CEHOV. Anton Pavlocici CEHOV.

"De vrei s nelegi viaa, nu mai crede ce i se spune sau ce citeti, ci observ tu nsui i judec."

Mi s-a spus ca te simi ofensat de glumele mele si ale lui Schachtel Insusirea de a se simti ofensat e apanajul sufletelor nobile. () De altfel daca nu glumesti si te consideri intraadevar ofensat, atunci ma grabesc sa-ti prezint scuzele mele. De obicei se rade de ceea ce are haz, sau de ceea ce nu intelegi. Din aceste doua alternative alege-o pe care vrei. Bineinteles cea de-a doua e mai magulitoare. () E vorba ca tu insuti, ca un om de treaba ce esti, te simti intr-o situatie falsa, iar cel ce se crede vinovat de ceva isi cauta totdeauna justifocare in afara: betivul da vina pe nenoroc, Puteatea pe cenzura, iar cel ce fuge de la Iakimanka, pentru a se arunca in desfrau, da vina pe frigul din sala, pe zeflemele, s.a.m.d. () Asa e omul. () Lumea te intelege foarte bine Dar daca tu singur nu te intelegi, nu e vina nimanui () Dupa parerea mea oamenii bine crescuti indeplinesc urmatoarele conditii: 1. Isi respecta semenii, de aceea sunt intotdeauna indatoritori, blanzi, politicosi, ingaduitori () 2. Sunt milosi, si nu numai cu cersetorii si cu pisicile. Sufera in inima lor pentru lucruri care nu se vad cu ochiul liber. () 3. Respecta bunul altuia, prin urmare isi platesc datoriile.

4. Sunt sincere si se feresc de minciuna ca de focnu mint nici cand e vorba de maruntisuri. Minciuna ofenseaza oe cel care o asculta si injoseste in proprii tai ochi pe cel care o spune. Nu pozeaza, se poarta pe strada ca si acasa, si nu cauta sa arunce praf in ochii celor ai mici decat ei nu sunt flecari si nu ti se vara in suflet cu destainuirile lor, cand nu-i intreaba nimeni Din respect pentru urechile altora, de cele mai multe ori, tac. 5. Nu se depreciaza ca sa provoace compatimirea altora. Nu canta pe strunele altor suflete, pentru ca, drept raspuns, acestia sa ofenseze sis a-I rasfete. Nu spun: nimeni nu ma intelege! sau: Ma irosesc pe fleacuri!, pentru ca asta inseamna a cauta efecte ieftine, pentru ca e banal, invechit si fals 6. Nu sunt vanitosi. Nu se lasa atrasi de stralucirea briliantelor false. () adevaratele talente stau intotdeauna in umbra, pierdute in multime, si nu le place sa faca pe paunul a spus si Krilov ca un poloboc gol face mai mult zgomot decat unul plin 7. Daca au vreun talent si-l respecta. Pentru el ii sacrifice linistea, renunta la femei, la vin la dsertaciuni Sunt mandri de talentul lor. () Afara de asta ei stiu ce insmena dezgustul 8. Ei cauta sa-si cultive simtul estetic. () au nevoie de mens sana in corpora sano. () Pentru toate astea se cere sa muncesti neintrerupt zi si noapte, sa citesti intr-una, sa inveti, sa ai vointa Fiecare ceas e scump (scrisoarea 24, Catre N. P.Cehov) Ce principii frumoase. E o lectie de viata? E o lectie de actorie? Pur si simplu e CEHOV! Cine e acest Cehov? A fost medic si dramaturg. Marele dramaturg rus Anton Pavlovici Cehov. Perfect! Dar omul din spatele acestei masti de mare dramaturg? Cum era el?

Cum poti intelege opera cuiva, daca nu cunosti macar cateva aspecte ale omului care a scris-o? Si cum poti sa cunosti mai bine un om din ce spun altii despre el,din ce spune el despre el sau din ceea ce spune el despre altii? Eu cred ca cel mai bine poti citi un om prin ceea ce spune, prin cum spune lucrurile. Cand vorbeste cineva ti se deschide usa spre el si iti dai seama cine sta in fata ta. Asa ca usile de acces spre Cehov sunt scrisorile lui. Sunt 481 de scrisori care ne arata un om in multe situatii de viata, un om curajos, care isi asuma lucrurile pe cale le face, care e impartaseste din experenta lui celorlalti, care, dupa cum spune chiar el in scrisoare citata mai sus, nu face mult zgomot pentru nimic, un om care creste sub ochii celui care trec peste aceste scrisori.

