• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
ZONAI
nterferenelo
ţ
POETICE
*Prinde-mă în podul palmei taleŞi naşte-mă o secundă:Cineva - la marginea a douăsuflete.**Despleteşte-ţi părul, iubitoŞi fă-mi-l altar.AstăziDumnezeu nu joacă şotron.Despleteşte-ţi părul, iubito…Ziua aceastaE un chestor bacantŞi…Dumnezeu nu joacăniciodată şotron!!
SPONSORUL ACESTUI NUMR ZIP EST
Ă
   F   i   l  e   d  e   j  u  r  n  a   l  p  o  e   t   i  c  a   l   C  e  n  a  c   l  u   l  u   i   d  e   S  e  a  r .   C   l   i  p  a   d   s  e  n  s   !
        ă        ă
ZIP 
 
nr.
 
5 /
21.08.2008
Publicaţie tipărită în 4000 de exemplare distribuite gratuit
”Viaţa e mai tare decât mizeriile ei.
George Bacovia
Plria de fetru
ă ă
de Ion Gabriel Puşcă
Dimineaţa când pleci de acasă spre serviciu îţi prinde bine petimpul călătoriei cu metroul, un ziar. Mai ales dacă nu te costănimic. Aşa că ai de ales între
Compact 
, un ziar cu informaţiicuminţi, energicul
Ring 
unde doi, trei reporteri ’de investigaţii’ îşi încordează filonul profund al genei de Shelock & Watson învariantă autohtonă şi
euROpeanul 
o publicaţie bilunară aMinisterului Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.Desigur nu aş fi scris în
pălăria de fetru
despre acestepublicaţii –care nu sunt decât instrumente ale unor jocuri deinterese– dacă nu aş fi citit într-un nur recent din
euROpeanul 
un articolaş cel puţin ciudat. Pe pagina a doua,dl. Luca Niculescu ne prezintă în articolul
Europa regiunilor mai înseamnă Europa? 
câteva raporturi –aparent logice- care
 
