More From This User
Incatalogabilul Eminescu
Un interviu al Prof. Constantin Barbu acordat lui Costin Cretu. Preluare de...
*Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,duminica de astăzi, a orbului din naştere (
tiflon ek genetis
, In. 9, 1, cf.GNT), pune problema adâncă a vederii, a celei duhovniceşti, care areconexiune internă cu tema duminicii trecute, unde a fost vorba despre
apa vie
[
idor zon
, In. 4, 10, cf. Idem]. Pentru ca să vezi în modfundamental, pentru ca să nu mai fi orb, trebuie să ai în tine apa vie aharului, trebuie să ai în tine lumina dumnezeiască, pentru ca să poţivedea pe Dumnezeu şi pe oameni în profunzime şi nu periferic.Ochii fizici nu au rolul decât de a ne pregăti pentru adevărata vedere.Dacă rămânem la ideea că
realitatea reală
înseamnă
numai ceea ce sevede
…suntem văzătorii decât a unei infime părţi din realitate. Ceea ce putem vedea prin Duhul lui Dumnezeu depăşeşte orice imaginaţie – cum am spus-o de multe ori – pentru că dincolo de vederea ochilor,care are conexiune internă cu ochiul şi cu creierul uman, omul are posibilitatea să vadă şi prin ochii sufletului, ai duhului său, ceea cereprezintă adevărata vedere duhovnicească a creştinului ortodox.Omul nu are numai 5 simţuri trupeşti, ci şi cinci simţuri sufleteşti. Iar când omul e plin de har şi când Dumnezeu cel în Treime ne facecapabili, prin harul Său dumnezeiesc, să vedem cele care nu se văd cuochiul fizic, atunci putem vedea, în extaz, faptul, că sufletul vede, căsufletul atinge, că sufletul miroase, că sufletul pipăie duhovniceşte cele pe care i le revelează Dumnezeu. Dar că cele pe care le trăim1
duhovniceşte, le trăim prin Duhul lui Dumnezeu, mai presus de celeale lumii, fără ca prin aceasta să murim sau să nu mai fim oameni.Cred că duminica de astăzi, acum, la final de praznic al ÎnvieriiDomnului, în ultima duminică înainte de Înălţarea Sa la dreapta Tatăluivrea să ne aducă aminte, că orbirea cea mai cruntă e cea a sufletului şinu cea a ochilor fizici. Dar că, pe de altă parte, vederea fizică, a ochilor noştri, e un bun necesar sau e un semn al sănătăţii şi al integrităţiinoastre, pentru că Dumnezeu a creat pe om cu vedere trupească şiduhovnicească în acelaşi timp.Evanghelia duminicală de faţă e aproape întreg capitolul 9 de la Ioan.Şi 9, 1 începe în mers…pentru că Ioan ne spune că Domnul trecea…Eltrecea…şi a văzut “un om orb din naştere”…Da, e un apropo la vitezacu care ne mişcăm noi prin lume…şi, în viteza noastră…nu vedemoameni. Ne grăbim atât de mult spre a ne îmbogăţi egoismul, că numai vedem oameni. Domnul, în timp ce trecea, în timp ce călătorea…avăzut un om şi nu numai că l-a văzut, ci i-a văzut adânca lui nevoie.Cam asta înseamnă să vezi un om: să vezi profunzimile celui din faţata şi să te comporţi faţă de el la reala lui valoare. A face milostenie cucineva sau a ajuta pe cineva…nu înseamnă să îi arunci, de sus, ceva, cala un câine, ci să vorbeşti cu el şi să-l înţelegi şi să îl respecţi la realalui valoare, la reala lui profunzime, la reala lui aşteptare.Tocmai de aceea nu ne mai oprim ca să vedem oameni: pentru că nusuntem în stare să fim oameni. Pentru că nu suntem oameni, de aceeanici nu vedem oameni. Vedem numai obiecte, pentru că ne-am reificat,ne-am transformat în nişte fiinţe bolnave de materie, de formeconcrete, de întinăciune.Evanghelistul nostru identifică în mod precis durerea, nevoia omului:era orb din naştere, adică dintotdeauna. Nimic mai cumplit decât să nuvezi…şi să fii o povară pentru alţii. Cum tot la fel, nimic nu e maicumplit decât să nu vezi, să nu înţelegi duhovniceşte cele aleoamenilor…şi să te crezi
