Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
cronicinr2

cronicinr2

Ratings: (0)|Views: 10 |Likes:
Published by Sergiu Nicorici

More info:

Published by: Sergiu Nicorici on Jul 23, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/23/2014

pdf

text

original

 
iunie2013
 pagina
LA STUPCALUIPORUMBESCU
 pagina3
PETRU REZUȘ -UN VEACDE LA NAȘTERE
 pagina
FESTIVALUL“FOLKEVER”
“POET AL POEȚILOR”
CIREȘAR EMINESCIAN
Îndurerat de visele deșarteȘi istovit în lumea de amar,Mihai, Poetul, a intrat în moarteLa jumătatea lunii Cireșar.De-atunci păduri de brazi au plâns întrunaȘi stele-au plâns în infinit senin; A tremurat în teii țării lunaȘi-au plâns cireși cu lacrimi de rubin. Au încăput în numai patru scânduri Priviri ce au cuprins un univers;Dar au rămas adâncile lui gânduri Să dăinuie în veșnicul său vers! Trecut-au ani ca nouri peste șesuri...Sub vânturi reci atâtea vieți s-au frânt! Dar s-a-mbrăcat cu-atâtea înțelesuri Rapsodul – pân-la margini de pământ! Luceferi nu-nceteză să se-nșireÎn calda lume fără de hotar.Poetul a intrat in nemurireLa jumătatea lunii Cireșar.
Clement ANTONOVICI 
La 1853 Simion Bărnuțiu (1808 -1864) menționa: „Când va răsări est Lu-ceafăr pe cerul Daciei, bătrânii ei vor înti-neri de bucurie, fetele ei vor corona cuflori pe îngerul care va cuteza a lua valulstrăin ce le întuneca, feciorii î-l vor purta în triumf ca pe un mare erou, care aușters macula străina de pre numele româ-nesc, poporul li va eterna memoria cumormânt de neuitare pe care î-l va înălța în inima sa cea recunoscătoare, ca res-tauratorului tinereilor limbei sale”. Aceste cuvinte ale esteticianuluiromân, unul din conducătoriirevoluționarilor ardeleni, care s-au ridicat în 1848 la luptă pentru dobândirealibertății naționale și sociale, au fostscrise, când copilul, născut „sub semnuldistinctiv al planetei Venus”, făcea pri-mele încercări „să descopere lumea” înIpoteștii plini de farmec. Slovele înflăcă-ratului pașoptist izvorâte din inima lui cu-rată în timpul studiilor la Universitatea dinPavia, au devenit profetice. Luceafărului„generația sa și cele următoare i-au con-solidat monumentul nepieritor al geniului,cinstind poetul, gânditorul și vizionarul,modelatorul conștiinței românești pe carea înnobilat-o cu alese sentimente de dra-goste de patrie și de neam, cu înalteleidei de dreptate socială și națională, deadevăr și frumos”.O contribuție însemnată la opera deeternizare a memoriei despre „Dumne-zeul verbului romanesc”, care astăzi „cu-vântă peste românii de pretutindenea șipeste lume”,constituie apariția în 1990 laeditura „Minerva” din București a părții în-tâia, întitulata „Viața”, a albumului „Emi-nescu. Un veac de nemurire”, alcătuit deVictor Crăciun, cunoscut eminescolog dinRomânia.
