File de jurnal poetic al Cenaclului de Seară.

ZONA

ZIP Interferenţelor
POETICE
”Cu penele altuia te poţi împodobi dar nu poţi zbura!”
21.05.2008
ZIP nr. 2
Lucian BLAGA

Publicaţie tipărită în 4000 de exemplare distribuite gratuit

Pălăria de fetru
Pe 25 februarie mă întorceam cu trenul de la Bârlad, unde alături de
familie serbasem cele 81 de ierni la care, bunica mea, Chirvase-Balica
Adela opinteşte cu spor. Obosit moţăiam alături de soţia mea Adina când
aud o doamnă din compartiment discutând la telefon pe un ton îndeajuns
de ridicat ca să nu mă oblige să trag cu urechea. Discuţia era despre un
târg de carte organizat la Bârlad cu ocazia zilelor Culturale Bârlădene.
Bineînţeles că la sfârşitul conversaţiei am luat legătura cu doamna
Clipa dă sens!

respectivă şi aşa am ajuns între 18 şi 20 mai să fiu prezent în oraşul

Imagini de la Târgul de carte pentru elevi ’’Elena Farago,
Constantin Chiriţă’’ Bârlad 18-20 mai 2008 Standul ADSUM
Foto Adina Stoicescu
Sus Florin Iordache în timpul lansării de la Târgul de carte pentru copii ’’Elena
F ar ag o, C on s t ant i n Ch iri ţ ă’’ Bârlad 18-20 mai 2008
j os A nn e M ari e B ejli u ş i Alic e C ord aş d up ă l ans ar ea d e c art e
copilăriei mele ca participant la un târg de carte.
Astăzi îmi scot pălăria de fetru în faţa tuturor prietenilor Cenaclului de
Seară care au dăruit între 5 şi 60 de cărţi pentru publicul bârlădean. Şi am
să le trec numele aici pentru a se şti că într-o lume a orgoliilor scriitoriceşti
mai există şi Oameni care dăruiesc cartea fără dorinţa neapărată de
câştig. Nu există o ordine a lor ci îi voi consemna aşa cum îmi vin în minte
Melania Cuc , Alexandru Ciocoi, Victoria Milescu, Florin Iordache,
Anne Marie Bejliu, Adina Ungur, Vasile Mustaţă, Diana Zlate, Ioan
Raţiu, Ana Cojocaru, Dan Iordache, Puşi Dinulescu. Jos pălăria de
fetru în faţa acestor oameni.
Vă daţi seama ca nu ştiam -înainte de această frumoasă întâmplare pe
care am trăit-o cu maximă încântare – mai nimic despre un târg de carte.
Dar acum stiu şi multe dintre cele învăţate le datorez directoarei
Bibliotecii Municipale, doamna Toni IOSIPESCU, omul care a făcut ca
acest târg de carte să aibă impactul dorit de editorii prezenţi. Îmi scot cu
respect pălăria de fetru în faţa doamnei Toni Iosipescu şi o asigur că
anul viitor -aşa cum am promis- voi fi la Bârlad special pentru Târgul de
carte pentru elevi ’Elena Farago, Constantin Chiriţă’ .
Am fost impresionat de faptul că Primaria a donat 20 000 lei şcolilor
bârlădene pentru achiiţie de carte. Acest gest face cinste edililor
municipiului moldav.
Desigur noi nu am avut carte pentru copii, aşa că nu am făcut altceva
decât să dăruim cartea cititorilor bârlădeni , să dăruim REVISTA ZIP şi să
facem cunoscuţi pe membri Cenaclului de Seară şi pe prietenii lor care au
donat cele 24 de titluri şi peste 270 de exemplare de carte.
Am să îmi scot pălăria de fetru în faţa celor doi autori care au cheltuit
timp şi bani pentru a fi văzuţi şi cunoscuţi de cititorii Bârladului. Tocmai i-
am numit pe Anne Marie Bejliu şi dom’ Profesor Florin Iordache.
Desigur din întâmplarile petrecute la Bârlad -vorba românului, ce ar fi
nunta fără circ?- nu au fost toate rupte din rai. Am văzut la Târgul de
carte şi lăcomia care se citea pe chipul unei vânzătoare de carte -cu
pretenţii de editor- când a aflat despre banii daţi de primărie, am simţit ura
care clocotea în ea când mi-a vorbit de ’greşeala’ pe care o facem la
Cenaclul de Seară încurajând tinerii să scrie şi să facă exerciţii de
conversaţie critică dar mai ales am văzut tupeul nesimţit şi
desconsiderarea cu care i-a tratat pe organizatorii acestui eveniment. Dar
cele rele să se spele. Poate la anul nu se mai împiedică nimeni de ea.
