Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Durata zilelor Creaţiei

Durata zilelor Creaţiei

Ratings: (0)|Views: 101 |Likes:
Published by Dan Constantin
articol de pr. Dan Bădulescu
articol de pr. Dan Bădulescu

More info:

Published by: Dan Constantin on Jul 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/16/2014

pdf

text

original

 
 1
Durata zilelor Creaţiei
 
Pr. Dan Bădulescu
 
„Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul… Carele a grăit prin prooroci”
 
…dintre care Moise a strălucit în mod deosebit. El ne
-
a lăsat începutul Scripturii, Cartea Facerii, acea Alfa cu care începe revelaţia dumnezeiască: facerea lumii şi a omului. Cele relatate în  primul capitol au putut fi crezute întocmai şi fără şovăială, limbajul este limpede şi lesne de înţeles tuturor creştinilor.
 Problemele de interpretare s-
au ivit în
timpurile mai recente,
şi anume, în zorii apariţiei ştiinţei moderne, sec. XVII în apus. Acolo au început să apară
treptat
o nouă (astro)fizică, o nouă
chimie, biologie, cronologie,
antropologie, care rând pe rând au emis ipoteze şi teorii care contraziceau şi contrazic revelaţia. Ne vom ocupa acum de durata zilelor Creaţiei.
 Potrivit manualului de
 
Teologie dogmatică
1
 pentru seminariile teologice de Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran
şi
 Arhid. Prof. Dr. Ioan
Zăgrean
,
Bucureşti, 1994, alcătuit iniţial în 1985
, la capitolul despre
teologumenă se spune că: „Teologumenă este numirea ce se dă unei  păreri teologice care poate constitui o bază a învăţăturii bisericeşti, întrucât are un temei în Revelaţie şi în scrierile Părinţilor bisericeşti, în special în ale marilor „dascăli ai lumii” (cum sunt numiţi Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore Teologul şi Sfântul Ioan Hrisostomul), ea este o concepţie adesea cu largă circulaţie printre teologi, dar fără să se bucure de consensul unanim al Bisericii, spre care, figurat vorbind, „aspiră” ea, teologumena. Valoarea unei teologumene depinde, pe de o parte, de evidenţa  bazei ei în izvoarele Revelaţiei divine, iar pe de altă parte, subiectiv, de
 
adaosul de lămurire cu care vine ea, în cercetarea şi cunoaşterea teologică, apărând uneori chiar ca necesară din acest punct de
vedere. Exemple de teologumene:
cu privire la durata zilelor creaţiei
…”
 
 Ne oprim aici: „o concepţie adesea cu largă circulaţ
ie printre teologi, dar
 fără să se bucure de
consensul unanim al Bisericii
”. Consensul Bisericii se exprimă, precum Crucea, în
ambele
 coordonate:
spaţiu şi timp („în toate locurile şi timpurile”), vertical – 
 
diacronic, şi orizontal – 
 sincronic. Mai importa
nt între ele este desigur cel vertical, diacronic, căci prin el noi cei
de
azi suntem în legătură cu trecutul, Sfânta Tradiţie milenară, Părinţii şi proorocii, prin care a grăit Duhul Sfânt. Acest consens este
deci unul
 sine qua non
, iar odată pierdut
 apare
un semnal foarte grav şi serios de al
a
rmă.
 Consen
sul orizontal „s
in
cronic” este şi el de dorit, dar dacă nu se obţine la un moment dat
1
 
 2
istoric critic, rămâne a se sprijini în continuare pe cel vertical, până la apariţia, cu mila lui Dumnezeu a
unor vrem
uri mai bune. Deci dacă el este cumva aproape pierdut este trist, dar nu şi fatal.
 