continuare în pagina 2 
TROIȚA DINBUDA-MAHALA
La numai câțiva kilometri de capitalaBucovinei istorice, în, stânga Prutului, înpitoreasca așezare Buda-Mahala își aregospodăria vrednicul român și bunulcreștin Sain Mândrescu. Acest om caretrăiește cu frica de Dumnezeu și după pre-ceptele moralei creștine, care mai ono-rează portul popular și este încă păstrător de datini și obiceiuri străbune, a avut o co-pilărie grea și o adolescență zbuciumată.La frageda vârstă de 12 ani a rămas orfande mamă. Ar fi vrut, după absolvirea școliiprimare, să-și continue învățătura laȘcoala Medie din Boian, dar acest vis al luinu și-a găsit realizarea, din cauza că tatălsău și mamă-sa vitregă aveau nevoie deajutorul lui în gospodărie și la muncilecâmpului. Până la urmă i s-a îngăduit săurmeze școala de mecanizare din localita-tea hotineană Stăuceni. A devenit meca-nizator de larg profil, s-a încadrat încâmpul muncii, apoi s-a căsătorit și soartal-a hărăzit cu un băiat și cu o fata, care adevenit medic și lucrează la Spitalul deUrgență din capitala Ucrainei.Ca om de mare omenie, cu autoritate,și ca gospodar de frunte în Buda-Mahala,el s-a aflat printre inițiatorii și sprijinitorii cudare de mână a construirii bisericii ”SfântulȘtefan cel Mare" din satul său de baștină. Apoi, s-a gândit mai săvârșească ofaptă creștinească - să ridice, pe propriilecheltuieli, chiar la intrarea, dinspreCernăuți, în sat, o Troiță în memoria bude-nilor masacrați în februarie 1941 la Lunca,
continuare în pagina 8 
Monumentele noastre
Bună dimineața, Domnule Mihai Eminescu!  Zori de zi ce luminezi prin cuvintetei și lună, lac și codrutoate ale noastre, sfinte.Bună ziua, Domnule Mihai Eminescu! Soare arzând peste cuprinsul nemărginirii Risipind diamante pe altarul iubirii.Bună seara, Domnule Mihai Eminescu! Luceafăr nestins pe bolta durerii,Ființa unui neam ce l-ai dat neuitării. Astfel, dimineața, n-amezi, seară sau noapteGândului nostru-i trimiți tainice șoapteȘi nevoia de cerc rotund în nemoarte.
DE VORBĂ CU POETUL
Paraschiva ABUTNĂRIȚEI 
EMINESCIANĂ
Bat salcâmii din aripeVântul frunza le-o trimitePână se întoarce-n clipe.Teii duhul și-l frământăTainic parcă ne cuvântăÎntr-o limbă neînfrântă.Stele se răsfrâng în lacuri Suferința-i fără leacuri De-or veni și-or trece veacuri.Numai unul vremuieșteDuhu-i vremea păstoreșteUmbra-i albă-n urmă crește...
Lucia NENATI OLARU 
 pagina
IANCUFLONDORLA ALBA IULIA
 
124 DE ANI DE LA TRECEREA ÎN ETERNITATEA POETULUI NAȚIONAL, MIHAI EMINESCU
Cadranliric 
 
2
www.artbuc.cv.ua
Cronici Bucovinene
La 12 mai 2013 în frumoasa localitatedin dreapta Tisei Superioare, Biserica Albă, în mod solemn, a avut loc o superbămanifestație închinată celor 640 de ani dela prima atestare documentară. În înde-părtatul Ev Mediu, această localitate pur românească a jucat un rol deosebit deactiv în viața economică și politică alMaramureșului Voievodal, aparținâd perând drăgoșeștilor, bogdăneneștilor și iar drăgoșeștilor fugăriți din Moldova de cătreprimul domn al Moldovei-Bogdan IMaramureșanul... Localitatea, de fapt, afost amintită în acelaș document cuorășelele Buștina (Bușteni) și Veliki Bicikiv(Bocicoiul Mare), pe atuncea amintite ca”volohe”,acuma rutenizate, căci din ele omare parte a populației românești a plecatodată cu Dragoș de Bedeu Descălecătorulși Bogdan Întemeetorul spre Moldova...Momentan Biserica Albă este una dintrecele mai prospere localități ale raionuluiRahău și a Maramureșului Istoric deNord. Au sosit aicea oaspeți dragi din toatecolțurile fostului imperiu, căci nu puțini be-sermeni ( așa sunt numiți locuitorii Bisericii Albe) s-au așezat și în alte părți, îndeosebi în România și Moldova. Ne-am bucuratmult de delegațiile din Cernăuți, BaiaMare, Satu Mare etc. A participat și dom-nul consul Corneliu Ionel Cibotaru de laConsulatul General al României laCernăuți ,care prin prezența domniei salea îmbogățit și mai mult fesivitatea. Domniasa a dorit ca să depună o coroană de florila bustul Marelui Eminescu din localitate,a transmis un mesaj de salut în două limbipe care le cunoaște la perfecție și a împărțit și câteva cărți traduse în limbarusă al scriitorului român contemporanDinu Săraru, o traducere care denotă în-alta pregătire a acestui minunat domn -diplomat. Sperăm că i-a plăcutMaramureșul nostru, mai ales că necunoaște realizările în ceea ce priveștepăstrarea identității noastre în chiar inimaCarpaților Păduroși.