Mai presus de toate ne rămâne amintirea unor oameni de calitate care au
fost prezenţe plăcute la târg cum ar fi Dănuţ Pecheanu acel editor
modovean şugubăţ, primitor şi săritor, sau vechiul meu amic Dan Horgan,
artistul sculptor de măşti, un om modest şi aşezat la locul lui.
Nu pot încheia fără să vă împărtăşesc cea mai emoţionantă clipă a
tâgului. Am vorbit despre cenaclu cu mai mulţi elevi de liceu, iar dintre ei o
fată, elevă în clasa a X-a la C.N. Gh.Roşca-Codreanu mi-a adus un
manuscris. Numele ei este Damian Oana Diana. Oare mă aud
conducătorii de cenacluri şi scriitorii din Bârlad care se plâng că nu vrea
nimeni să mai vină la sesiunile de cenaclu?
La bună revedere! Ion Gabriel Puşcă

NOI FACEM CĂRŢILE!

NU POŢI CREA UN LUCRU ÎN CARE NU CREZI DECÂT PE e-mail europolis.edit@yahoo.com tel. 0728 586 680 Bucureşti, str.
JUMĂTATE Mircea Eliade Ion Ţuculescu nr. 19, bl. C 37, Ap. 7, cod 031611
pagina 2
Din depărtare
O, las ă-mă să cânt până la c apăt
înf l ăc ăr at u l visc ol di n r ăc oar e
p es t e p ăm ântu l c ar e î nc ă d oar e
des povărând aromele din geam ăt
O, lasă-mi sufletul întreg de cânturi
în palma t a de r aze şi f urtună
din vina răs ăritului de lună
coboară peste pleoape, peste gânduri
Dă-mi focul viu şi stele să aprindă
pe a iubir ii b olt ă f ăr ă m oar t e
ivit ă din pr i vir ea- ţi op ali nd ă
Şi dac ă nu îţi c er c e nu s e poate
o, las ă-mi sufletul s ă te cuprindă
aşa cum eşti, şi veşnic şi departe…
Victoria MILESCU
Sssst!
Înainte de a citi această poezie, vă
rog
să închideţi telefoanele mobile
să faceţi timpul fărâme şi să-l daţi
hrană peştilor
să vă daţi de trei ori peste cap
pentru o mai bună condiţie umană
să scuturaţi bine toate literele din
cărţi
să rupeţi cu dinţii limitele şi hainele
amantului
să coborâţi în şerpi pentru a învăţa
stăruinţa
să escaladaţi ploaia pentru a învăţa
căderea
să citiţi iubirea şi s-o daţi mai
departe
să zburaţi în vârful picioarelor
să mângâiaţi în şoaptă
să devoraţi strugurii din vin
grâul din pâine
mierea din săruturi
aşezaţi confortabil în balansoarul
viselor
să vă lăsaţi celulele inundate de
linişte
apoi
să aşteptaţi răbdători
această poezie încă se scrie
Noi, cei de-o seamă
Noi, cei născuţi de acelaşi nor
ne recunoaştem uşor
după umărul stâng
ciuruit, scorojit
de sufletul celor ce plâng
după ochiul drept
rotunjit de mângâierea pleoapei
obişnuit cu privitul din piept
după felul cum ne mirăm:
uite o lebădă
uite un strigăt
uite o moarte
- ce-i drept, uneori mai uităm.
Noi, şerpi descâlciţi
din unul şi-acelaşi ghem
n-am învăţat să cădem
dar am învăţat să ne ridicăm.
În răstimpuri, zburăm.
Adriana BOCHIŞ
Cluj-Napoca
ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE!
Zona Interferenţelor Poetice – 21 mai 2008
SEMN DE CARTE Adolescenţa, vârsta întrebărilor
-Bună, Ilinca. (de ce oare Ilinca?)
-Hei, salut, Ionuţ! (de ce oare Ionut?)
De ce aici? De ce noi? De ce Lazăr? De ce oare eu? Şi iată, începe spectacolul! Cortina imensă, impunătoare, plină de
surprize şi emoţii, încărcată cu aplauze, cu lacrimi, e viaţa mea. Semne de întrebare migrează în jurul meu fiecare
atrăgându-mă, impresionându-mă atât pe mine, cât şi intreaga sală amuţită. Recunosc, deşi mai greu, semnele eterne ce
nu-şi găsesc niciodată odihna. Semnele esenţiale, de rutină, sunt cele mai puţin mascate, mai strălucitoare, fiindu-mi
imposibil să le ocolesc, să le ignor. Ceea ce este curios, este faptul ca o mare parte din ele înclina spre mine, acum şi aici.
