• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
 1
4
Lunar de cultur
ă
* Serie veche nou
ă
* Anul I, nr. 4, iunie 2009 *ISSN 2066-0952
 
VATRA, Foaie ilustrat
ă
pentru familie (1894) *Fondatori I.Slavici, I.L. Caragiale, G. Co
ş
bucVATRA, 1971 *Redactor-
ş
ef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-
ş
ef Nicolae B
ă
ciu
ţ
 
 Nu e u
ş
or s
ă
-
ţ
i îmblânze
ş
ti moarteas-o potole
ş
ti în furia neagr 
ă
 s
ă
-i pui comprese pe riduris
ă
-i ar 
ăţ
i p
ă
s
ă
rile dimine
ţ
ii promi
ţ
ându-i câteva stele nocturneca o
ş
eherezad
ă
f 
ă
r 
ă
cusur 
ţ
esându-i pove
ş
ti pripite din cear 
ă
 s-o
ţ
ii de bra
ţ
s
ă
-i fii ghids
ă
-
ţ
i fere
ş
ti bucuriiles-o obose
ş
ti în implacabilul eis
ă
bei cafele cu eas
ă
râzi de alte cadavres
ă
te prefaci c-o iube
ş
tioferindu-i o floare hieratic
ă
 
ALEXANDRU JURCAN
 
 2
Ochean întors
DIALOGUL CULTURII,CULTURA DIALOGULUI
În anii nou
ă
zeci, dup
ă
ce s-au întins“podurile de flori” peste Prut, în entuziasmulacelei perioade, din sentimente fraterne, ne-am pus pe zidiri culturale la Chi
ş
in
ă
u, aflândnoi cât de mare este criza de « slov
ă
 românesc
ă
».A
ş
a s-au n
ă
scut mai multe bibliotecide carte româneasc
ă
la Chi
ş
in
ă
u, care purtaumai ales numelecelor care leocroteau: Biblioteca“Alba Iulia”,“Maramure
ş
”,“Târgu-Mure
ş
” etc., biblioteci care sealimentau cu c
ă
r 
ţ
iachizi
ţ
ionate de biblioteci jude
ţ
enedin România, dar 
ş
idin dona
ţ
ii particulare din partea celor care-
ş
i“rupeau” din propriile biblioteci pentru aacoperi golurile de carte româneasc
ă
dup
ă
 decenii de interdic
ţ
ii sovietice. Nu s-a trimismaculatur 
ă
, nu s-au trimis c
ă
r 
ţ
i de care s
ă
sescape de
ţ
in
ă
torii lor, ci c
ă
r 
ţ
i importante, princare cititorii de peste Prut s
ă
descopere înîntreaga ei lumin
ă
nu doar grafia latin
ă
, ci
ş
iliteratura român
ă
, care a fost ani buni“literatur 
ă
str 
ă
in
ă
” pentru ei.Era modul nostru de a vedeadesfin
ţ
area grani
ţ
elor, credin
ţ
a c
ă
dialogul îninteriorul culturii române va fi mai puternicdecât “dialogul” între economiile noastre,care func
ţ
ionau cu viteze diferite, cuderapaje diferite.Speram ca prin cultur 
ă
s
ă
realiz
ă
mceea ce nu putea s
ă
realizeze nici politicul, prea timid, prea tem
ă
tor fa
ţă
de marea putere de la est
ş
i prea slugarnic, subaltern politicii din vest.“Anii au trecut în zbor”, cum spune oveche melodie,
ş
i lumea a uitat c
ă
dincolo deumorile politice
ş
i poticnelile economice,dreptul la integrare cultural
ă
este o datoriemoral
ă
a noastr 
ă
, o restan
ţă
pe care trebuies-o pl
ă
tim noi, în contul celor care au trasatcu degete boante hotarele limbii române,rupând patria de p
ă
mânt de patria decuvinte, cum ar spune Nichita St
ă
nescu.Ca ni
ş
te badea Câr 
ţ
an contemporani,câteva biblioteci, câ
ţ
iva oameni continu
ă
 ceea ce-au început în anii de început airena
ş
terii speran
ţ
ei reîntregirii.În timp ce seîncearc
ă
dialogul dintreculturi sau dialogul îninteriorul aceleia
ş
iculturi, politicieni defrunte de pe ambelemaluri ale Prutuluidemonstreaz
ă
cât dedeparte se situeaz
ă
decultura dialogului, câtde mult le-a intrat însânge cultura dictaturii,cât
ă
ipocrizie, câteinterese meschine las
ă
 s
ă
se întind
ă
ca o pecingine peste cultura dialogului. O astfelde cultur 
ă
a dialogului face loc de autostrad
ă
 dialogului surzilor. Pentru c
ă
, de
ş
i aparent s-au mai schimbat unele lucruri, cei care erauîn est
ş
i cei care erau în vest sunt tot acolo.
Ş
i acum, ca
ş
i la Yalta... Iar ceea ce vremnoi nu vreau ei, chiar dac
ă
mimeaz
ă
mereugrija pentru respectarea drepturilor omului.E vremea s
ă
se se accepte c
ă
nuexist
ă
dou
ă
limbi române, nici dou
ă
 literaturi. C
ă
dialogul între culturile de peambele maluri ale Prutului este dialog îninteriorul aceleia
ş
i culturi. Dar pentruaceasta e nevoie de pu
ţ
in
ă
cultur 
ă
adialogului. Cultura dictaturii nu duceniciodat
ă
, nic
ă
ieri.
NICOLAE B
Ă
CIU
Ţ
  ________________ 
Foto: Pictorul T. Botin, scriitorii I. Hadîrc
ă
,Nicolae B
ă
ciu
ţ
, regretatul V. Vasilache, A.Cupcea-Josu, la Biblioteca “Târgu-Mure
ş
”din Chi
ş
in
ă
u, 1997
 