Prof. Ion HUZĂU 
BISERICA ALBĂ LA 640 DE ANI...
“POET AL POEȚILOR”
continuare din pagina 1
 În studiul introductiv la această cartede zile mari Alexandu Pirn subliniază ur-mătoarele: „Recunoscut astăzi unanimdrept cel mai reprezentativ poet român ...Mihai Eminescu este indiscutabil creatorullimbajului poetic românesc și expresia ceamai înaltă atinsă de spiritul creator al ge-niului”. Domnia sa releva că întreaga ca-rieră literară a Marelui Poet numără doar șaptesprezece ani, pe parcursul căroraLuceafărul fără de moarte a scris peste800 de pagini de poezie, proslăvind istorianeamului, dragostea eternă și creațiaorală a poporului nostru.Prețioasa lucrare, reușit ilustrată dedomnul Vasile Blendea, un român cu sufletnobil și de o rară omenie, cuprinde pai-sprezece compartimente: „Părinții dinpărinți”, „Natala mea vâlcioară”, „Scriptu-rile române”, „Floare albastra”, „Valurile,vânturile...”, „Deschidem coloanele...”,„Roma mică”, „Între mirajul Thaliei și muzaPoesis”, „Trecutul și prezentul”, „Un vis deaur”, „Universul fără margini”, „Eu rămânce-am fost: romantic”, „Luceafărul”, „Cugene ostenite”. În aceste capitole remar-cabilul autor a oglindit cu lux de amănunte întreaga viață zbuciumată a unuia dintrecei mai iubiți fii ai umanității. Adevărul des-pre originea lui Gheorghe Eminovici și aRalucăi Iurașcu, nașterea viitorului poet,copilăria „de farmec plină” a copilului cuochii visători, anii trăiți în „dulcea Buco-vină”, drumurile prin țară cu trupele de tea-tru, primele încercări literare, studiileuniversitare la Viena și Berlin, perioadaieșeana și cea bucureșteană, trecerea înnemurire și-au găsit reflectare în cele circa400 de pagini ale cărții scrise cu dragosteși talent, vădind rodul unei cercetăriminuțioase și îndelungate ale izvoarelor referitoare la viața Luceafărului.Din Ipotești, „satul din legendă”,pornește Mihăiță Eminovici la vârsta deopt anișori spre capitala Bucovinei, aflatăsub dominația habsburgică, pentru a fi în-scris la școala National-Hauptschulle. Aici,purtând în suflet imaginea miraculoasă ameleagurilor natale cu „lacul codrilor albaștri” și basmul despre Călin, povestitde bătrânul prisăcar Miron cu vocea lui do-moală și plină de vrajă, însoțit pe străzilecernăuțene de chipul dulce al mamei și dedorul de libertate, copilul, crescut în sânulnaturii, a continuat să soarbă cu nesaț dinizvorul nesecat al cunoștințelor. La aceainstituție de învățământ, clădirea căreia seaflă și astăzi în orașul de pe malul Prutului,avându-i ca profesori pe Scarlat Weiacekde Voinski, Ioan Litviniuc și Ioan Zybac-zynski, fiul căminarului a frecventat claselea treia și a patra primare de la 1 septem-brie 1858 pana la 1 iulie 1860, fiind clasatde administrația școlii printre cei mai bunielevi.Găzduit în casa lui Aron Pumnul, băia-tul, care „avea o memorie excelentă și erade toți agreat”, adeseori „recitând pe derost balade populare”, a făcut cunoștințăpentru întâia