Undeva spre centrul scenei, călătoresc alene pe un drum necunoscut. Intru la fel de alene, fără să ştiu, într-un nou
deceniu. Poartă un nume ciudat şi tot ce e în jurul meu se pune în mişcare. I se spune adolescenţa, vârsta întrebărilor. Eu
păşesc încrezătoare, atotştiutoare, însă cu teama. Oare aşa o fi? Ştiu eu, am descoperit eu totul? Aici s-a încheiat primul
episod...
Azi se deschide din nou cortina încetul cu încetul. Societatea, populată de atâtea personaje fiecare principal pentru actul
sau, redeschide noi orizonturi, noi dorinţe şi ţeluri. Pot oare să mă compar cu celălalt? Pot fi ca el? Pot schimba ceva în
lumea asta? De ce suntem toţi atât de diferiţi? Şi totusi de ce suntem aşa de comuni? Lumea se schimbă fără ajutorul
nostru, păşind tot mai alert spre capătul unui tunel interminabil. Gândirea mea stă o clipă, încercând să găsească
răspunsuri ce nu exista la întrebări ce s-au strecurat până în adâncul meu. Inima mea aşteaptă un răspuns ce pare ca s-a
înecat în marea de mulţime. Şi, totuşi, îmi continui mersul, “rutinul”, comunul.
Nu pot schimba nimic, nu pot păstra nimic! Unicul meu domeniu de lucru sunt eu, persoana mea, care are nevoie de o
mână puternică pentru a se modela, pentru a se susţine. Cineva care, fără întrebări sau răspunsuri, să mă cureţe de
întrebările iscoditoare.
Există Dumnezeu? Ştie El ce e în sufletul meu? Viaţa mea e scrisă deja acolo sus pe o tăbliţa. Voi reuşi să trec prin tot ce-
mi va fi dat? Deocamdată stagnez înlănţuită de “comunul rutinei”. Toţi trecem pe aici, toţi ieăim de aici, fără niciun preaviz,
fără niciun termen. Acum e rândul meu să visez într-o lume sub semnul intrebării. De fapt, a noastra-i lumea, ale noastre-s
răspunsurile! Viaţa fără frământări, fără încercări sau reuşite, speranţe sau vise, meditaţie sau distracţie ar rămâne o
simplă cortină veche şi uitată într-o sală pustie şi amară.
Adolescenţă, nu vreau să te pierd, nu vreau să te irosesc, nu vreau să mă stăpâneşti! Vreau... nu ştiu... ce vreau de fapt??
SĂ NE FRACTURĂM TRITEAN ILINCA clasa a X-a I
Să ne rupem mâinile
Să ne scoatem ochii
Să ne dăm şuturi în burtă
Să ne simţim bine...
Ce mai, să ne fracturăm
Deoarece suferim de singurătate,
De melancolie...
Şi nu putem accepta că primăvara trece
Şi noi nu avem un ritm interior
Şi iubim poate cu adevărat
O singură dată... o singură dată,
iar apoi ne hotărâm să ne sinucidem în fiecare
zi Cenaclul de Seară nu îşi uită niciodată prietenii !
Şi ne ducem dumineca la biserică Archiud 2007 la deschiderea Muzeului din Archiud
Şi dăm boschetarilor 5 lei împreună cu scriitoarea Melania CUC.
Şi ne închinăm ipotetic Archiudeni vom reveni curând ! Foto Silviu Tănase
Pentru a avea parte de preot
La trista noastră groapă.
Să ne rupem mâinile
Să ne scoatem ochii
Să ne dăm şuturi în burtă
Să ne simţim bine...
Să ne fracturăm cu alte cuvinte
Şi să scriem scenarii
Şi să ne găsim sponsori
Printre florărese
Şi să facem cu ele filmul de suces
"SAFTA FLORĂREASA"
Cu PROSTITUATA de la colţul străzii
în rolul principal
pentru studiourile de la Buftea...
Unde se află un cimitir istoric,
cu morţi istorici Mă doare undeva...
RONDEL BLESTEM
Şi unde avioanele cad din cer Florin IORDACHE
Şi cadavrele se carbonizează
Cu buze uscate rămîi domnişoară
Şi se face economie de combustibil
Pentru ritualul de ardere al morţilor
Mă doare undeva... Şi ploaia cînd vine să nu ţi le ude!