 3
 
VATRA VECHEDIALOGcu
Ş
tefan Augustin Doina
ş
 
 „Nu m
ă
revolt niciodat 
ă
împotrivaneputin
 ţ 
ei care m
ă
cuprinde” 
-
 Acela care nu se teme de nimic
... Esteprimul poem din volumul „N
ă
scut în Utopia”.Sunte
ţ
i acela care nu se teme de nimic?-
Da de unde! Nici vorb
ă
! Titlul, ca
ş
isubiectul acestei balade, este împrumutat. În ce m
ă
  prive
ş
te, m
ă
tem de o mul
ţ
ime de lucruri, dar leîntâmpin, totu
ş
i, cu încredere. În general, în via
ţă
 am fost un om norocos, c
ă
ruia i-au reu
ş
it multe.Am fost chiar r 
ă
sf 
ăţ
at de soart
ă
, ca s
ă
zic a
ş
a, cuasupra - de - m
ă
sur 
ă
, încât nu a
ş
avea dreptul s
ă
 m
ă
tem de nimic. Dar, iat
ă
c
ă
totu
ş
i exist
ă
o sfial
ă
 în fa
ţ
a lucrurilor, a oamenilor, a situa
ţ
iilor, ceeace-mi dicteaz
ă
întotdeauna o anumit
ă
pruden
ţă
, oanumit
ă
m
ă
sur 
ă
. Asta se
ş
i potrive
ş
te cu felul meude-a fi.
- Cum v
ă
manifesta
ţ
i când vi se spun înpublic, în prezen
ţ
a dumneavoastr
ă
, versurile?
- V
ă
referi
ţ
i, desigur, la spectacolul de poeziela care ne-am întâlnit. Asear 
ă
, Radioul mi-a f 
ă
cuto bucurie. Am primit un premiu la Galele Radio’99
ş
i s-a difuzat un poem radiofonic
Ş
tefanAugustin Doina
ş
. M-am sim
ţ
it bine. Le suntrecunosc
ă
tor celor care au avut ideea. Deci, a
ş
a m
ă
 manifest, când îmi sunt spuse versurile, în public,cu bucurie. Singurele probleme, care au atenuatdin bucuria momentului, sunt cele care
ţ
in des
ă
n
ă
tate. Da, acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, os
ă
le dep
ăş
im... M
ă
gândesc la to
ţ
i cei care se afl
ă
 în situa
ţ
ia mea.
- „A
ş
ez pe mas
ă
ma
ş
ina de scris
ş
i a
ş
tept,a
ş
tept r
ă
bd
ă
tor, convins c
ă
cineva o s
ă
intre...”Cine intr
ă
, mereu, când invoca
ţ
i poezia?
- S-ar putea crede c
ă
cel care intr 
ă
este acelconcept al romanticilor numit inspira
ţ
ie. A
ş
a amcrezut o via
ţă
întreag
ă
. Mai nou, sunt de p
ă
rere c
ă
 inspira
ţ
ia este, cum spunea Baudelaire, efortul de amunci în fiecare zi. Nu
ş
tiu dac
ă
muzele intr 
ă
încamera poetului, dar în ceea ce m