oară cu revoluționarulpașoptist, sosit la Cernăuți cu zece ani în-aintea lui Eminescu. Ilustrul dascăl a jucatun rol important în consolidarea viziuniidespre lume a „poetului poeților”.Copilul „mic și îndesat, cu părul negrupieptănat de la frunte spre ceafă, cu frun-tea lată, fața lung arcană, umerii obrăjilor puțin ridicați, ochii nu mari, dar vii, colorulfeței întunecat, prin care străbătea însă ru-meneala sănătoasă a obrajilor”, își conti-nuă studiile în toamna lui 1860 laOber-Gymnasium, unde va învăța până înprimăvara anului 1863, când pleacă spreIpotești cu dor de casă în vacanța dePaști. El revine la Cernăuți abia în aprilie1864. La acea vreme în orașul din ȚaraCodrilor de Fagi se afla trupa de teatru,condusă de Ștefania Tardini, spectacolelecăreia, prezentate în clădirea fostului„Hotel de Moldavie”, s-au bucurat de unsucces nemaipomenit.Scriitorul Teodor V. Ștefanelli (1849-1920) menționa despre marele evenimentdin viața culturală a românilor din ținut ur-mătoarele: „Venea publicul din toate un-ghiurile Bucovinei să asiste lareprezentații, iar studenții nu lipseau nicio-dată de la dânsele... Vedeam piese patrio-tice, naționale, auzeam o limbă frumoasăși cântece bine executate și astfel ne în-deletniceam și noi în declamațiuni și ne însuflețeam din piesele, alcătuite din isto-ria trecutului nostru. Toată învățăturanoastră în decursul celor opt ani de zile deliceu n-a avut atâta influență asupra dez-voltării noastre naționale, ca acest teatru”.Nelipsit de la spectacolele trupei, tână-rul Mihai, „atras brusc de fascinația teatru-lui”, hotărăște să se dedice „îmbietoareimuze”, pornind cu actorii spre Brașov șiSibiu. După o lungă călătorie prin țară, se întoarce la locul, unde a văzut lumina zilei,devenind funcționar la tribunalul din acestoraș, apoi la Consiliul Județean Botoșani.De aici el se îndreaptă în primăvara lui1865 spre meleagurile carpatine, făcându-și apariția pe străzile cernăuțene cu sufle-tul încărcat de frumoase și neuitateimpresii din Moldova și Transilvania, cândtrupa teatrală Tardini-Vlădicescu sfârșea adoua stagiune a reprezentațiilor sale înBucovina. Eminescu se duce cu actorii,atras de vraja spectacolelor și ademenitde tainica voce a călătoriilor. Scriitorii ro-mâni Gellu Dorian si Emil Iordache subli-niază că „Eminescu nu năzuia spre marilecapitale europene, ci spre satele și orașeleromânești, parcă voind mai întâi să-și des-copere patria și poporul și abia dupăaceea să-și asume alte spații”.Tânărul de cincisprezece ani a revenitla Cernăuți în toamna aceluiași an, dupăce a străbătut „locurile unde se născuse„Miorița”, cu scopul de a-și continua stu-diile la gimnaziul din localitate ca privatist”.Când zăpada acoperise gliastrămoșească și sfântă cu o plapumăuriașă și albă, văruind acoperișurile case-lor, accentuând argintul cupolelor biserici-lor din oraș, iar gerul brodase pe sticlaferestrelor pana păsării măiestre, marelegânditor al