lovesc clar în identitatea românilor. Jocul pe care îl propuneL.N. începe cu o avalanşă de informaţii despre tensiuniledintre valoni şi flamanzi, despre tensiunile apărute intre nordulsi sudul Italiei sau despre Scoţia şi gândurile ei de retragerede sub umbrela Marii Britanii. Continuarea este lesne de înţeles: trimiteri la ’regionalizare’ şi la naţionaliştii români.
’Sefac 
–ne dezvăluie dl L.N.-
confuzii, deliberate sau nu, întreregiunile istorice şi cele de dezvoltare’.
Poate că eu fac partedintre
’cei mai puţin instruiţi’ 
dar spre deosebire de cei
instruiţi 
iubesc pământul ăsta pe care s-a născut tata, pecare bunicul a jucat leapşa şi pentru care străbunicul a murit laOituz. Iar dacă străbunii noştri ne-au lăsat de 2500 de anispaţiul carpato-danubiano-nistro-pontic de ce îl fărâmiţămacum? Pentru o Europă regională? Hai să fim serioşi!Se pare, prieteni, că astăzi pentru ca să faci valuri, să fii băgat în seamă,
să ai vizibilitate şi notabilitate
trebuie să îţi înjurisau ponegreşti ţara. Să o vrei făcută bucăţele pentru că aşafac şi spaniolii şi sârbii şi italienii şi belgienii. Este un trend. Pecare dl. L.N. îl respectă de ceva vreme pentru că scria în
Dilema Veche
din 16 august 2007 la Tema Saptămânii:
’’Românii se consideră ca fiind speciali, deosebiţi, excepţionali şi nt furii nd 
stinii nu le recunosc meritele,adevărate sau închipuite.
N-am fost noi pionieri în aviaţie? Nu am inventat noi insulina? Nu i-am sprijinit noi pe cehi învara lui 1968?’’ 
De ce oare nu mă miră acest comportament?Pentru că între jurnalişti la ora actuală este o întrecere al căruipremiu, se pare, ar fi secunda în care toată lume se uită latine. Nu contează că se uită cu milă sau cu mirare. Importanteste că se uită. Mai contează atunci confuzia între raţional şilimitele absurdului? NU mai contează!Nu suntem furioşi d-le Luca pentru că noi am inventat insulina,noi am fost pionierii aviaţiei, noi am stat aici vreo mie de anica să poată francezii, belgienii, scoţienii să îşi facă ţările pecare acum, conform teoriei dumneavoastră, le desfac, tot noiam fost aici când s-a pronunţat prima dată poc! bâz!, buf!,sfâr!. Europa e plecată pe drumul federalizării de multă vremeiar finalul va fi o planetă cu cinci-şase state federale, dar acest lucru nu ne împiedică să ne pastrăm şi dezvoltămidentitatea, istoria, cultura aşa cum au facut şi strămoşii noştripână la noi. Veţi spune, oare, că sunt naţionalist dacă încheiacest articol cu :
Trăiască România!
Hai, la bună recitire! 
Unora le place sexy Teatru vesel şi trist 
de Florin Iordache
Sintagma implicând antinomia „vesel-tristare conotaţiacaracterului invariabil al naturii umane. „Glossa eminescia:Privitor ca la teatru / Tu în lume să te-nchipui / Joace unul şi pepatru / Totuşi tu ghici-vei chipu-i „ sau „Aceloraşi mijloace / Sesupun câte există / Şi de mii de ani încoace / Lumea-i veselă şitristă”. Nu întâmplător, desigur, George Topârceanu îşi intitulează,la rândul lui, volumul de versuri „Balade vesele şi triste”.La pagina 9 (prima piesă), la întrebarea Elizei Vakarm dacăTatianei îi place chimia, Tatiana, deşi cochetă şi vizibil superficială,răspunde la modul impropriu, adică pretenţios, ştiinţific, ea zice:„sunt ca un cristal în stare pură, are se topeşte la
exact 
aceeaşitemperatură, dacă i se ia de mai multe ori
 punctul de topire
” etc.Se trădeaastfel, printr-un fel de indiscreţie scuzabilă,cunoştinţele autorului care este şi profesor de chimie. ElizaVakarm nu e mai puţin superficială, iritată de ocupaţiile gratuite,adică fără finalitate practică: „Lui Radu îi place să piardă vremeacu pictorii în loc să mă ajute la gospodărie...”Virgil Magearu, perimat şi snob, bonom şi protocolar, se exprimăcaragialian cu „sărut mânuşiţele”. Nu lipsesc, fireşte, franţuzismele.Veteranul acesta e şi un prilej pentru autor de a strecura opiniipersonale privind chestiuni politice de un interes mai mult sau maipuţin actual (de pildă Războiul din Golf).Dan Vintilă, inginerul, este şi el un vehicul de idei ale autorului, într-un mod cam transparent: „Dacă nu ar exista bişniţarii cucontrabanda lor, s-ar mai putea fuma Kent în România? De fapt,ce s-a întâmplat după Revoluţie, decât că o gaşcă a lui Ceauşescua fost schimbată cu o gaşcă a lui Iliescu? Tot comuniştii sunt laputere!...” Iată ce consideraţii amare pot declanşa ţigările de caretocmai se arătase interesat veteranul Magearu! Acesta şi începesă pună paie pe foc, având plăcerea gratuită a discuţiei, întocmaiprecum eroii caragialieni: „Aşa e!... Chestia asta se întâmplă de 50de ani!...”(continuare în pagina 9)
***Respir Dimineaţa În interiorul meu.SuntMai bătrânCu o secundă.****SecundeleS-au scurs tăcutPrin pupile.Şi nici nu stiuCând am rămasFără noi…
Ştefania Vârban,
C.d.S. Bucureşti
Lecii
foto: Adina Stoicescu
Critică de întâmpinare
de Robert TOMA
 