ă
prive
ş
te, psihologic vorbind, cineva intr 
ă
abia atunci cândîncep s
ă
obosesc
ş
i când asocia
ţ
iile care-mi trec prin minte cap
ă
t
ă
o anumit
ă
libertate, mai mult
ă
 libertate decât poate s
ă
le-o acorde un om ra
ţ
ionalca mine.
Ş
i atunci, odat
ă
cu oboseala, se instaleaz
ă
 un fel de
delir verbal
, în sensul în care cuvântuleste o imagine
ş
i dintr-o imagine se trece în alt
ă
 imagine, în felul acesta n
ă
scându-se metaforele.F
ă
r 
ă
aceast
ă
oboseal
ă
a mea, cred c
ă
n-a
ş
fi reu
ş
its
ă
scriu, decât poezii foarte cumin
ţ
i... Am preten
ţ
ia c
ă
pot surprinde ceva din mecanismulcare se declan
ş
eaz
ă
în mine
ş
i de care suntcon
ş
tient. De câtva timp, se întâmpl
ă
acest lucru.Pe vremea când nu eram con
ş
tient de faptul acesta,orele cele mai fertile erau cele de noapte, cândtotu
ş
i un fel de oboseal
ă
punea st
ă
 pânire pe mine;numai c
ă
nu eram con
ş
tient. Acum, sunt con
ş
tientc
ă
trebuie s
ă
ajung la un anumit prag la care s
ă
numai fiu absolut st
ă
 pân nici pe cuvinte, nici pe idei,nici pe imagini, pentru ca s
ă
mai îndr 
ă
znesc s
ă
 cred c
ă
ceea ce a
ş
tern pe hârtie ar putea s
ă
fie cuadev
ă
rat poezie.
- Cât de îng
ă
duitor sunte
ţ
i cu poezia, cât dedrastic?
- Foarte drastic, pentru c
ă
spre deosebire deanii tinere
ţ
ii, când am scris foarte mult, lucrurilemergeau pe hârtie f 
ă
r 
ă
nici un fel de efort, acumnu exist
ă
un text de-al meu care s
ă
nu fie rev
ă
zut,înc
ă
o dat
ă
rev
ă
zut, corectat, din nou corectat
ş
iamendat de cele mai multe ori. Deci, scriu, mainou, cu foarte mult
ă
dificultate. Spun mai nou,de
ş
i lucrul acesta s-a petrecut de câteva decenii.Adev
ă
rul este c
ă
îmi convine acest fel de a lucra. Nu m
ă
revolt niciodat
ă
împotriva neputin
ţ
ei carem
ă
cuprinde sau împotriva relativismului cu careîmi recitesc textele, ci dimpotriv
ă
îmi face pl
ă
ceres
ă
le rev
ă
d, s
ă
le corectez.
- Este de vin
ă
academicianul care îl prive
ş
tepe poet cu un ochi neiert
ă
tor?
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...