Vorba lui Villon. Din ramura nopţii o lacrimă chioară
Că tot e de bon ton... Ruga-vei să-ţi cadă pe ţîţele crude
Ce trist
Viaţa e un scenariu Votează careva?...
Şi visul spre ziuă de-o fi să te doară
În care iubim o singură dată...
Veni-va să-ţi cînte mulţimea de iude;
O singură dată! Ăsta mi-i apelul:
Cu buze uscate rămîi domnişoară
Iar apoi ne hotărâm să ne sinucidem în fiecare Încetaţi răzbelul! Şi ploaia cînd vine să nu ţi le ude!
zi
Nuţi din Pleşcoi
Şi ne ducem dumineca la biserică
Şi dăm boschetarilor 5 lei
E Bomba-tărăboi! Şi viaţa să-ţi fie aceea de cioară,
Aş scrie un rondel Şi pat să îţi faci în copacul cu dude,
Şi ne închinăm ipotetic
Citit cu rudotel… Şi-n inima zilei cînd marea coboară
Pentru a avea parte de preot
Şi dorul va arde prin case zălude
La trista noastră groapă. Dar Mefisto-i chel !
Mă doare undeva, Cu buze uscate rămîi domnişoară...
Florin IORDACHE
Votează careva?... George TEI
* Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * Asociaţia Kulturală ADSUM
 Zona Interferenţelor Poetice – 21 mai 2008
SFERTUL ACADEMIC
IN MEMORIAM
Cezar Ivănescu
CEZAR IVĂNESCU
MAI GRAVĂ DECÂT VINA LOR E VINA NOASTRĂ
„Magyar Nagylexikon” nu este singura lucrare care
vehiculează minciuni la adresa românilor şi a istoriei
noastre. Grav este că în timp ce ei au propriul lor
„Mare Lexicon” noi nu îl avem, pentru ca de la
înălţimea şi cu prestigiul pe care îl conferă o
asemenea lucrare (tipărită pe hârtie lucioasă şi legat
în piele) să oferim, în formă sintetică, propria noastră
viziune asupra lumii. Dacă am avea, clar şi corect,
exprimată propria noastră viziune, prea puţin ne-ar
mai afecta contrafacerile altora. Prea ne lipseşte
această operă fără de care nu ne putem numi o
naţiune cultă, motiv pentru care continuăm să
tremurăm în faţa a tot ceea ce spun unii şi alţii, cel
mai adesea înlocuind o nedreptate cu alta, aşa cum
se întâmplă şi în cazul domnului Manole Neagoe, în
loc să trăim în conformitate cu drepturile pe care ni le
conferă multimilenara noastră existenţă.
Ei au vina lor, dar vina noastră este mult mai gravă
fiindcă vechile teorii de tip Roesler pe care le
promovează „Magyar Nagylexikon” în sprijinul
intereselor naţiunii maghiare nu pot fi combătute în
mod eficient cu un text confuz, bazat pe argumente de
forma „Se zice ca sunt coloni veniţi de demult din Italia“
cum face domnul Manole Neagoe servind, astfel, alte
pretexte savuroase iredentismului maghiar. Istoria ca
orice ştiinţă nu se face pe ceea ce se zice sau pe ceea
ce au zis nişte bieţi cronicari de curte, ci pe dovezile
care în ultimii 50 de ani au înregistrat remarcabile
salturi cantitative si calitative. Aşa de exemplu, în
ultimii 15 ani am pus în evidenţă pentru cuvântul valah
o origine mult mai veche decât cea invocată de domnul
Manole Neagoe. Tot aşa, nici teoria latinizării Daciei
nu-i mai poate oferi sprijin real, după ce mai mulţi
specialişti au contestat-o cu argumente vrednice de
luat în seamă.
Nu poate fi trecut cu vederea faptul că de mai mulţi
ani şi mai recent în numărul 803 al revistei Formula
AS, lingvista Aurora Peţan, fostă membră în consiliul
ştiinţific al Institutului de Lingvistică al Academiei
Române, astăzi cu editură proprie, perseverează cu
curaj, alături de Titus Filipaş şi de Dan Zamfierescu,
în a ne arăta că:
„Există un război împotriva limbii române, căci există
un război împotriva identităţii noastre. Căile pe care se
desfăşoară lupta împotriva limbii române şi, implicit, a
identităţii noastre, sunt numeroase. La nivel academic,
savanţii, fie ignoranţi, biete marionete oportuniste, fie
vânduţi cu totul şi potrivnici intereselor neamului,
depun eforturi în a ne falsifica rădăcinile. De aici
dicţionare şi tratate ridicole, care caută să
demonstreze că dacii au renunţat brusc, definitiv şi în
masă la limba lor, iar limba româna este continuarea
limbii latine.”În mod incontestabil, există în limba
română şi cuvinte de origine latină, dar existenţa lor nu
poate justifica extrapolările forţate şi cu atât mai puţin
erorile de principiu care se fac. Dacă reconstituirea
rădăcinilor zise indo-europene are sens în măsura în
care aceste rădăcini pot exprima starea de înrudire a
unor cuvinte, fără a se preconiza însă originea lor
reală, reconstituirea după modelul celor române a unor
cuvinte care ar fi existat în limba latină pentru a le
considera apoi originea cuvintelor române este o mare
şi gravă eroare de principiu. Din moment ce pentru a
explica bogăţia funciară a limbii române a fost nevoie
să fie reconstituite în mod artificial peste o mie de
ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE!