481 de scrisori si o viata

Subsemnatul, A. P. Cehov, m-am nascut la 17 ianuarie 1860, in orasul Taganrog. Am inceput sa invat la scoala greceasca de pe langa biserica imparatului Constantin, apoi am urmat liceul din Taganrog. In 1879 m-am inscris la facultatea de medicina a Universitatii din Moscova. Pe atunci aveam o notiune destul de vaga despre facultati si nu-mi mai aduc aminte ce motive mau indemnat sa aleg facultatea de medicina, dar mai tarziu nu mi-a parut rau ca am ales-o. inca din primul an am inceput sa public in ziare si reviste saptamanale, si aceasta indeletnicire literara a luat, chiar la inceputul anilor optzeci, un character permanent, professional. In 1888 mi s-a decernat premiul Puskin. In 1890 am facut o calatorie in insula Sahalin, cu gandul sa scriu mai tarziu o carte despre munca silnica si despre colonia noastra de deportati de acolo. Fara sa mai pun la socoteala reportajele judiciare, recenziile, foiletoanele, notele, adica tot ce am scris zi cu zi pentru ziare (). De-a lungul celor 20 de ani de activitate literara, am scris si publicat pente 300 de copi de tipar c nuvele si povestiri. Am scris si piese de teatru. Fara indoiala ca preocuparea mea permanenta pentru stiintele medicale a avut o mare influenta asupra activitatii mele literare. Ea mi-a largit cosiderabil campul de observatie, a caror adevarata valoare pentru mine, ca scriitor, n-o poate intelege decat acela care e, el insusi, medic. Stiintele medicale au avut de asemenea asupra mea si o influenta calauzitoare, si nu ramane

umbra de indoiala ca numai datorita contactului cu medicina am reusit sa inlatur nenumarate erori. Initierea mea in stiintele natural, in metoda stiintifica, m-a facut sa fiu totdeauna atent, cautand pe cat mi-a fost cu putinta sa tin seama de elementele stiintifice, iar atunci cand nu mi-a fost cu putinta, am preferat sa nu scriu. Trebuie sa observ ca nu totdeuna conditiile creatiei artistice permit un acord perfect cu elementele stiintifice. De pilda nu se poate red ape scena exact, ca in realitate, moartea unui otravit. Dar acordul cu elementele stiintifice trebuie sa se face simtit chiar si in cauzuri conventionale, adica cititorul sau spectatorul trebuie sa-si dea seama bine ca e vorba de ceva conventional si ca are de-a face cu un scriitor competent. Eu nu fac parte din acei scriitori care iau atitudine negative fata de stiinta, si nici n-as vrea sa ma numar printre cei ce patrund totul cu mintea lor. In ceea ce priveste practica medicinii, inca de pe cand eram student, am lucrat la spitalul de zemstva din Voskresensk (in apropiere de Novii Iersusalim). () (Scrisoarea 317, Catre G. I. Rossolimo) Dar personajul care ni se construieste sub ochi, de-a lungul scrisorilor e, evident, mult mai mult de atat, e fascinant, plin pe dinauntru si cu fiecare scrisoare ne mai arata o particica de suflet. Inca din primele scrisori ni se infatiseaza un om, despre care iti dai seama, dupa ce ai citit si piesele, ca a daruit bucati, mai mici sau mai mari, din el fiecarui personaj. Toate personajele dintr-o piesa puse cap la cap sunt CEHOV ( ca sa poti mantui un personaj, trebuie sa stii tu insuti sa suferi). Cehov a cunoscut oameni care l-au inspirat, dar asta nu a fost deajuns pentru a le da viata in piesele sale, pentru a crea personaje vii, Cehov s-a daruit pe sine. De aceea Cehov era atat de pretentios cand mergea la repetitiile pieselor sale, pentru ca el simtea tot ce simteau personajele lui, stia tot ce stiau personajele lui, exista odata cu personajele lui, iar actorii, din punctul lui de vedere nu faceau decat sa nu-i inteleaga opera, mai corect spus sa nu-l inteleaga pe el. As vrea sa vi-l arat pe Cehov asa cum l-am vazut eu. Am citit scrisorile, si erau pasaje in care imi parareau in cap personajele din Pescarusul, parca il vedea pe Dorn, pe Trigorin pe