Cercetând acum problema care ne preocupă, ni se pare că, în privinţa duratei zilelor Creaţiei, în Biserică (ortodoxă desigur!), până la jumătatea sec. al XIX
-lea, a existat exact acest consens patristic,  pe
ambele
coordonate: zilele ţineau 24 de ore fiecare, şi aceleaşi cu cele de azi!
2
 
Această afirmaţie va fi dovedită cu multe exemplificări pe parcursul acestui articol. Deci, iată o părere cu largă circulaţie în Biserică, dar care, dacă este aşa cum afirmăm, a depăşit prin acel consens nivelul unei teologumene! Cei care nu sunt de acord cu această afirmaţie trebuie să vină la rândul lor cu cel puţin tot atâtea dovezi scripturistice şi patristice care să o infirme.
Singurul text patristic care ar putea fi eventual in
vocat în
acest sens pe care l-
am găsit până acum
,
deocamdată cel puţin,
 este acest pasaj al Fericitului Augustin:
„Însă aceste șapte zile, care pentru acelea produc săptămâna prin a căror scurgere și reîntoarcere timpul este răpit, în
care ziua
este una prin mișcarea soarelui de la un răsărit la altul, așa să credem schimbarea acelor zile care sunt prezentate, ca să nu s
e asemene acestea cu acelea, ci de
marea lor lipsă de asemăna
re
 
să nu ne îndoim deloc.”
3
 
După cum observăm, textual se vorbește
aici
de
marea lor lipsă de asemăna
re
”, dar fără a se specifica dacă acest lucru se referă și la
durata lor 
, adic
ă
 ceea ce ne intereseaz
ă
 
în
 acest moment. Dar, s
ă
 admitem, totu
şi
, c
ă
, la modul indirect, s-ar putea deduce
și
 o deosebire drastic
ă
 
în
 sensul duratei lor. Problema
a căpătat după a doua jumătate a sec. XIX caracterul de teologumenă menţionat de autorii manualului, şi anume: în privinţa acestei durate, consensul pe verticală (diacronic) s
-a zdruncinat drastic,
durata nu mai este privită ca fiind de 24 de ore (aceleaşi ca şi azi), ci ele devin „perioade”, „ere” (mai mult sau mai puţin geologice), foarte lungi, indefinite ca durată (de la 1000 la
milioane sau chiar miliarde de ani!). S-
a conturat în schimb un consens pe orizontală (sincronic): azi majoritatea celor din Biserică (cel puţin ce
i
învăţaţi, poporul simplu nu are cum să intre aici), crede în
cele
enunţate anterior. Crucea s
-
a frânt, şi cele două braţe nu mai comunică între ele! Ce să fie oare
aici? A cui lucrare a dat acest rezultat?
Cum spuneam, până atunci lucrurile au părut clare şi tâlcuirile Părinţilor şi Scriitorilor  bisericeşti dovedesc cu prisosinţă acest lucru:
zil
ele au fost toate egale între ele şi au durat 24 de ore,
aceleaşi ca şi cele de azi!
 
Căderea omului în păcat
4
 
a adus cu adevărat moartea în creaţie, dar nu a afectat, aşa cum se afirmă mai nou sub influenţa unor curente neo
-
 protestante creaţioniste, spaţiul şi timpul iniţial al cosmosului.
 
Acelaşi lucru îl vom afirma şi în privinţa părerilor potrivit cărora cosmosul a mai suferit o drastică perturbare a legilor şi rânduielilor sale după poto
 pul universal. Nici atunci nu s-au petrecut
astfel de lucruri, legile şi mişcările cereşti au rămas riguros aceleaşi.
 
Să luăm câteva exemple concrete:
 
„«
Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric
 
Cu alte cuvinte, Dumnezeu a făcut să nu se amestece lumina cu întunericul, ci să stea separate
una de alta. Le-
a despărţit şi le
-a separat foarte mult una d
e alta…
 
Acum, după ce a fost făcut soarele, este zi când văzduhul este luminat de soare şi când soarele străluceşte în emisfera de deasupra pământului; este noapte când soarele ascunzându
-
se face umbră  pământului.
 Atunci, la început, ziua şi noaptea nu se datorau mişcării soarelui, ci se făcea zi şi urma
2
 Vezi
 pentru aceasta şi: 
3
 
Sfântul Augustin
 Despre Geneză în sens litera
, Minerva, 2008, p. 147
4
 
Oricând s
-
ar fi produs aceasta, în această privinţă nu există un consens şi o învăţătură clară şi dogmatică, ci doar păreri personale, vezi 
 
 3
noapte când se revărsa lumina aceea care a fost făcută la început şi când iarăşi se retrăgea, potrivit măsurii rânduite ei de Dumnezeu
.” (Sfântul Vasile,
 Hexaimeron
)
La fel spune şi Sfântul Ioan Damaschin.
 
