Clipa dă sens!

ZONA Pălăria de fetru

Iată-ne la cel de-al treilea

ZIP Interferenţelor
POETICE
21.06.2008
număr al publicaţiei Zona
Interferenţelor Poetice.
Uşor, uşor se formează o
echipă redutabilă, tânără,
plină de entuziasm. Este un
început! Dar nu despre
File de jurnal poetic al Cenaclului de Seară.

”Nu sabia ci pana susţine popoarele’’ ZIP nr. 3

Titu MAIORESCU
Publicaţie tipărită în 4000 de exemplare distribuite gratuit
Te-am iubit de tânăr,
mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb,
Aiuram pe stradă şi visam frumos:
Ca te ţin de mână şi mergem pe jos,
Că foşneşte frunza când îţi pun în păr
Flori de iasomie, ramură de măr
Chiar şi ploaia dulce presărată rece
Cu o fericire grea vrea să mă înece.
Dulcea ta făptură îmi plăcea nespus
Nici nu mai ţin mine dacă ţi-oi fi spus
i când ţi-am prins sânul m-am înfiorat
Era mic şi dulce şi m-a imbătat.
Altădată, Tina, te-am văzut pe stradă
Îngeri de zăpadă veneau să te vadă…
Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb.
de Ioan LILĂ
PROPUNERI I COMENTARII
privind Pactul Naţional pentru Educaţie
conf. dr. ing. Florin Iordache
1. Apare necesitatea ca evaluarea şi acreditarea
instituţională şi a programelor de studii să se stabilească
prin lege cu contribuţia comisiilor de specialitate ale
Parlamentului, MECT, Preşedenţie şi Guvern. Criteriile de
evaluare şi acreditare nu pot fi decât unice atât pentru
învăţământul de stat cât şi pentru cel particular. Problema
spinoasă din România prezentului o constituie evaluatorii
care susţin fie interese de grup, fie propriile interese. Dacă
se stabilesc acele criterii clare de evaluare, evaluatorii nu
pot fi altceva decât nişte funcţionari cu rang înalt încadraţi
prin concurs în MECT şi nicidecum ce sunt astăzi: profesori
universitari şi cercetători cu interese în obţinerea granturilor
de la Bugetul de stat. Repet, problema evaluatorilor este
cheia succesului în a avea un învăţământ performant şi nu
acele fabrici de hârtii pe care sunt scrise “diplome fictive”.
Ca să dau un exemplu: o facultate de chimie din Bucureşti
trebuie să aibe aceeaşi Programă Analtică pentru trunchiul
comun de pregătire cu una de la Cluj şi toate celelalte
criterii trebuie să acţioneze la fel în ambele instituţii.
Procesul Bologna este clar şi se referă la scurtarea studiilor
de licenţă la 3-4 ani şi la mastere de 2-2.5 ani. MECT are
obligaţia de a verifica dacă unităţile de învăţământ, conform
autonomiei lor, au îndeplinit această condiţie de bază
cerută de Programul Bologna. Din câte ştiu se vehiculează
ideea că sunt ţări din UE, cum ar fi Germania, care nu dau
atenţie modificării structurii învăţământului prin impunerea
criteriilor Bologna. i mai e ceva important: este de studiat
cum este structurat învăţământul din SUA, deoarece mai
devreme sau mai târziu, UE, Rusia, China, etc...nu vor
avea încotro şi se vor raporta la el pentru evaluarea
diplomelor universitare. (continuare în pagina 3)
N O I F A C E M C Ă R Ţ I L E !
e-mail europolis.edit@yahoo.com tel. 0728 586 680 Bucureşti
echipa în formare a Z.I.P.-
ului vreau să vorbesc
astăzi ci despre o alta, şi ea
în formare, echipa
www.criticaliterara.ro.
Acum ceva vreme am luat contact cu omul în
faţa căruia îmi scot pălăria de fetru astăzi, omul Friends forever
Foto Alice CORDA
care a intuit valoarea unui proiect mai vechi al
Cenaclului de Seară şi a reacţionat pozitiv ca orice om cult care vrea să facă ceva
şi pentru viaţa culturală românească, nu doar pentru popria imagine sau bunăstare.
Mă refer la Omul tefan CAZIUC, cel care de câteva luni bune munceşte din greu
ca să putem da vieţii culturale din România un sit de critică literară, un sit pe care
nu prieteniile sau nevoia de ’’vizibilitate’’ ori faptul că se află trecute în c.v. câteva
concursuri literare de la care s-au primit nişte diplome de participare, vor fi
elementele de promovare a scriitorului, ci firescul scrierii sale, metafora, puterea
reflexivă şi valoarea asociativă a imaginilor create în opera sa. Valoarea lui literară
adevărată va conta, nu cea măsurată prin numărul de volume vândute sau numărul
de stele al restaurantului la care manâncă.
Echipa www.criticaliterara.ro a intrat în familia BRESLEI CUVÂNTARILOR al cărei
fundament este format din deja cunoscutele de acum www.e-poezie.net,
EuropolisEdit, www.renegatu.ro, Asociaţia Kulturală Adsum, Cenaclul de
Seară şi nu în ultimul rând Zona Interferenţelor Poetice. O familie mare cu braţele
deschise oricând pentru cei care doresc să pună umărul la susţinerea Literaturii
Române. Hai, la bună revedere! Ion Gabriel PUCĂ
LIT-TERRA-TORA - OPINII
tefania VÂRBAN
Opera literară nu reprezintă numai expunerea unor reflexii personale. Ea
presupune o puternică implicare a autorului, care intervine tranşant
asupra realităţii. Altfel spus, el extrage din tot ceea ce îl inconjoară doar
materialul brut, pe care îl va utiliza în construirea unui univers propriu, a
unui spaţiu germinativ atât la nivelul cuvântului, cât şi la nivelul superior
al trăirilor. În momentul actual, ne confruntăm cu o problemă care tinde
să devină din ce în ce mai importantă. Trăim într-o epocă plină de
tehnologie, într-un spaţiu computerizat şi extrem de impersonal. i mă
întreb : merită oare să ne asumăm riscurile pe care le implică acesta ?
Merită oare să ne închidem într-un cerc şi să ne prefacem că nu există
alte forme geometrice ? i atunci când vorbesc despre cerc nu mă refer
deloc la acel simbol al perfecţiunii, al lipsei de asperitate psihologică, ci
mă gândesc mai degrabă la etanşeitatea şi la incapacitatea omului de a
trece dincolo de nivelul prim al cunoaşterii sau, de ce nu, chiar al
autocunoaşterii. Într-o epocă plină de « tentaţii » este mult mai uşor să te
afunzi în superficialitate, să te complaci, decât să porneşti pe un drum
plin de necunoscut. Un drum pe care, prin însăşi existenţa limitării
noastre umane, nu vom ajunge să-l cunoaştem poate niciodată.
Creaţia artistică, literatura, are proprietatea ilimitării simbolice. Acest
lucru este cel mai adesea trecut cu vederea de omul cufundat în
cotidian, în banal, monoton…În impulsul său subconştient, el preferă să
vizioneze un film, în defavoarea lecturii.
Omul nu are însă în vedere faptul că ecranizarea nu surprinde
întregul context al unei opere.
Actorii prezintă propria lor interpretare a unei cărti. Ei sunt capabili să
denatureze, inconştient, realitatea atât de relativă a operei: maximizând,
minimizând sau chiar anulând anumite stări, anumite trăiri ale
personajelor. Acest lucru se datorează faptului că fiecare om raportează
opera (ilimitat simbolică) la propria structură interioară.
Din nefericire, în secolul prezent omul şi-a îndreptat tot mai mult atenţia
asupra exteriorului, asupra a ceea ce îl înconjoară. El sacrifică cel mai
adesea prezentul, în favoarea unui timp viitor, în favoarea unui atât de
neclar timp viitor...Astfel, omul nu mai are timp, nu mai poate sau nu mai
vrea să îşi facă timp pentru a-şi studia nivelul de completare şi de
complexitate sufletească.
Literatura nu mai poate astfel da naştere unor oameni verticali într-
o lume atât de orizontală...
Aşadar, entuziasmul impersonal - iacă semnul hotărâtor al celor chemaţi!
Titu Maiorescu
 pagina2 Zona Interferenţelor Poetice – 21 iunie 2008

