• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
ZIP
ZONAI
nterferenţelor 
POETICE
 i  l   e d  e un al   o e t i   c al   C en a cl   ul   ui   d  e S  e a ă . Cl  i   a d  ă  s en s!  
Pălăria de fetru
Fiecare dintre noi se află acolo unde trebuie să fie.
Sunt doi ani şi trei luni de când un proiect frumos,pornit boem dar continuat metodic, a început să şteargădin inimile si cugetele unor oameni graniţele ridicate deomniprezenta societate de consum în care trăim. Nu amscris întâmplător ”unor”.Sunt doi ani şi trei luni plini doar de realizări şi debucurii. Un timp petrecut frumos într-o harnică activitatedin care condeiele noastre au căpătat o mai mareprecizie şi o vigoare sănătoasă, demonstraţia acesteiafirmaţii fiind cărţile publicate de membri
Cenaclului de Seară .
Micile neînţelegeri, răutăţi şi orgoliiexagerate le-am uitat aşa cum i-am uitat şi pe autorii lor.După doi ani şi trei luni începem încă un proiect, începem o foaie-jurnal a Cenaclului, prin care dorim se permită şi să se înlesnească tinerilor scriitori dar şicelor mai vârstnici, membri ai Cenaclul de Seară şi aisit-uluiwww.e-poezie.net, accesul la publicul larg.
ZIP
, nu este o foaie protestatară, nu urmăreştesă înjure sau să denigreze pe nimeni ci doar atrageatenţia asupra unor tineri scriitori, talentaţi saumarchează prezenţa unor scriitori mai vârstnici care nusunt apreciaţi la justa lor valoare.
Pălaria de fetru 
este locul unde marcămpersoanele sau acţiunile în faţa cărora
ne
scoatem sau
nu
,
 pălăria
. Deocamdată…Primul om care merită să primească acestomagiu din partea redacţiei ZIP , dar mai ales din parteamea este scriitorul IOAN LILĂ membru fondator alCenaclului de Seară despre care din păcate nu mai ştimnimic de ceva vreme. Fără sprijinul lui nu am fi fost aiciunde suntem acum.Ne vom scoate
pălăria de fetru
 
 în faţaprietenilor CDS - maestrul
Dan AlexandruCondeescu
, Omul care ne-a impulsionat cu vorbe blândeşi ne-a dat acea gură de aer curat de care aveam nevoieacum un an. Dumnezeu să-l odihnească!- scriitorul veşnic pribeag
Aurel Ifrim
, cel carene-a înlesnit drumul către alt mod de percepţie afenomenului literar.Ne vom scoate de asemenea
pălăria de fetru
înfaţa tuturor celor care prin ceea ce fac sprijină
LIBERTATEA CUVINTELOR
dar mai ales
FIREASCA
lor întrupare în literatură.Ioan Gabriel Puşcă aka Lupişor 
”Când nu mai suntem copii suntem deja morţi!”Brâncuşi
21.03.2008
ZIP nr.
0
Zece
Sunt îndrăgostit desârma ghimpatăce vâ kârpeşte kopiiiiubesk fierul betonal umerilor voştrisărut moale azbestulkald al tâmplelor…sunt ultimul în viaţăşi de karne…mă închin amintiriipăsărilor şi urlu:sunt cel dinurmă kare vă maipoate iubi!Conu Marius”Revolta”
Aglomeraţie urbană
Ritm alert.Gânduri înşirateaiurea.Sunetul ploii ce cadenţeazăaprig În fereastra fumurie a încăperiidestinului.Aglomeraţie şi lumea prinsă-nZgomotul şi haosul produs deo sirenăCe aruncă-n braţele omeniriiFiorii unei vieţi pierdute-n abis.Aer închisŞi cerul mohorât cuSoare străveziuCe-a uitat să mai zâmbeascădeasupra oraşului trist.Laura BotuşanC.N. „Gh. Lazăr” , cls. a X-a Întotdeauna l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea un strop dinMarea lui Milă. Şi m-am întrebat cât e un strop din infinitate. Şiam spart infinitatea şi am văzut o infinitate de stropi. Şi mi-amspart inima şi am văzut o mână de stropi. Şi mi-am spart viaţaşi am găsit un pumn de stropi. Şi stropul de inimă era mai mareca acela de viaţă, pentru că toate iubirile mele, toate tristeţele şibucuriile, toate dezamăgirile şi speranţele depăşiseră viaţa dincare mulţi ani – poate zeci – dormisem. Şi visele mele nu erauegale visurilor mele. Şi stropii de visuri erau infinit mai bogaţidecât fărâmele de vis.Şi mi-am spart gândurile. Doamne, câtă pulbere s-a ridicat! Şiau rămas sclipind în soare infime cioburi, sfărâmături de aur, deazur, de floare, de iubire, de credinţă, de speranţă, de suflet, demilă, de dor. Şi s-au adunat toate fărâmele şi-au format VIAŢAMEA – stropul din Marea Milă a lui Dumnezeu.