Influenţele apusene amintite au pătruns, după cum era într 
-
un fel şi normal, având în vedere înrudirea culturală, duhovnicească şi etnică a popoarelor din Europa, şi în spaţiul Răsăritului ortodox, şi anume la sfârşitul secolului X
I
X. Astfel în teologia „academică” s
-a introdus duhul
ştiinţei „acestui
veac
” după cum se mai spune, adică ştiinţa seculară, laică, profană
.
În cazul de care ne ocupăm, în  privinţa cuvântului „zi” pus între ghilimele, se consideră
 
de către cei mai mulţi profesori (şi evident de
c
ătre studenţii lor) a fi o exprimare metaforică ce ar corespunde cu „erele geologice”
5
, o rătăcire
contra
 Sc
ripturii şi Sfinţilor Părinţi care
 nici n-
au auzit de aşa ceva:
 
„Ziua şi noaptea îşi continuă drumul poruncit de El
6
, neîmpiedicându
-se una cu alta. Soarele,
luna şi ceata de stele, potrivit poruncii Lui, îşi desfăşoară în unire
 fără vreo abatere hotarele ce li s
-au  pus
.” (Sf. Clement Romanul,
 I C 
ătre corinteni
 
XX, 1-3)
„«
 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l 
-
a numit noapte». Iar dela începutul zilei până la ziua cealaltă, este o zi şi o noapte
. Scriptura a spus: «Şi s
-
a făcut seară şi s
-
a făcut dimineaţă, ziua întâia».” (Sfântul Ioan Damaschin
 Dogmatica
)
„«Şi s
-
a făcut seară şi s
-
a făcut dimineaţă»,
adică durata unei zile şi a unei nopţi
 
«Şi s
-
a făcut seară şi s
-
a făcut dimineaţă, zi una» A spus «una»,
-
sau pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să
 plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile, care cuprinde negreşit 
 
 şi ziua şi noaptea
,
încât chiar dacă din pricina schimbărilor mersului soarelui se întâmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuşi durata celor două, a zilei şi a nopţii, să se înscrie în timpul destinat lor, ca şi cum Moise ar fi spus: «zi una»
este durata unei zile, măsura celor douăzeci şi patru de ore
; -
sau pentru că
învârtirea cerului de la un semn până la acelaşi semn
 
se face într 
-
o singură zi, încât ori de câte ori este seară şi dimineaţă în lume,
 potrivit învârtirii soarelui, această învârtire nu se  face în mai mult timp, ci atât cât se împlineşte durata unei zile
…” (Sfântul Vasile cel Mare
 Hexaimeron
)
„Deşi atât lumina cât şi întunericul au fost zidite într 
-
o clipită, totuşi, atât ziua cât şi noaptea zilei întâi
au ţinut câte douăsprez
ece ceasuri fiecare
.” (Sfântul Efrem Sirul)
 
„«Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric; şi a numit Dumnezeu lumina zi şi întunericul l
-a
numit noapte.» A împărţit fiecăruia locul său propriu
 fixându
-
le de la început unele hotare, pe care să le păzească
 
mereu neîmpiedicat.
 
Şi orice om cu judecată poate vedea că de atunci şi până acum nici
lumina
n-
a depăşit propriile ei hotare şi nici întunericul n
-
a călcat rânduiala sa
, făcând amestec şi tulburare. E îndestulător numai acest lucru ca să
-
i facă pe cei ce
 vor
 să se îndărătnicească să asculte şi  să se supună cuvintelor dumnezeieştii Scripturi,
 
să imite şi ei rânduiala acestor stihii, a luminii şi a întunericului, care
 păzesc neîmpiedicat drumul lor 
 
şi nu depăşesc măsurile proprii, ci îşi cunosc propria
lor
natură.
 A
numit o zi sfârşitul zilei şi sfârşitul nopţii, ca să fie o ordine şi un şir în cele văzute
, şi ca să nu fie nici un amestec…
 
5
 De ex
Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean op. cit.; Pr. Ioan Uscă
Vechiul Testament în
âlcuirea Sfinţilor Părinţi
, etc.
 
6
 Facere I, 5 sq.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->