Oglinda Silvia Plath (1932-1963)

Feele i ntunericul ne despart mereu. Acum sunt un lac. O femeie se apleac spre mine, Cutndu-se pe ea, cea real, n ale mele adncuri. Apoi se ntoarce spre mincinoasele alea, luna ori lumnrile. Eu i vd spatele i i-l reflect credincioas. Ea m rspltete cu lacrimi i cu agitaia minilor. Sunt important pentru ea. Se duce i vine. Dimineaa, n locul ntunericului, apare faa ei. A necat n mine o fat, iar din mine se ridic zi dup zi Ctre ea o btrn ca un pete groaznic.