Semn de carte Să cred în noi este ca şi cum aş

Dinspre mare
despre poetul George Irava crede în dumnezeu
As vrea... Proză scurtă
George Irava este creatorul unui univers plin
de fecunditate a unei lumi vii, extrem de
Aş vrea ca, doar pentru o Să cred în noi este ca şi cum aş crede în
dinamice. Una dintre problemele ridicate de clipă, dumnezeu. Nu îmi poţi cere una ca asta.
poeziile sale este chiar această necontenită Cu infinită candoare, Nu există „noi”, doar imaginat sau plăsmuit
limitare a încercării de transcendenţă, de Să m-aplec şi să-ţi sărut din atingerile câtorva secunde. „Noi” nu are
cunoaştere absolută, de autocontrol: “Ca şi Buzele arse de soare istorie, exactitate sau formulă de alcătuire,
cum un zeu ar rosti un / cuvânt, iar acesta ar (Stupoare?!) realitate sau continuitate. „Noi” este doar un
cădea / într-un gând de prea greu, / Ca şi Vântul bate sărat cuvânt pe buzele mele şi aşa o să rămână.
cum un cuvânt l-ar rosti / pe un Dinspre mare Precum „dumnezeu” este un cuvânt pe
zeu…Niciodată n-am / ştiut, dintre ei, cine buzele umanităţii: el nu se vede şi nu a fost
sunt.” Ochii a mii de întrebări niciodată construit şi durabil. Vreun om în
Se observă adesea tendinţa autorului de a-şi Să mă fac că nu i-am inţeles
autostăpâni existenţa: “ până ce / nasc cumpăna neîmplinirii şi-a imaginat un zeu, a
i să mai zăbovesc cu
propria-mi naştere, / din care născutul sunt / scris despre el, i-a atribuit niscaiva
privirea
însuşi eu, cu sinele trecut / într-un alt Asupra genelor clipind des evenimente, i-a dat un nume. i asta a fost
minereu, unde / cuvântul are chip de tăcere.” (De ce oare?!) suficient pentru miliarde de oameni sa
“Insuşi eu”…Folosind această construcţie, A nisip cules creadă că lucrurile sunt asa cum se
George Irava îi oferă poeziei o largă Din mare înfăţişează în faţa ochiului comun. Apoi eu
deschidere spre generalizare. El nu utilizează mi-am imaginat un „noi” şi am simţit imediat
“însumi eu” tocmai pentru a contura această nevoia să îi asociez măcar un eveniment sau
Ce calm, ce desfătare!
idee a umilei condiţii umane : incapacitatea două, evenimente trupeşti şi reale, doar ca
omului de a se autodepăşi spre dobandirea
Ce sacră voluptate!
unei perfecţiuni indestructibile. Valurile scrâşnesc de ţarm să am mai târziu la ce să privesc înapoi cu
Ideea este creionată şi prin utilizarea A sărutări furate. regret sau dor, şi să nu zic că nu ştiu cum îţi
frecventă a motivului minereului: “ ca (Buzele tale?!) miroase pielea. Din aceste motive am ieşit
singular, deodată / al lor şi-al meu, precum / Rămân doar vârtejurile afară în ploaie şi vânt şi noroi cât vezi cu
e minereul cu gând din minereu.” întunecate ochii, şi amândoi am cutreierat străduţele
Interesantă este şi aparitia repetată a oglinzii: i parfumul de sare... acelea murdare, întunecate şi nesigure.
“ Va trebui tu, Noe, arca să / ţi-o ascunzi. Nesigure pentru ochiul obişnuit, căci figurile
Posibil să fie / potop peste oglinzi.” Ana COJOCARU şi vocile noastre se amuzau pe seama
Oglinda îsi pierde în totalitate semnificaţiile faptului că fiecare lucru bun este compensat
de materialitate, devenid ea însăşi un
III de unul rău care urmează. Te mirai tu însuţi
element de legatură, o poartă între uman şi
transcendent. de tine că ai făcut pe cineva fericit, măcar
In acest volum de poezii sunt inserate o serie pentru câteva clipe, parcă ştiind că mai târziu
de motive, printre care şi cele amintite mai Îmi striga Octombrie: urma să se compenseze şi asta. Se vede
sus. De asemenea, întâlnim o paletă foarte bine cum dumnezeul unora doarme în
coloristică restransă, limitată, asemenea
Păşeşte desculţ puf, în timp ce ei se zbat pe sau în pământ.
condiţiei umane: “ îşi descheie Făt Frumos, Aşa cum tu nu ai ridicat nici măcar un deget
larg, / cămaşa sa de sânge, unde Universul / Pe pietrele învineţite,
Cu jumătate de resiraţie să îmi arăţi măcar că nu sunt nebună sau
intră pentru încolţire-albastră.” obsedată, căci simţeam în mine şi obsesie şi
Alăturarea roşu-albastru, a două culori fără Îngropată-n cadavrul
frunzelor nebunie dar tu te delectai cu peisajul. tii
potrivire, fără complementaritate, asemenea
omului şi a luptei sale pentru absolut. Două i-apoi jeleşte foarte bine că un cuvânt spus la timpul lui
culori ce nu se ating decat rareori, în vreun Ploaia in palme valorează mai mult decât aşteptarea şi
stil de icoană pictată. Aşteptând frământările dinaintea lui, şi mai mult decât
Aşa este şi existenta… în esenţă este sacră, Rătăcirea din urmă – deznădejdea şi tăcerea care îl vor înlocui.
însă caracterul general este dat de lupta Povestea ta Cum nu te-ai obosit nici măcar să îmi curmi
aceasta: aprigă şi fără final…
Încă mai are de cântat căutarea şi curiozitatea mai aprigă decât
“Fulgi mari şi negri” şi mici urme de propria-mi viaţă... Acea voinţă a înmugurit în
alb…aproape imperceptibile urme de alb, La urechea sufletului.
.............. mine în faţa unei căni cu ceai de mentă:
simbolizând neutralitatea, monotonia, lipsa voinţă care mi-a dat o energie copleşitoare
de implicare a destinului.
Nemurire pentru corpul meu până atunci mort, ieşindu-
Există însă şi versuri care surprind
sfericitatea vietii: “ şi rotundul n-a mai ştiut / mi prin pielea încălzită şi umezită de
să mai fie rotund… O, din tăcere, / cuvinte- Am cusut Cerul amprentele tale cuminţi. Consider că deja te-
ncoltesc, nisipoase. / şi se aşează în lucruri Cu fir de nisip am consumat. Am făcut în aşa fel încât, într-
ca nişte / oase strigând: traiască / timpul Ca să nu mai cadă un timp foarte scurt, am stors din tine puţina
secund! / Neputând intelege / că sunt preţul
Îngerii pe pământ răbdare şi bunătate pe care erai dispus să le
perfectei / tăceri-rotunde, ce-a fost.” oferi. Acum ce să mai cer, mai mult decât un
O sfericitate ce poate semnifica pe de o parte i să-şi dea la schimb
Aripile gând... despre care tu spui că este un gând
perfecţiune, lipsă de asperitate spirituală şi, irosit, la fel ca visul tău de a avea un pian.
pe de altă parte, ciclicitatea umanităţii, Pe frânturi de suflet.
Dar nici un gând nu este irosit dacă are cine
repetabilitatea existenţei, în formele ei
primordiale.
să se îngrijească de el!