poporului nostru, care, îm-preună cu Hurmuzăcheștii și Ioan Gheor-ghe Sbiera, a pus fundamentul culturiiromânești în Bucovina, a închis ochii pen-tru totdeauna. Nicolae Dabija, cunoscutscriitor din Republica Moldova și autor alunor eseuri despre viața Luceafărului, re-latează: „La moartea iubitului dascăl, miculMihai lăcrimase prima dată în versuri -acea durere pricinuită de dispariția mareluiOm și profesor preaiubit, fiind poate cea,care i-a atins întâia dată struna ce a scosmai apoi sunete atât de profunde”. Astfel, în noaptea, când a murit cărturarul AronPumnul, s-a născut poetul Mihai Emi-nescu.Lungi și zbuciumate au fost drumurilegeniului și martirului neamului dacic în cei39 de ani, consacrați până la ultima su-flare slujirii adevărului și Patriei. Desprepașii Luceafărului, care au măsurat țara șiEuropa, s-a scris și se va scrie atât timp,cât va trăi omenirea și va exista Universulfără margini și fără sfârșit. M-am oprit înmodestul meu articol la perioadacernăuțeană a copilului și adolescentuluiEminescu, fiindcă iscusitul autor al albu-mului clarifica, după părerea mea, pentrutoți oamenii de diferite naționalități și debună credință din regiunea noastră o pro-blemă, discutată ani in șir. Referindu-se laorașul, atestat pentru prima dată la 8 oc-tombrie 1408 într-un hrisov al lui Alexan-dra cel Bun, domnitor al StatuluiMoldovenesc, în componența căruia intrași târgul de pe malul Prutului, domnul Vic-tor Crăciun afirma: „Aici, Eminescu împli-nea formalitățile celei de a doua școli avieții: întâlnirea cu scrisul național și uni-versal, care se adăuga primei trepte, pri-mare, naturale și intuitive, deprins laIpotești până la vârsta de șapte-opt ani.Școala sub privegherea lui Aron Pumnul îlmaturizează brusc, gimnazistul acumu-lând între 1858 și 1863 cunoștințe docte șidefinitive pentru care alte minți s-ar fi truditmai bine de un deceniu. Aici se așeazămai întâi, pornind de la conceptul dască-lului său patruzecioptist, stratul istoric și li-terar absolut trebuitor în tot ce va săvârși în curând.Fără această școală trainică, fără „Lep-turariul” lui Aron Pumnul, fără cărțile din bi-blioteca gimnaziștilor, pregătirea timpuriea poetului, întreaga lui dragoste de neam,de limbă, de obiceiuri ar fi întârziat, litera-tura lui s-ar fi zămislit mai greoi și ar fi fostamânată manifestarea geniului, poate s-ar fi micșorat creația eminesciană cu câțivaani buni de poezie. „Universitatea” AronPumnul a însemnat totul pentru începutu-rile lui Eminescu”. În luna când cireșii dau în pârg, marelepoet al umanității trecea în nemurire, lă-sând omenirii o neprețuită comoară -opera sa literară. După mulți ani, GeorgeCălinescu, eminescolog de vază, va con-clude: „Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate,și câte o stea va vesteji pe cer în depărtări,până când acest pământ să-și strângătoate sevele și sa le ridice în țeava subțirea altui crin, de tăria parfumurilor sale”.
