3Nr. 10, Mai 2009
INTERSECŢII
1877 este anul când şi România alături de Balcaniizbeşte Imperiul Otoman. Neamuri asuprite din Bosnia,Herţegovina, Serbia, Muntenegru şi Bulgaria s-au ridicatsă sfarme jugul. În acest război, luptătorii pentru libertatesunt sprijiniţi de Imperiul Rus şi cel Austro-Ungar (puteriantrenate în acest conict mai mult pentru a vedea
concurentul de la Istanbul spulberat.)
Ceea ce s-a întâmplat la sfârşit de secol XIX în această parte a Europei era de neocolit. Balcanicii erau umiliţi până la refuz şi înrăiţi sucient pentru a lua arma în mâini. Nimic nu a fost în stare să îi oprească pe aceşti oameni, nicichiar experienţele precedente, când revoltele împotrivaPorţii au fost înnecate în sânge. Nu este de mirare că seteade libertate şi-a pus şi de data aceasta cuvântul, iar româniimai scot (a câta oară) sabia din teacă, împotriva semilunii,români datorită cărora – aşa cum arma la un momentdat Edgar Quinet – Occidentul avea să îşi construiască înlinişte catedralele şi să-şi consolideze cultura.
Pentru Apusul instalat comod undeva mai într-o parte,
războiul era deosebit de interesant deoarece se ivea posibilitatea de a pune mâna pe Constantinopol şi de a pescui în Bosfor şi Dardanele.Toate bune şi frumoase, numai că nu chiar toţi vedeaucu ochi buni dispariţia Imperiului Otoman, pentru că acestlucru ar însemnat ascensiunea unei alte puteri – ImperiulŢarist. Cel mai tare îşi rup cămaşa de pe ei pentru turci,englezii, care la timpul lor făcuseră gestul inamical de ase împotrivi Unirii Principatelor sub A.I. Cuza. Aceeaşienglezi s-au împotrivit propunerii venite după terminarea primului război mondial de a scoate pe turci din Europa.Otomanii, ind în impas, încearcă să calmeze spiritele proclamând o aşa-zisă constituţie liberală, prin care,România căpăta statutul de provincie a Imperiului, cunemaivăzute privilegii; sătui însă de asemenea pomenişi ofensaţi de-a binelea, românii devin şi mai porniţi
împotriva turcilor.
Conştientă că obţinerea Independenţei pe cale paşnicăeste mai mult decât imposibilă, România se vede nevoităsă intre în alianţă cu Rusia, o alianţă extrem de atentchibzuită, având în vedere imprevizibilul aliat. Astfelruşilor li se permite să tranziteze România, fără însă a trece prin Bucureşti sau a se implica în vreun fel în treburileinterne ale ţării. Nu voi expune aici toate faptele de vitejie săvârşitede ostaşii români pe câmpurile de luptă spre obţinereaIndependenţei. Celor care nu ştiu aceste lucruri le recomandsă mai răsfoiască cel puţin un manual de istorie; altcevamă frământă – vreau să ştiu câţi oameni cunosc aceastăsemnicaţie a zilei de 9 mai? Cu îngrijorare şi tristeţetrebuie să constat că prea puţini… Este mai la modă şimai uşor să ne îmbrobodim cu albastru drapel al europeneiuniuni şi să ne facem că plouă (cu steluţe) de cât să onorămmemoria bravilor ostaşi ai vremurilor trecute.Pâine şi circ, cu asta ţineau în frâu vechii romanimulţimile… Pentru pâine şi circ ne-am vândut memoriaşi pupăm papucii unui nou sultan, de data aceasta de la
Soare-Apune.Calea pe care ne-am ales-o este cea a autodistrugerii,
nu ne mai străpung baionete, nu ne mai sfârtecă obuze,acum murim încet, anihilându-ne conştiinţa, otrăvindu-ne
cu pseudo-valori.
Cât de jalnic arată cei care, călcând pe osemintele eroilor,vorbesc de marea familie europeană. Istoria ne-a arătat,şi nu o dată, ce fel de familie este aceasta, or în familiemembrii acesteia se ajută reciproc, toţi sunt împreună şi la bine şi la rău. De câte ori ne-a sprijinit „sora mai mare”?De câte ori ne-a apărat? Cât ajutor au primit voievozii, ceidatorită cărora la Paris, Londra şi Roma nu se poartă (încă)turbane? Răspunsul este nostim de evident: NICIODATĂ!Şi astăzi sărbătorim cu nemaivăzut fast această Europăcare ne-a amanetat, ne-a vândut, ne-a folosit drept carnede tun, drept grânar, drept orice i-a trăsnit prin cap.Înseamnă că ne place aşa… Degeaba a curs sânge,degeaba plugarii au lăsat glia, feciorii mamele, ăcăiifetele şi s-au aruncat în tăişurile săbiilor, în salvelemitralierelor, toate în zadar au fost… Când nu stăm sub uncălcâi, ne mutăm sub altul, şi ce este mai groaznic, ultimultimp facem acest lucru de bună voie şi suntem bucuroşişi mulţumim în cor Călcâiului pentru bunăvoinţa de a nestrivi, aşa, ca la Orwell.
Într-al 132 –lea an de Independenţă
Nicu Cîrlig
Leave a Comment