tefania Vârban ANDREEA ELENA NEAGU Lia ROMANOV

ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
 Zona Interferenţelor Poetice – 21 iunie 2008
SFERTUL ACADEMIC IUNIE 2008
Acest articol este un fragment al unui studiu făcut de prof Nae Georgescu şi preluat de
ZIP de pe sit-ul http://civicmedia.ro.
Cum a murit Eminescu?
<<Ultimele lui ceasuri, povestite de un martor ocular: Eminescu a murit
cantand "Deşteaptă-te, Române" „Un modest cetăţean, mic de stat şi cu
o bărbuţă albă, a suit alaltăeri scările redacţiei noastre, voind să ne facă
o comunicare. Din ziare, ştia că se va face un serviciu divin de pomenire
a lui Eminescu, şi venea să ne spună şi el ce ştia, personal, despre
pomenitul de azi.Modestia acestui om dă o valoare specială datelor
furnizate de el, date cari nu sunt în nici un caz lipsite de interes. D.
Dumitru Cosmănescu, fost într-o vreme coafor al Regelui, având
prăvălie sub vechiul Jockey-Club, „îl servea“ adeseori pe Eminescu,
care venea acolo împreună cu alţi prieteni. - Era un om domol şi foarte
aşezat. Vorbea totdeauna frumos, ori cu cine ar fi stat de vorbă. şi avea
mare plăcere să-l servesc“ eu. Cum intra întreba : „Da’ unde e
Dumitrache ?“ Eu, ca unul care, slavă Domnului, la vârsta mea pot zice
că sunt „specialist“ şi că am servit mii şi mii de oameni, mi-aduc aminte
şi acum că avea un păr frumos negru, ondulat, dat peste cap. Mustaţa,
mică, era tot neagră.De îmbrăcat nu l-am văzut niciodată rău îmbrăcat, îi
plăceau cravatele negre, făcute „fundă“. Vorbea cu mine, vorbea cu
lucrătorii, şi mai ales şedea de vorbă cu dl. Ardeleanu, patronul meu de
pe vremuri, povestind tot felul de lucruri, fiindcă Ardeleanu era om citit,
şi fusese şi la Paris, studiind să se facă avocat. Când s-a întâmplat
nenorocirea că s-a îmbolnăvit, Eminescu a fost dus la uţu, unde i s-a
dat o cameră a lui, mai bună ca altora. Mă chema tot pe mine să-l
servesc şi acolo, şi mă duceam bucuros. Uneori, veneau să-l vadă
prieteni, Grigore Manolescu, Hasnaş, şi alţii care-i ziceau lui Eminescu
„maestre“ şi el râdea, bătându-i pe umăr. Cât a stat la uţu, eu cel puţin
nu l-am văzut altfel decât scriind. Scria toată ziua, coli peste coli, şi era
foarte liniştit. Dar soarta a făcut însă ca într-o zi să-l văd murind, aş
putea zice, pe braţele mele. .. Venisem la uţu, cam pe la 3 după
amiază. Pe la vreo 4, cum era cald în cameră, Eminescu zice uitându-se
lung la mine: „Ia ascultă, Dumitrache, hai prin grădină, să ne plimbăm şi
să te învăţ să cânţi Deşteaptă-te, Române !“Eu, care ştiam că nu e bine
să-i fac împotrivă am ieşit cu el în grădină, unde se vede că-l trăgea
soarta. i a început să cânte Deşteaptă-te, Române, şi eu după el.
Cânta frumos, avea voce. Cum mergeam amândoi, unul lângă altul, vine
odată pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director
sau profesor de liceu la Craiova şi, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap
cu o cărămidă pe care o avea în mână. Eminescu, lovit după ureche, a
căzut jos cu osul capului sfărâmat şi cu sângele şiruindu-i pe haine,
spunându-mi: „ Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc...
Asta m-a omorât!“ L-am luat în braţe şi l-am dus în odaia lui, unde l-am
întins pe canapea. I-am potrivit capul pe pernă şi, când am tras mâna,
îmi era plină de sânge. Au venit doctorii, cu uţu în cap, şi ne-au spus
să tăcem, să nu s-audă vorbă afară, că nu e nimic... Dar după o
jumătate de oră, bietul Eminescu murise !“ Modestia şi simplitatea
povestitorului nu scad întru nimic caracterul dramatic al acestor ultime
ceasuri ale nefericitului poet. Faptele povestite aici sunt consemnate, de
altfel, mai de mult, de acei cari, în vreme, au stabilit condiţiile în cari
Eminescu a fost ucis de un dement, datorită fireşte numai unei
regretabile lipse de supraveghere din partea administraţiei ospiciului
unde şi criminalul şi victima se găseau la un loc“.
Text apărut în Universul, Bucureşti, 28 iunie 1926, p.3. Reluat în
Cuvântul Ardealului, Cluj, 1 iulie 1926, şi în Primăvara, Sânnicolau
Mare, 4 iulie 1926.>>
ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! Asociaţia ADSUM Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001
pagina 3
PROPUNERI - COMENTARII
privind Pactul Naţional pentru Educaţie
(continuare din pagina 1)
Ce vreau să spun, revenind la exemplul cu facultatea de chimie:
dacă în Programa Analitică nu sunt prevăzute materiile şi numărul
de ore cerut în SUA, atunci în mod sigur diploma emisă în România
nu va fi admisă în SUA.
2. Depolitizarea învăţământului se va face numai atunci când
directorii de şcoală, şefii de catedră, decanii şi rectorii nu vor mai fi
membri ai partidelor politice sau li se va interzice prin lege să mai
cumuleze funcţii în partide politice sau în Parlamentul
României!...Până atunci depolitizarea rămâne vorbărie!
3. Dotarea unităţilor de învăţământ trebuie să se realizeze unitar
printr-un Plan al MECT. Revin la exemplul facultăţii de chimie în
care studenţii din Bucureşti şi Cluj ar trebui să folosească aceeaşi
aparatură performantă şi să se familiarizeze cu aparatele de
analiză de ultimă oră. În prezent în urma granturilor câştigate cu
ajutorul evaluatorilor interpuşi, la unele catedre şi facultăţi s-a
adunat aparatură performantă ce stă neutilizată. În Italia de pildă,
