relaţie secundară, psihosomatică, care evidenţiază dependenţa inversă, a stărilor biofiziologice ale organismului de starea sistemului psihic. Creşterea complexităţiimodului de viaţă determină dezvoltarea funcţiilor psihocomportamentale ca mecanism alunei echilibrări optime cu mediul extern, de diversitate şi complexitate crescânde, ceea ceduce la diferenţierea, specializarea şi perfecţionarea sistemului nervos, a creierului, caorgan al psihismului ( mai mulţi neuroni – volum mai mare al substanţei cenuşii,dezvoltarea şi ponderea mai mare a scoarţei, dezvoltarea lobilor frontali anteriori,disponibilitatea de a achiziţiona limbajul ş.a.).
3. Principiul reflectării şi modelării informaţionale – CE ?
Psihicul uman poate fi definit ca o formă specifică de reflectare în plan individual intern arealităţii externe, obiective. Reflectarea este selectivă, transformatoare, constructivistă. Aanaliza un proces psihic înseamnă a-l raporta la sursa sa externă – un stimul, un obiect, osituaţie, o problemă, un context. Considerate în sine, în afara reflectării şi modelăriiinformaţionale, aceste procese psihice devin de neînţeles.
4. Principiul acţiunii şi unităţii conştiinţă-activitate
Dezvoltarea structurilor psihice se realizează dinspre exterior spre interior. Între conştiinţă,ca organizare subiectivă internă, şi activitate, ca manifestare obiectivă externă, există orelaţie de dependenţă şi de condiţionare reciprocă. Conştiinţa se naşte şi se dezvoltă în şi prin activitate (joc, învăţare, activitate profesională, fizică, intelectuală). De la un anumit punct, conştiinţa subordonează activitatea , imprimându-i o schemă logică de organizare şidesfăşurare.
5. Principiul genetic al istorismului
Psihicul nu ese un dat preformat, imuabil, ci, un produs al unui proces evolutiv circumscrisinteracţiunii adaptative a organismului cu mediul.
6. Principiul sistemicităţii
Psihicul întruneşte toate atributele cerute de noţiunea de sistem – o mulţime de elementecorelate neîntâmplător cu mediul.
3
Leave a Comment