Asociaţia Kulturală ADSUM ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! Asociaţia Kulturală ADSUM
pagina3
şi bucuraţi-vă de înţetepţii tineri !
îngăduiţi-mi deruta suportabilă
cu cei lăsaţi de mama,
! acum, fiindcă am chiar şaptezeci de ani
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările !
şi socotiţi-mă-un lepros care se vindecă
şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările,
! şi socotiţi-mă un lepros care se vindecă
neputinţei !
hidoasele zile de post uman, al vinei, al
căci acum îşi fac turul prin ochi
pînă mă scol mîini de dimineaţă
! lăsaţi-mi numai lapte şi mîncare
capului din inimă, cu braţe !
scoasă din lac. O, candoarea
un cap uimit, umed, plin de lună ca o floare
numai
într-una din părţile balanţei şi va rămîne
voi fi pur de tot se va sfărîma
acest cîntar social, care atunci cînd eu
într-însul mama e tot albă ! şi inima mea,
rîsul meu
care vă chinuie, vă sluţeşte, feriţi-vă de
şi deci nu plâng: nici rîsul meu
prin care lacrimile găuresc pupilele
vă rog să nu vă uitaţi în ochii mei
! acum, fiindcă sînt sincer şi milos,
iar voi să spuneţi: îl vîna în fiecare zi !
peşteră,
ca sălbaticul am să-mi fac leul meu pe
şi fiindcă eu sînt bolnav şi mă tem,
! acum, fiindcă frigul face bulboane
De profundis
cuvinte care n-au existat niciodată în limba latină, fostul redactor-şef al revistei Timpul a identificat
înseamnă că limba română este muma celei peste o sută de cuvinte româneşti în arhaica
latineşti, aşa după cum a arătat încă din anul 1812 limbă afgană. În multe alte limbi pot fi identificate
Petru Maior, deşi era reprezentant de seamă al cuvinte de origine română, existând mai multe
Şcolii Ardelene. Tot la nivel de principiu este ignorat zeci şi în limba engleză, suficiente pentru a
faptul colosal că există un substrat româno-sanscrit susţine nemijlocit componenta sa carpatică.
cu două mii de ani mai vechi decât venirea la Înainte de a oferi si un exemplu privind
Dunăre a lui Traian, cel care a demarat ştergerea importanţa limbii române pentru istoria culturii
din cultura universală a imenselor temple de la universale, vom invoca aici criteriul încă
Sarmisegetuza. Cu şi mai multă înverşunare este nevalorificat al lui Th. Mommsen, care plasează
ignorat faptul că Rig-Veda conferă statut sacru relaţia semantică a cuvintelor deasupra
desăvârşitei spiritualităţi valahice a dacilor. În Rig- controverselor etimologice, atunci când arată că:
Veda, care este carte pentru imnuri de proslăvire „Limba în epoca de formare, este imaginea fidelă
religioasă, un capitol întreg este consacrat zeităţilor şi mijlocul de cunoaştere a treptei de civilizaţie
numite Valac-Hilyah. Deci aceasta este prima atinsă de către un popor. Marile revoluţii ale artei
atestare a marelui cuvântului VALAH şi el se referă şi ale spiritului sunt păstrate ca într-o arhivă, din
la noi fiindcă în aceeaşi accepţiune religioasă este ale cărei acte viitorul nu va întârzia să se
însoţit de cuvintele dakşa şi dakişa, la care se mai informeze despre acele timpuri asupra cărora
adaugă câteva sute de cuvinte de uz comun orice tradiţie nemijlocită a amuţit.” Pentru sensul
identice (Alo Universitatea, Alo Academia, sunt de la cuvântul românesc supus metaforizării, spre
identice) cu cele din limba română de astăzi. Ele noul cuvânt produs prin metaforizare în altă
sunt bine sistematizate în monografia de peste 250 limbă, iată mai întâi cuvântul suedez kränger – a
de pagini a distinşilor Aurel Berinde şi Simion se bălăbăni, generat de cuvântul creangă care
Lugojan, apărută încă din anul 1984. În mod este românesc chiar dacă există şi în Bulgaria
deliberat şi încălcându-se orice normă deontologică preluat de la vlahii de pe malul drept al Dunării.
