More From This User
Incatalogabilul Eminescu
Un interviu al Prof. Constantin Barbu acordat lui Costin Cretu. Preluare de...
Prezentul mai întotdeauna minte…sau se travesteşte. El minimalizeazăoamenii valorici, încearcă să îi pună la zid, să îi dispere şi să îiînfometeze… şi ridică în slăvi canaliile, incompetenţii, oligofreniispiritului, pe oamenii care toată viaţa cară genţi, raţe, dimigeni de vin,care bagă valută în plic şi o pun… acolo, unde trebuie. Prezentul esinucigaş cu Sfinţii, cu geniile, cu eroii, cu valorile, cu oamenii caretezaurizează experienţe absolut importante pentru sănătatea valorică, pentru igiena lumii noastre.Prezentul ne e vrăjmaş…dacă în punctele cheie stau vrăjmaşiispiritului, ai valorilor, cei care nu dau nimic pe excelenţă…dar daumulte celor care se milogesc, se ploconesc, se spetesc în a ridicaosanale care astupă…bunul simţ al conştiinţei. Numai că prezentul acesta năucitor şi, de multe ori, foarte nedrept,atunci când e scris, când se scrie despre el fir a păr…el, creează posteritatea, care e o zi a judecăţii…înainte de Înfricoşata Judecată aDomnului. Posteritatea valorică, adevărul gol-goluţ, nefardat,neremaniat, neretuşat e cea mai înspăimântătoare şi laconică formă dedreptate. Şi, fără ea, prezentul mincinos…ne-ar astupa cu totulconştiinţa şi ne-am da cu toţii, cu un mod de-a fi, care merge, la sigur,spre Iad.Citesc de vreo 3 zile (şi unele fraze de mai multe ori…numai pentrucruzimea dureroasă a adevărului, care se tot repetă cu oamenii) LidiaStăniloae,
Memoriile unui fugar
, col. Memorii. Jurnale, Ed.Humanitas, Bucureşti, 2009, 330 p. …şi reobserv cum, doar o frază…sau două…e de ajuns să destructureze, din interior, pentru totdeauna, ofalsă personalitate sau să reducă “personalităţile” la locul lor, micuţ,unde au fost întotdeauna.1
Vieţile Sfinţilor, Memoriile şi Jurnalele Sfinţilor, ale geniilor, aleeroilor, ale marilor personalităţi ale lumii sunt…judecata lumii, sunt bisturiul care taie excrescenţele, sunt cele mai mari surse deînsănătoşire ale lumii, sunt motivele pentru ca să mai speri să fiiînger…într-o lume a desfiguraţilor moral.Şi afli, prin intermediul lor, cum tatăl sau mama şi-au dat fiica să fieucisă, cum soţia sau unchiul, bunica sau sora era turnătorii tăi, cum s-au creat intrigile sau cine au fost pigmeii care s-au luat de un IoanGură de Aur, de Fotie cel Mare sau de Grigorie Palama, pentru ca săfie ruşinea întregii istorii. Afli cine a destituit pe cine şi de ce, ce fel decanalii pot îmbrăca veşmintele Bisericii, cine sunt marile “personalităţifără operă”, cine sunt detractorii, cine sunt insignifianţii de care nu poţi să respiri, cine sunt oamenii cu două feţe, cine şi de ce…treneazălucrurile.Adevărurile hârtiei şi, acum, ale înregistrărilor audio şi video suntcauterizante…dar vindecătoare. Ele se creează astăzi…şi restaureazăadevărul mâine. Dacă istoria e nedreaptă astăzi, fiţi pe pace, nimeni nuocupă locul altuia, ci fiecare e pus acolo unde trebuie! Dacă doriţi săaflaţi adevărul istoriei noastre, a lumii noastre, adevărul crud…începeţi, vă rog, cu Scriptura şi cu vieţile Sfinţilor Bisericii, apoi cu jurnalele marilor genii şi valori ale lumii…şi veţi afla ce înseamnă săfii sau să ai adevărul, să fii al adevărului…şi nimeni să nu te ajute. Nu trebuie să uităm că Sfinţii din calendarul nostru sunt expresii aleingratitudinii, cel mai ales, a celor din timpul lor. Nu Dumnezeu îiomoară pe Sfinţi, ci cei cărora ei le slujesc! Iar