Treplev, pe Medvedenko, pe Sorin, pe Masa spunand toate lucrurile pe care le spune Cehov; si am zis de ce sa nu-l compun pe Cehov din bucati de personaje din Pescarusul. Pasajele pe care le voi atasa in sustinerea propunerii mele de al prezenta pe Cehov, vreau sa precizez ca sunt doar o mica parte din multimea de personajelor pe care le-am descoperit in scrisorile lui. La fiecare rand poti vedea alt personaj cum iti vorbeste, fiecare scrisoare e o combinatie noua de personaje si pe masura ce avansezi in lectura scrisorilor, caracterele sunt din ce in ce mai evidente si mai bine conturate. Chiar daca unele trasaturi ale lui Cehov sunt exacerbate cand sunt predate personajelor, ele pot fi sesizate la un moment dat in scrisorile lui. De pilda regasim in Cehov dorinta de a fi liber si de a avea senzatia ca poate controla lucrurile, a lui Samraev, nu-i place sa fie constrans, se roaga sa i se ofere macar 120 de randuri pentru a scrie liber, el stie in ce ritm functioneaza lucrurile pentru el. Sub acest aspect se gaseste dorinte autentica de a crea, de a lasa scrisul sa curga asa cum zici Treplev. Perechea lui Samraev isi are si ea locul ei in caracterul lui Cehov. Atat intelegerea de care da dovada Polina in problema Masei cat si dorinta sa sincera, de a ajuta plus rabdarea ei le ragasim si la Cehov . El le raspunde celor care ii cer sfatul, e un cititor excelent isi spune parerea despre scrierile pe care le primeste, in cele mai mici detalii si pe puncte, pentru a fi sigur ca nu scapa vreun aspect, le spune cum ar trebui sa scrie, de ce anume sa se fereasca si el mai tarziu respecta aceste reguli, desi lui nu i se pare ca le respecta indeajuns. E mai ingaduitor cu cei care ii cer sfatul decat cu propriile scrieri, pe care nu se sfieste sa le critice in cele mai mici detalii. Dar exista o diferenta de ton in cum critica poverstirile altora si cum le critica pe ale sale. Mai degraba cand isi critica munca se critic ape el, celorlalti le da incredere in talentul lor, insa de al lui nu este sigur. Amprenta Ninei din structura lui Cehov mi se pare evidenta in acest pasaj: Pentru toate astea se cere sa muncesti neintrerupt, sa citesti intr-una, sa inveti, sa ai vointa( scrisoarea 24). Acest lucru apare la Nina doar ca principiu, ea il declara mai tot timpul, Cehov il declara o singura data si face tot ce-i sta in putinta sa se tina de el. Citeste carti, e abonat nu doar la revistele in care publica, merge la teatru, vrea sa creasca, sa evolueze si actioneaza in sens.

Nici orgoliul Arkadinei nu lipseste din caracterul lui Cehov. In prima scrisoare ii spune fratelui sau: Stii in fata cui ai dreptul sa-ti recunosti nimicnicia? In fata lui Dumnezeu, poate, n fata inteligentei, a frumusestii sau a naturii, dar nu in fata oamenilor. In fata lor trebuie sa fi demn.. Chiar daca nu e multumit de scrierile lui, e mandru de efectele pe care le produc: mai intai dupa ultimele vesti, cartea mea are success; al doilea, in octombrie o sa am bani; al treilea, am inceput incet-incet sa culeg lauri: cand intru in vreun buffet, ma arata oamenii cu degetul, mi se face un pic de curte si mi se ofera tartine... Chiar daca trasaturile personajelor de mai sus sunt prezente intr-o mica masura , ele completeaza puzzle-ul pe care am inceput sa-l construiesc. Dintre toate personajele din Pescarusul, piesa de baza este, din punctul meu de vedere, Trigorin, scriitorul celebru nemultumit de ceea ce creeaza, preocupat permanent de perfectionarea operei sale: Ceea ce-ti trimit acum face parte din lucrarile mele nereusite. Insemnarile sunt serbede, iar povestirea nu e destul de slefuita si e superficial, scriu mult, si-mi ia mult timp. Dar ma agit ca un bezmetic: nu termin ce am inceput si ma apuc de alta lucrare Am o meteahma: nu-mi place niciodata ce am scris cu un an mai inainte. Mereu mi se pare ca la anul o sa fiu mai bine pregatit. De aceea nu ma grabesc sa risc, facand un pas hotarator : daca romanul meu ar iesi prost atunci situatia mea de scriitor ar fi compromisa. Ideile, femeile, barbatii, tablourile de natura pe care le-am adunat in mintea mea pentru roman vor ramanea neatinse. Nu le voi risipi pe nimicuri. V-o fagaduiesc. , dar eu nu simt nici o satisfactie de pe urma muncii mele, din pricina lipsei ei de importanta si a altor pricini, iar publicul (nu i-am spus ticalos) e nesincer fata de noi: niciodata n-o sa auzi din gura lui adevarul, si de aceea n-o sa-ti poti da deama daca esti sau nu de folos. Mie imi face mai multa placere sa stau tolanit in fan, sau sap rind un biban cu undita, decat sa citesc recenzii elogioase sis a aud aplauzele galeriei. Imi incalt cizmele inalte si ma duc fie la Ramenskoe, fie la Rubtovske sa atentez la viata bibailor, a crapustenilor si a linilor. Mosul sta la pescuit zile intregi, dar eu ma multumesc cu 5-6 ore. Atat de minunata e natura aici! Imi vine sa o mananc nu alta.