au fost ignorate şi lucrările mai vechi consacrate Foarte interesant cuvântul armânesc climbuciu cu
substratului româno-sanscrit de Marin Bărbulescu- înţelesul de creangă, ce generează în limba
Dacul în anul 1936 sau de Alexandru Belcic în anul engleză cuvintele climb – a se căţăra şi limb –
1909, după ce în anul 1895 Grigore C. Buţureanu ramură, tot aşa după cum cuvântul românesc
susţinuse cu multe probe în faţa Academiei Române cloambă generează tot în limba engleză prin
originea dunăreană a aryenilor. S-a rămas tot în metaforizare cuvântul lumber – a tăia lemne. În
expectativă şi după ce în cadrul Congresului limba sanscrită, cuvântul românesc cloambă
Internaţional din anul 1937, renumitul antropolog generează rădăcina verbală LAMB cu înţelesurile
Eugéne Pittard a arătat că România reprezintă de a (se) legăna sau a atârna. Sensul de a
spaţiul de unde a pornit formidabila gândire umană atârna, evident pentru o creangă, s-ar putea să
de care beneficiază civilizaţia de astăzi. Concluzia explice pe seama cuvântului climbuciu şi
sa a fost reconfirmată din perspectivă arheologică în formarea pe teren propriu a cuvântului românesc
anul 1971 la congresul de la Belgrad, unde Marija limbă. Remarcabil este înţelesul de a (se) legăna
Gimbutas, fostă profesoară la Universitatea din Los al cuvântului cloambă, care cu un sufix adăugat
Angeles, a arătat că România reprezintă spaţiul ce creează înţelesul de leagăn în limbile cehă,
trebuie denumit Vechea Europă, „axată pe o latină, macedoneană, rusă, spaniolă sau sârbo-
societate teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare croată respectiv prin cuvintele: colebka, cunabula
de artă.” În anul 2001, Prof. Dr. Mircea Itu de la (colabula), kolepka, colâbelj, columpio sau
Universitatea Bucureşti, urmat în anul 2006 de Prof. colevka. Cuvântul creangă sub forma variantei
Adrian Lesenciuc de la AFA-Braşov ca şi de Prof. sale cleangă împreună cu sufixul de mai sus
Dr. Ion D. Dunăreanu de la Universitatea din Târgul justifică formarea cuvântului românesc leagăn,
Mureş vor cere pentru fiinţa românească un statut cuvânt care la rândul său explică cuvântul grec
corespunzător cu vechimea pre-vedică a limbii liknon cu forma intermediară *leganon, dând
române. Asemenea lucrări pot fi bune sau mai puţin astfel un răspuns la multele căutări de până
bune, dar respingerea sau acceptarea lor nu se acum. Pentru a alunga orice îndoială asupra
poate face în mod tacit, ci exclusiv printr-o suită de faptului că acesta este conceptul şi aceasta este
dezbateri cu argumente pro sau contra ducând mai într-adevăr metafora care au generat cuvintele
departe ceea ce este bun şi din acest punct de referitoare la ideea de leagăn-legănare vom face
vedere vina, da vina, forurilor noastre culturale de a apel la eterna legănare imortalizată prin versurile
fi trecut sub tăcere asemenea lucrări împreună cu prelucrate de Mihai Eminescu: Ce te legeni,
dovezile etalate este mare, echivalând cu lenta, dar codrule, /Fără ploaie, fără vânt, /Cu crengile la
sigura noastră sinucidere spirituală. De fapt, pământ?Aşa am ajuns de la conceptul de leagăn
cuvintele româneşti numite „de substrat” pentru a la leagănul graiurilor umane. În numele geniului
nu include, din exces de zel, şi pe cele din limba limbii române ca expresie a spiritualităţii noastre
latină se regăsesc în toate limbile din Europa şi nu resping toate erorile de până acum şi cer
numai, aşa cum arăta prin anii ’60-’70 doamna dezbatere publică pentru înlăturarea lor definitivă
Maria Iliescu astăzi la Universitatea din Innsbruck, din modul nostru de a ne gândi existenţa.
care a pledat pentru actualizarea abordărilor
metodologice şi teoretice în studiul limbii române. George - Liviu TELEOACĂ
Urmându-i exemplul Adrian Riza, fostul redactor-şef
* Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
pagina 4 * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară * Zona Interferenţelor Poetice - 21 mai 2008

Caseta Redacţiei Z.I.P. Nr. 2-05-2008

unu Îmblânzitorul de vise VIII. (tribut ...)
