; eliberarea lui prin durere; ce este adevarul;teama de adevar; hormonii de primavara; si despre suficienta, rautatea si mediocritateaoamenilor.Mai demult incercam sa vindec aceasta presupusa boala, dar mai mult ca sigur ca ma aflam peun drum gresit! Si cand spun asta, ma gandesc la fostul meu psiholog cu care imi placea sadiscut nimicuri. Sau cel putin, daca ar mai fi trait, mi-ar spune acelasi lucru cu specifica-iimbecilitate geniala de care a dat intodeauna dovada: “Nu exista boala care sa nu poata fivindecata.”Ce cretin!Totusi... poate avea dreptate. Nimeni nu m-a putut vindeca deoarece eu nu aveam nici o boala.Imi negam adevarata fire. Singurul lucru cu adevarat inteligent pe care l-a spus a fost cu oclipa inainte de a-i infige pixul in cap. Mi-a spus ca fiecare are nebunia lui. Auzind a mii-aoara vorbele acestea, atat de profunde si totodata atat de ieftine si de inutile, mi-am dat seamaca el nu poate ajunge mai departe de atat. Doctorul acela, pe care-l consideram ca avand ointeligenta peste medie, care cateodata dadea semne ca m-ar intelege in profunzimea naturiimele, nu avea suflet! El nu era un suflet, ci un creier care analizeaza, spune, vorbeste, daraspunsuri si genereaza intrebari exact ca o masina. Poate candva a avut suflet, dar in timpacea scanteie s-a stins in el, mintea luand locul inimii, luand locul inspiratiei si instinctului.
Leave a Comment