Mi-am permis sa culeg o mica parte din citatele ce ii evidentiaza lui Cehov caracterul pe care Trigorin l-a primit in Pescarusul si sa le unesc, pentru a-mi servi scopului demonstrativ. Acest scurt monolog e al lui Cehov. Si ne arata latura sa de artist care isi cauta refugiul si relaxarea in bucurii simple. Asta este o alta parte a lui Cehov in completarea careia vine inocenta lui Treplev: Cei mai buni (scriitori) sunt realisti si descriu viata asa cum este, insa, datorita faptului ca fiecare rand este imregnat de constiinta acestui scop pe langa viata asa cum este o mai simti sip e cea care ar trebui sa fie, si lucrul asta te cucereste.() Noi scriem masinal () As fi dorit sa fiu un artist liber, si atat, si-mi pare rau ca Dumnezeu nu mi-a ingaduit acest lucru. Urasc minciuna si asuprirea sub toate formele () Fariseismul, prostia si samavolnicia nu salasluiesc numai in casele negustorilor si in inchisori. Eu le vad si in stiinta, literatura, printre tineret De aceea deopotriva nu nutresc prea multa simpatie pentru jandarmi, macelari, oameni de stiinta, scriitori, tineret. Sunt de parere ca firma si eticheta nu-s decat prejudecati. Pentru mine sfanta sfintelor e trupul omenesc, sanatatea, inteligenta, dragostea si libertatea absoluta, descatusate de minciuna si de constrangere, oricum s-ar manifesta ele. Iata programul dupa care m-as fi condus daca as fi fost un mare artist. Desi par ca sunt la fel Treplev si Trigorin, e o diferenta esentiala: Trigorin isi asuma conditia sa si continua sa scrie, pe cand Treplev nu-si poate accepta, ceea ce el crede ca e mediocritate, si alege sa renunte, definitive la asumarea responsabilitatii. Cehov in schimb, isi asuma conditia sa si merge mai departe si ajunge in final sa creada in munca sa si sa scrie piese pentru a fi jucate, sau ajunge sa creada in munca sa datorita Olgai Knipper? Cehov a terminat facultatea de medicina, este medic si e asemeni lui Dorn, vrea sa scrie, vrea sa se indeparteze de tot ce e marunt, neinsemnat, teluric, dar spre deosebire de doctorul din Pescarusul, Cehov reuseste sa inalte spre valorile spirituale, cum le numeste Dorn. Dupa cum marturiseste, facultatea pe care a ales-o a avut o mare influenta asupra activitatii lui literare:Ea mi-a largit considerabil campul de observatie si mi-a imbogatit cunostintele, a caror adevarata valoare pentru mine, ca scriitor, n-o poate intelege decat acela care e, el insusi, medic. Au mai ramas cateva personaje care la inceput, cand m-am hotarat sa fac aceasta demonstratie pareau a nu avea legatura cu Cehov, dar pana si Medvedenko si problema lui cu