Ka o pânză... Director : Ion Gabriel Puşcă tel: 0728586680
Două fluide roşii, Decupam cerul de cuie, Se încrustează roua lucindă pe obraz, email: europolis.edit@yahoo.com
răsucindu-se... marea de gemete, Trădându-mi bucuria din geană izvorâtă, Redactor şef: Adina STOICESCU
Răsucindu-se... inima de inimă Alungă îndoiala, iar clipa mohorâtă email: cenacluldeseara@gmail.com
Aripi kalde, piele şi lacrima se desprindea de Cu ea se prăvăleşte, în cioburi pe pervaz. Redactori: Robert TOMA, Ştefania VÂRBAN,
umbra ei, Ioana RĂŢOI, Laura BOTUŞAN
întinsa în zbor...
Rămân în urmă irişi ce ferecă în minţi, Grafică: BOLOHAN Cătălin
Plutire, aer, aşa cum dezlipeşti coaja de ou.
Contact: str. Ion Ţuculescu, nr. 19, bl.C37,
sânge şi suflet... Fotografii furate cu tine personaj
ap.7, Bucureşti, sect.3. - tel 0728586680
Aer! Mi s-au tocit de atunci ghearele De basm şi la picioare, eu, preaumilul paj,
Editura EuropolisEdit Bucureşti
Aripi strălucind pe spinare fragedă de ciută, Depun în palma fină, trei sărutări fierbinţi. Tipar executat la tiografia SC Nora Tipcom SRL
într-un misterios dar îmi ascut crezul în tine,
kontra-timp, vale adâncă Când mă înalţ spre tine, privirea ţi-e aprinsă,
prizionier al sekundei, de fluturi neprinşi. Te-adaugi peste umăr şi capul aplecat,
kaptiv într-o zbatere... Fereşte gura-ţi fragă de pătimaş păcat, AFORISME
Iubita! La lună şuieră gânduri, Dar nu ascunde perla peste obraz prelinsă.
Un vis? din ape cuminţi, Există adevăruri la îndemâna tuturor. Aşa
O sine-ucidere. nuferi Şi-ajungi să te-mplinească iubirea-ntr-un sărut putem vorbi despre Adevărul absolut.
doi te sapă în mine. Prin două lacrimi calde, un meritat tribut.
Eu sunt o umbră Ovidiu Oană Dumnezeu te zăreşte fără grabă, în vreme ce
mirosind a pietre... Gând către el t u d a i z o r s ă - L z ă r e ş t i .
Tu esti un fir Pentru a putea apărea în paginile revistei
de iarba... noastre aşteptăm materialele Orice poet este suveran în ţara sa; dar, ca să
Dintr-un curcubeu nu se naşte-o
Învăţând ploaia dumneavoastra pe adresa de mail prospere, trebuie să facă negoţ şi cu alte ţări.
primăvară,
sa râdă... dar ploile pot răsări fluturi. cenacluldeseara@gmail.com sau vă
Eu o îndepărtare, aşteptăm la sesiunile Cenaclului de Robert TOMA
tu o distanţă... Andrada Măluţan, Seară. Intrarea este liberă de cercuri ! -------------------------------------------------------
Între noi un vis.
ŞtiI tu kă zidul Cenaclul de Seară vă invită la o nouă sesiune deschisă, pe data de
este o rutina a fricii? 24 mai 2008, orele 17.00, la Colegiul Naţional Bilingv ’George
Kă numai împreună Coşbuc’, strada Olari nr. 29-31. Citeşte Lia Romanov. Partenerii
putem Cenaclului De Seară sunt Colegiul Naţional Bilingv ’George NOI FACEM CĂRŢILE!
respira prin aer.
Coşbuc’, www.e-poezie.ro, www.criticaliterara.ro şi editura 0728586680, europolis.edit@yahoo.com
Unoc Suiram
Lerroiv EuropolisEdit. Coordonator Ion Gabri el Puşcă.
Aş dori

Iată, ce mai rămâne HERE IS WHAT IS LEFT Îmi plâns-a rostu-n Să-ţi picur suflete, lumină
palme... şi dar din darul tău să fie darul meu.