Fragment din romanu
l
“Fructe, Flori, Frunze”
Floarea NecşoiuUnei creaţii artistice superioare, demontate până la ultimele şuruburi, tot i se mai aude un tic-tac.Robert Toma -
Aforisme
De primăvară…
Despuiatu-s-aude blănuri,De cojoace,De pulovere,De jerseuri,De rochii,De taioare,De blugi,De pantaloni,De sutiene,De bikini,Despuiatu-s-aude primăvarăDespuiatele,La timpul florilor şi al mirositorilor,trec graţiilepe Calea Victoriei.Vin americanii!
Adevărata noapte
Am uitat să vă spun…Se răzvrătesc şi zburdă prin trup celulenebune cu pofta de a sparge zidul deaer al viului, iar când un petec de ziuăvrea să astupe o rană vin atomii dureriişi încep să adoarmă secundele petâmplă.Adevărata noapte nu moare niciodată,ea numai naşte! În piaţa visării, între două surcele aleeşecului, un fluture alb moare peumărul stâng al unei statui.Al. Ciocioi
 
l   oi  nI   o d  a c  e
 
Căluşarul
Am uitat să vă spun…Când anotimpurile încep să facă dragoste pe inimia ta, dă drumul cuvintelor adormite în gesturile dinlăutru.Paşii vor ieşi din rând călcând din adevăr în adevăr şi deseori împleticindu-se înaerul rarefiat al înălţimilor coborâte pe tâmpla încinsă de aşteptare.Se zbat între umeri secunde încleştate pe silabe ce se vor eliberate de dogme şicioburi. Silabe ce au culoarea unor ursitoare alungate la marginea întâmplării.Eliberează-ţi trupul de strigătele cărnii, înfăşurată în sârmă ghimpată şi umblăstrigând: Eu sunt căluşarul! cel care are jocul mângâiat de îngeri, cel care sărutăpământul, bătucind începuturile în fiecare poartă spunând că vecernia este odimineaţă măsurată în roua din zâmbetul pruncilor.Eu sunt căluşarul! cel care liber fiind pot fi preotul ce vă cunună cu steaua pură şisacră moştenită dintr-o cană de lut.
Al. Ciocioi
Mâinile fugprintre ramuri...
…şi spiniiaruncă tăcerisoarelui de argint.Părăsite prin ceruri,dor zboruri de inimi,aşteaptă din muguri exploziişi pier.Primăvară de vulturi, închişi printre ziduri,ferestre păzescsă smulgă suspine,să poarte în gheareemoţii, iluzii,să le-arunce ca hranăunui simplu mister...Izvoare de gânduriamorţesc printre pietre...Libera cale,prin ape-şi urmeazăpasul uitat în iubirea de umbre.Rătăcite de freamăt,păsări ascultăfoşnet de frunzenenăscute prin ramuri. Învaţă iubirea- fără glas,tandru ger...
AnneMarie Bejliu
XXIV. (ultima scrisoare ...)
Aş vrea să fie asta o ultimă scrisoare,E doar o coală albă sub palma tremurândă.Şi inima, şi gândul, aşteaptă ca-ntr-o pândăPuterea de-a descrie cărarea spre uitare.Se-mpleticeşte timpul, curaju-mi aţipeşte,Doar buzele năuce, mimând viaţa, mute, Încearcă să propună cuvinte nenăscute,Din călimară, pana, nimic nu o clinteşte.Am nemişcat trei pagini, albindu-le cugânduri.O simt curgând din ele, răceala siderală Încremenindu-mi mâna cu teama imoralăDe-a mâzgăli hârtia cu nedorite rânduri.Zeci de răvaşe astfel, aşteaptă neatinse,Iscălituri de lacrimi din ochii mei prelinse.