cine deţine un aparat performant este obligat să-l pună la
dispoziţia tuturor cercetătorilor italieni. La noi este o rapacitate
extraordinară în a pune sub cheie tot ce poate fi util altora în
procesul de cercetare!...Apare în mod firesc necesitatea elaborării
unei Legi a Cercetării, care să facă în sfârşit ordine în acest
domeniu de activitate, rămas cu mult în urma Ţărilor din UE.
4. Experimentul “Didactica” a eşuat total după 1989. În prezent mai
toată aparatura didactică şi performantă este de import. La nivelul
MECT propun să se creeze o comisie specializată cu dotarea
şcolilor şi facultăţilor.
5. Informarea ştiinţifică este catastrofală. În epoca Internetului în
România nu există abonamente la Internet la nici o bibliotecă din
România pentru a avea acces liber la toate revistele de
specialitate!... Pe unde s-au dus în Occident, colegii mei au avut
liber la informare prin INTERNET!
6. Propun studierea obligatorie în mai mulţi ani a Istoriei Religiilor
şi nu numai a creştinismului ortodox. O asemenea luare de poziţie
se corelează cu drepturile universale ale omului!
7. De ce nu s-ar trece cât mai repede la Învăţământul
preuniversitar obligatoriu de 12 ani zi şi 13 ani seral?...Marile
puteri economice au o asemenea structură!... Înainte de 1989
România avea organizat învăţământul pe această bază!
8. Să se revină la organizarea de dinainte de 1989 a
învăţământului din mediu rural!
Să se termine cu trambalarea copiilor în microbuze, ridicolă şi fără
sens!... Dintotdeauna, şcoala într-un sat a fost focar de cultură şi
educaţie respectat.
9. Propun să se elaboreze şi să se voteze o Lege a
Bacalaureatului pentru a se evita desele modificări în metodologia
acestui examen cu caracter naţional.
10. Propun desfiinţatrea tezelor unice şi introducerea examenelui
de admitere la liceu şi redistribuirea elevilor la liceele din judeţ.
Deci nu o redistribuire pe toată ţara. Cum adică, la Suceava de
pildă, se ajunge să se considere că se predă şi se învaţă mai prost
decât în Bucureşti?
11. Propun renunţarea la ideea de licee bune şi licee de mâna a
doua de vreme ce toate liceele vor fi evaluate şi acreditate!...În
toate şcolile din ţară trebuie să se înveţe şi să se evalueze corect.
Să se reintroducă posturile de revizori şcolari care să inspecteze
şcolile şi liceele sub toate aspectele actului educaţional.
12. Să se revină la importanţa acordată ştiinţelor naturii:
matematica, fizica, chimia şi biologia. Alături de aceastea , să se
înveţe foarte serios limba engleză, necesară accesării Internetului
şi informării în toate domeniile de cunoaştere umană.
13. În prezent cele mai multe doctorate cu doctoranzi români se
acordă printr-o formă tutelară cu Universităţi occidentale. Este
dovada limpede a rămânerii în urmă a cercetării ştiinţifice din
România!...Asupra acestui fapt deocamdată nu se poate acţiona.
Este libertate de mişcare în UE şi nu se poate impune nimic
tinerilor studioşi. Problema e dacă dorim ca lucrurile să meargă tot
aşa sau se vrea cu adevărat un învăţământ românesc performant
şi o cercetare ştiinţifică la nivel mondial. Un exemplu demn de
urmat este chiar Ungaria!...Am fost la Budapesta la Primul
Congres European de Chimie şi am putut să-mi dau seama de
importanţa pe care o acordă statul maghiar tinerei generaţii!
conf. dr. ing. Florin Iordache
pagina 4
Poet naiv
Are sub tălpi ceasul
minunilor,
Pe braţe nudul
sufletelor,
Sub ochi cercul
dorurilor,
La tâmple valuri de
sticlă
i în oglindă
diaconul.
Caută nimicul
Să-l striveasca între
degete
i să-i dea aripi…
Poate îl voi trezi intr-
o zi
Să-i spun blajin la
ureche:
Tată, s-a mai creat
O DATĂ!
---------------------------
Ca înainte de plecare
Să te joci copile,
Cu vârfurile ramurilor,
Cu curcubee, oglinzi,
Ţipete, pitici,
Cu statui de ceară.
Să te joci copile
Cu sfere,
Dar niciodată cu câte
două.
Să te joci cu palmele,
Să te joci mai ales pe
timp de ploaie...
i zdrobeşte-ţi zmeii
doar cu săbii de lemn.
În confuzie
Am auzit de la cineva
Că daca te uiţi prin ferestre
Privirea oboseşte mai repede.
Grăbită, am aruncat cu pietre
În geamurile tuturor
i ciobul de la fereastra de
după colţ
Mi-a intrat în ochi şi m-a orbit.
Atunci mi-am dat seama
Că ar fi trebuit doar
Să le deschid....
Zona Interferenţelor Poetice – 21 iunie 2008
Nume Răţoi
Prenume Ioana
Andreea
Vârsta 17 ani
Elev în clasa a 11-a la
Colegiul Naţional
„Gheorghe Lazăr”
De sus Prima poezie scrisă în
Într-un cuvânt
jurul vârstei de 9 ani.
Se scutură timpul… Membră a Cenaclului de
Îngerii au scris Ţine-mă între umerii căzuţi ai
sunete Seară din anul 2007.
clipelor
Care nasc tăceri i-am să zâmbesc alergic dorului…
De marmură caldă Printre degete,am să număr urmele
i le-au dat omului paşilor tăi
Ca să le facă Rotunzi de boală, Dacă mă cauţi...
Cuvinte. Am să culeg scamele trupului
Ca să le pun intr-o clepsidră …sunt în gara aia
Demonii au scris i să jelesc timpul tău
părăsită.
sunete In doliu de lumină….
Care nasc furtuni Nu te alarma,
Apoi… Pierd toate trenurile,
i le-au dat omului
Ca sa le facă Stând la cafeneaua
Ţine-mă între umerii căzuţi ai
Cuvinte. De pe peron.
clipelor
i-am să mă rog Nu servesc niciodată
i omul a scris Să nu se mai scuture timpul Nimic,
cuvinte Vreodată. Îmi place să stau
Care lasă tăceri La masă.
Dupa furtună. Aprind o ţigară