Semn de carte
 
Despre volumul de poezie
„Nu am voie” 
,al scriitorului Liviu Georgescu
Liviu Georgescu expune o poezie eterogenă atât dinpunct de vedere al formei cât şi din punct de vedere alsintagmelor.Ignorând modul propriu-zis de strucurare alcărţii (trei părţi) se pot identifica două tipuri de poezieluând în considerare simultan mijloacele stilisticefolosite şi întinderea textelor. Prima categorie gravitează în jurul experienţei concrete a scriitorului, în carecaracterul personal al poemelor este evidenţiat maipuţin. Aici majoritatea “subiectelor” se bazează pecronologia unor evenimente considerate decisive decătre autor şi pe care acesta le nominalizează cât sepoate de direct din perspectiva”omului din mulţime”.“Nu am voie” este un volum în care metafora esterelativ rară şi utilizată cu precauţie astlfel încât nureuşeşte să “guverneze” decât în texte izolate.Poetul se foloseşte insă mult mai des de enumeraţie şi într-o măsură considerabilă şi de aforisme, („gloria e oneînţelegere”; ”realitatea a devenit un ochi agresor”),dând uneori poemelor sale nu numai forma unor texte în proză ci şi structura acestora. (“Ochii miriapozi”,”Involuţia”,”Secolul vitezei”, ”Aproape departe”etc.).Apar frecvent termeni şi sintagme cu grad mare degeneralitate („actul gândirii”, ”adevărata libertate”,”realitatea.. .ne dictează decizii”) sau sunt relaţionatenoţiuni deopotrivă de impersonale („Istoria iniţia odatăeroismul”, „Potopul de informaţii invadează totul” etc.).Autorul utilizează în mod special persoana întâi plural apronumelui personal / posesiv şi verbe(surprinzător demulte) la persoana a treia dând impresia căinteracţiunea dintre mediu şi eul liric se desfăşoară într-un singur sens.Rezultatul este un poem care în ciuda scopului critic,nu reuseşte să cuprindă presupusa revoltă şi în caretensiunea lipseşte cu desăvârşire în condiţiile unui versalb şi a unei întinderi mari a textelor. În special în ultimaparte a volumului (dar nu numai aici), Liviu Georgescune introduce cel de-al doilea mod de a aborda poezia în„Nu am voie”. Mai restnsă ca spiu ,dar maipersonală, vizând divinitatea („Psalm”), eul liric însuşi(„Cântec vechi”, ”Sunt”) sau o altă persoană („Pasul tăude domnişoară”), aceasta are ca suport metafora.Muzicalitatea creşte de asemenea considerabil, poemulpăstrându-şi însă caracterul descendent. Volumulcuprinde trei părţi ale căror teme nu se separă complet.”Aproape departe” se deschide cu poezia cu acelaşinume, constituind o „analiză” pe etape a vieţii autorului.Procedeul se generalizează în „Involuţa”,iar restul setraduce prin „aproape am evoluat”. „Scăpăm pe spirale”este textul care încheie cea de-a doua parte şi dă şinumele acesteia. Alunecarea spre uniformitate şidegradare este aici exprimată atât de direct încât nu maieste percepută ca importantă de către cititor. Dupăgeneralizare se evidenţiază diversitatea şi specificuldin „În cele patru vânturi” ,văzute ca fiind inevitabile şiaproape periculoase.Poetul dezvolo adevărată obsesie pentruintroducerea unei viziuni „întoarse”.Fie că este vorba dea privi prin „luneta întoarsă”, sau de „oglindă înversă”,schimbarea de perspectivă este, din punctul de vedereal autorului, esenţială pentru înţelegerea adevărului.„Nu am voie” rămâne totuşi o declaraţie incompletăcare se poate continua în două moduri complet diferite:nu am voie să ştiu sau nu am voie să cred.
Ioana RĂŢOI
pagina2Zona Interferenţelor Poetice 21 septembrie 2008
de toamnă
 
Adina Stoicescu
*
Clepsidră de vânt -Printre frunze o pană Înfruntă timpul*Frunze aprinse –Umbrele castanilor Duc taine spre nori
* ACEASPUBLICIE POATE FI SPONSORIZAŞI DE TINE! * ACEASPUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! ** Asociia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6
*
ATLAZ
Şi ceru-i de atlaz, soarele-n extaz...’’Pasărea ColibriDoamne, cât de lungi şi de nefireşti ai lăsat acele după amieze de vară!Lungi precum o tăcere după furtună, precum o frământare al cărei motivnu-l descoperi. Nefireşti prin simpla lor natură de a fi tulburător de caldeşi de luminoase. După amiezele de vară radiază prin ele însele.Era o după amiaza de vară atunci când te-am cunoscut. Altfel, nu-miexplic modul în care lumina ţi-a distorsionat trăsăturile, înfăţişându-le atâtde bizar asemănătoare alor mele.Ţin minte şi acum. Am întins naiv mâna, precum un cerşetor cu ochii încă prea albaştri de ruciune, şi am implorat. Te-am şocat, pemoment.Apoi, probabil, soarele s-a ascuns, subit dar subtil, după dealurileunduioase şi lumina nu te-a mai inundat în modul acela măgulitor, căcitrăsăturile tale au revenit la normal. La normalul lor crud, desigur. Carenu e şi normalul meu.Aşa că, vezi tu, interminabilul după amiezelor de vară ţi se datorează.Precum şi faptul că ochii mei vor avea mereu o discretă nuanţă dealbastru.
Ana COJOCARU C.D.S. Bucureşti
Mănăstirea Sâmbăta – detaliu culuoar foto: Silviu Tănase
Aforisme de Robert TOMA
 