adevărul unui secol nustă în conducătorii de stat sau ai Bisericii sau în vârfurile sociale“legimitate” non-valoric…ci în persoanele care vor scrie, negru pe alb,singurele adevăruri care merită să fie ştiute despre acel secol. Existăadevăruri mărunte…şi adevăruri mari. Însă, să te ferească Dumnezeu,ca să intri în coliziune cu oamenii care scriu istoria care contează, pentru că ei…te vor pune la coşul de gunoi al istoriei în câteva fraze.Mitropoliţii şi preoţii care îl exilează pe Ioan Gură de Aur, cei care îlanatematizează pe Maxim Mărturisitorul sau pe Ioan Damaschin, ceicare îi ard o parte din gigantica sa operă lui Fotie cel Mare sau îlcaterisesc pe Antim Ivireanul şi îl îmbracă în straie de mirean,sărmanul mitropolit invidios, care îi face zile negre lui Simeon NoulTeolog…sunt bietele nulităţi ale istoriei, peste care, deja, a venit ziua judecăţii.Doamna Lidia Stăniloae, şi în prima carte-jurnal şi în aceasta, a doua,reuşeşte să ne arate faptul, că “Părintele Stăniloae al OrtodoxieiRomâneşti, unul dintre marii credibili pentru reala istorie a secolului2
său”, a fost călcat în picioare de câţiva patriarhi, de câţiva colegi, defoarte mulţi oameni, care nu erau de nasul lui şi nici nu sunt şi nici nuvor fi vreodată. Şi că, niciodată nu a fost apreciat de ai lui, nici nu afost stimat cum se cuvenea, i s-au dat distincţii în România după cegrecii se treziseră cu 30-40 de ani înainte…dar că, e bine că a scrismult…pentru că, după moartea lui, putem să ne îmbogăţim din banii pe care îi putem lua pe cărţile sale.Şi la fel Eminescu, Stănescu, Sorescu, Iorga, Brâncuşi, toţi Sfinţii şigeniile României…au fost, mai mult sau mai puţin, nişte “paraziţi” ailumii lor, nişte “ciumaţi”, nişte “încurcă lume”…dar sunt singurii carecontează pentru posteritate şi pentru veşnicie.Dumnezeu ne iubeşte atât de mult…pentru că este extrem de drept cutoţi. Dacă nu ar fi foarte drept, nu ar fi şi atât de milostiv, de preamilostiv, de arhimilostiv. Şi Dumnezeu îngăduie, pentru că doreşteadevărul, ca posteritatea să spună adevărul, mai înainte de Judecatafinală, a marilor oameni ai Săi. Nu mergem cu toţii, fără nicio licărirede adevăr…spre marele adevăr al Judecăţii finale. Adevărurile se spun,şi Dumnezeu îngăduie acest lucru, pentru că aceste adevăruri mari…regenerează umanitatea.Posteritatea…uită non-valorile şi le fărâmă statuile de carton. Dacă nuai stat în adevăr, în adevărul sfinţeniei sau în adevărul creaţiei artisticete dizolvi în masa celor mulţi. Te dizolvi şi…pieri.Am înţeles asta din copilăria mea, atunci când am început să vădoameni murind, acoperiţi cu uitare, şi faţă de care toţi se comportau….cu indiferenţă. Dacă nu eşti o măreţie între oameni, dacă nu eşti omullui Dumnezeu, dacă nu eşti dorul şi expresia adevărului multora nucontezi! Contezi numai dacă numele şi faptele tale trec din gură îngură, din inimă în inimă, din generaţie în generaţie. Contezi numaidacă, cu adevărat, exişti pentru adevăr. În rest…uitare! Şi uitarea…desfiinţează falsele personalităţi…măturând adevărul istoriei deimpostură.Dacă vă pot da un sfat, ar fi acesta: nu încercaţi să fiţi bădărani cu ceicare scriu istoria reală, de mâine, pentru că vă desfiinţează toatăviaţa…în două, maxim, trei fraze! Uneori e de ajuns…numai uncuvânt.Publicat în:
•
•
of 00
La Ziua Judecatii
331 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | |
| Upload Date: | 05/23/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment