Ş
i, î
ţ
i sporesc chinurile, nervii, epuizarea, pe timp ce trece, pe fiecare zi…pentru c
ă
nusuport
ă
frumuse
ţ
ea din tine, nu suport
ă
s
ă
le dai lec
ţ
ii, nu suport
ă
s
ă
te vad
ă
muncind
ş
i pe ei c
ă
scând, nu te suport
ă
fericit, nu te vor fericit, nu vor s
ă
te ajute, nu vor s
ă
tevad
ă
…pentru c
ă
te invidiaz
ă
, pentru c
ă
îi faci pro
ş
ti, da, dea dreptul…de
ş
i nu ai niciointen
ţ
ie spre acest fapt. Nu te vor! De aici vei cunoa
ş
te c
ă
ai sporit în via
ţ
a duhovniceasc
ă
: când oamenii faccoali
ţ
ie împotriva ta, când to
ţ
i te privesc aiurea
ş
i haotic, ne
ş
tiind nici ei de ce fac acestlucru…f
ă
r
ă
ca tu s
ă
faci nimic r
ă
u
ş
i f
ă
r
ă
s
ă
deranjezi pe cineva. Când nu po
ţ
i s
ă
îl prive
ş
ti pe cel
ă
lalt în ochi, e sigur: e
ş
ti invidios, e
ş
ti la
ş
, e
ş
ti mic, e
ş
ti r
ă
u! Cine are Duhullui Dumnezeu, dimpotriv
ă
, când vine cineva deschis, cu inim
ă
larg
ă
, binevoitor, candid,neduplicitar…tr
ă
ie
ş
te o adev
ă
rat
ă
minune, pentru c
ă
simte c
ă
Dumnezeu te-a trimis
.Întâlnesc rar…oameni
trimi
ş
i de Dumnezeu
, cu adev
ă
rat, în via
ţ
a mea. Pe mul
ţ
iDumnezeu i-a folosit, cu voia sau împotriva lor, ca s
ă
îmi fac
ă
bine…Îns
ă
cei care
mi-au fost trimi
ş
i
ca s
ă
m
ă
ajute…sunt foarte rari, foarte pu
ţ
ini. Pentru c
ă
aceia, la rândul lor,trebuie s
ă
fie oameni ai lui Dumnezeu ca s
ă
ajute pe alt om al lui Dumnezeu. Ei în
ş
i
ş
itrebuie s
ă
fie monumente de frumuse
ţ
e…pentru ca tu, s
ă
stai, n
ă
ucit, în fa
ţ
a m
ă
re
ţ
iei
ş
i afrumuse
ţ
ii lor…
ş
i s
ă
nu mai vrei s
ă
pleci, s
ă
nu se mai termine, s
ă
nu se mai întâmplenimic altceva.
Ş
i Sfin
ţ
ii lui Dumnezeu de lâng
ă
noi sunt p
ă
c
ă
to
ş
i: trebuie s
ă
ş
ti
ţ
i acest lucru! To
ţ
isuntem p
ă
c
ă
to
ş
i. Numai c
ă
diferen
ţ
a dintre noi, care st
ă
m înfunda
ţ
i în nesim
ţ
ire
ş
i ei, careî
ş
i imput
ă
tot felul de mici p
ă
cate pe lâng
ă
ale noastre
ş
i, când cad în vreun p
ă
cat, e unsfâr
ş
it al bucuriei
ş
i al lini
ş
tii lor…e mare diferen
ţă
.Ei sunt p
ă
c
ă
to
ş
i de clip
ă
…pe lâng
ă
noi, p
ă
c
ă
to
ş
i cu tona, cu sacul, cu nesim
ţ
irea cât casa pe noi. Tocmai de aceea…ei iubesc mult s
ă
se îndrepte…
ş
i li se iart
ă
mult. Nu pot s
ă
suporte p
ă
catul în ei
ş
i
ş
i-l cur
ăţ
esc prin durere mult
ă
, prea mult
ă
pentru s
ă
rmanele lor inimi
ş
i trupuri.Da, Dumneze ne acoper
ă
ochii…ca s
ă
nu vedem!… Exist
ă
un fel de luciditate, cared
ă
uneaz
ă
grav s
ă
n
ă
t
ăţ
ii sfin
ţ
eniei, pentru c
ă
te face s
ă
judeci, s
ă
te cutremuri, s
ă
tescârbe
ş
ti…
ş
i, implicit, s
ă
cârte
ş
ti. Îns
ă
, când Dumnezeu ne face s
ă
ne îngrozim de p
ă
catele noastre
ş
i ale altora…atunci ori suntem cerca
ţ
i, l
ă
sa
ţ
i s
ă
ne c
ă
lim cadiamantul…or suntem în adâncul f
ă
r
ă
delegilor, împreun
ă
cu dracii…
ş
i vedem lucrurilecaracteristice înfr
ăţ
irii cu ei.Dac
ă
exist
ă
durere exprimat
ă
din vedere a r
ă
ului e numai de aici: oamenii sunt preadezam
ă
gi
ţ
i de oameni
ş
i de ei sau au ajuns adâncul f
ă
r
ă
delegii
ş
i tocmai de aceea…r
ă
ulizvor
ăş
te din ei ca din mocirl
ă
.Te treze
ş
ti din vraja lumii…numai dac
ă
te adie harul lui Dumnezeu. Nesim
ţ
irea inimiisau cerbicia min
ţ
ii…înseamn
ă
tocmai neacceptarea adierii de frumuse
ţ
e a lui Dumnezeuîn via
ţ
a noastr
ă
. Când ne adie harul, atunci începem s
ă
ne vedem petele din suflet
ş
i
Leave a Comment