* Orice întâmplare îşi are arhitectura ei nevăzută şi, la drept vorbind, nicio întâmplare nu poate fi numită
oarbă.
* Ne urmăreşte adesea un vuiet, ca o presimţire, până când ne luăminima-n dinţi şi-i cerem să termine ce are de făcut...* Oamenii rămân imprevizibili: înlătură tirani, ca apoi să-i regrete.
Aforisme
de Robert TOMA
***
Vuieşte liniştea...Neîntreruptă decât de ea însăşi Îşi sparge valurileDe noaptea greaDin care curge,Născând nelinişti,Şi zbateri, şi zvârcoliri,Sfârtecătoare seisme în inimă, În trup şi-n creier...Mă amestecă, mă frământăCu spuma de suferinţă,Cu algele de disperare,Cu meduzele de neîmplinire,Cu nisipul risipirii,Oceanul de linişte –Noaptea mea albă –M-a înecat în geamăt de linişte, În durere de linişte, În sete de linişte...Noaptea mea albă,Noaptea de linişte neagră –Noaptea de linişte greaM-a durutŞi am strigat,Şi te-am chematPe tine – noapte de linişte albă –IUBIRE –
Floarea Necşoiu
C.d.S. –Bucureşti - fragment din volumul
’’Cioburi şi aşchii’’ 
Edit. Arefeana Bucureşti - 2006
 
   “   P  o  e  z   i  a  p  o  a   t  e  s   ă  n  u   f   i  e   î  n  s  u  ş   i  r  e  a  u  n  e   i  a  n  u  m   i   t  e  p   ă   t  u  r   i   d  e   i  n   d   i  v   i  z   i   î  n  s   ă   t  o  a  r  c  e  r  e  a  e   i   î  n  v  e  r  s  u  r   i  r  e  p  r  e  z   i  n   t   ă  n  u  m  a   i  p  u   ţ   i  n  m  u  n  c   ă ,  u  c  e  n   i  c   i  e  s  e  r   i  o  a  s   ă ,  r   ă   b   d  a  r  e .   ”
    T  u   d  o  r   A  r  g   h  e  z   i
Zona Interferenţelor Poetice 21 septembrie 2008 pagina 3
* ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! * ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! ** Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *
BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6
*
Decor 
Copacii albi, copacii negriStau goi în parcul solitar Decor de doliu funerar ...Copacii albi, copacii negri. În parc regretele plâng iar ...Cu pene albe, pene negreo pasăre cu glas amar Străbate parcul secular ...Cu pene albe, pene negre ... În parc fantomele apar ...Si frunze albe, frunze negre;Copacii albi, copacii negri;Si pene albe, pene negre,Decor de doliu funerar ... În parc ninsoarea cade rar ...
    G   e   o   r   g   e    B   a   c   o   v    i   a
    (   n .    4    /    1    7   s   e   p    t   e   m    b   r    i   e    1    8    8    1 ,    B   a   c    ă   u  -   m .    2    2   m   a    i    1    9    5    7 ,    B   u   c   u   r   e   ş    t    i    )
Monosilab de toamnă
Toamna sună-ngeam frunze de metal, Vânt. În tăcereagrea, gând şi animal Frânt. În odaie, tristsună lemnul mut: Poc. Umbre împrejur  într-un gol, tăcut, Loc. În van peste foi,singur, un condei Frec. Lampa plânge...anii tăi, anii mei Trec. Să mă las pe pat,ochii să-i închid, Pot. În curând, încet vacădea în vid Tot. O, va fi cândva altfelnatural, Bis. Toamna sună-n geamfrunze de metal, Vis.
SFERTULACADEMIC
SEPTEMBRIE
2008
Poetul
Sunt suflet în sufletul neamului meuŞi-i cânt bucuria şi-amarul - În ranele tale durutul sunt eu,Şi-otrava deodată cu tine o beuCând soarta-ţi întinde paharul.Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,Răbda-vom pironul aceleiaşi cruciUnindu-ne steagul şi larul,Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,Acolo-mi voi duce altarul.Sunt inimă-n inima neamului meuŞi-i cânt şi iubirea, şi ura -Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,Voinţa mi-e una, că-i una mereu În toate-ale noastre măsura.Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt -Iar dacă vrodat-aş grăi vrun cuvântCum nu-ţi glăsuieşte scriptura,Ai fulgere-n cer, Tu cel mare şi sfânt,Şi-nchide-mi cu fulgerul gura!Ce-s unora lucruri a toate mai sus,Par altora lucruri deşarte.Dar ştie Acel ce compasul şi-a pus,Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus,De-i alb ori e negru ce-mparte!Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu,Şi secoli-nchid-ori deschidă cum vreuEterna ursitelor carte,Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu,De-a pururi, nerupta sa parte!
    G   e   o   r   g   e    C   o   ş    b   u   c
    (   n .    2    0   s   e   p    t   e   m    b   r    i   e    1    8    6    6 ,    H   o   r    d   o   u ,  —    d .    9   m   a    i    1    9    1    8 ,    B   u   c   u   r   e   ş    t    i    )
sursa: http://www.intelepciune.ro/poze/George_Cosbuc.jpg
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...