Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Friedrich Nietzsche - Cazul Wagner

Friedrich Nietzsche - Cazul Wagner

Ratings: (0)|Views: 62 |Likes:
Published by Angela Labes

More info:

Published by: Angela Labes on May 23, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/16/2009

pdf

text

original

 
FRIEDRICH NIETZSCHECazul Wagner 
Traducere din germană de ALEXANDRU LEAHU
 Ediţie revăzută 
HUMANITASBUCUREŞTICoperta colecţiei RĂZVAN LUSCOVCAZUL WAGNER O PROBLEMĂ DE MUZICANŢI
ridendo dicere severum...
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NIETZSCHE,FRIEDRICH WILHELMCazul Wagner
/ Friedrich Nietzsche; trad.: Alexandru Leahu. - Ed. a2-a, rev. - Bucureşti: Humanitas, 2004ISBN 973-50-0739-8I. Leahu, Alexandru (trad.) 78(430)Wagner, R. 929 Wagner, R.FRIEDRICH NIETZSCHE
 DER FALL WAGNER
© HUMANITAS, 2004, pentru prezenta versiune româneascăEDITURA HUMANITASPiaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, Româniatel. 021/222 85 46, fax 021/224 36 32www.humanitas.roComenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel. 021/223 15 01,fax 021/222 90 61, www.librariilehumanitas.roISBN 973-50-0739-8Cuvînt înainteAm să-mi îngădui o mică uşurare. Nu din pură răutate îl laud înaceastă scriere pe Bizetîn dauna lui Wagner. Pun în discuţie, printreatîtea glume, un lucru cu care nu-i de glumit. A-i fi întors spatele luiWagner a fost pentru mine o fatalitate: a mai fi putut după aceeaîndrăgi şi altceva — o adevărată victorie. Poate că nimeni, în afaramea n-a fost atît de periculos amestecat în „wagnerianism"; nimeni nus-a apărat atît de straşnic împotriva lui; nimeni nu s-a bucurat maimult ca mine că a scăpat de el. O lungă poveste! Să alegem un cuvînt pentru a o caracteriza ? Dacă aş fi moralist, cine ştie cum ar trebui s-onumesc! Poate
biruinţa de sine.
Dar filozofului nu-i placmoraliştii... şi de asemenea nici vorbele frumoase...
 
Care este prima şi ultima exigenţă a unui filozof faţă de sine însuşi ?Să învingă în el epoca sa, să devină « atemporal ». Aşadar ce anumeare de înfruntat cu cea mai mare tărie ? Tocmai ceea ce-l face să fie unvlăstar al epocii sale. Fie! La fel ca Wagner, sînt un copil al acesteiepoci, adică un
decadent;
cu deosebirea că mi-am dat seama de asta şim-am împotrivit. Filozoful din mine s-a împotrivit.Ceea ce m-a preocupat cel mai mult a fost într-adevăr problema
decadenţei
 — am avut motive pentru aceasta. Chestiunea „binelui" şia „răului" nueste decît o variantă a aceleiaşi probleme. Cînd eşti clarificat asuprasimptomelor decadenţei înţelegi şi esenţa moralei — înţelegi ce seascunde sub denumirile ei cele mai sfinte: viaţa
 sărăcită,
voinţa de a pieri, marea
istovire.
Morala este o
negare
a vieţii... Pentru a îndeplinio asemenea misiune îmi trebuia o anumită disciplină personală: a luaatitudine împotriva a tot ce era bolnăvicios în mine, inclusiv împotrivalui Wagner, a lui Schopenhauer, a întregii „umanităţi" moderne. — îmitrebuia o adîncă înstrăinare, răceală şi dezmeticire în faţa a tot ce estevremelnic şi în spiritul epocii, iar ca dorinţa supremă — privirea lui
 Zarathustra,
 privire ce îmbrăţişează de la infinită distanţă fenomenul„om" şl—1 contemplă de la înălţime... Ce scop măreţ — cîte sacrificiin-ar merita; ce „biruinţă de sine"! Ce „negare de sine"!Marele eveniment al viii mele a fost o
vindecare.
Wagner nuaparţine decît maladiilor mele. Nu fiindcă aş vrea să mă arăt ingrat faţă de această maladie. Dacă înscrierea de faţă suin ideea Wagner este
dăunător,
vreau menţionez totodată şi cui îi este, cu toate acestea, indispensabil: filo-zofului, în rest, poate că ne-am putea descurca fără Wagner. Filozofulînsă nu are dezlegare pentru a se lipsi de el. Filozoful trebuie săoglindească conştiinţa vinovată a timpului său, iar pentru asta i se cerecea mai desăvîrşită cunoaştere a epocii. Şi unde ar putea găsi o călăuzămai competentă pentru labirintul sufletului modern, decît la Wagner,cel mai elocvent cunoscător de suflete ? Prin Wagner modernitateavorbeşte în graiul ei cel mai
intim
şi nu-şi ascunde nici binele, nicirăul, s-a dezvăţat de orice ruşine de sine. Şi invers: ai şi încheiataproape un bilanţ asupra
valorii
spiritului modern cînd ai ajuns să-ţilimpezeşti ce anume constituie binele şi răul la Wagner. — îl înţelegfoarte bine pe muzicianul care
8
 