Petru GRIOR 
Restituiri
 
www.artbuc.cv.ua
Cronici Bucovinene
PETRU REZUȘ - UN VEAC DE LA NAȘTERE
Calendar 
S-a născut la 22 iunie 1913 într-o fam-ilie de țărani din Rădăuți. Părinții, Alexie șiDomnica, oameni chivernisitori și cu fricăde Dumnezeu, l-au îndrumat pe făgașulștiinței de carte, înscriindu-l, după ter-minarea studiilor elementare, la Liceul"Eudoxiu Hurmuzachi” din urbea natală.Luandu-și, în 1931, bacalaureatul, el ahotărât sa-și continue învățătura la vestitaFacultate de Teologie din Cernăuți, cur-surile căreia le-a urmat în perioada 1933 – 1935. În paralel, tânărul a frecventat șicursurile Seminarului Pedagogic Univer-sitar din capitala Bucovinei, cu spe-cializarea în psihologie și filozofie. Dupăabsolvirea Facultății de Teologie a fost hi-rotonit ca preot în Storojineț, dar, foartecurând, în calitate de bursier al FonduluiBisericesc din Bucovina, va pleca la studiide specializare la universitățile din Stras-bourg, Oxford, Cambridge și Viena. În1937 el și-a susținut doctoratul în teologie,dar n-a mai revenit la Cernăuți, unde ar fifost încadrat în corpul profesoral-didactical Facultății de Teologie și unde, desigur, îl aștepta o strălucită carieră universitară. În 1938 acesta s-a angajat ca profesor laȘcoala Teologică și la Liceul ”TraianDoda” din Caransebeș, unde a rămaspână în 1947 și unde a fondat și conduspublicația "Altarul Banatului". În aprilie 1947 a revenit, totuși, pentruo scurtă perioadă, în Bucovina. Și cumFacultatea de Teologie din Cernăuți erarefugiată la Suceava, a devenit decan și,respectiv, prodecan al acesteia, predândcursuri de Apologetică și Morală. Înlegătura cu faptul că această facultateurma să fie desființată,teologul a plecat laBucurești, unde a fost angajat profesor laCatedra de Teologie Fundamentală a In-stitutului Teologic din capitala României. Între anii 1948-1953 a fost directorul aces-tui institut de grad universitar, iar cursuri în cadrul acestuia a predat până în 1974.Pe tot parcursul vieții sale, PetruRezuș s-a remarcat ca un sprijinitor actival mișcării național-culturale din Bucovina. În perioada studenției, de pildă, el a fostmembru și președinte al Societății “Acad-emia Ortodoxă” din Cernăuți, iar până laevenimentele dramatice din vara anului1940, a făcut parte din Societatea pentruCultura și Literatura Română în Bucovina. Apoi, fiind un om cu o solidă pregătireprofesională și cu vaste orizonturi cultur-ale, Petru Rezuș s-a impus și ca publicistde mare notorietate. Cu articole și studiide sinteză a colaborat intens la revisteteologice (printre care și "Candela"cernăuțeană) și literare din România,Statele Unite ale Americii, Canada ș.a.Ca apreciat om de știință,acesta apublicat lucrări din domeniul istoriei religi-ilor și teologiei fundamentale. De subpana inspirată a lui Petru Rezuș au ieșitlucrările "Sinteza mariologică" (Cernăuți,1938), Tradiția dogmatică ortodoxă", "As-pecte soteriologice", "Axiologia ortodoxă","Curs de teologie fundamenta¬lă", "Axi-ologia teologiei fundamentală", "Problem-atica teologiei fundamentale", "Argumentemicrofizice pentru dovedirea existențeipersonale a lui Dumnezeu", "Științamărturisitoare de Dumnezeu", "Introduc-ere în teologia dogmatică", toate acesteaapărute în Banat, la Caransebeș, întreanii 1939-1946.Petru Rezuș a mai publicat volume deversuri și de proză, precum și un șir de ro-mane cu priză la cititor. În 1973 a scos desub tipar volumul "Poeme", în 1975 - volu-mul "La vaduri de vreme", în 1976 - cel in-titulat "Trecere înaltă", în 1977 - placheta"Vama de aur", iar în 1983 - culegerea deversuri "Pe aripi'. "Cosițele Doamnei"(1980), , "Războieni" (1980), "Dansulșerpilor" (1981) și "Dumbrava Roșie” suntromanele istorice ale lui Petru Rezuș,care pe timpuri nu prea îndepărtate auputut fi procurate de către admiratorii tal-entului său și la Librăria "Drujba" dinCernăuți.Membru titular al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, Petru Rezuș a mai lăsat lucrăride istorie și critică literară: "Pe urmele luiIon Creangă", "Ion Creangă. Mit șiadevăr", "Mihai Eminescu", "Aron Pum-nul" și altele.Folclorul l-a preocupat pe PetruRezuș, în mod deosebit încă din aniitinereții. Culegându-l direct de la informa-tori, el a devenit posesorul unei impresio-nante colecții de folclor bucovinean, iar în1972 a tipărit la București o parte dinaceastă colecție sub titlul "Folclor dinMoldova" (vol.IV) și în același an a editatla București volumul "Dochița Împărătița.Basme și poezii populare din Țara deSus". A urmat, în 1973, culegerea debasme "Frumoasa Frumoaselor", iar în1976 a văzut lumina tiparului volumul"Blana ursului din pădure". În 1974 fol-cloristul a mai publicat și culegerea deproverbe populare ”Dacă poți râde, sărâzi".Pe unde l-ar fi purtat pașii, PetruRezuș trăia cu gândul la Bucovina, laurbea sa natală și numai din marea luidragoste față de aceasta i-a consacratdouă lucrări elogiate, la timpul lor, de cătrespecialiștii în domeniul respectiv - "Biser-ica Bogdan Vodă din Rădăuți (1948) și"Contribuții la istoria orașului Rădăuți"(1975).Petru Rezuș, bucovineanul cu multiplepreocupări ținând de domeniul științei șiculturii, este prezentat de către MarianPopa în "Dicționarul de literatură românăcontemporană" (pag.474) și de către Ior-dan Datcu și S.G. Stoescu în "Dicționarulfolcloriștilor" (pag.372-373).Omul care a avut o viață îndelungatăși o prodigioasă activitate științifică șiliterară a decedat în București în ziua de5 mai 1995.
Dumitru OPRIȘAN 
La 26 mai a. c. în Grădina Publică“Taras Şevcenko” a fost evaluată luna gur-manzilor organizată în orașul Cernăuți. LaFestivalul gastronomic „Gusturile Cernău-ţiului” au fost anunțați învingătorii, şi aufost propuse vizitatorilor bucate din bucă-tăriile naţionale ale etnicilor care conlocu-iesc în nordul Bucovinei.Felurile de mâncare, propuse vizitatori-lor de către reprezentanţii diferitor naţiona-lităţi, se aseamănă într-o măsură oarecarecu cele ucrainene. Bunăoară, pe masagermană erau clătite, care la prima vederese asemănau cu cele ucrainene. Însăacestea au fost gătite altfel. Ana Skubeţka, care a prezentat platou-rile germane, ne-a comunicat că în clătitea fost adăugată o linguriţă de vodcă, ca elesă fie transparente şi să nu se fărâme șidoar prin aceasta se deosebesc de celeucrainene.I-au ospătat pe vizitatori cu mâncărurinaţionale românii, evreii, polonezii, arme-nii. Lângă fiecare masă stătea câte un ghidculinar.Centrul Bucovinean de Artă PentruConservarea și Promovarea CulturiiTradiționale Românești din Cernăuți aprezentat bucătăria tradițională româ-nească. Mâncăruri tradiționale românești,pe toate gusturile, cu mare iscusință aufost preparate de către gospodinele ElenaMoraru din Godinești și Maria Purici dinOstrița.Carina Pascar, care a prezentat buca-tele naţionale româneşti, a făcut chiar o ie-rarhie - ce și cum se servește, punând peprimul loc printre cele mai gustoase bucateromâneşti - mămăliguța cu brânză și sar-malele pregătite la cuptor, pe care cu unpahar de vin românesc, ea a insistat le guste toți vizitatorii, care din spusele lor a fost cel mai gustos.La festivalul gastronomic au participatnu numai cernăuţeni, ci și foarte mulţi oas-peţi ai oraşului, care pentru prima dată auvăzut o astfel de acţiune şi ospitalitateadeosebită a bucovinenilor.Marina a