Ovidiu Oană – Pârâu
Aforisme
Cei care au înţeles greşit vor săse mântuiască cu poezia.Vorbele învârtite nusedimentează.Interzisă debranşarea de lapoezie!Ivănescu M. Ariana
Cenaclul de Seară
aşteaptă în fiecare mbătăde la orele 17.00 la ColegiulNaţional Bilingv ”G.Coşbucpentru a participa la sesiuniledeschise de lectură şiconversaţie critică alecenaclului
. Clipa dă sens!
Se moare pe tăcute
Se moare pe tăcute după osingură viaţăPe un pat ce-a zămislit durere, În vocale tăinuite în lutul acesta deom.Strânge-mă inimă, gloată,Netezind cutele în veriCe poate or să mai vină!Se renaşte nisipul în palmeCu aluni sărutând genunchii Încolţind după iertareŞi tot ce nu am spus Îmi străluceşte-n ochi bolindCa fulgii pe la geam,Lipiţi curat în flori îngheţate.Şi se moare pe tăcuteCu dans nebun pe spinareatimpuluiCu zmei spânzuraţi,Şi omizi mirosind a luncă În bocet concav.Acolo, dincolo de cerul răsucitLa ţărmul fără vârstăSe moare cu mâna atingândSolia luminii înrămată frumos În copacul pâinii.
Mirela Burhuc - Galai
Cine crede în lumină, se umple de ochi.
Păşind, lasă-te zgâriat de mărăcini; astfel vei şti cât poţi umbla.
Adeseori mulţimea e precum un câine: îi arunci un os şi tace.
Vicleniei, din orice unghi ai privi-o, îi vezi numai profilul.
Dragostea – o suavă plantă carnivoră.
Aforisme-Robert TOMAGeneză
 Ştefania Vârban
Plouă cu îngeri. În necuvântul din gândSe lasă seara…Şi-n fiecare picătura de ploaieIzbită de tâmpla meaPlouă cu îngeri. În spaţiul dintre eternitate şi veacSe simte abur de noapte şi început decuvânt,Iar palmele mele munciteNasc îngeri.Ca un prolog la Evanghelia cuvintelor,Tălpile mele au apărut.Sunt omDin draostea unei loi entr-un îner
Metalic
Ilinca Mănescu
Stropi de plumbSe izbesc de geamuri...La fereastră, pisica toarceMetalic...Un ac de luminaMi s-a înfipt scâncind În palmă...Uşa de fier a geamului sălbatic...Ochiul de oţel al timpuluiM-a răscolit din umbră,Hieratic...A oxidat clipa în care speramCă vei veni...
 
Fără inimă
Sunt atât de fericit astăzi de parcă mi-aş lua la revederede la viaţă, de parcă mi-aş băga în inimă un măr ca să numai bată ci ca să stea dracului, – ca să pot să mă apropiide tine şi să-ţi spun: - Mă, ţi-o fi sete, ia şi tu şi muşcă unmăr!
Nichita Stănescu
Pe
 
data de
31 martie
maestrul Nichita Stănescu va împlini
75
de ani!
 
Te iubim, Nichita!
SFERTUL ACADEMIC
Adam Puslojic la casa lui Nichita – 31 martie 2007
Dimineţile Cenaclului De Seară Colegiul Naţional ”Gheorghe Lazăr” BucureştiFluturii
Au nervuri bine conturateşi peţioluri lungi,Ca ale castanilor.Am auzit euCă-n zbor Chiar şi arborilor Le cresc aripi. însă fluturiiNu se tem de copaci.şi asta pentru că frunzele lor Nu vor avea niciodata culoriSă se scurgă din rădăcini….*** Îţi mulţumesc că m-ai lasatSa dorm în urma ta de pas.Ai grija! s-ar putea uneorisă te împiedici şi tu de prag.E aşa intuneric la voi…Ar trebui să muţi ceasorniculăla mare de pe perete.Când vine dimineaţa,Secundele se împrăştiePe podeaua ta veche.E aşa întuneric la voi…Până şi clipeleSe ciocnesc între eleşi ajung pe podeaTăcute decenii.*** Închide-ţi ochii!Sufletul meu s-a vărsat astăzi în zbor,şi toate sentimenteleMi-au devenit păsări!