-----------------------------
Minciuna Ropote La fiecare cinci
minute
Câteodată secundele i mă uit fix
Trebuie să vă spun,
obosesc, La rotocoalele
Sunt o mincinoasă!
Se naşte ropotul visurilor, apatice
Aripile pe care le port
Iar lumina se plimbă pe vârfuri De fum...
sunt
i mă trezeste numai pe mine Mi s-au înceţioşat
Ale unui fluture
Ca să-l aud. deja
Pe care l-am prădat.
Ochii
După atât nesomn , Nu mai văd
Ca să le port
Câteodată dorm până târziu Nici un tren
Le-am împietrit,
i lumina trezeşte cerul Plecând...
Le-am ars culorile,
O să surzesc
M-am dat peste cap,
Iar printre secunde odihnite În curând
Mi le-am tăiat pe spate
Se-aude ropotul visurilor. i am să pot veni
i-am locuit într-un
Acasă.
castel
De nisip. Tratat de pace
De trei zile mă cert
Stiu ce credeţi,
Cu străinul din oglindă;
Dar aripile astea
Azi dimineaţă l-am călcat zdravăn
Nu sunt ale mele Pe piciorul desculţ...
Sunt ale fluturelui! Mi-a zâmbit indulgent,
---------------------------- tie că mă uit întotdeauna
Din biblioteca personală Doar dincolo de mine.
Se mişcă tot timpul
M-am rugat zilnic câte un ceas i totuşi îl văd înţepent.
Pentru fiecare cuvânt.
În prima zi erau toate amorţite. Pe drum m-am gândit la el,
În a doua, îşi întindeau seva uscată Mi s-a făcut milă
Peste rafturile de piatră. i m-am hotărat
În ziua a treia s-au strâns în cerc Să-i cumpăr o pereche de pantofi tari,
i s-au ridicat. La întoarcere.
Ziua următoare le-am auzit.
 Zona Interferenţelor Poetice – 21 iunie 2008
Câteodată murim
Târziu, mi-am adunat măruntaiele
din gândurile tale.
Sângeram, eram lut. Deschizătura
din piept era grotă, în care m-
ascundeam de tine ca de-o copilărie.
Nimicul paşilor a îndoit pustiul de pe
umeri. În vene, a mai clipit o dată
sângele.
M-ai găsit aşa, adormită, pe un pumn
de sentimente amorţite.
-------------------------
3 AM
În colţul oglinzii, cu literă de aur
îmi scriu aşteptarea.
i bate frunza castanilor
ceasul dimineţilor adumbrite.
Ca o cenuşăreasă, mă întorc în mine
cu un pantof în dinţi.
Andrada MĂLUŢAN, Cluj-Napoca
Lângă un fluviu şchiop
trecea prin noi un fluviu şchiop de-
un mal
aşa s-a născut, spuneai şi îmi
trăgeai ceaţa pe ochi
dominoul cădea piesă cu piesă
doar zidurile mele se cocoţau pe
vârfuri,
speriate de săruturi
ghemuiţi, construiam întrebări de
nisip
ne oglindeam bunătatea în
coapsele apelor
aici s-a înecat Quasimodo?
aruncam într-o doară
deşi îi simţeam zâmbetul în spinare
şi-n unele papile amare
de prea mult mimetism deveneam
transparenţi
nu te mai distingeam de undă, de
umbră
clipele ţi se frecau zgomotos de
umeri
tăceam, asurziţi
îmi era dor de celălalt mal şi-l
năşteam
între ochii noştri răniţi
Adriana BOCHI Cluj-Napoca
ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE!
Popas interior
îndrăzneşte, călătorule
aşează-ţi paşii osteniţi pe glia
caldă
aici îţi pierzi numele
pentru că nu e nimeni care să te
strige
toate chemările s-au contopit
cu şoaptele creaţiei
tăcerea fără de timp să-ţi fie
ajutor, străinule
pe tărâmul acesta nu există
oglinzi
pentru că nu e nimeni care să te
judece
te poţi dezbrăca liniştit de haine
de piele
de carne
de gânduri
până la bobul de lumină rătăcit
în tine
mai e cale lungă, voinicule
pământul acesta nu admite
graniţe
noapte de noapte, zidurile se
năruie
mai înalt
mai profund
creşte pacea
creşte un cer nou
sub aripa ta
omule
Noi, cei de-o seamă
Noi, cei născuţi de acelaşi nor
ne recunoaştem uşor
după umărul stâng
ciuruit, scorojit
de sufletul celor ce plâng
după ochiul drept
rotunjit de mângâierea pleoapei
obişnuit cu privitul din piept
după felul cum ne mirăm:
uite o lebădă
uite un strigăt
uite o moarte
- ce-i drept, uneori mai uităm.
Noi, şerpi descâlciţi
din unul şi-acelaşi ghem
n-am învăţat să cădem
dar am învăţat să ne ridicăm.
În răstimpuri, zburăm.
Adriana BOCHI Cluj-Napoca
Asociaţia ADSUM
pagina5
Dimineţile Cenaclului de Seară.Colegiul Naţional ’’Gh.LAZĂR’’
doi
mai întâi ţi-ai trimis săgeţile, aşa
cum erai tu viteaz
departe, chiar până la mine
apoi, când ai venit am umplut pământul
cu bucăţi imateriale sau palpabile din noi doi
cu trăznetele din creştetul tău, cu dangătele
inimii mele
când ne-am iubit predestinat într-un loc
care putea deveni public peste câteva sute
sau mii de ani, dar ce mai conta
şi cum să nu te recunosc, adam
nu era ţipenie de om pe pământul ăsta
--------------------------------
arca acestei veniri
nostra karma
treceau sterpi anii în care rămăsesem neatinsă,
de când încercam să ajung la tine, iar tu departe
meştereai
Dumnezeu se îndură întotdeauna chiar şi când
aştepţi milenar să te împlineşti, pe undeva ştiam
dar am plâns şi s-a făcut apă în jurul meu, s-a
făcut până la brâu şi până peste cap
a prins culoare de cer într-însa şi gust de versuri
încă netrimise
apoi am terminat lacrimile şi cineva mi-a venit la
poarta apelor de mi-a bătut
şi erai tu cu o arcă meşterită, venit din departe
să ne împlineşti
îmbrăţişările noastre s-au măsurat într-un timp
paralel în care o viaţă durează câteva zile
ne-am respirat, ne-am întrupat unul într-altul, ne-
am rezidit şi ne-am înmulţit sentimentele
acum ştim că or să ajungă, pentru toate vieţile
următoare
Adina UNGUR – Cluj Napoca
din volumul ’soarele de butaforie’
* Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
 pagina 6 Zona Interferenţelor Poetice – 21 iunie 2008