ar declara astăzi: „îl urăsc pe Wagner, dar nu pot suporta altă muzică".Dar l-aş înţelege de asemenea pe filozoful care ar declara: „Wagner 
rezumă 
modernitatea. N-avem ce face, trebuie să începem prin a fiwagnerieni..."
1
Am ascultat ieri — mă veţi crede ? — pentru a douăzecea oarăcapodopera lui
 Bizet.
Din nou am stăruit pînă la capăt într-o blîndăreculegere, din nou am reuşit să nu-mi iau cîmpii. Această victorieasupra nerăbdării mele mă surprinde. Cum ne mai de-săvîrşeşte oasemenea operă! Ascultînd-o devii tu însuşi un fel de „capodoperă".într-adevăr, de cîte ori am ascultat
Carmen,
mi s-a părut că devin maifilozof, un mai bun filozof decît îmi par de obicei: ajuns atît derăbdător, de fericit, de hindus, de
 sedentar...
Să rezişti nemişcat timpde cinci ore, iată o primă etapă spre sfinţenie! Mi-e oare îngăduit săspun că sunetul orchestral al lui Bizet este aproape singurul pe care-lmai suport ? Celălalt — aflat azi pe creasta valului, sunetul orchestralal lui Wagner: brutal factice şi « inocent» totodată, adresîndu-se astfeltuturor celor trei simţuri ale sufletului modern deodată —, cît de nociveste acesta pentru mine! Eu îi spun: sirocco. O sudoare nesuferită mănăpădeşte. Pentru
mine
s-a sfîrşit cu vremea bună.Muzica lui Bizet îmi pare deită. Se-apropie de tine leje,mlădioasă, cu politeţe. Este amabilă şi nu
asudă.
„Tot ce-i bun, estelejer, tot ce-i divin aleargă pe picioruşe", iată prima teză a esteticiimele. Această muzieste utăcioasă, fatalistă cu rafinament,rămînînd cu toate astea populară, căci rafinamentul aparţine rasei şi nuindividului. Este bogată.
11
Este precisă. Construieşte, organizează, duce lucrurile pînă la capăt: prin asta contrastează cu polipul muzicii, cu „melodia infinită". S-aumai auzit vreodată pe scenă accente mai dureroase, mai tragice ? Şicum nt ele realizate! grimase! monecalpă!
minciuna
stilului pompos. în fine, este o muzică ce vede în ascultător un om inteligent, ba chiar un muzician, şi prin asta iarăşi contrasteazăcu aceea a lui Wagner, căci el, oricum ar fi în rest, rămîne geniul celmai
nepoliticos
din lume. (Wagner ne consideră, dimpotrivă, ca şi cumam fi... îţi repetă un lucru pînă la exasperare — pînă ajungi să-l crezi.)O mai spun o dată: devin un om mai bun atunci cînd Bizet mi seadresează. De asemenea un mai bun muzician, un mai bun

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->