Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Valeriu CIUCULIN Curs de Limba Spaniola

Valeriu CIUCULIN Curs de Limba Spaniola

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 26|Likes:
Published by acular
spaniola
spaniola

More info:

Published by: acular on Jul 23, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/16/2014

pdf

text

original

 
VALERIU CIUCULIN
LIMBASPANIOLĂ
Curs rapid
SLATINA 2002
 
P R E F A Ţ Ă
Cele mai vechi popoare care au trăit pe teritoriul Spaniei au fost
iberii
(care au dat şi numele peninsulei iberice)
1)
şiCelţii, care în anumite regiuni s-au contopit cu celalţi constituind originea populaţiei mixte de
celtiberi
.Alte populaţii de importanţă mai mică au fost
 fenicienii
,
 grecii
şi
cartaginezii
, care au format o serie de colonii de-alungul ţărmului Mediteranei.În secolul al III-lea î.H., în timpul celui de-al doilea război punic, Spania a căzut sub dominaţia
 Romanilor 
şi, în ciudaunei rezistenţe îndelungi şi energice, a sfârşit prin a adopta limba şi obiceiurile de la Roma într-un mod mai accentuat şi mai profund decât oricare altă naţiune neolatină.Această acţiune de romanizare era deja bine făcută în epoca lui Augustus, când acest împărat încredinţa misiunea deîngrijire a bibliotecii sale spaniolului C. Iulius Iginus şi un locuitor din Cadix a ajuns consul. Mai târziu, Spania a dat Romeinumeroşi împăraţi, precum Traian, Adrian, Teodosiu.În secolul al V-lea, după câteva secole bune, dominaţia romană a fost răsturnată de popoarele barbare, primii fiind
vizigoţii
, care au format un regat independent în peninsulă şi care după puţin timp s-au convertit la catolicism şi au adoptatlimba şi obiceiurile latine.În secolul al VIII-lea au apărut în peninsulă
arabii
, care au rămas acolo pentru opt secole şi au lăsat numeroase urme înlimbă, în obiceiuri şi care au impulsionat dezvoltarea ştiinţelor şi trezirea conştiinţei naţionale a popoarelor europene.În secolul al XV-lea Spania s-a constituit în mare monarhie naţională şi, pe când Columb descoperea America, armataspaniolă intra în Granada, ultimul bastion arab din Europa.Din acest moment a început ridicarea Spaniei ca unul dintre cele mai mari state europene.Toate aceste popoare care au ajuns în peninsulă au contribuit cu câte ceva la formarea limbii spaniole.Iberii au lăsat unele cuvinte terminate în –rro, ca:
cazurro
(taciturn),
cerro
(lipici),
 pizarra
(cadă) şi alte câteva ca
isquierdo
(stâng),
nava
(vale),
 páramo
(stepă); celţii au lăsat doar câteva urme, ca
abedul 
(beteală),
cama
(pat),
camino
(drum).Dar dacă iberii şi celţii nu au lăsat urme prea numeroase în lexic, mai mult ca sigur au influenţat fonetica.Arabii au fost cei care au influenţat puternic lexicul, în special pentru domeniile tehnice.Descoperirea Americii a adus în Europa cuvinte noi, precum
tomate
(pătlăgea roşie),
chocolate
(ciocolată).În timpurile moderne s-a simţit influenţa limbii franceze şi a limbii italiene.Limba spaniolă are trei dialecte principale: leonez, catilian şi aragonez.Dialectul toledan s-a impus mai ales prin marile opere literare în care s-a scris şi a fost denumit ulterior 
limba castiliană
,care este cunoscută în lume ca adevărata limbă spaniolă.Limba spaniolă este cea mai vorbită în lume, după engleză. În afară de peninsulă, ea se vorbeşte în America de Sud şiCentrală, cu excepţia Braziliei, în Filipine, în Maroc, în Canare şi în câteva insule din Pacific. Mai mult de 100.000.000 deoameni vorbesc spaniola. _________________________ 
 