Uimirea pierdută-n tramvaie.

i ziua-şi adună greoaie
tremuri…
Când vântul te face să

anotimpuri…
i iarna-i prezentă în
Se plimbă prin trenuri…
Când noaptea desculţi,

clipa;
De calea cea lungă legată e
De cântec se leagă refren
De spirit se leagă iubirea

Jumătate din scris pare desen.

Jumătate din vis pare aievea.

GÂND
Mă arde cuvântul

Marcel CEPOI
Mă arde cuvântul în ochiul căprui,
Îi e dor să-mi trădeze neliniştile
Sub roţile carelor ce trec pe nervuri
De hârtie mototolită.
Ce faci? Nu mă vezi?
Mă respiri pe un colţ de literă
i mă laşi aşa, flămând ,
Ca un mit uitat şi uscat
În toamna asta împietrită ?
Du-te şi mă-ngheaţă,
Ochiul prinde-mi-l HE…HEI… Între acum şi înapoi
Doar de sprânceana aerului
Când ţi se va face dor de... Lucru făcut întoarce-te…
Singurătate...adică de mine. aşteaptă repaus.
i să visezi frumos Semne pe sens, treptele îmi cădeau sub tălpi una după alta
reci şi grele.
Auzul meu când ticăie ceasul marcate în haos… aşteptam să pot să respir din nou undeva,
Asurzitor cu trei capete Mărimile scurte înafară,
Îndreptate care încotro, nu-ncap printre clipe. dar scara care începuse să mă coboare devenise
Doar aşa, de-a valma. Un hohot de râs nesfârşită.
Presimt un anotimp amestecat vrea să plângă, să ţipe…
Cu sare de mare Tot peste tot trebuie să te întorci!
i cu vedere spre piatră. nu-nseamnă mai plin.
Ahh! suflet peste urlet de-o vedere! mi-aş fi dat jos de pe mine chiar şi
Viaţa spre moarte, pielea.
Să-mi taci copacii şi dragonii
o cupă de vin… mi-era cald, mi-era îngrozitor
nesătui
Lemne-n copaci, de cald
Ai plimbărilor mele! şi cuvintele tot veneau înspre mine ca să le
Noapte de maci,
Îmi arde cuvântul în ochiul căprui,
Râul de gheaţă, rostesc.
Ahh! suflet peste urlet de-o vedere!
Mirela Burhuc - Vântul din faţă, îmi pare rău că am plecat…
Galaţi He…hei…
TREC sunetele mi se blocaseră toate înăuntru,
De la gleznă până spre frunte Trec, şi drumul stă pe gânduri. în cap.
Goana dintr-un cal legat… mi-era mai bine pentru că ştiam că încă mă
Doi copaci şi-adună scânduri asculţi,
De la glezna ta până spre frunte
mi-era şi rău pentru că ştiam că meriţi
Creşte un arbore pentru podul desfundat. mai mult.
Cu ţipăt de crengi putrezite. Oamenii, de după uşi,
i-ar fi dorit o coadă de păun îşi ascut hârleţele. o să mă-ntorc!
Dar nu are decât o bufniţă Nu vor să rămână puşi
Cu ochii cât palmele acestea cum sunt puse cărţile am plecat, era deja
i ele stacojii, ----------------------------------- prea mult
i-ar mai fi dorit o regină NOPŢILE
Ca aceea de pe tabla de şah,
Îngândurată că va pierde Mai puţin
Cad în râpă nopţile,
Sau va fi apărată cu străşnicie, clănţănind din dinţi la lună.
Nu are decât un nebun de ce te tot găsesc oriunde
Caru-şi strânge roţile, acum când nu te mai caut nicăieri
Spânzurat de o liană,
prevestind c-a fi furtună. şi nu mai vreau să te iveşti din senin?
Rămasă verde doar ca să atragă
Poate alţi...
-----------------------------------
Cine te mai măsoară aşa ca mine STAI, UMBRĂ! totuşi dacă nu poţi să lipseşti
De la gleznă, până la frunte? ar fi mai bine să te ascunzi
Poate doar un gardian Hei! Dă-i drumul măi omule! mai puţin în umbră şi frig,
Aflat din întâmplare La strigăt de lună nu urlă câinii. mai puţin în vânt şi depărtare,
Pe caldarâmul acesta gălbejit Hei! Dă-i drumul măi omule! mai puţin după cuvinte şi pleoape închise.
Ce-şi poartă pe cămaşa întunecată Fructului tău îi lipsesc spinii. chiar nu are sens să faci toate astea
Ferecate icoane. Stai, umbră, culoarea ta când poţi să apeşi direct pe clanţă ca să intri.
i de la gleznă până spre frunte judecată de soare… aşa că, te rog,
Te mânuieşte în ciocane. Năframa de mamă, agăţată în să fii mai puţin în mine
Mai rabdă, doar ţi-ai ales declinul ca să pot să fiu şi eu
gard…
în baruri năclăite, pe trotuare. mai puţin în tine
Apă, şiroind necuvântătoare,
i de la gleznă până spre frunte, unduirile tale mă dor şi mă ard.
Tu ştii prea bine, se tot ...moare. pentru că uneori am nevoie de mine
şi nu mă mai găsesc.
Marcel CEPOI- Bacău Monica Ioana BĂLAN- Bucureşti
Mirela Burhuc - Galaţi
ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ I DE TINE! Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
 Zona Interferenţelor Poetice – 21 iunie 2008 Pagina Vulcanului de Poezie www.e-poezie.net Pagina Vulcanului de Poezie pagina 7