banii, nu sunt departe de dramaturg. Ca sa-si poata intretine familia a inceput sa publice in reviste umoristice: Datorita faptului ca intretin o familie numeroasa, niciodata n-am macar 10 ruble de prisos. () Cand e vorba de bani intotdeauna ma cuprinde spaima Are principii solide dupa care se ghideaza si care le ofera mai departe ca sfaturi: Datoriile trebuie platite! TREBUIE platite cu orice pret, chiar daca ar trebui sa mori de foame. Spre deosebire de Medvedenko, simtul umorului il ajuta sa suporte mai usor situatia financiara: nu stiu cum stau lucrurile cu Zola sau cedrin, dar mie unul imi cam sulfa vantul prin buzunare.. Repet, bani mai putini chiar decat talent poetic. Desi fara vreo legatura evidenta, o fina nuanta din Masa am ragasit-o de asemenea printre randurile scrisorilor: Omul nu poate sa sufere in acelsi timp pentru toata lumea, sau Nu am nici o copieca, dar imi fac urmatorul rationament: Nu e bogat cel ce-i doldora de bani, ci cel ce are posibilitatea sa traiasca acum, in ambianta luxurianta a unei primavera timpurii. Pe langa ironia, pe care si personajul o are, se vede dorinta de a cauta ceva in care sa creada, ceva care sa-l lumineze in momentul de cumpana. Daca aceste aspecte ale personajelor din Pescarusul le vedem cam pe tot parcursul scrisorilor, cu trecerea timpului descoperim in Cehov si trasaturi de-ale lui Sorin: Inainte de toate, rusul are nevoie de dorinti si de temperament. I s-a facut lehamite de lancezeala sau eu nu sunt sanatos, mai bine zis nu prea sanatos, si nu-s in stare sa scriu. Am avut hemoptizie si acum sunt slabit si furios, stau tot timpul cu comprese calde la coaste, iau creuzot si alte fleacuri. Spre deosebire de Sorin, Cehov nu se teme de moarte. Cand Cehov vorbeste despre el intr-o scrisoare care Olga Knipper spune ca e aspru, violent, dar a invatat sa se stapaneasca pentru ca nu se cuvine ca un om cumsecade sa se lasa in voia pornirilor. Toate aceste trasaturi le-a imprumutat si personajelor sale. Cehov a fost darnic doar cu animate trasaturi ale sale. El nu ne-a aratat cum iubeste ,ne-a dat un indiciu Masa, si la Treplev, in rest si-a lasat personajele sa iubeasca. Dupa ce am citit scrisorile am ramas cu o senzatie puternica: daca relatia dintre Masa si Treplev ar fi existat, cu siguranta ar fi fost asemenea relatiei dintre Cehov si Olga Knipper.

Cehov care apare in scrisorile care Olga este alt om fata de cel care vorbeste despre povestiri, piese de teatru. Desi subiectele acestea apar in scrisorile catre ea, el pare transformat. Imi scrii sa nu fiu trist, ca ne vom vedea curand. () In decembrie mi-ai scris ca vii in ianuarie, m-ai tulburat, m-ai emotionat, dupa aceea ai inceput sa-mi scrii ca vii in saptamana patimilor si eu m-am ghemuit, am poruncit sufletului meu sa se linisteasca, iar acum strnesti din nou furtuna pe Marea Neagra. De ce? () Sa-ti aduci aminte de sotul tau macar seara, cand te culci sa dormi. Dar principalul e sa nu fii posomorata. Doar sotul tau nu-I un betiv, nici scandalagiu, nici risipitor, ci, ca purtare, un adevarat sot neamt; port chiar si izmene calduroase Imi imbratisez de o suta de ori sotia si o sarut la nesfarsit. E incredibil cum un mare scriitor devine Al tau Toto, e minunat cum devine cu adevarat vulnerabil, cum se transforma cu fiecare scrisoare, in primul moment cand vezi ca sunt scrisorile pentru Olga, esti curios sa vezi ce ar putea sa scrie, dar pe masura ce citesti, te incearca un puternic sentiment de rusine, citesti ceva intim care iti schimba imaginea despre marele dramaturg rus. Vezi ca a fost un OM. Un om genial intr-adevar, dar totusi un om. Este extraordinar sa vezi cum se transforma de la prima la ultima scrisoare, cum imbatraneste sub ochii tai pe masura ce dai pagina, cum ajunge sa capete detasare si maturitate desi la inceput nu era multumit de munca sa, poate nici atunci nu era multumit de ceea ce scrisese, dar se simte responsabil sa-si sustina si sa-si motiveze micuta actrita. E frumos sa vezi cum il transforma iubirea, pare atat de implicat in scrisorile despre Livada cu visini, pare ca stie ce vrea sa vada in acel spectacol, totul e gandit, ii scrie clar distributia, nu ezita, ii spune cum sunt personajele, e relaxat si decis. Pare un om complet in ultimele scrisori. Mai presus de bucati de viata pe care ni le ofera in acele scrisori, printre lectii despre cum se scrie, ne ofera niste lucruri foarte valoroase, lectii de moralitate in care crede. Consider aceste lectii, principiile lui de viata.

Din punctul meu de vedere Cehov a fost un cautator de adevar, a vrut sa decopere lumea si sa o inteleaga si in mare masura a facut-o, drept marturie stau personajele lui atat de vii. Asta e din punctul meu de vedere CEHOV: omul care e nemultumit de ceea ce scrie, omul care leneveste, pescuieste, omul care are principii si care crede, iubeste, omul care din prea plinul lui e gata oricand sa-i ajute pe ceilalti cu sfaturi si ganduri, toate astea condimentate cu un fin simt al umorului. Anton Pavlovici Cehov.