Poetul e în greva foamei Milescu Victoria Să-ţi picur suflete, lumină,
în agora se face comerţ O veşnicie scursă-n Şi dor din dorul meu să ţi se nască
cu sângele purificaţilor Poet is on hunger strike mâluri, zeu.
monştrii aclamă in agora they deal in purta veşminte negre Aş dori să-ţi picur trandafirul sângeriu
monştrii vechi şi noi the blood of purified şi visul, Pe calea ta din boltă răsărită.
lângă soclul în bernă monsters acclaim plăpândă floare,
fluturând noua strategie a erorii new and old monsters prin ierburi blânde Aş dori să-ţi picur, suflete, argintul viu
Trec pe bulevardul spălat cu petrol by the socle in black petalele-şi pierdea... In rubine si-n cristale şi-n smaralde.
aprind o ţigară waving the recent strategy of error Să-ţi picur scântei cu privirea senină,
cumpăr o lumânare I walk along the oil-washed boulevard Un sunet adiere Să-ţi picur stele printre umbre calde,
Poetul se sinucide light a cigarette primea mereu secunda,
în anonimat buy a candle rotundei oglindiri... Aş dori să-ţi picur suflete,lumină.
în subsol Poet kills himself Laura Botuşan
se aude horcăitul orhideii known by nobody Era un pas în abur. ---------------------------------------------
Cazi în genunchi in the basement
guşti piatra ciuntită de glonţ you can hear the death rattle of the Un alb deschis în iris,
nu-ţi mai găseşti poşeta smulsă orchid privirea de lumină, ***
Poetul e orb… You fall on your knees pleoapa-i atingea... Aluneci amintire
Glorie medicineii atotputernice taste the bullet-crippled stone Se întrupa coroana... tu tînăr chip cu plete-n şerpuire
va veni cu bisturiul de raze can’t fiind your snatched handbag any ce-odată zâmbitoare, inelele de sânge
în salopete roşu de Congo more râdea cu glas de înger duruta apă leneşă răsfrânge
pe care sângele debordează cursiv Poet has been blinded… în inimi, dar valsând... cu pleoape vineţii de somn şi spuză
Glorie oamenilor medicinei Glory to the almighty medicine Tăcerea doar acuză
care vor deschide it will come with its shining bistoury Viaţă în pruncie şi parcă-ai vrea curând
cutia craniană a poemului dressed in Congo red overalls şi moarte-n bucurie să poţi îmbrăţişa curgând
pentru a ne vindeca upon which blood overflows cursively îi înălţa în clipe Dar cel ce-aleargă fără-a te privi
În punctul zero Glory to the medical men florii... E-ntunecat de stropii stacojii.
poezia explodează who will open the cranium of the poem
iată ce mai rămâne: ……… to cure us Surâs în soare... Molia
………………………………. At zero point Din zborul ei târziu
poetry is blowing up AnneMarie Bejliu
o molie cu frică m-a privit
Victoria Milescu here is what is left: ………............... pupile cafenii mă adumbreau
…………………………………….. şi-aroma lor
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- de strugure strivit
Am uitat să vă spun .... Timp de o privire ploaia fi-va stăpână pe cetate fiecare picătură având cântecul ei, mă îmbăta
fiecare picătură având pântecul ei.Dispărut-au bărbaţii de după ziduri, dispărut-au bărbaţii din marile pieţe. vibram lunar
Începe să putrezească aşteptarea în cărnurile femeilor iar şoldurile lor încep să uite dansul ce chiamă îngerii să pot adulmeca şuvoi
la ospăţul din grădina dorinţei de a fi ţipăt începător. În zadar corăbiile îşi cheamă cârmuitorii, în zadar când toate mult mai viu mă-ntâmpinau
zbuciumul adună silabă lîngă silabă pentru a înălţa fântână celor rătăciţi în nesomn, în zadar începuturile surpate draperii a cunoscut
bătucesc amintiri în porţile închise de bărbaţii pe care secundele i-au furat. Ziua încă nu s-a stins şi bunii Învolte rochii de femei bolnave
atomi de lumină mai pot să transforme mâinile femeilor în rugăciuni. Ziua încă nu s-a stins, cele şapte şi-n preajma ei
păc at e m ai p ot z bur a din c op ac ul s t er p ş i î nt âr zi at din c opi l ăr i a n edus ă l a s or oc . nu-s paşi de om nici pâlpâiri de stea
Imnurile vii înc ă mai c olindă zborul înalt din lăuntrul c etăţii
Alexandru Ciocioi Robert TOMA
Ploaia din volumul Fântânarul de cuvinte în curs de apariţie la editura EuropolisEdit