DIALOG Apa de aur

Regatul pierdut
Să trăim în pace! strigă toţi melcii din lumea Roşu, pământul se desface ca un
afacerilor imobiliare. Să trăim în pace… abia mac. Pe pajişti adormitele frumoase
şoptesc călugării din sutanele prin care praful Spicele dorului îşi coc în mine cresc rădăcini prelungi în sus
de puşcă al lumii reale intră şi iese ca jarul prin urmaşi. (şi muşchi subţiri spre nord)
lemnul unei casete cu bani publici. Un nor Apa de aur s-a topit în grindă. Mai Pe sub umbrelele simandicoase
migrator este omul pe care-l împart pe munţi şi sus de suflet. triştii pierduţii cavaleri s-au dus
pe toate câmpiile fertilizate din care Gingis Frământare deşartă când argint viu (şi chipul nu şi-l mai întorc)
Han continuă să plece în războaie demult e tăcerea.
câştigate. Testamentul patriei personale se Cu pietre negre şi cu albe oase
leagă şi se dezleagă sub semnul Puterii care- ------------------------ Copilul doar mai joacă abătut
şi primeşte porţia de orez şi speranţă pe (sub cerul de mătase dintr-un cort)
săturate. Îi las Cezarului tot meiul săracului şi Îmbânzitorul de vise Neînşeuat calul îi sare la c şase,
milioanele de larve devotate fluturelui ce se va în colţ nebunul zace tot zălud
ridica la soroc în uncii de aur. Scumpă-i Decupam cerul de cuie, (privind spre locul regelui ce-i mort)
rugăciunea ca aerul din pieptul armonicii ce-mi marea de gemete,
cântă balada cu diplomaţi ce trag covorul de inima de inimă Timpul s-a scurs şi a plecat spre alt
rugăciune de sub picioarele unui detaşament şi lacrima se desprindea de umbra fiord.
de îngeri tunşi în cap şi condamnaţi la bătături ei, Încremenirea stăpâneşte acum
în genunchi pe vecie. aşa cum dezlipeşti coaja de ou. regatul crud,
------------------ Copilul cu ochii larg deschişi spre
LAOLALTĂ Mi s-au tocit de atunci ghearele sud
pe spinare fragedă de ciută, rămâne vestigiul unui simplu
Mă realiniez pe alianţe şi speranţele prin care dar îmi ascut crezul în tine, dezacord.
lupt ca faptele mele cele mai mărunte să fie vale adâncă Crateria – Deva
aşezate în mercurialul pieţei de bucate de fluturi neprinşi. ----------------------------------
aprobate de state. Peste culmea răbdării Plouă...
umane boala şi cauza bolii sunt săbiile ce-mi La lună şuieră gânduri,
zornăie chei şi bani grei mereu la cingătoare. din ape cuminţi, Plouă bacovian,
La masa tratativelor globale numai inşii fără nuferi în ritmul nisipului curgând în clepsidră...
te sapă în mine. plouă-n acorduri de blues...!
rău de înalt şi-au câştigat dreptul de-a sta de-a
dreapta şi de-a stânga puterii de-a ucide şi de- Dreamer - Tărâmul de nicăieri
Albastra speranţă s-a dus,
a fi iertat. Cercul de cretă se strânge o dată şi făcând abuz
încă o dată peste lumea ce se sinucide uitucă Oda blondei de tristeţe morbidă...,
pe roată. s-a dus în apus,
Suntem egali în virtuţi şi furii aşa cum stăm Tu, înger blond cu iz de alge
ca să revină cu răsăritul,
cocoţaţi pe singurul deget ce cară în unghie renaşterii, să-i rostească ursitul!
ce îmi izbeşti cuvinte-n tamplă,
norii şi vlaga făpturii. Suntem specialişti în primeşte-mă în vârfuri de catarge
vaierul ploii ce ne spală galopant duşmani şi Plouă afară, plouă-nlăuntru...
când vântu-ţi cantă umbra simplă. paşii se duc către centru,
prietenii în turbina măsurii. Caut pe lista şi-adună-mă din nestemate perle dar plouă ş-acolo, parcă-i sfârşitul...!
primară un popor şi o ţară ce fierb revoluţii în crescute-n anotimpuri de uitare,
oala cea goală. Neliniştea mea-i pierdută în pe-a ochilor sărate emisfere Plouă-n nuanţe de gri..., cenuşiu...
luptă şi scriu doar cu vânt pătimaş legământul înmugurite raiuri de cicoare... un câine aleargă capiu,
de nuntă. pisica vecinului cască-n neştire...
--------------------------- CSV 74RO - Bacău
bălţile tin conferinţă şi-o mare
SFIDARE ar vrea ca sa facă-n unire,
pe trotuare...
Vin magii albi, deschid hotarul lunii
De acolo de foarte aproape de îngeri grijile
i plouă mărunt...mărunt...
mele cele mai grele se văd ca nişte stele din Legaţi la ochi, încremeniţi de fugă mă intreb dacă sunt
staniol perforat. De acolo de foarte dedeparte i mângâind cu degete uscate de acord cu ploaia aceasta?!...
ochiului meu se desparte în alb şi în negru doi Agonizante lumi paralizate, răspund,
paşi pe care alerg după pierduta la zaruri Descătuşând cuvântul printr-o rugă; eu da, dar nevasta
dreptate. Intre astre spălate de praful nu vrea să-ncerce să facem copii
asfaltului pe care-l rod bocancii infanteristului Cu tigva sprijinind un colţ de glugă, -mici nebunii-...!
lăsat la vatră şi pe clonţul de stea greu de şi-mi sun iarăşi amanta!
Striviţi de jurămintele călcate,
convins să coboare în paharul meu cu victorie Ducând povara umbrei venerate,
probabilă se scaldă visul unui prins. În Plouă continuu, plouă cernit...
Imperceptibil gust amar de slugă... şi timpul parcă-i oprit,
ceasornic sentinela nu şade degeaba când
şi-şi caută umbrelă
mesagerul îşi răsuceşte în spaţiu iar spada. E Vin magii albi, deschid hotarul lunii. sa stea santinelă,
timpul destupării rigolei cu viaţa ce creşte Rostogolit spre nefiinţă unde sa vadă ce fac cu amanta pe ploaie...
orbeşte pe steaua aruncată ca o butelie cu Un hău înghite patima furtunii, şi-n păr apa-mi curge siroaie,
gaz bun la reactivat o brichetă cât solzul de aşteptând-o sa vină,
peşte. Stăm pe tălpici de unt scurs pe sub Ai vrea sa fugi, dar te supui minciunii. să-i dărui un fir de sulfină...
perna pe care Dumnezeu şi-a uitat ochelarii şi Iar ei, ecou adânc ce te pătrunde
lumina la care îşi citea mai dăunăzi ziarul. i plouă...,
Se pierd în nopţile precum taciunii... de cină...!
Melania CUC Saab Gabriel -
 pagina 8 * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară *
Proteze supleante
Poeme atârnate în cuier
Ies pe strada. Parcă intru
într-o copilarie autistă.
nimeni nu vede pe nimeni,
nimeni nu aude pe nimeni
nimeni nu vorbeşte cu nimeni!
Prin pereţii lacrimii se văd
doar umbre care se pierd în ceaţă,
replici ale unui seism
de proastă calitate.
-nimeni nu vede pe nimeni-
Bine că, măcar, ceaţa este clară.
Înot prin lacrimă,
şi ies în altă stradă.
O stradă care stilizează
rostirea trăirilor anxioase
ale trecătorilor.
O stradă protectoare,
un fel de curvă bătrână
un fel de pată ocultă
care, odată ce ai călcat în ea,
nu ţi se mai dezlipeşte de tălpi.
-nimeni nu aude pe nimeni-
nu ţi se mai dezlipeşte de tălpi,
îţi intră în sânge, te savurează,
te sterge din visurile cunoscuţilor,
te înghite lacomă ca o scoică,
te asasinează într-o
revoluţie de logică binară:
Eşti, dar nu eşti...
şi apoi te scuipă, afară,
cu scârbă, ca pe o perlă:
nici pe de-a întregul adevărat,
nici pe de-a întregul fals
-nimeni nu vorbeşte cu nimeni!-
Este Revelaţie şi Revoluţie.
O Stradă ca un fel de
postmodernism
autoreflexiv in care fiecare îşi...
trăieşte meta-ficţiunile
multistratificate
în deplină înţelegere
cu programa destinului.
O Stradă ca un decor:
în fundalul plat se văd porţile
întreprinderii la care lucrezi
sau holde aurii de peşti la borcan
sau fotografia comică a doctorului
care ţi-a semnat/parafat fişa de
internare.
O Stradă ca un decor.
-un decor excremenţial-
Îi reproşezi neuronului tău
domestic
că jocul acesta intelectual,
cu grade de adevăr şi
grade de incertitudini
a ajuns la limita facilităţii.
Intri iar în lacrimă,
înoţi, banal, prin ea,
treci pe altă Stradă,
ca o curvă batrână
ca o pată ocultă.
Eşti, dar nu eşti...
nici pe de-a întregul adevărat,
nici pe de-a întregul fals.
Ion Gabriel PU
CĂ
Zona Interferenţelor Poetice – 21 iunie 2008
Caseta Redacţiei Z.I.P. Nr. 3-06-2008
Non-eternitate
Director : Ion Gabriel Puşcă tel: 0728586680
de Ana COJOCARU email: europolis.edit@yahoo.com
Poate că, dacă am avea şi noi imparţialitatea eterniţătii, Redactor şef: Adina STOICESCU
dacă am fi privaţi de teama că în orice moment se poate email: cenacluldeseara@gmail.com
sfârşi totul, dacă am percepe timpul cât traim ca fiind mai Redactori: Ana COJOCARU, tefania
VÂRBAN, Robert TOMA, Ioana RĂŢOI,
lung... poate doar atunci am inţelege şi noi ceva mai mult Laura BOTUAN
de la viaţă. Grafică: BOLOHAN Cătălin
Ne aflăm intr-o vânzoleală continuă, într-un du-te vino Corectură PALADE Ionel
alarmant...derizoriu. Asta doar pentru ca existenţa Contact: str. Ion Ţuculescu, nr. 19, bl.C37,
ap.7, Bucureşti, sect.3. - tel 0728586680
noastră neînsemnată să devină mai puţin subtilă şi mai Editura EuropolisEdit Bucureşti
uşor de observat. Tipar executat la tiografia SCNoraTipcom SRL
Ce ne mulţumeşte, de fapt, in viaţa? Micile luxuri care ne
gâdilă orgoliul, care ne incântă retina, sau papilele, sau NOI FACEM CĂRŢILE!
timpanul... Senzaţii pasagere, superficiale. Admiraţia 072858 6680, editurazip@ yahoo.com
provenită de la o gloată cât mai mare. Cu ce folos te
alegi din admiraţia unor oameni care oricum se vor face
cenuşă o dată cu tine?
Eşti om! Pământ ai fost şi in pământ te vei întoarce.
Nimic mai mult. Nimic mai puţin. Atâta. Ţărână. Punct.
AUZI CUM SE IZBESC FLUTURII DE
Poate, totuşi, ai un dram de noroc şi va creşte un copac
NOAPTE
prin fostul tau cap. Poate va mai păstra puţin din esenţa
27 ianuarie 2008
ta in frunzele sale. Poate i se vor ondula rădăcinile prin
Franţa
toracele tău, precum nişte coaste lemnoase. Poate
coloana vertebrală iţi va fi un izvor. Poate va curge, fără E vremea cireşelor coapte.
ezitare, spre mare. Auzi cum se izbesc fluturii de noapte !
Si cât de frig ţi se face când te gândeşti la asta! Si cât de Iţi culeg un coş de gânduri, ca pe nişte
teamă! Deja auzi cum ceasul bate sec secundele –TIC- fructe.
se mai scurge încă o – TAC- secundă din viaţă. Iar tu tot Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.
nu poţi analiza ce înseamnă viaţa, pentru că nu E timpul să culegem muşeţel si albăstrele.
beneficiezi de imparţialitatea eternitaţii... Sa adunăm din iarbă un coşuleţ cu stele,
Din care sa îţi fac un colier,
Cât mai am timp, cât mai pot să sper…
Pentru a putea apărea în paginile revistei noastre
i mai vreau să-ţi aduc o turmă de nori
aşteptăm materialele dumneavoastra pe adresa de pufoşi,
mail cenacluldeseara@gmail.com sau vă aşteptăm Ca să ai din ce să faci gogoşi.
la sesiunile Cenaclului de Seară. Intrarea este i de la zvârlugele alea de iele
liberă de cercuri ! În fiecare sâmbătă de la orele Puţina pulbere dulce de stele…
17.00 în incinta Colegiului Naţional ’’George şi, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul
mai încet,
Coşbuc’’ Bucureşti. Vă aşteptăm!!!
Că deja îl aud pe bătrânul ascet,
Care mă amageşte cu o eternitate…
În fiecare... observator... Auzi cum se izbesc fluturii de noapte !
Uite, să facem un experiment. ... al propriului drum
O să-mi las paşii să se scurgă fluid către Sine... Traduit du Roumain par
Într-un sens oarecare, în palmă, Raluca RAŢIU
Într-un necunoscut. inima devine o simplă
cupă C'est le temps des cerises mûres
Am să-l rog să meargă fără să se uite-
plină de iubire
napoi. Ecoute comment se frappent les étoiles
O să-mi las mâinile de la nuit
se contractă,destinde
Să fluture nevoit şi iar,şi iar... Je te cueille un panier de pensées,
Prin simfonia din vânt, când vom învăţa să comme des fruits.
Să mă despart şi de ochi şi de nas şi privim, Le ciel s'est appuyé sur le front d'une
de gând, cu ochii deschişi, montagne
Care-au să tremure ca frunzele prin înţelepciunea ei? C'est le temps de cueillir camomille et
copaci. ...să creştem scăzând bleuets
Da, am să fiu frunze şi trupul o să mi să cuprindem în noi De cueillir dans l’herbe un petit panier
se transforme, întregul rod al Iubirii d'étoiles
O să crească, o să se inalţe până de Sine Pour te faire un collier,
când şi Tant que j’ai le temps, tant que je peux
Am să aud zâmbet de nori de Sinele Existenţei? espérer…
În ploaia din gând, în ploaia din vânt… Et je veux aussi te ramener un troupeau
Când trupul meu atinge norii vom şti atunci, de nuages duveteux
Voi fi tot eu, că orice capăt Pour que tu puisses faire des beignets.
e un început... Et de ces agiles méchantes fées,
Cea risipită de vânt,
şi orice început
În fiecare piatră, în fiecare surâs, în Un peu de poudre douce d’étoiles…
devine un capăt
fiecare picur de ploaie, Et dansant sur ma tempe, que tu
fără de care,
În fiecare urmă de pas… nici naşterea, ralentisses le temps,
i-n orice gând pe care îl las nici moartea Car j’entends déjà le vieil ascète,
În nebuneasca mea risipire nu ne-ar mai împlini Qui me séduit avec une éternité,
Jertfit spre dumnezeire. în vidul plin... Ecoute comment se frappent les étoiles
(Închinat pentr-un sărut…) de la nuit…

tefania Vârban
Anne Marie Bejliu
Ioan LILĂ