1)
 
Din iberi se trag bascii de astăzi (cantabrii de pe vremea romanilor), care s-au stabilit pe ambii versanţi ai Pirineilor şi îşi păstreazăşi astăzi limba şi tradiţiile vechi.
A L F A B E T U L
Literele alfabetului
Alfabetul spaniol se compune din 28 de litere, dintre care 5 vocale şi 25 de consoane:FormaDenumirePronunţareA a
a
aB b
be
 beC c
ce
th englezesc aspru, interdentalCh ch
che
ceD d
de
deE e
e
eF f 
efe
efeG g
 ge
ch german dur (aproximativ h românesc)H h
hache
aceI i
i
iJ j
 jota
şotaK k 
ka
kaL l
ele
eleLl ll
elle
el
i
eM m
eme
eme N n
ene
ene Ñ ñ
eñe
en
i
eO o
o
oP p
 pe
 peQ q
ku
kuR r 
ere
ereS s
ese
eseT t
te
teU u
u
uV v
ve
veX x
equis
ekisY y
i griega
i griegaZ z
 zeda
theda
Pronunţare
1.-
Vocalele
se pronunţă ca în româneşte.
A
şi
o
sunt mai deschise;
e
este aproape întotdeauna închis, dar adesea deschisîn faţa unui grup consonantic (
 perla, perro
) sau în silabă finală urmată de consoană (
 papel 
);
u
are întotdeauna sunetulromânesc, niciodată cel francez (ü).
I
atonic, în orice poziţie s-ar găsi în cuvânt, se transformă în
 y
:
 yema
(gemă) [iéma],
huyeron
(au fugit) [uiéron],
rey
(rege) [réi].2.-
Consoanele
se pronunţă ca în româneşte, cu câteva excepţii:
C
înainte de
e
sau
i
se pronunţă sâsâit, cam ca th din engleză:
cerveza
(bere) [θervéθa];
cielo
(cer) [θiélo].Când există două litere
c
care se succed într-un cuvânt, prima se citeşte normal, iar a doua ca θ:
accidente
[acθidente].Chiar şi în combinaţia
 sce
şi
 sci
trebuie îndulcită pronunţarea consoanei c:
escena
(scenă) [esθéna].
Ch
– înaintea oricărei vocale sună ca "ci" din româneşte (dar i nu se aude):
muchacho
(băiat) [mučáčo]Să se reţină că
ch
este o consoană de sine stătătoare, nu se desparte în silabe diferite şi se regăseşte în dicţionare dupălitera
c
.
G
– înaintea lui
e
şi
i
sună cam ca
h
din româneşte:
 general 
[heneral],
 gitana
[hitána]..De notat că se pronunţă dur înaintea consoanei n (nu înmuiat ca în franceză sau italiană):
maligno
[malígno].De asemenea, are pronunţia dură în grupurile
 gue, gui
: guerra [ghérra],
 guitarra
[ghitárra]. Dacă însă u poart diereză (ü),aceasta arată că vocala u din aceste grupuri trebuie pronunţată:
 pingüino
[pinguíno],
ungüento
[unguénto].
H
– este o consoană mută, indiferent că este la începutul sau în interiorul cuvintelor. Ţine locul unui h sau al unui f dinlatină (care se regăsesc adesea în franceză şi italiană):
hombre
(om) [ómbre];
hormiga
(furnică) [ormíga].Serveşte de asemenea pentru a semnala aspirata în cuvintele derivate din arabă:
almohada
[almoáda].Se pune întotdeauna înaintea diftongului
ue
aflat la început de cuvânt:
huevo
(ou),
huérfano
(orfan).
J
– înaintea oricărei vocale se pronunţă h:
navaja
(brici) [naváha].Se regăseşte mai des înaintea vocalelor a, o, u decât înaintea vocalelor e, i, unde se foloseşte de obicei g.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->