Ştefania Vârban
clasa a 11-a
Litere
Flori de întuneric trec peste mine într-o încercare de a mă ocoli. Noapteacurge uşor, mă lasă în tăcerea transparentă a dorinţelor moarte în vârfuldegetelor. Credeam că pot să văd doar lumina, dar întunericul m-a lovitprimul. Nu ştiam cât de frumoasă poate fi amintirea până nu i-am simţitlipsa. De ce era atât de frig? De ce acum nu mai e la fel?Intensitatea dură a luminilor din cer mă ascunde sub moliciunea nopţii.Aripile s-au rupt demult, încercând să mă ridice. Au fost sfâşiate de stele,cu atingerea lor mult prea glacială. Catifeaua albastră a bolţii nu se întinde deloc. S-a cocoloşit undeva departe, iar acum cerul prezintă luminiciudate, de eclipse de sentimente şi dorinţe imposibile. Mi-e rău dacă măuit la cer. Îmi aminteşte de neputinţa mea de a fi ceea ce am vrut.La fel, aerul e contaminat de căldură, poluat de soare şi distrus de alţii.Flash-uri de transparenţă verde îşi fac loc prin în mintea mea şi vor cuardoare să-mi amintesc. De ce să-mi amintesc atunci când vreau să uit?Culorile s-au schimbat, soarele a apus demult, iar lumina apare doar altundeva. Eu încă visez la o copilărie însorită, dar am devenit îndrăgostită de întuneric. Sunshine is gone. Long live the dark.Ieri mi se părea că noaptea nu ştie nimic. Azi cred că ştie prea multe, dar nu vrea să-mi spună nimic. Mă lasă să-i descopăr singură misterele. Încercam să ştiu, să ating, să cunosc, să pipăi, să disting. Dar nu...Fluturide lumină se învârt în jurul meu, îmi coboară pe umeri, iar eu îi las.Aureola lor de tăcere mă înconjoară şi-mi impune să tac, aşteptând...Picură cu noapte, plouă cu vise care-mi zboară prin vene, ninge cu întuneric de catifea albastră. Acele de gheaţă din cer mă înţeapă trist,parcă părându-le rău că am abandonat lumina. Din nori coboară adieri devise care mă împresoară, mă îmbrăţişează în tristeţea lor de gheaţă. Niciun foc nu încălzeşte noaptea asta, totul e rece în jurul meu. Nici flacăradin mine nu mai e. A murit încercând să scrie...Irina Bortoi clasa a 11-a
   A  u  c   â  ş   t   i  g  a   t   ?
   D  r  u  m  u   l  p  e  c  a  r  e  n  e  -  a  m   a   f   l  a   t . . .   P  u  r  ş   i  s   i  m  p   l  u  s  -  a   d   ă  r   â  m  a   t   ?   A  r  u  n  c  a   ţ   i   î  n   t  r  -  u  n   d  e  ş  e  r   t   î  n   t   i  n  s   C  a  u   t   ă  m    î  n  z  a   d  a  r ,   î  n  a   d   i  n  s   A  p  a  c  a  r  e  v  a   ţ   â  ş  n   i   d   i  n  p   i  a   t  r   ă  ;   (   U  n   î  n  g  e  r  n  e  -  n   t   i  n  a   t  c  a  r  e  s   ă  n  e  v  a   d   ă   ) . . .   U   i   t  a   t   ǎ  -  n  m   i   j   l  o  c  u   l   d  e  ş  e  r   t  u   l  u   i   O   v  o  c  e  s  e  o  p  u  n  e  v  a  n   t  u   l  u   i . . .   S  u  s  p   i  n   ă . . .  a  ş   t  e  p   t   â  n   d . . .   R   ă   b   d   ă   t  o  r ,  m  e  r  e  u  s  p  e  r   â  n   d . . .   “   N  u  v   ă   t  e  m  e   ţ   i   !   ”   V   l  a   d   O  n  e   i  u
           ț
  c   l  a  s  a  a   1   1  -  a
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...