sosit din Syctyvkar (Rusia,Republica Komi):”… În aceste bucate suntzarzavaturi. Puţină varză şi multă umplu-tură. Pentru un om din nord aceasta estefoarte important. E atât de frumos servit, eatât de gustos iar costumele popularesunt extraordinare. Pentru noi e ceva ne-obişnuit. Și concertele sunt deosebite! Amrămas încântată. Dar mă asigură organi-zatorii că încă n-am văzut tot”. Alături de mesele minorităţilor naţionaleau fost instalate corturile participanţilor laluna gurmanzilor. Fiecare doritor a pututgusta frigărui, mămăligă cu brânză, diferitesalate, băuturi. Între timp, pe scenă erauanunțați participanţii la această acțiune.Ruslan Sidlear, preşedintele juriului, ne-a destăinuit că fiecare participant s-a pre-gătit foarte bine de festival, a gătit cele maialese bucate. Şi, fireşte, membrii juriului s-au cam pierdut cu firea, fiind nevoiţi săaprecieze cele mai gustoase bucate dinaceastă diversitate. Aprecierile au fost făcute după urmă-toarele criterii: prezentarea, particularităţilegustative, asocierea de produse, creativi-tatea şi noile reţete .Premiul Mare a fost înmânat reprezen-tanţilor restaurantului „Gopaciok”, care a întrunit cel mai mare număr de puncteacordate de membrii juriului.După ceremonia înmânării premiilor,când aerul era îmbibat cu aroma bucatelor alese şi tradiţionale, sărbătoarea „Gustu-rile Cernăuţiului” , a continuat cu evoluărilecolectivelor artistice ale copiilor. Formațiafolclorică ”Perla” a Centrului Bucovineande Artă pentru Conservarea și PromovareaCulturii Tradiționale Române din Cernăuția prezentat publicului spectator si vizitato-rilor Festivalului o cunună de melodii bu-covinene, care i-a încântat pe toți.
AROMA ÎMBĂTĂTOARE AGUSTULUI BUCOVINEAN
Iurie LEVCIC 
Ca de obicei, Sărbătoarea creștină SfințiiConstantin și Elena aduce în oraşul Bucecea, județul Botoșani, o nouă ediție a Festivalului deinterpretare a cântecului popular moldovenesc„Satule, mândră grădină”. Ediţia actuală, a 34-a la număr, s-a desfăşurat la Centrul CulturalBucecea sub egida Centrului Judeţean pentruConservarea şi Promovarea Culturii Tradiţio-nale Botoşani, a Consiliului şi Primăriei Buce-cea și s-a bucurat de finanţarea ConsiliuluiJudeţean Botoşani. În cadrul Festivalului au evoluat pe scenăpeste 50 de concurenţi din judeţele Moldovei,Regiunea Cernăuţi şi din Republica Moldova.Juriul l-a avut ca preşedinte pe maestrul IoanCobâlă, cunoscutul dirijor al Ansamblului artistic„Rapsozii Botoşanilor”, dar şi muzicologi veniţide la Cernăuţi şi Chişinău.Primarul Andron Ţâmpău sa-a arătat opti-mist asupra modului în care a reuşit organiza-rea evenimentului şi mai ales mulţumit deprezenţa concurenţilor la festival. Chiar dacăpremiul cel mare al festivalului este doar însumă de 1000 lei, nu acest lucru a contat şicontează pentru concurenţi de-a lungul anilor.Festivalul de la Bucecea a devenit pentru cân-tăreţii de muzică populară o rampă de lansare în domeniu iar obţinerea trofeului a devenit ogaranţie că posesorul a păşit pe drumul consa-crării, a devenit un cântăreţ de marcă şi îl aş-teaptă celebritatea.Printre concurenți au fost și solisteleFormației folclorice ”Perla” din cadrul CentruluiBucovinean de Artă pentru Conservarea şi Pro-movarea Culturii Tradiţionale RomâneştiCernăuți, Ana Maria Calancea, Maria ElenaFortuna și Serafima Tuliuliuc, care au primit di-plome de gradul I , II și III. După Festivalul dela Bucecea, Ana Maria Calancea și-a mai adău-gat o diplomă în palmaresul său, la Onești, careparticipând la Festivalul Internațional muzicalpentru copii ”TI AMO”.
NOI VICTORII
Corespondentul nostru
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->