duhovnicul
şi
părintele duhovnicesc
aloamenilor. E la fel de cumplit.Hirotesia întru duhovnic…nu te face, automat,
duhovnic
, adică un omcare înţelege şi vede duhovniceşte pe alţii, adâncul din ei, la sigur.Pentru ca să fii un duhovnic real, cât şi un preot real, trebuie să fiivenit spre preoţie cu o experienţă duhovnicească reală, cu o curăţire de patimi şi cu o experienţă mistică şi teologică copleşitoare, pentru ca, înmod deplin conştient şi întru vedere şi simţire duhovnicească, să fiihirotonit preot şi hirotesit duhovnic şi să simţi, să vezi, să fii conştient2
continuu despre cum lucrează harul lui Dumnezeu cu tine, în tine, printine.Tocmai de aceea avem mulţi preoţi, mulţi duhovnici…dar foarte puţinioameni duhovniceşti, cu adevărat duhovniceşti, în rândul ierarhiei şi al poporului mirean şi monahal şi de aceea nu trebuie să ne mirăm călucrurile sunt înţelese mai mult pragmatic, teluric…decâtdumnezeieşte.Biserica lui Dumnezeu, cu adevărat, este divino-umană, în sensul căDumnezeu este în mod real, împreună cu Sfinţii şi Puterile cereştiîmpreună cu noi în tot timpul şi că noi toţi, cei din cer şi cei de pe pământ suntem un cor, o singură simfonie angelico-umanăindescriptibilă. Da, aceasta e Biserica! Numai că, trebuie să neîntrebăm, câţi trăiesc astfel Biserica, adevărata realitate a Bisericii, pentru ca să simtă şi să vadă că Dumnezeu şi Sfinţii şi Puterile cereştisunt cu ei tot timpul.Şi, dacă nu simţim nicio adiere a harului în noi, nici nu avem vedeniide la Dumnezeu, nici nu vedem că creştem mereu în virtuţi, nici nu nesimţim ai lui Dumnezeu, ci ai nimănui…nu cumva suntem nişteorbi…din naştere şi nişte dezmoşteniţi? De ce orbi şi de cedezmoşteniţi? Pentru că ortodocşii spun şi văd în mod real “lumina ceaadevărată şi primesc Duhul cel ceresc”, cum spunem la Liturghie, nu?Iar Marele Pavel ne spune că avem “casă nefăcută de mână, veşnică, înceruri” (
ichian ahiropiiton, eoninon, en tis uranis
, II Cor. 5, 1, Idem)Dacă nici nu vedem lumina lui Dumnezeu şi dacă nici nu ne simţimcetăţeni ai veşniciei…nu suntem orbi…cât şi telurici? Ba da! Suntemşi una şi alta. Şi tocmai de aceea, la 9, 3, Domnul le spune Ucenicilor Săi, că problema nevederii orbului nu este una ereditară şi nici unateologică, care să ţină de păcat, ci orbirea lui e prilejul “de a semanifesta /arăta lucrările lui Dumnezeu în el” [
ina faneroti ta erga tuTeu en aftu
, In. 9, 3, Idem].In. 9, 2-3 e un răspuns mistic extraordinar şi un ajutor foarte mare pentru a înţelege de neînţeleasa taină a lucrării rugăciunii inimii. Cualte cuvinte, nu contează dacă ai fost un mare păcătos, nu conteazădacă ai un handicap sau mai multe, nu contează dacă eşti bărbat saufemeie, nu contează că eşti american sau român…pentru ca să fiiortodox şi pentru ca să vezi slava lui Dumnezeu. De orbirea aceastafundamentală pe care ne-a adus-o păcatele ne scapă numai Dumnezeu, prin aceea că Îşi arată, Îşi manifestă, Îşi dezvăluie lucrările/ energiile /slava Lui întru noi, pentru ca să vedem dumnezeieşte.3
of 00
Predica La Dum a 6-A Dupa Pasti, 2009
435 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | |
| Upload Date: | 05/23/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment